[ Start ]
[ Aforismul zilei - la zi ]
[ Aforismul zilei - 2016 ]
[ Aforismul zilei - 2015 ]
[ Aforismul zilei - 2014-2]
[ Aforismul zilei - 2014-1]
[ Aforismul zilei - 2013]
[ Aforismul zilei - 2012]
[ Aforismul zilei - 2011 ]
[ Aforismul zilei - 2010-2 ]
[ Aforismul zilei - 2010-1 ]
[ Aforismul zilei - 2009-1 ]
[ Aforismul zilei - 2008-3 ]
[ Aforismul zilei - 2008-2 ]
[ Aforismul zilei - 2008-1 ]
[ Aforismul zilei - 2007 ]
[ Argument ]
[ Autori ]
[ Noutati ]
[ Galerie FOTO ]
[ Prezentari PowerPoint primite de la prieteni]

[ SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)]]
[ Aphorismes ]
[ Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)]
[ Harta site]
[ Linkuri ]
[ Recomanda unui prieten ]
[ Autor site ]
[ O idee pentru 2% ]
 
 

Aforismul sau meditatia zilei - pagina 15

Navigare pagini aforisme: 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Salt la Sfarsitul paginii

21 noiembrie 2017



Joachim Gauck - IARNÃ-N VARÃ. PRIMÃVARÃ-N TOAMNÃ.
Editura CURTEA VECHE

Cine trăieşte libertatea ca pe o responsabilitate
ajunge în cele din urmă la cele mai bune şi profunde potenţialităţi
cu care suntem înzestraţi.


Chemarea la o permanentă înnoire nu se adresează nicidecum doar instanţelor şi organelor statului,
ci în aceeaşi măsură, şi mai ales, fiecărui cetăţean în parte.

Dacă libertatea îşi pierde complet puterea de iradiere, se întăreşte ceea ce deja trăim ca fenomen de masă: omul îşi preschimbă existenţa de citoyen într-una de consumator. Nu mai merge să voteze, nu mai participă la nici o iniţiativă cetăţenească, se retrage din spaţiul public, politic. N-am nimic împotriva consumului, dar consumul ca singurul scop central al vieţii îi face fericiţi pe oameni doar până ce-şi vor fi satisfăcut nevoile lor de bază - în mod cert variabile şi ele. Ca atare, ar trebui să ne dorim mai degrabă concetăţeni care, în cursul învăţării, riscă să facă şi greşeli, decât unii care, ce-i drept, nu se fac vreodată vinovaţi de ceva, dar prin indiferenţa lor renunţă la modelarea vieţii publice şi se pun de bunăvoie într-o situaţie de neputinţă.

Din capitolul LIBERTATEA LA CARE MA REFER al sus numitei cãrti autobiografice.

Mai mult pe site AICI

20 noiembrie 2017

Despre pofta de putere si rãdãcina ei

În sens psihologic, pofta de putere nu vine din tărie, ci din slăbiciune. Este expresia incapacităţii sinelui individual de a fi independent şi de a-şi trăi viaţa. Este încercarea disperată de a câştiga o tărie secundară, când tăria autentică lipseşte.
Cuvântul putere are un dublu înţeles. Unul se referă la a avea putere asupra cuiva, a avea capacitatea de a-l domina; celălalt se referă la a avea puterea de a face ceva, la a fi capabil, a fi potent. Al doilea înţeles nu are nimic de a face cu dominaţia, ci cu a fi stăpân pe ceva în sensul de a fi înzestrat cu o aptitudine. Când vorbim noi despre lipsa de putere, la aceasta ne referim; nu ne gândim la o persoană care nu e capabilă să-i domine pe ceilalţi, ci la o persoană care nu este în stare să facă ce vrea. aşadar, puterea poate însemna unul din două lucruri: dominaţie sau potenţă. Departe de a fi identice, aceste două calităţi se exclud reciproc. Impotenţa, folosind termenul nu doar cu referire la sfera lui sexuală, ci cu privire la toate sferele potenţialităţii umane, are drept rezultat tendinţa sadică de dominaţie; în măsura în care un individ este potent, respectiv capabil să îşi realizeze potenţialităţile pe baza libertăţii şi integrităţii sinelui său, nu are nevoie să domine şi este lipsit de pofta de putere. Puterea, în sensul dominaţiei, este o pervertire a potenţei, la fel cum sadismul este o pervertire a iubirii şi dragostei sexuale.

