[ Pagina de START ]

[ Galerie FOTO - Autori]

[Aforismul zilei]



[ Alte resurse ]

[ Linkuri ]

Tu esti iubit...click pt. a afla....

"De aceea este frumos pustiul
- spuse Micul Print -
pentru cã, undeva,
el ascunde o fântânã..."

(Antoine de Saint Exupéry - Micul Print)



Fiecare om poartã în el o imagine
A ceea ce ar trebui să devină.
Atât timp cât n-a realizat această imagine
Fericirea lui nu este deplină.

Angelus Silesius


Argument pentru site-ul Cerul din noi - pagini alese
ultima actualizare a paginii: 16 februarie 2020

Pentru a mãri sau a micsora fontul dupã dorintã clickuiti aici: Mai mare | Mai mic

Un site personal... despre nemărginirea din noi... despre "cerul din noi" de care suntem fără să ştim despărţiţi... Despre nostalgia din noi şi despre Bucuria posibilă... despre dincolo din adâncul nostru unde suntem aşteptaţi... de sinele nostru adevărat, dar ascuns, prezenţa individuală a Divinului în noi.

Despre RESPONSABILITATEA cea mai înaltă a vieţii umane, care ne incumbă în mod imperios mai cu seamă în partea a doua a vieţii destinată MATURITĂTII UMANE, ca punct de apogeu a dezvoltării personale. Este vorba despre ceea ce psihologii numesc: actualizarea sinelui, individuaţia, calea spre sine, calea iniţiatică - un proces niciodatã încheiat, care se întinde pe durata unei vieti.

Un site destinat celor care au ajuns să-şi formuleze marile întrebări ale vieţii.

Dar nu numai...uneori acestea sunt mascate de problemele noastre existenţiale sau de ... reuşitele noastre existenţiale când totuşi ceva esenţial parcă ne lipseşte... Resimtim "vidul existential" în exprimarea lui Viktor Frankl.

Un site destinat doar celor care aspirã la mai mult... Un site de dezvoltare personalã asadar...

Diversitatea la care s-a ajuns în materialele postate - după mai bine de 15 ani de dezvoltare a site-lui - s-ar putea să deruteze pe cineva, nou venit. Si totuşi există o logică. Site-ul este făcut pe urma propriei experienţe, pe măsura clarificării mele interioare.

În măsura în care site-ul este religios este o pledoarie pentru un mod de a crede sănătos, vindecător, orientat spre MATURITATEA UMANĂ, cu totul opus credinţei imature si infantile, din prima fază a vieţii, în care doar omul are nevoie de Dumnezeu pentru a-şi depăşi frica şi culpabilitatea.

Omul nu-si poate atinge maturitatea la care este destinat decât prin ancorarea într-o Realitate mai înaltă. (K.G. Durckheim) Faptul că acestei Realităţi mai înalte îi spunem Dumnezeu sau altfel, de exemplu Ordinea mai mare, ţine de o preferinţă personală, explicabilă prin parcursul biografic. Atunci când îi spun Dumnezeu, în acest context, nu am în vedere în nici un caz o reprezentare antropomorfică. Esentialã este atitudinea omului: de consacrare, de religiozitate vie.

Iatã ce si cum cred eu:

Dumnezeu vrea ca omul să reuşească! Sună bizar, poate, dar este exclamaţia spontană a cuiva care a trăit o viaţă întreagă cu imaginea unui Dumnezeu aspru sau în orice caz nepăsător, indiferent la durerea umană. Altfel spus, a trăit cu un fel de interdicţie, de undeva din inconştient, de a fi fericit...

Însă nimic nu se face "de la sine", fără participarea conştientă a omului.

Doar că omul nu prea ştie concret ce are de făcut. Se află ca într-o ceaţă vizavi de acest subiect. O ceaţă care, la nivelul actual de cunoaştere a omului, este explicabilă psihologic. Omului îi revine să-şi clarifice ceaţa care îi întunecă perspectiva şi îl face să trăiască timorat, conformist, diminuat comparativ cu ceea ce ar putea să fie, cu ceea ce ar trebui să fie.

