Aforismul sau meditatia zilei - pagina 6

Navigare pagini aforisme: 6 5 4 3 2 1

Sfarsitul paginii

9 martie 2010

A fi răbdător, nu înseamnă a fi victimă, nici a fi neputincios, nici a accepta cu pasivitate să fii maltratat sau să suferi teribil. [...]
Cel mai important este să ne găsim propria putere.

Elisabeth Kubler-Ross - Leçons de vie , Lectia rãbdãrii

8 martie 2010




LA MULTI ANI!

Priviţi cu atenţie, din susul până în josul Vieţii,
efervescenţa umană prin care fermentează Lumea, -
cântecul şi podoaba păsărilor, -
zumzetul nebun al insectelor, -
înflorirea neobosită a florilor, -
activitatea perseverentă a celulelor, -
truda fără margini a germinărilor…

Din poemul filosofic ETERNUL FEMININ al lui Teilhard de Chardin

Fragment tradus pe site: aici

7 martie 2010

Cel care aude chemarea lui Christos,
nu trebuie sã-si scoatã iubirea afarã din inima lui.
El trebuie, dimpotrivã, sã rãmânã esentialmente uman.

Teilhard de Chardin - ETERNUL FEMININ

Fragment tradus pe site: aici

6 martie 2010

Pentru cã se apropie 8 Martie
un montaj PowerPoint
Toate femeile sunt frumoase
(aici)
Multumesc NM!

4 martie 2010

Fii atent ca niciodatã sã nu faci sã plângã o Femeie
pentru cã Dumnezeu îi numãrã lacrimile.

(Talmud)

O prezentare PowerPoint primitã de la prieteni:

Valoarea unei femei (aici)

3 martie 2010

Mânia refulată nu se evaporă ca prin miracol.
Ea se transformă în „lucrare neterminată”.

Elisabeth Kubler-Ross - Leçons de vie, Lectia mâniei

1 martie 2010



Vã doresc o primãvarã frumoasã si plinã de bucurii!


Trei mãrtisoare primite de la prieteni. Multumesc, NM!

1 MARTIE

1 MARTIE 2010

Cu_drag_de_1_Martie

26 februarie 2010

Neadaptatii vârstei adulte sunt copiii neiubiti si lipsiti de cuvintele pãrintilor.

FRANCOISE DOLTO - DIFICULTATEA DE A TRÃI, Editura TREI

Fragmente pe site: (aici)

25 februarie 2010

O viaţă prea serioasă, este o viaţă dezechilibrată.

Elisabeth Kubler-Ross - Leçons de vie , Lectia jocului

24 februarie 2010

Descoperind adevărata voastră natură,
veţi găsi în acelaşi timp ceea ce vă incumbă să faceţi,
lecţiile pe care trebuie să le învăţaţi.

Atunci când aparenţa şi realitatea fiinţei sunt una,
nu mai este necesar să ne ascundem,
să ne fie frică sau să ne protejăm.
Ne percepem ca pe o entitate care transcende circumstanţele.

Elisabeth Kubler-Ross - Leçons de vie

23 februarie 2010

A cunoaşte fiinţa noastră profundă înseamnă
a celebra integralitatea eului nostru uman,
fără a exclude partea întunecată a fiinţei noastre
pe care adesea ne străduim să o ascundem.

Contrar a ceea ce s-ar putea gândi,
nu ceea ce este „bun” ne atinge, ci ceea ce este autentic.

Apreciem mai mult oamenii adevăraţi
decât pe cei care îşi disimulează adevărata lor natură
în spatele straturilor de amabilităţi artificiale.

Elisabeth Kubler-Ross - Leçons de vie

21 februarie 2010

După ce ne-am eliberat de toate rolurile noastre,
ne rămâne fiinţa noastră autentică.
Există, în inima fiecăruia dintre noi, un potenţial de bunătate inimaginabilă,
o aptitudine de a da fără a aştepta nimic în schimb,
de a asculta fără a judeca,
de a iubi de o manieră necondiţionată.
Această aptitudine reprezintă scopul de atins.
Ne putem apropia de el, puţin câte puţin, în orice moment al zilei,
dacă facem acest efort.

Elisabeth Kubler-Ross - Leçons de vie , pag. 34

19 februarie 2010

Din nefericire, darurile noastre înnăscute
sunt adesea îngropate sub harababura rolurilor de compoziţie
pe care le jucăm în existentã.

Elisabeth Kubler-Ross - Leçons de vie

18 februarie 2010

Scopul vieţii este acela de a întineri!

Ni s-a inculcat ideea că scopul vieţii este acela de a reuşi prin ocuparea de funcţii, prin câştigarea de bani, prin dobândirea prestigiului.
Ce copilărie!

Nu este adevărat: scopul vieţii este acela de a întineri!

Fiecare om se naşte bătrân, înfăşat în cuvinte, prejudecăţi care i se inculcă.
A deveni tânăr înseamnă a se elibera de obstacolele fricii,
a nu mai ceda gravitãţii sociale, a deveni tineri, chiar şi cu cicatrice!
Viaţa veşnică este făcută pentru a fi inaugurată aici.
Evanghelia este invitaţie la a părăsi convenţia, chemarea la trezire.

Cel mai mare serviciu pe care-l putem aduce societăţii nu este acela de a reuşi, nici de a obţine consideraţie, ci este acela de a deveni liberi şi fericiţi. (…)

Toată natura în care sunteţi scufundaţi vă aminteşte că nu sunteţi decât un trecător fără locuinţă veşnică aici. Că nimic nu trebuie, aşadar, luat în tragic, că esenţialul este de a supravieţui, adică de a face să existe ceea ce este nemuritor în voi.

JEAN SULIVAN (1913-1980)
« BLOC-NOTES » (ÉD. SOS, P. 14-15)
via www.http://seraphim.over-blog.com/

17 februarie 2010

Gratitudinea...
O persoanã recunoscãtoare este puternicã,
cãci gratitudinea naste puterea.
Nu existã bogãtie care sã nu fie fondatã pe sentimentul de gratitudine
faţã de ceea ce avem.

Elisabeth Kubler-Ross - Leçons de vie

16 februarie 2010

Complicitatea noastră cu noi înşine - răul radical care corupe tot ceea ce este posibil pe planul spiritual în noi

Prin post intrăm în experienţa dezbrăcării infinite a lui Hristos, a aneantizării lui, şi acolo, luăm imediat cunoştinţă de maladia de care avem cea mai mare nevoie să fim salvaţi: complicitatea noastră cu noi înşine. Noi suntem posedaţi de eul nostru; suferinţa noastră continuă, adevărata noastră mizerie, în care se înrădăcinează toate celelalte, se află acolo şi nicăieri altundeva. Este răul radical care corupe tot ceea ce este posibil pe planul spiritual în noi, sursa tuturor dezastrelor, a tuturor nefericirilor, personale şi universale.