Erich Fromm – Fuga de libertate, Editura TREI, pag.169-170

19 noiembrie 2017

Gaudeamus!
Cu ocazia FESTIVALULUI FILMULUI FRANCEZ ÎN ROMÂNIA
am vizionat azi un film de animatie pentru mici si mari exceptional, o adevãratã operã de artã.
Este capodopera filmelor de animatie franceze, se spune.
LE ROI ET L'OISEAU
regizat de Paul Grimault dupã o poveste de H.C. Andersen,
scenariu de Jacques Prevert si Paul Grimault.

Este un amestec savant de poveste romanticã si de satirã anarhizantã.
Totul este exceptional în acest film, începând cu muzica, decorurile, multele referinte culturale si politice, modernitatea, satira.
Imaginea Dictatorului peste tot... chiar si în artã...
Discursul mobilizator (manipulator) adresat leilor pentru rãsturnarea ordinii nedrepte.
Vin pãsãrile! se spunea peste tot referitor la nãvala leilor.
Doar o bãtrânicã se întreabã: Oare de ce sunt atât de ciudate... pãsãrile ?...
Nu e de mirare cã înfãptuirea acest film a durat atâta timp. Initiat în 1946 si finalizat în 1980.
Este o Mare Poveste despre viatã.



Neapãrat de vãzut.
Si de revãzut, nu doar o datã.


Si am vizitat EXPOZITIA INTERNATIONALA DE PICTURÃ NAIVÃ, 17-25 nov. ARAD, Sala Clio.
O ÎNCÂNTARE!
O artã care transmite mai ales bucurie, bucuria de a trãi, frumusetea naturii, frumusetea vietii...
Este o celebrare a vietii.
Pictura "naivã" este altceva decât pictura "academicã". Pãrerile sunt împãrtite.
Dar este o posibilitate foarte expresivã de a sugera MAGIA care învãluie, sau o sustine?, realitatea.

Câteva exponate aici doar ca idee (ar merita puse toate, dar sunt prea multe:50):


Iarna în sat de Mariana Mihut.
Cu un dublu click pe imagine vedeti imaginea initialã.



Vara în sat de Mariana Mihut.
Cu un dublu click pe imagine vedeti imaginea initialã.

Cine este Mariana Mihut AICI

Arãdenii mai au timp sã o viziteze.

12 noiembrie 2017

Un articol foarte interesant de citit pe CONTRIBUTORS:
Adela Toplean - Despre Sacru si despre Corectitudinea Politicã

AICI
De citit pe îndelete...
De urmãrit un demers de reflectie profund si minutios, ametitor uneori, în orice caz admirabil,
pe tema ideilor de fond care miscã lumea,
a resorturilor noastre intime care ne fac sã aderãm sau nu, si în ce fel mai ales, la ele.
Un articol de o mare bogãtie umanã mai ales
care nu poate decât sã ne dea de gândit.

6 noiembrie 2017

A fi zen nu înseamnă a fi cool!

Am tradus cele douã newsletter-e la zi:

De la Centrul Durckheim de la Mirmande, Franta,
autor Jacques Castermane -
Meditatie si viatã interioarã
AICI

De la Centrul Bethanie, France,
autor preot Francis Dekeyser
un text foarte consistent ca de obicei
AICI


Textele şi explicaţiile nu sunt niciodată altceva decât verbalizare foarte limitată plecând de la o experienţã misticãşi în nici un caz o cale pentru a ajunge la ea. Prin tradiţia Zenului s-a răspândit „meditaţia fără obiect” astăzi în Occident. Această manieră „de a fi zen” îşi are totuşi rădăcinile în toate marile tradiţii ale umanităţii. A fi zen nu înseamnă a fi cool! Este vorba de a face faţă cu calm la ceea ce este! A face faţă  şi nu a fugi de real: dacă ne ţinem de o formulă clasică, practica zenului constă în „a rezolva marea problemă a vieţii şi a morţii”. (Francis Dekeyser)

5 noiembrie 2017

Cheia prosperitãtii este entuziasmul spiritual.

Recomandare de carte:
Julia Cameron - Inima prosperã


Oamenii considera prosperitatea un obiectiv financiar final.
„Când voi avea atâtia bani, ma voi simti mai bine.”
Adevarul e ca prosperitatea este un obiectiv spiritual final, iar
formula ar trebui sa fie, de fapt:
„Când voi avea atâta credintã, mã voi simti mai bine.”
La bazã, prosperitatea este o credintã în ceva binevoitor
- si convingerea ca acel „ceva” ne va calauzi si ne va pazi. Vom fi
condusi în directia buna, indiferent câti bani avem la dispozitie.
Prosperitatea nu se referã niciodatã doar la bani.