Este importantă PERSPECTIVA pe care o avem, pentru că după aceasta trăim. Tot ceea ce facem sau nu facem se raportează la acea perspectivă. Toţi avem o filozofie proprie, chiar dacă nu ne-o formulăm verbal. Un mod de a vedea care poate fi viciat sau deficitar din start.

De aceea este important să ne purificăm modul de a vedea. Avem nevoie să „vedem bine” ca să devenim sănătoşi în integralitatea fiinţei noastre. Trebuie să ajungem să trăim CONSTIENT şi nu purtaţi încolo si încoace de umbrele din subconstientul nostru sau manipulaţi de oameni sau de tot felul de ideologii, inclusiv religioase.

La baza tuturor marilor religii se află o experienţă religioasă veridică a cărei autenticitate se pierde în timp de-a lungul generaţiilor. Este ca un „foc care se răceşte” în timp, spune Eric-Emmanuel Schmitt. Acea experienţă de religiozitate vie poate fi însă regăsită de fiecare om prin experienţa vieţii si nu prin ideologie, îndoctrinare, diverse -isme etc. Doar că nu ştim acest lucru. Lucrurile stau exact invers de cum ne aşteptăm. Nu omul îl cautã pe Dumnezeu, ci Dumnezeu îl cautã pe om, iar omul trebuie sã învete sã se lase gãsit (KGD).

Aceasta nu înseamnă că nu veţi găsi aici o privire critică asupra multora dintre credinţele false, fie ele si religioase, pe care ne fundamentăm, fără să ştim, viata. De dragul a ceea ce există cu adevărat trebuie denunţate falsurile, religia perversă. O falsă credinţă este şi dolorismul. Explicaţia mesajelor apocaliptice, agresive, exclusiviste, autoritare, deprimante ale unor mesageri religioşi – confesiunea nu contează - se află undeva departe, în copilăria şi educaţia lor. O idee vă puteţi face citind un fragment din Insula de Aldous Huxley, postat pe site AICI. O spune şi o explică foarte clar M. Scott Peck. Dovada că-i aşa: un om care face lumină în „cutia neagră” proprie vede apoi un cu totul alt Dumnezeu, unul senin, exigent desigur - pentru că aşteaptă ca omul să crească…

Dumnezeu vrea ca omul să reuşească şi totuşi viata e plină de suferinţă… Mare parte din ea se datorează, însă, vălului de ceaţă prin care privim viata şi care ne paralizează orice iniţiativă de a face schimbările care se impun. Aceste văluri de ceaţă ţin de psihologia adâncurilor, a inconştientului, de „cutia neagră” care suntem noi pentru noi înşine. Si de aici nevoia de travaliu asupra inconştientului. Acolo în inconştientul nostru se află mult rău, dar şi mult bine. „Răul” se datorează, în general refulării, dar şi reprimării, reacţiilor juste şi legitime la ofensele vieţii şi îşi are sursa în copilăria timpurie. „Binele” înseamnă eliberarea creativităţii, care există în fiecare om, dar care a fost inhibată de educaţie, adaptare, conformism, conditii neprielnice în copilãrie. Dacă rezolvăm răul, binele se eliberează de la sine.

Dacă pe cineva interesează ce anume m-a ajutat pe mine pot să vă spun că cel mai mult m-au ajutat cărţile germanului Karlfried Graf Dürckheim (1896-1988) şi ale preotului ortodox Alphonse Goettmann din Franţa. O parte din cărţile lor sunt deja publicate. Şi sper să mai fie şi altele în viitor. Dar pe acest site am tradus deja o mulţime de articole şi fragmente din cărţile lui K.G. Dürckheim AICI şi, mai nou, pe un blog destinat lui AICI. Viziunea sa are la bază trei piloni: mistica lui Meister Eckhart, psihologia profunzimilor şi practica Zen, pe care şi-a însuşit-o direct de la sursă, dupã un sejur de 10 ani în Japonia. Dürckheim a fost un om profund religios, dar nu a fost un om de religie, un om al Bisericii, ci un om de ştiinţă. Religiile îi separă pe oameni, dar experienţa religioasă îi uneşte, spunea el. Dürckheim a inventat un limbaj foarte simplu, care i-a permis să exprime foarte clar cum stau lucrurile cu omul şi devenirea lui. Cum poate lua cunoştinţă de esenţialul îngropat în el şi care este Calea de realizare a acestui potenţial. Cred că este nevoie ca cititorul să aibă deja un "material de viaţă", care nu se exprimă neapărat prin vârstă, pentru a descoperi "comoara de Viaţă" din cărţile sale. Nu veţi găsi acolo cuvinte si expresii pioase, dar eu în cărţile sale lui am găsit răspunsuri mai mult decât satisfăcătoare la întrebările de o viaţă.