Alphonse Goettmann, Lettre de Bethanie no.67, februarie 2010, integral în franceză (aici)

13 februarie 2010

...iubirea este prezenţã si compasiune...

Elisabeth Kubler-Ross - Leçons de vie, p. 56

11 februarie 2010

Din fericire, iubirea autentică, la care toată lumea aspiră, este posibilă,
dar imaginea pe care o avem despre ea nu ne permite să o descoperim.
Nu este vorba de a visa la sufletul frate sau la prietenul perfect.
Plenitudinea pe care o căutăm este prezentă în noi, aici şi acum.
Este deajuns să ne amintim de ea.

Elisabeth Kubler-Ross - Leçons de vie
fragmente traduse pe site: (aici)

Semnalez un articol interesant scris de Vlad Muresan: Obiectivitatea frumosului aici:
http://www.observatorcultural.ro/Obiectivitatea-frumosului*articleID_23197-articles_details.html

10 februarie 2010

Viaţa este o aventurã cutezãtoare, sau nu este deloc.

Hellen Keller

9 februarie 2010

Dumnezeu este o experienţã.

Maurice Zundel, (aici)

Un filmulet despre empatie aici:

http://www.dailymotion.com/video/x99ng8_definition-du-mot-empathie_animals

8 februarie 2010

Crestinul:

Din pãcate, în viata mea au existat o sumedenie de ghizi spirituali care au insistat sã mã ajute. Mi-au bãgat în cap învãtãturile cu atâta insistentã încât am ajuns sã nu-ti mai aud vocea decât cu mare greutate. Nu m-am gândit niciodata cã Tu însuti ai putea fi maestrul meu, cãci ei mi-au repetat continuu: „Noi suntem singurii tãi ghizi. Cine ne ascultã pe noi, îl ascultã pe El”. Nu ei sunt însã de condamnat, ci eu. Cãci mi-a lipsit fermitatea de a-i reduce la tãcere, curajul de a descoperi singur, rãbdarea de a astepta momentul potrivit si încrederea cã odatã, când mã voi astepta mai putin, Tu vei rupe tãcerea si mi te vei revela.


din volumul Anthony de Mello - Cântecul pãsãrii, Editura MIX,
detalii aici: http://www.edituramix.ro/?53t4l&v7f2k=1977

7 februarie 2010

În adâncul nostru cel mai profund se aflã fiinţa noastrã predestinatã.
Când devenim aceastã fiinţã suntem pe deplin constienţi de aceasta.
Inversul este la fel de adevãrat: stim când apucãm pe o cale gresitã,
atunci când nu mai suntem cei care ar trebui sã fim.

Elisabeth Kubler-Ross - Leçons de vie, p.18

6 februarie 2010




Nici nu visam la atâta fericire
pe când eram rãţuşsa cea urâtã!

Din basmul lui Hans Christian Andersen: Rãţuşsa cea urâtã.
Semnalez un film emotionant care meritã vãzut la orice vârstã:
Hans Christian Andersen: viata mea de basm.
S-a difuzat sãptãmâna aceasta pe TVR2.

5 februarie 2010

Toţi misticii vorbesc aceeaşi limbã
pentru cã toţi vin din aceeaşi ţarã.

Yvan Amar

4 februarie 2010

Nu existã ateu...

Dumnezeu ne-a vrut şi ne vrea şi acum suverani. Ateul cel mai ateu este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl priveşte ca pe fiul său. A…. e necredincios – asta e din cauza neputinţei lui, din cauza neştiinţei lui, din cauza lipsei lui de documentare, de orientare şi aşa mai departe.

Dumneavoastră spuneţi că nu există ateu…

Nu există ateu! Citeam unul dintre părinţii noştri şi spuneam un lucru: uite, domnule, că nu sunt unul dintre marii părinţi, dar spun de atâta timp acelaşi lucru – nu există ateu! Există îndoieli! Ateu am fost şi eu, ateu ai fost şi tu, într-o secundă poate din viaţă, dar ateism nu înseamnă rupere absolută de viaţă, ci o îndoială, o înstrăinare, o îndepărtare. Un om, o fiinţă omenească care pierde la modul absolut credinţa în Dumnezeu ori se spânzură, ori înnebuneşte. Nu rezistă fiinţa omenească la lipsa totală a credinţei în Dumnezeu. Oricât e de păcătos, oricât e de necredincios cineva, undeva, în adâncul fiinţei lui, există un strop de credinţă şi de încredere în Dumnezeu.

Iustinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului

din volumul CONVORBIRI ÎN AMURG, Bogdan Eduard în dialog cu Iustinian Chira, Editura DACIA, Cluj-Napoca, 2006, pag 41

3 februarie 2010

„Unde eşti? Unde eşti?”

Şi de aceea, pentru toţi şi pentru mine, amurgul şi înserarea este momentul cel mai drag. Amurgul este ca o sărbătoare permanentă. […] … ne-a rămas aceasta ca o reminiscenţă a întâlnirii lui Dumnezeu cu Adam. […] Cât de fericit a fost omul că venea să se întâlnească cu cel care l-a creat! Dar cât de fericit era Dumnezeu că se întâlnea cu omul! Se întâlnea fericire cu fericire şi bucurie cu bucurie, se întâlnea omul cu Creatorul şi Creatorul cu omul. Şi de atunci a rămas acest Dar.

„Adame, Adame, unde eşti?” Vocea aceasta, strigătul acesta al lui Dumnezeu, din mileniu în mileniu, există şi răsună în spaţiu şi în lume. Această voce este o chemare permanentă a Divinului către uman. Orice om de pe pământ, chiar dacă nu-i creştin, chiar dacă nu-i iudeu, chiar dacă nu are Biblia sau revelaţia în care Dumnezeu ne-a descoperit tainele lui, chiar dacă este în afară de orice religie, omul acesta aude în adâncul făpturii lui, în profunzimea făpturii omului, această voce. Pentru că făptura noastră e o lume reală. Înlăuntrul nostru vorbesc atâtea voci, atâtea gânduri, atâtea sentimente, atâtea elemente există în făptura omului; şi există acest Duh, această voce, această chemare.

Poate dispune omul de bogăţie, de ranguri, poate dispune omul de toate cele materiale, dar totuşi nu-i mulţumit. În adâncul fiinţei lui, aude o voce: „Unde eşti? Unde eşti?”

Iustinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului

din volumul CONVORBIRI ÎN AMURG, Bogdan Eduard în dialog cu Iustinian Chira, Editura DACIA, Cluj-Napoca, 2006, pag. 26


Si un film-metaforã, semnalat de Teofil Stanciu pe blogul lui (aici), de pe Youtube,
Tatã si fiicã:


faceti click pe pozã

2 februarie 2010

Eu nu cred în Dumnezeu... eu îl trãiesc...

Maurice Zundel, (aici)

31 ianuarie 2010

Există două etape pe calea
Transformării de sine:
”Nu ştiu”
Şi:
”Ştiu, pentru că Prea Iubitul meu Suprem
Mă învaţă cum să ştiu,
Ce să ştiu şi pentru ce să ştiu.”

Sri Chinmoy

30 ianuarie 2010


Dacă Isus nu îi spune Martei să facă la fel ca şi Maria,
să aleagă partea cea bună,
dacă, de o manieră generală,
el nu exhortează niciodată la bucurie,
este pentru că
nimic şi nimeni nu poate să ne facă să alegem viaţa,
să optăm pentru existenţă în pofida a orice,
decât doar noi înşine.

Lytta Basset - LA JOIE IMPRENABLE

fragmente pe site : (aici)

29 ianuarie 2010
Vine o clipă, de multe ori, în care, încetând să raportăm frustrarea noastră la evenimente exterioare, înţelegem că noi o purtăm în noi înşine, oricare ar fi aceste evenimente.
Devine posibil, atunci, să analizăm sentimentul de frustrare ca pe o trăire de conştiinţă care nu are nimic ruşinos.
Dacă se vorbeşte mai cu uşurinţă despre sentimentul de frustrare decât despre sentimentul de insatisfacţie (a nu avea niciodată îndeajuns) sau despre gelozie (a vrea întotdeauna ceea ce are sau ceea ce este celălalt), este pentru că, prea adesea încă, gelozia şi insatisfacţia constantă fac obiectul unei condamnări moralizatoare (nu este frumos să fii gelos), ca şi cum noi am decide să simţim ceea ce simţim. […]
O luare în serios a geloziei se impune nu numai pentru că un asemenea sentiment este
parte integrantă din existenţa la negativ,
dar şi pentru că el traversează întreaga Biblie de la Cain şi Abel, fără a-i spune pe nume.

Lytta Basset - LA JOIE IMPRENABLE

27 ianuarie 2010




Numai graţie unei experienţe a Fiinţei vom descoperi subit, într-o bună zi, că
tot conţinutul viziunii noastre obişnuite despre lume nu reprezintă, în cele din urmã, decât FIINŢA însăşi.
Da, FIINŢA unică se „frânge” traversând prisma eului care fixează totul,
pentru că acesta din urmă nu cunoaşte decât prin intermediul contrariilor
şi nu se orientează decât după ceea ce este „obiectiv”.
Dacă aspectul egocentric se cristalizează în conştiinţa noastră,
atunci ceea ce se inserează în acest aspect pare singurul real.

(Karlfried Graf Durckheim – La Voie intérieure)

26 ianuarie 2010

Atingând acest fond si constatând cã ea continuã sã existe,
în timp ce a pierdut totul,
constiinta solitarã cunoaste cã existã o sursã vie
altundeva decât în existenta altora.
Ea stie cã în viitor, chiar si privatã de ceilalti, ea are acces la un izvor care curge independent de comunicarea ei cu altul.
De aceastã datã, ea a descoperit un dincolo al solitudinii care,
departe de a fi simpla suprimare a solitudinii,
este germenul unei noi comuniuni, de o altã naturã.

Lytta Basset - LA JOIE IMPRENABLE, pag. 345

25 ianuarie 2010

Nu printr-o transparenţă a fiinţei noastre faţă de ea însăşi
se disipează sentimentul nostru de vină – o asemenea transparenţă este o himeră -,
ci într-o decizie de credinţă, într-un act de încredere a unei conştiinţe care crede:
sentimentul de vină dispare în faţa certitudinii că fiinţa noastră întreagă este destinată la „a fi mai mult” şi la bucurie,
tot aşa cum celălalt este destinat la „a fi mai mult” şi la bucurie.

Lytta Basset - LA JOIE IMPRENABLE
fragmente pe site: (aici)

19 ianuarie 2010

Fie ca fiecare din clipele fãrã numãr ale acestui an sã fie
ca un Înger care vine sã ne spunã:
"Eu-ul tãu este un Altul".

Alphonse & Rachel Goettmann - Lettre de Bethanie din ianuarie 2010: (aici)

16 ianuarie 2010

Când frica ta vine în contact cu durerea cuiva ea devine milã;
când iubirea ta vine în contact cu durerea cuiva ea devine compasiune.

Stephen Levine

(Sogyal Rinpoche - Cartea tibetanã a vietii si a mortii, Editura Herald)

14 ianuarie 2010




De ce sã fi fost nefericit Eminescu?

o evocare de Rãzvan Ionescu

http://ferestreinpridvor.blogspot.com/2010/01/de-ce-sa-fi-fost-nefericit-eminescu.html

13 ianuarie 2010

Aproape toţi marii maeştri spirituali ai tuturor tradiţiilor sunt de acord că
esenţialul este să stăpâneşti o anumită metodă, o cale către adevăr,
urmînd din toată inima şi cu toată puterea minţii o singură tradiţie până la capătul
călătoriei spirituale,
dar păstrându-ţi în acelaşi timp deschiderea şi respectul faţă de felul de a vedea lucrurile
al tuturor celorlalte.
În Tibet obişnuim să spunem: „Cunoscând-o pe una, le împlineşti pe toate.” Excentrica idee modernă că ne putem păstra întotdeauna deschise toate opţiunile şi că astfel nu avem niciodată nevoie să ne angajăm într-o direcţie anume, este una din cele mai mari şi mai periculoase iluzii ale culturii noastre şi una din modalităţile cele mai eficiente ale egoului de a ne sabota căutările spirituale.

Cânt tot timpul nu faci decât să cauţi, căutarea însăşi devine o obsesie care pune stăpânire pe tine. Te transformi într-un turist spiritual care hoinăreşte de colo-colo fără să ajungă nicăieri.

(Sogyal Rinpoche - Cartea tibetanã a vietii si a mortii, Editura Herald, pag. 129)

12 ianuarie 2010

Atât timp cât nu am demascat egoul, acesta continuă să ne amăgească,
asemenea unui politician şleampăt care etalează la nesfârşit nişte promisiuni false,
sau a unui avocat care născoceşte minciuni şi apărări perfide,
sau a unui amfitrion de talk show care nu încetează să vorbească,
întreţinând o sporovăială afabilă, dar care nu convinge pe nimeni
şi în fond nu spune absolut nimic.