Julia Cameron - Inima prosperã, Editura Act si Politon
Detalii carte pe site-ul Editurii ACT SI POLITON aici:
https://actsipoliton.ro/julia-cameron-inima-prospera-dezvoltare-personala
inclusiv posibilitatea citirii unui fragment din carte,
în care regãsim "uneltele" specifice "nventate" de Julia Cameron
:
Paginile matinale care ne clarificã mintea, constientizându-ne umbra si subttind astfel umbra din cotidian.
Plimbarea - care le limpezeste si organizeazã mintea. Pornim cu o problemã în minte si ne întoarcem cu o solutie.
PAUZA pe parcursul zilei, care se dovedeste a fi "pauzã creatoare".

Julia Cameron - o altã autoare inepuizabilã, unicã, i n s p i r a t ã,
autoarea renumitei cãrti CALEA ARTISTULUI, tradusã si în româneste (Paralela 45).
De data aceasta o carte despre "bani", de fapt despre prosperitate,
dar pe fond o carte de dezvoltare personalã.
Cãci în cele din urmã acesta este sensul tuturor demersurilor
pe care le propune Julia Cameon în cãrtile sale:
întâlnirea cu tiparele noastre de functionare (incomodã desigur)
si schimbãrile care se impun în modul nostru de a gândi, de a actiona
pentru a nu ne mai sabota pe noi însine
si a regãsi astfel legãtura - pierdutã doar în constiinta noastrã - cu SURSA.
Relativitatea cuvintelor care desemneazã REALITATEA - o precizare clarã din capul locului.
Atitudinea de fond a omului în acest caz face diferenta, cred eu.
Pentru cã existã o invazie de oferte de dezvoltare personalã pe piatã.


Pagina dedicatã Juliei Cameron pe acest site AICI

4 noiembrie 2017

Estetica traiului cu puţin



Trebuie să fii bogat la interior ca să trăieşti în, şi mai ales, cu puţin. Vieţuind astfel, îţi permiţi să reconsideri totul: activităţile, prieteniile şi chiar propria existenţă. Fiecare gest devine precis, uşor, graţios. Să te reorganizezi devine o joacă de copil. Lumea materială nu te mai domină. Acest mod de viaţă devine, el însuşi, un model în întregime estetic.

Dominique Loreau, Arta rafinamentului, pag. 112, Editura Baroque Books & Arts

3 noiembrie 2017
Iarba rea


Câtă muncă depune agricultorul! -  să păstreze seminţele până la termen, să semene la timp, să îngrijească până la roade plantele bune. Însă cu o râvnă sălbatică sunt zvârlite buruienile, nu numai fără a fi îngrijite şi verificate, dar împotriva oricărei îngrijiri, în bătaie de joc. Vezi şi proverbul: iarba rea nu piere cu una, cu două.
De ce taman ierburile bune au întotdeauna puteri mai puţine?
Văzând fundătura istoriei omenirii fie de foarte demult, fie din prezentul cel mai apropiat, apleci capul din instinct: da, de bună seamă, e o lege universală. Şi nu avem cum să scăpăm – niciodată, cu nici un fel de izvoade, cu nici un fel de planuri omeneşti.
Până la sfârşitul omenirii.
Şi îi este iertat fiecărui om doar atât: munca lui – şi sufletul lui.

Alexandr Soljeniţîn – Povestiri şi miniaturi, Editura UNIVERS, pag. 163

2 noiembrie 2017

Recomandare de carte
Dominique Loreau - ARTA RAFINAMENTULUI

Uneori, e nevoie de foarte putin
ca sã transformãm gesturile cotidiene
în ceva frumos si solemn.


Dominique Loreau - ARTA RAFINAMENTULUI, Editura Baroque Books & Arts

RAFINAMENTUL SE SIMTE , SE ÎNVATA ,
SE EDUCA SI SE LASA MOSTENIRE.

Detaliii carte pe situl editurii aici:
http://baroquebooks.ro/colectii/savoir-vivre/315-arta-rafinamentului

De remarcat rafinamentul prezentãrii în sine al cãrtii...

O nouã carte a acestei autoare unice care. locuind în Japonia de mai bine de 20 de ani,
transpune principiile Orientului în ARTA DE A TRÃI pentru Occident.
O carte nu mai putin interesantã decât celelalte.
Autoarea pare sã fie inepuizabilã... A gãsit SURSA creativitãtii cu sigurantã.


Omul cultivat sau educat nu e neapãrat omul instruit,
ci acela cãruia îi plac si îi displac lucrurile care trebuie sã-i placã si sã-i displacã.
Sã stii ce anume trebuie sã-ti placã si ce anume trebuie sã-ti displacã
înseamnã sã ai gust.