Convingerea sa era aceasta: Noi spunem mereu că omul îl caută pe Dumnezeu; în realitate Dumnezeu îl caută pe om şi omul are datoria de a se lăsa găsit. Aceasta a fost preocuparea de o viaţă a lui K.G. Durckheim: care este responsabilitatea omului pentru ca această întâlnire cu CEL CARE ÎL CAUTĂ PE OM să se întâmple (să fie recunoscută de om) şi ce are omul  de făcut pentru a păstra această relaţie vie care îl transformă gradual în ceea ce „este” ca potenţial.

O mulţime de traduceri în româneşte din scrierile părintelui lui A. Goettmann găsiţi AICI.
Si eu, ca mulţi alţii, aveam nevoie iniţial, pentru continuitate, de această interfaţă religioasă de tranziţie de la o credinţă infantilă la una matură, de la o perspectivã infantilã la una maturã. Dar apoi, aprofundând cu onestitate această perspectivă şi confruntându-mă cu viaţa reală, a trebuit  să constat că e nevoie de integrarea propriei Umbre dacă vrei să devii un om real. Şi aşa am trecut mai departe, la viziunea lui K.G. Dürckheim. Travaliul constant asupra inconştientului este fundamental necesar pentru o evoluţie autentică. Altfel riscãm sã construim pe nisipuri miscãtoare.
Asupra acestei probleme m-am explicat puţin AICI. Deocamdată.
Mã voi explica undeva pas cu pas, atât concret cât si documentat.

"Practicile meditative au drept scop să consolideze contactul cu fiinţa esenţială.
Dar succesul lor depinde în mare parte de travaliul de clarificare psihologică a inconştientului.
Şi invers, această clarificare este adesea facilitată dacă cel care se exersează a intrat deja în contact cu fiinţa sa esenţială.
Fără un travaliu de psihologie a profunzimilor, meditaţia poate,  
tocmai pentru că pare să dea roade întrucât aduce pacea interioară,
să împiedice conştientizarea inconştientului refulat.
Atunci, într-o bună zi, tot ceea ce a fost refulat explodează, antrenând cu sine prăbuşirea frumosului edificiu. "

K.G. Durckheim - Exerciţii iniţiatice asupra corpului, pag. 60-61

Drumul de realizare a sinelui autentic este strict personal. Si nu este floare la ureche. Este un proces de lungã duratã. Fiecare trebuie să pornească de la realitatea în care se află. Şi să evolueze pas cu pas pe măsura clarificărilor proprii şi a curajului de a fi. Cu onestitate. Si responsabilitate.

Si aşa, pas cu pas, - urmându-mi propriul drum de CLARIFICARE INTERIOARĂ - am ajuns la interesul pentru dezvoltare personală, a se vedea pagina de AICI. Însă e vorba aici de o dezvoltare personală fundamentată pe descoperirea Fiinţei, pe regăsirea relaţiei vii cu Sursa de Viaţă. Regăsim verticala prin care trăim si, pe baza acesteia, găsim puterea să fim noi înşine, să devenim fiinţa autentică care suntem destinaţi să fim, găsim CURAJUL DE A FI. Aceasta nu se întâmplă dacă trăim ca nişte plante. Fără participarea noastră conştientă nu vom deveni ceea ce suntem meniţi să fim.

