Articol publicat in Ziarul de Mures,
preluat de pe site-ul: www.ziaruldemures.ro

Bucurie, Iertare, Dragoste (IV)

"Gustati si vedeti ca bun este Domnul!"Îndemnul psalmistului este repetat peste milenii de Maica Siluana, un om care a trecut de la ateismul cel mai înversunat la viata întru Hristos dupa ce a descoperit si vazut chipul adevarat al Domnului. În prezent, stareta la manastirea Jitianu si coordonator al Centrului de Formare si Consiliere "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril" din Craiova, Maica Siluana desfasoara o bogata activitate duhovniceasca, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Activitatea ei este cunoscuta si prin intermediul emisiunilor "Dosarele Maicii Siluana", de pe canalul TV Pax. Publicam, în exclusivitate, de-a lungul mai multor numere, conferinta cu titlul "Bucurie, Iertare, Dragoste", sustinuta de Maica Siluana la Alba Iulia, în cadrul Serilor Duhovnicesti închinate Postului Sfintelor Pasti din 2005.

- Nu putem sa nu va întrebam despre numele de calugarie - Maica Siluana. Toata lumea stie în ultimii ani - dupa traducerea cartii cuvintelor Cuviosului Siluan Atonitul - acel cuvânt duhovnicesc dat de Domnul Hristos însusi prin Cuviosul Siluan tuturor celor care traiesc în acest veac - "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui". Purtându-i numele Cuviosului Siluan ma gândesc ca acest cuvânt va este, cumva, program duhovnicesc. Sau traiti ceva din genul "Pogoara-te în fiecare zi în iad si nu deznadajdui"?

- Da, cu adevarat îndemnul meu este mai degraba "Intra în iadul care este în tine si nu vei deznadajdui", pentru ca acolo, în iadul din noi, este Domnul, acolo îl întâlnim pe Domnul, si sigur ca nu spun lucrul asta oricui, ci numai celor pe care Dumnezeu îi considera pregatiti pentru aceasta întâlnire. Noi suntem chinuiti de o multime de spaime si stam pe marginea gropii, si ne plângem ca, daca o sa cadem în ea? Nu, sa nu ne plângem; suntem în groapa. Una dintre spaimele noastre cele mai mari este sa nu ne creada lumea prosti. Si, eu m-am linistit. Am descoperit ca sunt proasta si nu mai am nici o grija. Suntem destul de prosti, nu va faceti iluzii. Cu cât suntem mai stiutori, cu atâta suntem mai nestiutori. Cu cât bagajul de cunostinte e mai mare, cu atât contactul cu necunoscutul este mai mare. Si atunci, daca ne smerim în felul acesta, ca devenim constienti, nu ne mai temem. Daca vom descoperi ca suntem rai - suntem rai, pai zice Mântuitorul ca numai Dumnezeu e bun - daca accept cuvântul asta si accept ca sunt rea, atunci nadejdea mea este Cel Bun, ca El ma face bun. Si cu adevarat Sfantul Siluan m-a ajutat mult, si eu asa am trait cuvântul lui: "Îndrazniti sa intrati în iad pentru ca acolo ne asteapta Mântuitorul, dar nu fara El." Altminteri, suntem într-un iad în care noi nu vrem sa-l vedem pe Domnul, ne întoarcem mereu cu spatele. Sa nu ne temem de iad. Iadul este un loc de trecere. Nu putem ajunge în rai fara sa trecem prin iad. E vorba de iadul din mine. Si pe acolo nu pot sa trec decât de mâna cu Mântuitorul si El este Dumnezeu. Nici o forta, nici o putere nu poate sa ne faca nimic cât suntem cu El de mâna si cât timp îl avem în noi. Cu adevarat, Dumnezeu e Dumnezeu si cu adevarat El intra în noi. De obicei, tinerilor care vin si-mi spun ca vor sa se sinucida, pentru ca nu mai au nici o nadejde si ca viata nu mai merita traita, le spun ca au dreptate. Da, asa este. Aceasta viata nu merita traita. Dar daca tot esti gata sa mori, hai sa traim si o altfel de viata doi ani! Si dupa doi ani, daca nu va fi altfel, sa-mi spui:"Baba mincinoasa ce esti!", si sa te sinucizi, dar pâna atunci sa faci ce fac eu, sa faci ce zice Dumnezeu sa faci, si o sa vedem daca se schimba ceva, si de obicei se schimba. Dar este un lucru atât de ciudat; de câteva ori în ultimul timp au fost oameni care au venit si mi-au spus: "Nu mai am nici o solutie, decât sa ma sinucid." Una era o doamna care se împrumutase undeva si era amenintata de cei carora nu putea sa le dea banii ca o omoara. Si ea alesese sa se sinucida. Si eu i-am zis: "Dar de ce nu stai sa te omoare ca, uite, o sa ajungi in rai!". Si ea a spus:"Pai, cum? Nu." Vedeti? De ce, ce forta ne face sa ne purtam astfel? Un tânar care a descoperit ca are atractie pentru baieti si nu pentru fete, si ca el nu e normal, a zis: "Nu-mi ramâne decât sa ma sinucid!" Si am zis:"Stai, ca poate ca totusi mai este si alta cale". Si am descoperit motivul pentru care era atras de baieti, si trebuia sa se întâlneasca cu persoana care îl ranise când era copil si cu care trebuia sa se confrunte si trebuia sa-si rezolve problema aceea, si apoi era posibila vindecarea. Si a zis:"Nu, ca daca ma omoara?!". "Pai daca tot erai gata sa te sinucizi, de ce sa nu te lasi omorât?" Asta este lucrarea vrajmasului, ne arata o iesire usoara. Nu este usoara, aceea este o iesire mincinoasa. Si asa ca, atunci când cineva vine la noi sa-l mângâiem, noi nu trebuie sa-i dam tranchilizante, Antideprin, decât daca este în criza, ci sa-l ajutam sa coboare în iadul din el, mai ales daca suntem parinti, si în jurul parintilor sa ne adunam noi toti, credinciosii, care suntem slugile Domnului pe lânga Biserica, noi sa-i adunam pe oameni ca sa-i aducem sa-l guste pe Dumnezeu, sa se spele prin spovedanie, sa se hraneasca prin Sfânta Împartasanie, ca parintii nu prididesc acum ca sa-i aduca pe toti.