(Sogyal Rinpoche - Cartea tibetanã a vietii si a mortii, Editura Herald)

11 ianuarie 2010

Scopul reflecţiei asupra morţii este să producă o schimbare adevărată în adâncul inimii tale şi să ajungi să înveţi cum să eviţi „groapa din trotuar” şi cum „să te plimbi pe altă stradă”. Deseori aceasta va necesita o perioadă de retragere şi contemplaţie profundă, fiindcă numai astfel ochii ni se vor deschide cu adevărat la ceea ce facem cu vieţile noastre.

Examinarea morţii nu trebuie să fie ceva înfricoşător sau morbid. De ce să nu reflectezi asupra morţii atunci când eşti cu adevărat inspirat, relaxat şi confortabil, întins pe pat, în vacanţă sau ascultând o muzică ce te încântă în mod special? De ce să nu reflectezi la ea atunci când eşti fericit, sănătos, încrezător şi plin de bunăstare? Nu aţi observat că sunt momente când ai o tendinţă naturală spre introspecţie? Foloseşte-le cu grijă, fiindcă acestea sunt momentele în care poţi avea o experienţă puternică şi întreaga viziune despre lume să ţi se schimbe rapid. Acestea sunt momentele în care vechile credinţe se năruie de la sine şi te regăseşti transformat.

(Sogyal Rinpoche - Cartea tibetanã a vietii si a mortii, Editura Herald)

10 ianuarie 2009

Autobiografie în cinci capitole


 1. Mă plimb pe stradă.
Este o groapă adâncă în trotuar
Şi cad în ea.
Sunt pierdut… nu am nici o speranţă.
Nu este vina mea.
Îmi trebuie o veşnicie să găsesc o cale de ieşire.

2. Mă plimb pe aceeaşi stradă.
Este o groapă adâncă în trotuar.
Mă fac că n-o văd.
şi cad iarăşi în ea.
Nu-mi vine să cred că sunt în acelaşi loc.
Dar nu este vina mea.
Îmi trebuie şi acum mult timp să ies.

3. Mă plimb pe aceeaşi stradă.
Este o groapă adâncă în trotuar.
O văd că este acolo.
Dar tot cad în ea… este un obicei.
Ochii îmi sunt deschişi.
Ştiu unde mă aflu.
Este vina mea.
Ies numaidecât.

4. Mă plimb pe aceeaşi stradă.
Este o groapă adâncă în trotuar.
O ocolesc.

5. Mă plimb pe o altă stradă.

Portia Nelson

8 ianuarie 2010





Cheia pentru a gãsi un echilibru fericit în viata modernã este simplitatea.

(Sogyal Rinpoche - Cartea tibetanã a vietii si a mortii, Editura Herald)

Fragmente pe site: (aici)

4 ianuarie 2010



"O, omule, priveste-te:
tu ai în tine cerul si pãmântul,
fã din aceastã lume un cer pe pãmânt...
Iatã cãile !"

Hildegarde de Bingen

3 ianuarie 2010

Din seria Povestiri cumplite:

Întâlnirea


Foarte devreme, dimineaţa, el văzu că vine ceva în depărtare.
La început a crezut că era un animal feroce;
apoi că era un om, cu siguranţă un asasin.
Pe măsură ce străinul se apropia el credea că vede
un vecin, un frate, până când, în sfârşit, la amiază,
el şi-a dat seama că era umbra lui.

Alejandro Jodorowsky – Contes paniques, Les éditions du Relié

2 ianuarie 2010


Din seria Povestiri cumplite

Viziunea celui ales


”Şi Iehova i s-a arătat lui Avram…”
Avram l-a văzut pe Dumnezeu.
Adică nu a văzut nimic altceva decât ceea ce vedea de obicei.
Doar că a conştientizat că ceea ce vedea
– peisaj, animale şi păsări -,
în fapt, era
Dumnezeu.

Alejandro Jodorowsky – Contes paniques, Les éditions du Relié

1 ianuarie 2010

Din seria Povestiri cumplite

Libertate...



Arborele luã hotărârea să călătorească.
Când a ajuns să se detaşeze de pământ constată că ramurile lui erau rădăcini cereşti.

Alejandro Jodorowsky – Contes paniques, Les éditions du Relié

31 decembrie 2009



La multi ani!

Vã invit sã recititi O urare de Anul Nou din partea preotului Guy Gilbert:

Îti doresc un an dur, exigent, în care sa te straduiesti mai mult...
[...]
Închei dorindu-ţi să fii o fiinţă de compasiune.
Lumea noastră are o imensă nevoie de oameni care să ierte
şi să ştie să-şi ceară iertare.

Numai aceşti oameni vor da unei lumi
dure, încremenită în aparenţe, bani şi putere,
oxigenul care o va face să trăiască.

În faţa cinismului legii pieţei şi a narcisismului bogăţiei,
este timpul să trecem la rezistenţă spirituală.


(aici)

28 decembrie 2009

Lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie. Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. Romania a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre. Ei toti au fost calauziti de simtul datoriei, de curaj si de altruism. Vom pierde respectul si increderea lumii fata de Romania daca vom continua sa ne abatem de la aceste idealuri.

Din mesajul Regelui Mihai cu ocazia Anului Nou 2010 de la Castelul Sãvârsin:

http://www.familiaregala.ro/news/1383/53/Mesajul-Majestatii-Sale-Regelui-Mihai-I-cu-ocazia-Anului-Nou-2010/

25 Decembrie 2009

Prin Intrupare eternitatea a intrat în timp si timpul este locuit de acum...
Fiecare clipã îl contine pe Christos...
Si toate noptile omului sunt locuite de acum...
Nu fatalitatea are ultimul cuvânt...





Acest timp de Advent şi de Crăciun este aşadar literalmente
transfigurarea timpului care,
prin Cădere, nu mai era decât un haos vid şi inform.
Clipa prezentă îşi regăseşte splendoarea paradisiacă odată cu venirea lui Christos;
timpul, aici şi acum –ul, redevine o sărbătoare,
 miracolul permanent al legământului de iubire dintre Dumnezeu şi om,
anunţat prin Cântarea Cântărilor.
Noua naştere, a deveni un om nou, depinde de decizia imediată şi fermă a spiritului nostru.

( Alphonse Goettmann – Lettre de Bethanie decembre 2009, integral aici:
http://www.centre-bethanie.org/lettre_65.htm )

21 decembrie 2009



Compasiunea adevărată
nu constă în a vrea să-i ajutăm pe cei care au mai puţin noroc decât noi,
ci în a conştientiza înrudirea noastră cu toţi oamenii.

Pema Chodron – La Voie commence là ou vous êtes

Si o colindã:
http://video.acasa.ro/view_video/2dc01647bad2112d9001

18 decembrie 2009

Secretul Fericirii... motto-ul fiecãrei zile...