Dezvoltarea personală autentică ar însemna mai degrabă decojirea a ceea ce s-a depus peste miezul nostru divin, peste naturalul nostru propriu:Umbra, efectul adaptării la condiţii improprii de viaţă. Primul pas ar fi conştientizarea Umbrei. Al doilea pas: reconcilierea cu ea şi integrarea ei legitimă în structura personalităţii noastre, găsirea normalităţii originare – o normalitate extraordinară totuşi, aş spune eu - care înseamnă a trăi pornind de la rădăcina fiinţei noastre. Nimic altceva nu poate sã ne dea sentimentul de împlinire ca acest mod de viatã!

Ceea ce ne lipseşte multora din noi, din cauze biografice sau din deformări religioase, sunt tocmai REPERELE de normalitate. Aceste repere ar fi trebuit să se formeze spontan şi natural dacă am fi trăit în primii ani de viaţă în condiţii îndeajuns de bune.

De aceea veţi găsi pe site o mulţime de pagini sau trimiteri la cărţi de psihologie sau psihoterapie sau dezvoltare personală.

Toată suferinţa lumii este expresia fiinţei interioare sufocate din noi, spune Dürckheim.

Si de aici lipsa de vitalitate, angoasa, descurajarea, depresia, boala şi în final Alzheimer-ul - uitarea drumului spre împlinirea maturităţii umane...

În prima parte a vieţii suntem orientaţi spre exterior, adaptându-ne cerinţelor etice si mediului social, suntem motivaţi de realizările exterioare, uităm cu totul că avem un "suflet viu", o fiinţă autentică ce îşi cere împlinirea, realizarea, transpunerea în realitate - adevărata noastră menire de Om. Şi, inevitabil, cădem într-o groapă - si aceasta independent de realizarea existenţială. Iar în partea a doua a vieţii trebuie să învăţăm să ieşim din ea, spune C.G. Jung. Drumul de ieşire este strict personal şi ne priveşte pe fiecare. Este sarcina prin excelenţă umană a vieţii noastre.

Altfel spus, datoria noastră de oameni responsabili de destinul nostru specific uman este aceea de a deveni transparenţi pentru transcendenţă, de a deveni persoane (de la per-sonare) prin care să „răsune” Divinul în existenţă, care să exprime Divinul în existenţă; de a realiza forma adecvată fiinţei noastre autentice în locul formei de adaptare sterile, uneori chiar deficitare. Şi toate acestea prin regăsirea legăturii pierdute cu sinele nostru cel adevărat şi intrarea într-un proces fără sfârşit de „mori şi devii”, de continuă devenire: o reluare neîncetată a unui ciclu de realizare a unei forme şi apoi de abandonare a ei în favoarea unei noi forme. Un proces în care nu există oprire şi nici instalare într-o poziţie dobândită. În care moartea, aşa cum o învăţăm deja în această continuă abandonare a formei realizate, face parte din acest ciclu al Vieţii. Şi astfel Viaţa poate să curgă nestingherită prin noi.


"A imita viata lui Christos nu e un lucru simplu;
dar e infinit mai dificil a ne trãi propria viatã
asa cum si-a trãit-o Christos pe a sa."

C.G. Jung

Există o mulţime de voci pe acest site care vorbesc despre toate acestea. Câteva exemple, câteva idei esenţiale:

Dumnezeu nu este aici, acolo, dincolo. Dumnezeu este acum, aici, în lăuntrul nostru. Ceea avem noi de făcut este să-l eliberăm pe Dumnezeu din noi. (Maurice Zundel) AICI

Creativitatea este expresia actualizării sinelui. (A.H. Maslow) - fragmente AICI

Senectutea este un timp pentru metamorfoză, pentru maturitate, prin întoarcerea spre interior (K.G. Dürckheim) AICI.

Ca să ajungem la cerul din noi, din adâncul nostru, trebuie mai întâi să traversăm infernul din noi care ni-l ascunde, acoperindu-l.

Sau în termenii lui Valerio Albisetti: ...drumul pe care umanitatea îl are de parcurs pentru a ajunge la adevăr, la mântuire, este tocmai acesta şi este singurul: reducerea la minim a gradului de nevroză existentă. AICI

Nu suntem întregi, nu trăim plenar, până nu am găsit partea „pierdută” din noi înşine, spune Lytta Basset AICI partea cea mai dureroasă, dar care conţine, potenţial, tocmai şansa de a ajunge la integralitatea fiinţei noastre. Consecinţa: „existenţa însutită”, bucuria de trăi.