- Maica, cum putem ajuta oamenii aflati în prag de disperare, daca acestia nu prea cred în Dumnezeu?

- Da, dar Dumnezeu crede în ei, Dumnezeu e acolo. Rugaciunea noastra face mai mult decât sfatul nostru. De obicei, îi putem ajuta prin prezenta noastra. Sunt suferinte în care nu putem scoate nici o vorba, sunt oameni aflati în suferinte atât de mari încât nu putem decât sa tacem lânga ei, dar sa fim lânga ei. Însa noi fugim, fugim ca zicem:" Da, nu pot sa fac nimic, nu sunt în stare de nimic", dar pot sa stau acolo, pot sa fiu lânga el. Aceasta este un fel de a ajuta, apoi rugaciunea. Exista o targa pe care noi îi ducem pe cei cazuti la Domnul, îi ducem la bunul samarinean. Aceasta targa este pomelnicul nostru. Sa strigam mai mult la Dumnezeu decât la semeni. Un parinte duhovnicesc le spunea preotilor tineri:"Vorbiti mai putin cu oamenii despre Dumnezeu si vorbiti mai mult cu Dumnezeu despre oameni". Sa spunem lui Dumnezeu despre acea persoana deznadajduita si Dumnezeu face minuni. Dar noi trebuie sa strigam ca pentru noi. Asta înseamna sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine. Ce faci când esti la ananghie? Strigi: "Doamne, scapa-ma, nu ma lasa!" Si atunci, daca strigam, Dumnezeu nu-l lasa pe acela si face minuni.

- Maica, cum erati când erati studenta?

- Frumoasa si desteapta. (Râsete)

- Ca tânara, aveati un program special de rugaciune sau lectura?

- Aveam program de lectura, citeam în fiecare noapte, dormeam o noapte pe saptamâna, si nu, nu ma rugam, nu credeam ca Dumnezeu exista. Cautam bucuria, si am gasit-o mai târziu, am avut daruri multe pe care le foloseam în rau, si daruri minunate care sunt defectele, care sunt talantii nostri, pe care m-am tot straduit atunci pe cale filosofica sa le transform în calitati, în virtuti, si nu mi-a iesit. Si acum, de când l-am descoperit pe Dumnezeu, am vazut ca El lucreaza si ma trezesc cu câte un defect care începe sa "miroasa" a calitate, si este o minune. La tinerete e bun un program, dar mai ales este folositor sa-ti asculti ritmul trupului tau, ritmul firii tale si ritmul pe care l-a pus Dumnezeu în creatie: dimineata, seara, si daca ascultam acest ritm atunci vom putea sa ne bucuram si de tinerete, si de prezenta lui Dumnezeu si sa facem acel mult pe care ni-l cere tineretea. Iar daca depasim o limita nu este mare nenorocire, la tinerete. Îmi pare rau ca nu stiu sa va spun cum este un tânar credincios decât daca-mi spuneti cum sunteti dumneavoastra.

- Este pacat sa iubesc o fata la 17 ani?

- Nu, ar fi pacat sa nu iubesti o fata, sa te apuci sa iubesti un catel, ceva. Nu. Sigur ca e minunat sa iubesti o fata la 17 ani, si la cinci ani e minunat, si la doi ani e minunat. Tot timpul baietii iubesc fetele si fetele iubesc baietii, doar ca fiecare vârsta are un specific al ei. Sa o iubesti ca la 17 ani, sa te bucuri ca ai 17 ani, sa te bucuri ca are 17 ani, si sa va iubiti ca la aceasta vârsta, ca e binecuvântata iubirea la tot timpul. Si sa-i spui lui Dumnezeu: "Doamne, o iubesc!", si sa-i pui pile la îngerasul ei pazitor:"Sfinte îngere, pazeste-o de tot raul!", si sa vezi cât de bine o sa-i mearga. Pai ce? Dumnezeu asculta mult mai mult rugaciunile unui baiat îndragostit decât a unui baiat neîndragostit. E minunat. Curaj!
- (va urma)

A consemnat Ioan Butiurca

Salt la inceputul paginii