Jean Gebser
Textul integral al unei conferinte,
Imaginea omului si constiinta, sustinute
de Jean Gebser în anul 1965, traduse în româneste
poate fi citit pe blogul destinat lui K.G. Durckheim aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/06/jean-gebser-imaginea-omului-si.html
ANGOASA SI OMUL MODERN
Din volumul: Angoisse
et l'homme moderne, de Heiri Steiner
et Jean Gebser, Flammarion, colecţia
VISUEL.
Heiri Steiner, artistul elevetian care
a creat acest VISUEL, l-a conceput în colaborare cu sotia
sa, Mary Steiner-Geringer, binecunoscutã
pentru lucrãrile sale despre grafologie, si cu dr. Sonja
Marjasch psiholog al Scolii lui C.G. Jung. Textele aparţin
filosofului Jean Gebser şi au
fost traduse din germană în francezã de Michel
Averlant.
Atât timp cât vom considera că evenimentele ne sunt impuse
din afară, de către destin, vom fi subjugaţi de ele.
Angoasa ne va tortura fără răgaz. Pentru a surmonta
această Angoasă, vom fi obligaţi să irosim o
cantitate mare de energie – energie pe care am fi putut să
o consacrăm muncii noastre. Fie şi numai pentru acest
motiv, avem nevoie să determinăm ce este Angoasa.
Angoasa este un fenomen fundamental. Şi,
ca toate fenomenele fundamentale, acţiunea ei este distructivă,
cât şi constructivă. Vom examina în cele ce urmează
aceste două aspecte ale Angoasei.
Dacă cineva v-ar întreba: „Vă este
frică?”, aţi răspunde desigur: „Nu” sau „Rareori”.
Sau aţi spune că cutare sau cutare problemă vă
preocupă. Sau că vă temeţi de o pierdere – pierderea
sănătăţii voastre, a unei fiinţe dragi,
a bunurilor voastre. Preocupările, aprehensiunile sau fricile
de acest gen sunt forme – benigne – ale Angoasei.
Această carte nu are drept scop provocarea
fricii de Angoasă. Ea înţelege să provoace exact
contrariul. Este menită să ne indice unde se piteşte
Angoasa, de unde ne hăituieşte şi cum, pe neauzite,
ea devine elementul motor al acţiunilor noastre. Vom putea
atunci să luăm cunoştinţă de ea şi
să o privim în faţă. Numai astfel ne vom putea smulge
de sub puterea ei. Numai cu această condiţie vom putea
lăsa Angoasa să-şi îndeplinească funcţia
ei normală, benefică, împiedicând-o în acelaşi timp
să încalce alte faţete ale personalităţii noastre
şi să le deterioreze.
Dacă există subiecte pe care le putem
aborda fără ezitare, altele, în schimb, necesită
mai multă prudenţă. Produs al unor elemente atât
solide cât şi iraţionale, Angoasa nu poate fi cântărită.
Nu poate fi nici măsurată ştiinţific. Rădăcinile
ei plonjează în adâncul acelei magme obscure de unde decurge
fiecare viaţă. Dar, la fel cum fiecare din infimele noastre
inspiraţii, umplând cu aer plămânii, restabileşte
şi ordonează echilibrul vieţii noastre în continuu
ameninţată de haos, tot aşa vom progresa în interiorul
acestui subiect arzător cu paşi mici, respectând cu scrupulozitate
evoluţia metodică care îi este proprie. Bineînţeles,
a fost nevoie de schematizare, simplificare, pentru a prezenta idei
de o asemenea complexitate.
Filosofia, psihologia, psihiatria, istoria
religiilor, sociologia şi medicina, toate au furnizat bazele
de cercetare pe tema fenomenului de Angoasă. Rezultatele acestor
cercetări sunt incorporate în acest expozeu. Şi aceasta
fără să fie vorba de a da referinţe sau de a
utiliza terminologia tehnică. Textele se sprijină pe
lucrări ştiinţifice, nu foarte numeroase, consacrate
acestui subiect. Frazele-ghid, din josul paginilor, au drept scop
prezentarea într-o ordine metodică a corelaţiei existente
între multiplele aspecte ale Angoasei.
Există mai întâi situaţiile fundamentale
care creează Angoasa. apoi peripeţiile vieţii cotidiene
care, necontenit, pot face să se nască Angoasa. cum reacţionăm
în faţa peripeţiilor de acest fel ? Căutăm să
ne sustragem? Avem reacţii agresive pentru a încerca să
ne sustragem lor? Pentru a ne simţi în siguranţă,
ne debarasăm de fricile noastre descărcându-ne de responsabilităţile
noastre asupra altor persoane, asupra instituţiilor sau asupra
obiectelor? În funcţie de răspunsurile la aceste întrebări,
vom vedea rolul nebănuit – dar preponderent – pe care Angoasa
îl joacă în viaţa noastră.