Mare parte din textele traduse au fost texte existente pentru prima dată în româneşte la momentul postării lor pe site. În acest răstimp de 15 ani s-au publicat foarte mulţi autori de cărţi de psihologie şi de psihoterapie şi la noi, inclusiv câţiva dintre cei existenţi deja pe acest site.

Copilăria este temelia vieţii noastre, spune Alice Miller, o Mare Doamnã Curajoasã. Fragmente traduse din ultima sa carte, TA VIE ENFIN SAUVEE, netradusã încã în româneste AICI

Elisabeth Kubler-Ross, o altã Mare Doamnã Curajoasã cu Lectii de viatã dobândite pe parcursul unei vieti petrecute în preajma celor aflati la capãtul vietii, acolo unde se vede cel mai bine esentialul. Fragmente din LECONS DE VIE netradusã încã în româneste AICI

Marie de de Hennezel împãrtãsindu-ne din experienta dobânditã în asistarea celor aflati în fazele terminale AICI Cartea s-a tradus si în româneste.

Julia CAMERON - Calea artistului, fragmente AICI - tradusã deja si în româneste.

Noi colorăm absolutul cu nevrozele noastre. (Stan Rougier) - fragmente AICI

Moussa Nabati, psihoterapeut practicant, un alt autor de carte încă necunoscut în România, dar care explică foarte bine în cărţile sale de-formarea din copilărie, modul în care se stabilesc inconştient relaţiile între membrii unei familii: relaţiile între "copiii interiori".

Scenariul de viată al unui adult este scris de un copilaş până la vârsta de 5 ani. Acum se va decide dacă viitorul adult va fi un învins al vieţii sau un învingător. (Eric Berne)

O altă abordare, în alţi termeni, a maturităţii umane reclamate este Eneagrama: Eneagrama este o sinteză a milenii de înţelepciune, un instrument genial de acces la inconştientul nostru, un instrument de conştientizare si de transformare de sine, un instrument de integrare a umbrei. Esenţa noastră divină este acoperită încă de la începutul vieţii, datorită împrejurărilor din copilărie, încet-încet, de opacitatea Personalităţii dezvoltate si condiţionate de existenţă.

S-a tradus în româneşte o carte foarte bună în acest domeniu, pe care o recomand oricărui căutător spiritual de peste 30 de ani, să zicem:

Don Richard Riso / Russ Hudson – INTELEPCIUNEA ENEAGRAMEI, Editura MIX. Câteva fragmente din carte AICI.

Un alt autor religios actual foarte profund, preocupat de maturitatea omului, este Richard Rohr, călugăr franciscan. Din păcate încă nu s-a tradus nimic în româneşte până la acest moment. Câteva fragmente din cartea lui despre Eneagramă pe acest site AICI.

La noi în România, după cum se vede, nu au trecere, printre cei care cred, nici acum cărţile care vorbesc despre UN MOD SĂNĂTOS, MATUR, DE A CREDE. Sunt eu prea critică... mi se spune. De parcă ar exista cale de mijloc între cele două direcţii diametral opuse. Aici intră si cărţile motivaţionale de psihospiritualitate ale lui Valerio Albisetti - un alt exemplu de mod de a crede sănătos, vindecător, înfloritor. Ca să nu mai spun că există traduse în româneşte, la Editura CURTEA VECHE, cărţile inegalabile ale lui M. Scott Peck pentru cei interesaţi de dezvoltare personală. De mare ajutor în clarificarea situaţiilor este cartea sa Psihologia minciunii despre oamenii minciunii, despre răul deghizat care vă poate face viata un infern. Înainte de toate acestea a fost renumita carte care a ajutat milioane de oameni să "vadă" fenomenul căruia îi suntem pradă cam 80% dintre noi: Labirintul Codependentei, scrisă de trei psihologi americani creştini.
Iată câte perspective de maturizare ar avea si cei care "cred"... dar se feresc de ele ca de foc... E mai simplu să dai vina pe Dumnezeu...