...îmbrăţişarea divină este conţinutul fiecărei clipe
pentru cel care îmbrăţişează evenimentul.

dintr-o carte în curs de aparitie la Editura Herald

Alphonse Goettmann - Bucuria, Faţa lui Dumnezeu în om

17 decembrie 2009



În profunzimile fiecărei fiinţe, Dumnezeu imprimă această vibraţie de bucurie;
fiecare cântă nota lui într-un mod unic şi se alătură imensei polifonii a universului.

Nu există decât o singură mare vibraţie în univers, aceasta este bucuria,

şi nu există decât o singură manieră de a trăi:
aceea de a ne acorda acestei tonalităţi juste a creaţiei.

dintr-o carte în curs de aparitie la Editura Herald

Alphonse Goettmann - Bucuria, Faţa lui Dumnezeu în om

16 decembrie 2009

Bucuria este o cucerire şi deci o luptă;
fără această luptă viaţa nu ar avea nici o savoare.

Dar nici o clipă omul nu poate pune mâna pe bucurie;
ea îi va scăpa mereu printre degete,
căci ea rămâne o taină de eternitate inepuizabilă,
transcendentă oricărei experienţe religioase.

Cel mai adesea, nu există bucurie decât în credinţa simplă
în prezenţa Celui Înviat.

dintr-o carte în curs de aparitie la Editura Herald - în sfârsit...

Alphonse Goettmann - Bucuria, Faţa lui Dumnezeu în om

14 decembrie 2009

Orice om care se ridică ridică lumea…

Un călugăr de la muntele Athos îmi spunea: „Când spun « Tatăl nostru », lumea întreagă este prezentă în acest „nostru”, şi îmi trebuie adesea mult timp înainte de a putea să o spun, timpul de a aduna în inima mea pe toţi fraţii mei oameni, dar şi pe toate fiarele, florile câmpiilor, munţii înalţi, văile superbe, copiii uitaţi…” Acest călugăr mi-a explicat de asemenea că „Dumnezeul nostru, Tatăl nostru” nu este numai „Dumnezeul meu, Tatăl meu”, şi îmi spunea fără să ezite că era şi Dumnezeul şi Tatăl tuturor celorlalţi, evreii, musulmanii, budiştii etc. El adăuga: „Dumnezeul nostru, Tatăl nostru este şi al celor care nu cred în el; cei care nu ştiu cine îi naşte, care este originea lor, Suflul suflului lor; cei care nu au relaţie cu acesta, cu el…” O emoţie stranie îl copleşea atunci: „Sunt fraţii mei, nu-i pot uita, ei se cred probabil orfani de tată, spune-le că atât timp cât un om de pe pământ se va ruga Tatăl nostru, ei nu vor fi niciodată orfani de frate.”[…]

Această atitudine întâlneşte ceea ce ne spun, într-un alt mod,  fizicienii:
„Nimic nu este separat de nimic;
tot ceea ce există există într-o strânsă interrelaţie;
nu putem ridica un fir de iarbă fără să deranjăm o stea.”

Orice om care se ridică ridică lumea…

( Jean-Yves Leloup – Notre Pere, Ed. Albin Michel, pag. 63)

12 decembrie 2009

Realitatea cu susul în jos...

În metaparadigma actualã, constiinta se presupune cã ia nastere din lumea spatiului, a timpului si a materiei.
În noua paradigmã, tot ceea ce stim ia nastere din constiintã.

(Peter Russel - De la stiintã la Dumnezeu)

11 decembrie 2009


Cred că atunci când ne cufundăm atât de total în natura minţii
aşa cum am fãcut-o în natura spaţiului, a timpului şi a materiei,
vom descoperi că tocmai conştiinţa este
mult-aşteptatul pod
dintre ştiinţă şi spirit.

(Peter Russel - De la stiintã la Dumnezeu)
Fragmente pe site: (aici)

8 decembrie 2009



Ascultã, prietene !
Iubitul meu Stãpân trãieste înãuntru.

Kabir

7 decembrie 2009

Post-electorale...

Religia mea este blândetea.

Dalai Lama

4 decembrie 2009

Electorale...

Un popor de oi naste un guvern de lupi.

acad. Florin Constantiniu

(dintr-un interviu apãrut în nr-ul curent, 896, al revistei Formula AS)

3 decembrie 2009

Electorale...

Un om implicat nu vrea liniste...

Daca cei de la noi din tara vor liniste, o vor numai pentru ca nu sunt implicati si le este indiferent si destinul tarii, si destinul lor, si viitorul lor si al tarii. Le este absolut indiferent. Un om implicat nu vrea liniste, vrea cu orice pret, pâna la ultima picatura de sânge, sa iasa la iveala dreptatea, justitia, reforma.

Un interviu excelent în Revista 22 aici:


http://www.revista22.ro/doar-un-imbecil-vrea-lini351te-6857.html

2 decembrie 2009

Din reflecţiile lui Thomas Carlyle…

„Recunoaşteţi oamenii demni de încredere!” Din păcate, în zilele noastre, suntem încă departe de a fi în stare de aceasta. Doar cel sincer poate recunoaşte sinceritatea. Nu avem nevoie doar de un Erou, ci şi de o lume potrivită pentru el; nu de o lume de valeţi; altfel eroul vine zadarnic pe lume! Da, suntem încă departe, dar trebuie să ne apropiem; şi ne apropiem, slavă Domnului, văzând cu ochii. Dar până atunci ce avem? Urne de vot, alegeri, Revoluţii franceze. Dacă suntem ca slugile şi nu recunoaştem un erou atunci când îl vedem, la ce bun toate acestea? […] Doar schimbăm figura şarlatanului nostru cu ajutorul urnelor de vot, dar substanţa sa continuă să existe. Lumea valeţilor trebuie să fie guvernată de un pseudo-erou, de un rege care e rege doar pentru că este înveşmântat în haine regale!

Pe scurt una din două:
Ori învăţăm să recunoaştem un erou, un adevărat cârmuitor şi o adevărată căpetenie,
atunci când îl avem,
ori, dacă nu, vom fi veşnic guvernaţi de non-eroic.
Chiar dacă am avea urne de vot deschizându-se la fiecare colţ de stradă, nici acestea nu ar îmbuinătăţi situaţia.