Deşi nu suntem influenţaţi numai
de acest factor, el face parte dintre cei care nu trebuie subestimaţi.
Toţi facem lucruri derezonabile pentru că nu înţelegem
că motivaţia profundă a acţiunilor noastre este
Angoasa. Dar întreprindem, de asemenea, multe acţiuni utile
fără măcar să bănuim că prin ele,
noi scoatem profit din Angoasă.
Principiul esenţial al civilizaţiei
noastre, ca şi cel al culturii noastre, este libertatea. O
civilizaţie, o cultură de acest tip presupune ca fiecare
din noi să nu fie sclavul unor frici incomprehensibile. Condiţia
prealabilă a libertăţii este aşadar curajul.
Acest curaj, acest refuz al fricii poate să devină
o armă eficace pentru a gestiona Angoasa. Abia
atunci, pe feţele noastre, ridurile săpate de îngrijorare
se vor transforma într-un surâs. Căci fiecare surâs
proclamă – de asemenea – o victorie asupra fricii. Fiecare
surâs marchează întoarcerea acestei armonii în care încrederea
vine să contrabalanseze Angoasa.
Există un anumit număr de situaţii
fundamentale care creează un teren favorabil Angoasei. Această
Angoasă ţâşneşte atunci din străfundul
nostru şi ne copleşeşte. Nu găsim nimic care
să se poată opune acestei forţe primitive. În faţa
acestei dezlănţuiri, chiar şi curajul nu este decât
o derobare.
Dacă explorăm abisurile în fundul
cărora se ascunde Angoasa pentru a se năpusti mai bine
asupra noastră şi a ne surprinde, avem o şansă
de a ajunge să o stăpânim. Dar atenţie! Angoasa,
fiind un element esenţial al vieţii noastre, nu vom putea
să o suprimăm fără să distrugem totodată
capacitatea noastră de a trăi. Trebuie, aşadar, să
acceptăm Angoasa, să ne resemnăm văzând-o cum
reapare, întinzându-şi plasa, în situaţiile fundamentale.
A observa, a reflecta, iată, probabil, singurele mijloace de
a îndura aceste situaţii şi chiar de a accede la un fel
de seninătate.
Pentru a triumfa asupra Angoasei, nu este suficient
să o cunoaştem. Trebuie de asemenea să ne antrenăm
în sensul încrederii în noi înşine. Şi trebuie să
ne întărim speranţa în ceea ce ne poate aduce viaţa.
Nu există nimic în această lume care
să nu posede contrariul. Angoasei primitive îi corespunde o
încredere în sine, care este, şi ea, primitivă. Această
încredere în sine, dacă facem din ea un sentiment conştient
şi gândit, va susţine demnitatea noastră de om. Ea
ne va permite să surmontăm Angoasa.
***
… asupra a tot ce trăieşte
apasă Angoasa…
căci viaţa este o luptă de fiecare clipă…
***
Grăbindu-ne,
îi obligăm şi pe ceilalţi să se grăbească.
Şi când ne dăm seama că fuga într-o activitate lipsită
de sens nu duce la nimic (căci ea nu poate duce la nimic, poate
doar la iluzia unei false vitalităţi), atunci ne mai rămâne
şi…
Fugind într-o activitate febrilă,
fuga în inactivitatea forţată (este interesant
de observat că bolnavii de acest gen nu încetează să-i
hărţuiască pe medicii lor). Natural, nu toate bolile
îşi au originea în Angoasă. Dar mult mai multe boli decât
s-ar crede au caracterul unei fugi. Un om care cade bolnav este
descărcat de orice responsabilitate. El scapă de realitatea
ameninţătoare în faţa căreia nu se simte în
măsură să lupte.
sau în inconştienţa bolii…
***
O
educaţie prea severă poate cauza un rău durabil copilului
care nu mai găseşte în el însuşi resursele suficiente
pentru a reacţiona. Pentru el, un „superior” va rămâne
individul de care te temi. Veşnicele şi abuzivele „trebuie”
şi „nu trebuie” paralizează spiritul de iniţiativă.
Aceste ordine şi aceste interdicţii formează substanţa
însăşi din care decurge frustrarea.
Angoasa de a fi
sortit eşecului;
Conflictele
dintre părinţi declanşează la copii, care sunt
martori ai neînţelegerilor, o Angoasă pernicioasă
care îi va urmări de-a lungul întregii vieţi. Sufletul
copilului a cărui soartă este aceea de a fi zdruncinat
între părinţii lui va fi sfâşiat. Sfâşiat într-atât
încât, mai târziu, acest copil nu va putea face apel la încrederea
lui în sine, nu îşi va putea manifesta capacitatea de a iubi.
Angoasa
născută din neînţelegerile familiale…
***
|