Herman Hesse
(citat de Dominique Loreau în aceastã carte)

Pagina lui Dominique Loreau pe site AICI

1 noiembrie 2017

Cântecul cocoşului

Odată cu depopularea, cu paragina, cu pieirea cătunelor noastre, nu ne mai interesează să ne aducem aminte – iar generaţii întregi nici nu au auzit vreodată – de cântecul gălăgios al cocoşilor, de felul în care se cheamă ei reciproc la ora amiezii. Dintr-o curte în alta, peste stradă, din spatele gardurilor, în vara însorită – este uimitor acest cor al vieţii biruitoare.
Rar se întâmplă ca de la ceva să provină o asemenea linişte sufletească. În nici un fel de  alte sunete, zadarnice, nu-şi găseşte ecou acest cântec stăruitor, intens, vibrant, puternic, sonor, care ajunge până la noi, încât aici, peste tot prin împrejurimi, e o lume binecuvântată, o pace fără nimic îngrijorător; ziua de azi s-a scurs până aici – pentru ce nu s-ar scurge şi mai departe astfel? Vedeţi-vă liniştiţi de treburile voastre domestice.
Pe aici pe undeva, el umblă semeţ, alb-portocaliu, cu creasta roşie nobilă, de cavaler.
Rămâne neîntristat.
Noi – tot aşa ar trebui.


Alexandr Soljeniţîn – Povestiri şi miniaturi, Editura UNIVERS, pag. 169

30 octombrie 2017

Sa fie oare scandaloasele tratamente de care a avut parte joi regizorul Alexandru Solomon semnul ca în viitorul deloc îndepartat vor fi diagnosticati ca având tulburari de adaptare la realitate toti cei ce vor protesta la adresa politicii PSD, a presedintelui sau, dl. Liviu Dragnea, si a vizitelor unor oaspeti care nu sunt deloc garantii continuarii orientarii spre Occident a României?

Mircea Morariu - Un protest autodeclarat artistic terminat îngrijorãtor la Psihiatrie
Pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/fara-categorie/un-protest-autodeclarat-artistic-terminat-ingrijorator-la-psihiatrie



Si situatia relatatã chiar de protagonist tot pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/cultura/poli%C8%9Bie-psihiatrie-x-politica

29 octombrie 2017

Mihaela Miroiu – Cu mintea mea de femeie

Sunt femeia care s-a ţinut departe de femei, fiindcă nu ştia că ele au produs filozofie. De minţile femeieşti limitate, neintrate în ordinea creaţiei, că doar asta aflam din literatura si filosofia pe care le citeam, închisă cum eram în grija partidului comunist faţă de mintea mea. Şi, mai ales, m-am ţinut ceva mai departe de ele fiindcă eu credeam că ar da oricând tărâmul libertăţii şi creativităţii pe cel al dragostei şi grijii.
Sunt femeia care a început să se uite cu adevărat la mintea femeilor, oricare erau ele, doar odată cu filosofia feministă. Ca şi când a trecut printr-o revoluţie copernicană în care universul cunoaşterii omeneşti nu mai are un singur producător, ci doi. De atunci ştiu că lumea cunoaşterii, a sensibilităţii, a politicii, trebuie să fie deopotrivă ginomorfică şi andromorfică. Şi că nici femeile, nici bărbaţii nu au a se teme de completitudine, de întregire. (pag. 245)

28 octombrie 2017

Semnati o petitie pentru stoparea cruzimii fatã de animale aici:
https://www.change.org/p/the-united-nations-is-to-outlaw-crimes-against-humanity?recruiter=822170866&utm_source=share_petition&utm_medium=copylink&utm_campaign=share_page.share_redirect-control&utm_term=share_page.share_redirect-control


Eu am semnat-o.

23 octombrie 2017

Recomandare de carte



Mihaela Miroiu – Cu mintea mea de femeie
O carte pe care tocmai o citesc. Cu încântare…

Am înţeles cât de greu şi cât de dureros se construieşte lumea oamenilor liberi, dar şi cât de nepreţuită, de minunată este libertatea culturală şi politică. Şi că, fără ea, suntem, social, un chimval răsunător, o harpă ruptă. Mâini de sculptori amputaţi ţi minţi mutante. Arbori bonsai.
Am învăţat că, în străfunduri, fiecare suntem ceea ce rămâne din noi după ce nu mai avem funcţii, titluri, ranguri, averi. Şi am învăţat să îmi fie milă cel mai mult de cei din care nu mai rămâne nimic după ce le pierd pe toate acestea. Căci, Doamne, cât am rămas de legată de cea mai tulburătoare dintre întrebările filosofice despre rostul nostru, al fiecăruia: De ce trãiesc eu şi nu oricine altcineva în locul meu?