(Thomas Carlyle- Cultul eroilor, Editura Institutul European, 1998, pag. 238-239)

Cu siguranţă că dintre toate „drepturile omului”
acest drept al celui neştiutor de a fi călăuzit de către cel înţelept,
de a fi ţinut, cu duhul blândeţii sau cu de-a sila, pe calea adevărată,
este cel mai de netăgăduit.
(Mişcarea cartistă)

O sănătoasă ură împotriva ticăloşilor. (Închisorile model)

Natura nu acceptă nici o minciună. (Pamflete de ultimă oră)

(Thomas Carlyle- Semnele timpului, Editura Institutul European, 1998, pag. 254-255)

30 noiembrie 2009




A ignora prezenţa Fiinţei, a trăi în uitare (în exil)
 înseamnă a fi lipsiţi de siguranţă şi de libertate.
Dumnezeu nu este o cetate care să te închidă, nici o închisoare,
ci un loc de odihnă pentru libertatea noastră,
copacul foarte bătrân, pe care se aşază fluturele de o zi.

Jean-Yves Leloup - A AVEA GRIJÃ DE FIINTÃ

29 noiembrie 2009

A asculta constituie începutul sănătăţii mintale.
Este, de asemenea, începutul Mântuirii.

Jean-Yves Leloup - A AVEA GRIJÃ DE FIINTÃ
fragmente pe site: aici

28 noiembrie 2009

...lumea acestui secol va fi spiritualã sau deloc.

Stanislav Grof

(din interviul publicat în nr.curent al revistei Formula AS, nr. 895, pag. 23)

27 noiembrie 2009

Orice incendiu începe cu o scânteie.
Cel care arde ca şi cel care iradiază.
Cel care ne trezeşte ca şi cel care ne distruge.

Veghează asupra gândurilor tale.
Ele iluminează tot aşa după cum întunecă lumea.

În fiecare dimineaţă, caută scânteia, fulgerul care să aprindă ziua.

Nu ne-am născut numai pentru a vedea lucrurile,
ci pentru a vedea ziua în care înfloresc lucurile.

Mulţi mor fără să fi « văzut ziua ».

Jean-Yves Leloup

26 noiembrie 2009




Pentru a intra în lumea spirituală,
omul trebuie să îndeplinească actul eroic al libertăţii:
el nu trebuie să primească aceasta din exterior,
ci să o descopere în el însuşi.

Nicolas Berdiaev. Esprit et liberté.

25 noiembrie 2009

Din clipa în care urmaţi pe cineva
încetaţi sã urmaţi Adevãrul.

Krishnamurtî

24 noiembrie 2009

Noi credem foarte adesea cã Dumnezeu nu ascultã întrebãrile noastre;
noi suntem cei care nu ascultãm rãspunsurile Lui.

(François Mauriac)

23 noiembrie 2009


...nu ne rugãm ca sã se întâmple ceva anume,
ci ca sã fim cu Dumnezeu,
orice s-ar întâmpla !

Maica Siluana Vlad - (aici)

22 noiembrie 2009





„Eu sunt” scânteiazã,
sãdit în fiecare fiintã umanã,
pe pãmânt
tot asa ca
în spatele vãlului.

(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

Fragmente pe site (aici)

21 noiembrie 2009

…nici un discurs raţionalist nu poate ştirbi
evidenţa unei experienţe de eliberare :




într-o zi,
prin intermediul unui curcubeu,
al unei furtuni,
al unui răsărit de soare,
Cel Viu îi vorbeşte cuiva despre căsătoria,
capabilă să reziste la orice probă,
dintre cer şi pământ…

şi acel cineva recapătă viaţă.

Neîncrederea altora nu-l atinge:
nimeni nu-i poate răpi
ceea ce a trăit în realitate.

(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

19 noiembrie 2009


Mulţumesc lui Dumnezeu că timpul
nostru este acum, când ce e greşit
Apare să ne înfrunte pretutindeni,
nevrând să plece până când nu mergem
La cea mai lungă plimbare pe care a
făcut-o vreodată sufletul unui om.
Treburile sunt acum de mărimea
sufletului.
Antrepriza este explorarea întru
Dumnezeu.


Christopher Fry

18 noiembrie 2009

Orice adevãr trece prin trei faze înainte
de a fi recunoscut.
În prima, este ridiculizat.
În a doua, este contrazis.
În a treia, este privit ca evident
prin sine însusi.

Arthur Schopenhauer

17 noiembrie 2009




Există doar două modalităţi de a-ţi trăi viaţa:
Ca şi cum nimic nu este un miracol
sau
Ca şi cum totul este un miracol.

Albert Einstein

16 noiembrie 2009

Pentru mine, atot-puterea divină este altundeva.




Este exclusiv o putere de vindecare,
de restaurare,
de re-creare
a fiinţei noastre interioare.

(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

14 noiembrie 2009


S-a făcut ziuă?

Un bătrân rabin i-a întrebat într-o zi pe elevii săi cum putem recunoaşte
cât mai exact posibil momentul în care noaptea s-a încheiat şi în care începe ziua.

- Este atunci când putem distinge cu uşurinţă de departe un câine de o oaie?,
a răspuns unul dintre elevii lui.
- Nu, a răspuns rabinul.
- Este atunci când putem distinge un curmal de un smochin?, a întrebat altul.
- Nu, a răspuns rabinul.
- Dar atunci, când?, întrebară elevii.
Rabinul le-a răspuns în sfârşit:

- Este atunci când, privind faţa oricărei fiinţe umane,
îl recunoşti pe fratele tău sau pe sora ta.

Până atunci, este încă noapte printre noi.

(din întelepciunea ebraicã)

13 noiembrie 2009

Enjoy it...

L-am căutat pe Dumnezeu de-a lungul a mii de vieţi.
De multe ori L-am zărit de departe… şi mă precipitam.
În clipa în care ajungeam, El dispăruse.
Aceasta continua fãrã oprire.

Dar într-o zi, în sfârşit, am ajuns la o poartă pe care era scris:
„aici locuieşte Dumnezeu.”
Pentru prima dată m-am neliniştit, am fost foarte tulburat.
Tremurând, am urcat scările. Urma să bat la poartă când,
deodată, într-o străfulgerare am înţeles…

Dacă bat la poartă şi dacă Dumnezeu îmi deschide, atunci ce?
Atunci totul se va termina:
călătoriile mele, pelerinajele mele, marile mele aventuri,
filosofia mea, poezia mea, toate aspiraţiile inimii mele,
totul se va termina!
Ar însemna un suicid!

Văzând aceasta, mi-am scos încălţămintea,
pentru că ar fi putut să facă zgomot în timp ce coboram scările.
Şi, de cum am atins ultima treaptă, am început să fug.
Şi nu priveam în urmă.
De atunci, am fugit, am fugit timp de mii de ani.

Continui să-l caut pe Dumnezeu, deşi acum ştiu unde locuieşte.
De aceea tot ceea ce am de făcut este să evit acest loc,
pentru ca să-l pot căuta peste tot altundeva.
Dar trebuie să evit această casă…
această casă mă urmăreşte…
îmi aduc aminte perfect de ea.