Nume ca Annick de Souzenelle, Lytta Basset, Jean-Yves Leloup, Maxime Egger, Richard Rohr, Anselm Grunn, Maxime Egger înseamnă autori de primă mână referitor la dezvoltarea spirituală veritabilă.

Nu mai e nevoie să spun eu ceva despre psihologia profunzimilor lui C.G. Jung, care stă la baza acestei viziuni despre om. Explicat de colaboratorii si urmaşii lui pe cazuri concrete pare mai accesibil. Sunt câteva pagini ale unor psihoterapeuţi jungieni pe site. Dar si textele lui Jung sunt clare. Si sunt deja pe site câteva pagini bune si utile din cărţile sale AICI.

Ann Ancelin Schutzenberger a apărut pentru prima dată în româneste aici, pe site. Intre timp, Editura TREI si Editura PHILOBIA au tradus deja, câteva din cărţile sale despre PSIHOGENEALOGIE, despre cum "ne dor strămoşii"...

Intre timp site-ul s-a extins peste intenţiile si aşteptările mele iniţiale.
De aici si lipsa (deocamdată) de aspect sistematic. Şi cred că aşa va rămâne.
Îl gestionez în mod manual.
Ar trebui refăcut din nou după o altă structură. Dar sunt deja peste 500 de pagini.
Rãmâne la latitudinea „hazardului” ca cei care caută să găsească pagina adecvată… întâmplător… prin motoarele de căutare…

Vă doresc vizionare plăcută!

Viorica Juncan
"Un cerşetor spunându-i altui cerşetor unde se găseşte pâine..."

Câte ceva despre mine la pagina de Contact aici

UTILE:
Viziunea despre Dumnezeu si despre om, despre viatã si suferintã, despre bucuria posibilã pentru fiecare din noi si Calea spre ea, viziunea prin care am "renãscut", o gãsiti în cãrtile traduse deja în româneste:


Bucuria. Faţa lui Dumnezeu în om
de Alphonse Goettmann; Editura HERALD, 2010 - cartea eveniment a vietii mele
Prefaţa si cuprinsul cãrţii (aici)
Se poate vedea si comanda (aici)

Dialog pe Calea initiaticã - K.G.Durckheim în dialog cu A.Goettmann; Editura HERALD
Fragmente pe site: (aici)
Se poate vedea si comanda: (aici)

Dincolo, în adâncul nostru de Rachel si Alphonse Goettmann; Editura HERALD
Fragmente pe site:(aici) De ce o recomand?:(aici)
Se poate vedea si comanda:(aici)

Rugãciunea lui Iisus, rugãciunea inimii de Rachel si Alphonse Goettmann, traducere Maica Siluana Vlad. Editura MITROPOLIA OLTENIEI.
Fragmente pe site: (aici)
Se poate vedea si comanda: (aici)

HARA - centrul vital al omului de Karlfried Graf Durckheim, Editura HERALD, ianuarie 2012
Fragmente (aici) si (aici)
Se poate vedea si comanda (aici)


CENTRUL FIINTEI
de Karlfried Graf Durckheim, Editura HERALD, martie 2011
Fragmente: (aici)
Se poate vedea si comanda (aici)

CALEA INTERIOARÃ. Cotididanul ca exercitiu de Karlfried Graf Durckheim, Editura HERALD, octombrie 2014
Fragmente: (aici)
Se poate vedea si comanda (aici)

STRÃPUNGEREA SPRE FIINTÃ. Etapele maturitãtii umane de Karlfried Graf Durckheim, Editura HERALD, septembrie 2016
Nota traducãtorului (aici)
Se poate vedea si comanda (aici)

CHEMAREA MAESTRULUI SPIRITUAL. Sensul îndrumãrii spirituale pe calea spre sine, de Karlfried Graf Durckheim, Editura HERALD, noiembrie 2019
Fragmente: (aici)
Se poate vedea si comanda (aici)

Un fel de sintezã a felului în care vãd eu lucrurile poate fi sugeratã pe coloana din stânga a paginii de bazã: aici .
Iar detalii în acest sens la pagina de DEZVOLTARE PERSONALÃ: aici.


Data ultimei actualizãri: februarie 2020; decembrie 2019 - cu ultima carte tradusã din cãrtile lui K.G. Durckheim.