Dacă din întâmplare, intru accidental în această casă, atunci totul s-a sfârşit.

(de Rabindranath Tagore)

12 noiembrie 2009

 VIDEAZÃ-TE DE TINE ÎNSUTI... PENTRU A PUTEA ÎNVÃTA

Într-o zi un profesor de universitate s-a dus în munţii înalţi ai Japoniei
pentru a vorbi cu un călugăr zen renumit.
Când l-a găsit, s-a prezentat, şi-a enumerat diplomele
şi a cerut să fie instruit în zen.
- „Doriţi un ceai?” l-a întrebat călugărul.
- „Da, mulţumesc” a răspuns profesorul.
Bătrânul călugăr a început să umple ceasca până la margine,
apoi a continuat să toarne. Ceaiul curgea de pe masă, apoi a curs pe jos.
- „Opriţi-vă!” strigă profesorul.
„Nu vedeţi că ceaşca este plină deja? Ea nu mai poate să conţină nimic în plus!”
Călugărul a replicat: „La fel ca şi această ceaşcă,
dumneavoastră sunteţi deja plin de cunoştinţe şi de idei preconcepute.
Pentru a putea învăţa, începeţi prin a vă goli ceaşca”.

(Dan Millman -Le guerrier pacifique, p.28)

11 noiembrie 2009





El le vorbea despre lucruri foarte simple:
cã e drept ca un pescãrus sã zboare,
cã libertatea este chiar natura fiintei lor,
cã ceea ce se opune acestei libertãti
- ritual, superstitie sau orice alt fel de obstacol -
trebuie înlãturat.

Richard Bach - Pescãrusul Jonathan Livingston,
Editura Humanitas

Pescãrusul Jonathan Livingston este, dupã Micul Print, cea mai cititã parabolã modernã.

O puteti citi aici:
http://www.scribd.com/doc/3104748/Pescarusul-Jonathan-Livingstone-de-Richard-Bach

Cartea se gãsete pe piatã (o nouã editie in colectia CARTEA DE PE NOPTIERÃ de la HUMANITAS) si poate fi o idee pentru un cadou frumos...

10 noiembrie 2009




Viaţa  este astăzi,
dar tu trebuie să fii treaz pentru a şti aceasta.
Dacă eşti fixat de trecutul tău sau dacă speri la un viitor mai bun eşti mort,
căci trecutul este deja mort.
Şi cel care trăieşte visând la viitor este un rătăcit, un nebun,
căci viitorul nu există.

Anthony de Mello

9 noiembrie 2009



Nu vă veti schimba decât conştientizând,
înţelegând cine sunteţi şi ceea ce vă înconjoară.

„Când veţi vedea că o piatră este o piatră
şi o bucată de hârtie este o bucată de hârtie,


nu veţi mai crede că această piatră este un diamant
şi că bucata de hârtie este un cec de un miliard de dolari”.

Atunci când le veţi vedea aşa cum sunt, vă veţi schimba.

Anthony de Mello

8 noiembrie 2009


Miracolul deplinei constiente





Totul apare si dispare...

6 noiembrie 2009



Cãci aceasta este legea vietii:
tot ceea ce este acceptat este integrat
si tot ceea ce îsi gãseste locul în interior
nu mai urlã la poartã.

(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

4 noiembrie 2009




Îmi apare tot mai clar că este posibil să primim
tot ceea ce ni se întâmplă
într-o astfel de optică:
dacă aceasta îmi distruge seninătatea,
înseamnă că am încă un drum de făcut;
fără acest eveniment, oricât de dureros ar fi,
eu nu aş fi pus probabil degetul deasupra;
îmi este dată deci ocazia
să mă înrădăcinez mai bine.

(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

3 noiembrie 2009




Ceea ce a fost numită „dezvrăjirea lumii” (désenchantement du monde)
 nu este sufocarea generalizată
 a dorinţei autentic umane
de a merge mai departe
de singura realitate care poate fi stăpânită?

(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

1 noiembrie 2009



Într-adevăr, dincolo de religiile moştenite, constituite, instituite, sau dincoace de ele
– în orice caz la un alt nivel mult mai puţin asurzitor -,
vom descoperi, în noi şi în faţa noastră,
adevărul nostru complet gol:
omul în marea sa neputinţă, canal al Compasiunii fără margini…

Înţelegem atunci de ce Prezenţa nu are apartenenţă religioasă!

(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

(Fragmente pe site: aici)

31 octombrie 2009




Nici unul din evenimentele spirituale care survin în viaţa mea nu este un absolut:
fiecare se produce întotdeauna în relativul istoriei mele personale,
adoptă cumva caracterul meu propriu, lumea mea interioară, ideile mele, referinţele mele…
pentru a mă orienta spre unicul Absolut
care se află dincolo de religii, de reprezentări, de non-credinţe chiar.
Cel de Nenumit, în abundenţa lui de viaţă, nu depinde de maniera mea de a-L percepe şi de a-L numi.

(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

29 octombrie 2009



Cum să reîmblânzesc copilul sau fiinţa rănită din mine?
Vorbindu-i şi liniştindu-l, ascultându-l în loc să-i impun tăcerea „cravaşându-l”. Acordându-mă pe diapazonul lui, la nivelul a ceea ce resimte fără a minimiza, nici a căuta cu orice preţ scuze pentru agresor. Explicându-i ceea ce nu a înţeles. Şi mai ales luându-l în braţele mele, mângâindu-l atunci când retrăirea este pur şi simplu insuportabilă.
Într-un cuvânt, luându-i apărarea, pentru că nu mă reduc la acel copil rănit, la acea fiinţă julită, distrusă, pierdută: eu devin tatăl şi mama lui, el se poate linişti sprijinindu-se de mine, ca în psalmi.

Lytta Basset - Au-dela du pardon

Fragmente pe site (aici)

28 octombrie 2009





Solitudinea care îi înghite pe cei îndoliaţi este o falsă fatalitate:
experienţa arată că
orice fiinţă umană este în măsură să-l întâlnească pe celălalt
 în căutarea sa dureroasă de legătură,
 fără să aibă în buzunar nici cea mai mică diplomă de specializare.

(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

27 octombrie 2009




Singura experienţă care îi poate da omului
un fundament indestructibil
este aceea de a fi singur
pentru a descoperi ceea ce îl poartă
atunci cînd el nu mai este în stare să se poarte pe sine.

(C.G. Jung – Psihologie şi Alchimie)

25 octombrie 2009




În măsura în care căutăm acest Real invizibil,
în care îi facem loc, admiţând că nu ştim,
în care lăsăm să vină la noi ceea ce se dă viu, oră după oră,
se petrece ceva de ordinul reeducării spirituale.
Noi reînvăţăm ceea ce, copii fiind, ştiam din instinct –
faţa ascunsă a lucrurilor,
inclusiv a cuvintelor noastre, a imaginilor şi a viselor noastre.
Renunţăm pentru totdeauna ca viaţa să se reducă la cunoscut –
exterior sau interior!

(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

(Fragmente pe site: aici)

24 octombrie 2009




A-i îngãdui negativului (vietii) locul lui
si nimic mai mult
- este un proces de învãtare laborios.


(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

23 octombrie 2009





Ne trebuie aproape o viaţă fiecăruia dintre noi pentru a ne da seama că
o prezenţă invizibilă este o prezenţă reală,
de un alt ordin,
asupra căreia nu avem nici o putere.


(Lytta Basset – Ce lien qui ne meurt jamais)

22 octombrie 2009


Simplitatea este o complexitate rezolvatã.

(C. Brâncusi)



Simplitatea spiritului
este lucrul cel mai mare si mai greu de dobândit;
pentru a fi simplu trebuie
sã fi trecut prin mari experiente.

(Jiddu Krishnamurtî)

21 octombrie 2009




Iubirea este unul dintre numele lui Dumnezeu.
El îşi are reşedinţa în orice lucru,
în orice moment,
peste tot.

Numai atunci când omul
– fidel vocaţiei lui –
aspiră la Cel Unic
cu o intensitate neîntreruptă,
numai atunci prezenţa Sa se manifestă.

Mâ Ananda Moyî

20 octombrie 2009




Cunoaşteţi originea tristeţii?
Ea vine pur şi simplu din faptul că
credem că Dumnezeu este departe.

Acţiunea rea are aceeaşi origine.

A-L ţine pe Dumnezeu la mare distanţă aceasta înseamnă a acţiona rău;
a gândi că Dumnezeu este departe
este în sine
o acţiune rea.

( Mâ Ananda Moyî )

18 octombrie 2009




Cum puteti
sã impuneti
o limitare
INFINITULUI
declarând:
"Aceasta este singura cale adevãratã?"

(Mâ Ananda Moyî -
L'enseignement de Mâ Ananda Moyî,
Ed. Albin Michel, Col. Spiritualités vivantes)


Vã recomand sã vizionati un film de animatie rusesc minunat.
Dureros de frumos,
dureros de adevãrat,
o parabolã filosoficã plinã de sensuri:
ADAGIO de Garry Bardin
inspirat de o povestire de Maxim Gorki
despre conflictul dintre erou si multime,
despre ignorantã, suspiciune si urã,
despre intolerantã...:

http://www.youtube.com/watch?v=gG-TL0S3sN8

17 octombrie 2009




Mentalul meu nu ştie unde merge.
Inima mea nu ştie de ce plânge.
Viaţa mea nu ştie de ce eşuează.

Dar eu, eu ştiu ce fac:

Fac ceea ce îmi este inspirat din interior.

Sri Chinmoy - Le Voyage de l’Âme

16 octombrie 2009




Omul este după chipul lui Dumnezeu.
Viaţa într-un corp uman este ultima etapă de evoluţie pe acest pământ.

Pe planul subconştient al spiritului există atâtea comori ascunse
pe care nimeni nu le-a văzut vreodată !

Plonjaţi fără rezervă în aceste adâncuri misterioase care sunt în voi
şi încercaţi să descoperiţi aceste adevăruri ascunse.

Iluminaţi-vă şi pe voi înşivă şi lumea
cu flacăra arzătoare a
vieţii interioare.

(Mâ Ananda Moyî – Aux sources de la joie,
Ed. Albin Michel, Col. Spiritualités vivantes; meditatia 33)

15 octombrie 2009




În viaţa materială ne simţim neputincioşi dacă nu avem o anumită libertate de mişcare. Este la fel de adevărat şi pe planul spiritual: dacă gândirea nu dispune acolo de un câmp vast, eforturile pe care le face adoratorul nu se vor practica decât în limite înguste şi sunt sortite eşecului.

Pe calea spirituală pe care aţi ales-o ataşaţi-vă cu toată energia voastră de
epurarea gândirii şi de
lărgirea orizontului vostru.

Pe măsură ce puterea voastră de concentrare
va viza mai exclusiv ţinta voastră,
tot ceea ce este necesar progresului vostru
vă va veni
puţin câte puţin.

(Mâ Ananda Moyî – Aux sources de la joie,
Ed. Albin Michel, Col. Spiritualités vivantes; meditatia 1)

14 octombrie 2009

MENTALUL VREA SĂ INVENTEZE


Mentalul vrea să inventeze
Un nou dumnezeu.
Inima vrea să-L descopere
Pe Dumnezeul cel vechi şi etern.

Sri Chinmoy - Le Voyage de l’Âme

	12 octombrie 2009 Toate problemele voastre vitale Vor dispărea Şi veţi putea rezista Tuturor furtunilor voastre interioare Din clipa în care
aspiraţia voastră Va fi neîncetată		Şi când consacrarea Va deveni a doua voastră natură.
	Sri Chinmoy - Le Voyage de l’Âme

11 octombrie 2009




O onestitate absolută
Vă este absolut necesară
Pentru a transforma tenebrele dorinţelor voastre
În limpezimea aspiraţiei.

Sri Chinmoy - Le Voyage de l’Âme

10 octombrie 2009

Vã invit sã vedeti o pantomimã excelentã cu Jerome Murat:

http://www.youtube.com/watch?v=Zdtm0NN_UUQ&feature=player_embedded

9 octombrie 2009

CADOUL FERICIRII VOASTRE




Dintre toate cadourile
Pe care le oferiţi lui Dumnezeu,
Cadoul fericirii voastre
Este cel pe care El îl îndrăgeşte cel mai mult.


Sri Chinmoy - Le Voyage de l’Âme

8 octombrie 2009

Principala sperantã a unui popor constã într-o educatie corectã a tineretului sãu.

ERASM

7 octombrie 2009

DOUÃ MIRACOLE



Miracolul
Vietii mele sonore:
Ea poate sî-l alunge pe Dumnezeu.

Miracolul
Vietii mele silentioase:
Ea poate sã-l îmbrãtiseze pe Dumnezeu.

Sri Chinmoy - Le Voyage de l’Âme

6 octombrie 2009




Întelepciunea vrea sã fie în lume multe care duhnesc:
dezgustul însusi fãureste aripi si puteri
ce presimt izvoarele !

(Friedrich Nietzsche - Asa grãit-a Zarathustra)

Salt la inceputul paginii