Mihaela Miroiu – Cu mintea mea de femeie, Editura Cartea Românească, 2017

Un fragment din aceastã carte dedicat Reginei Maria,
Inima nomadã a Marii Uniri

poate fi citit
AICI

19 octombrie 2017


Daisetz Teitaro Suzuki - EST SI VEST

Mai există însă o cale, care precedă ştiinţele sau vine după ele, de a aborda realitatea. Eu o numesc abordarea Zen.

Abordarea Zen este să pătrunzi direct în obiectul însuşi, ca să-l vezi, cum ar veni, dinăuntru.
...
Eu numesc modul acesta de abordare a realităţii calea Zen — calea ante-ştiinţifică sau meta-ştiinţifică sau chiar antiştiinţifică.
...

Nu ne putem aştepta să fim cu toţii oameni de ştiinţă, dar natura ne-a alcătuit în aşa fel încât să putem fi toţi artişti — într-adevăr, nu artişti de un fel anume, ca pictori, sculptori, muzicieni, poeţi etc., ci artişti ai vieţii. Această profesie, „artist al vieţii", poate vă sună inedit şi cumva ciudat, dar realitatea este că toţi ne naştem artişti ai vieţii şi, neştiind acest lucru, cei mai mulţi dintre noi nu reuşim să fim în acest fel, rezultatul fiind că ne dăm viaţa peste cap, întrebând „Care e sensul vieţii?", „Nu cumva avem în faţă nimicnicie pură?", „După ce trăim şaptezeci şi opt de ani sau chiar nouăzeci, unde ne ducem? Cine poate şti?" etc. Aflu că majoritatea oamenilor din epoca modernă sunt nevrotici din acest punct de vedere. Dar omul Zen le poate spune că au uitat cu toţii că sunt artişti înnăscuţi, artişti creatori ai vieţii Şi că, de îndată ce îşi dau seama de acest lucru, de acest adevăr, vor fi vindecaţi cu toţii de nevroza sau psihoza, sau ce alt nume îi mai dau ei necazului care-i sâcâie.

Dar ce se înţelege prin a fi un artist al vieţii?

Mai mult pe site AICI

din volumul
Erich Fromm, Daisetz Teitaro Suzuki, Richard de Martino - Budismul Zen si psihanaliza
, Editura TREI, trad. Smaranda Nistor.

18 octombrie 2017

Diana Ioanes: Ce înseamnã psiholog bun pentru copii?
aici:
http://cabinet-psihologie-bucuresti.blogspot.ro

15 octombrie 2017

Recomandare de carte:

Emmanuel Carrère „Împărăţia cerurilor”,

Editura TREI, trad. Doru Mareş
O carte foarte interesantă, o expunere captivantă a propriului periplu al unui erudit în căutarea „împărăţiei cerurilor”…
împărăţie care, în final, se dovedeşte a fi nu într-un dincolo, ci este chiar „realitatea realităţii”.
O carte pe care tocmai am citit-o şi eu. Are aproape 600 de pagini, dar se citeşte cu interes dacă eşti pasionat de înţelegerea profundă a lucrurilor.


„Adevărat, adevărat îţi zic ţie:
Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur
şi umblai unde voiai;
dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale
şi altul te va încinge
şi te va duce unde nu voieşti.”

Dincolo de orice convertire întru Christos, cred că există o frază, că fiecare are una a lui, pentru el făcută, care îl aşteaptă. A mea a fost aceasta. Spunând, la început: lasă-te purtat, nu tu eşti cel care conduce; ceea ce ar putea fi considerat drept o abdicare poate, la fel de bine, odată făcut pasul, să se dovedească o imensă uşurare. Aşa ceva se numeşte abandonare, or, eu nu năzuiam decât să mă abandonez. Dar, mai zice fraza aceea anume, a mea: lucrul căruia vrei să te abandonezi – Cel căruia te vei abandona – te va conduce acolo unde nu vrei să mergi. Această parte a frazei îmi era adresată mie în modul cel mai personalizat. Nu am înţeles-o eu bine – cine ar putea-o înţelege? -, dar am priceput printr-o obscură certitudine că pentru mine era. Ceea ce îmi doream cel mai mult pe lume, asta era: să fiu condus acolo unde nu voiam să merg.
(pag.49)


Paşti, 1993, ultima pagină a ultimului caiet:
„Asta să însemne a-ţi pierde credinţa? Să nu mai ai nici măcar chef să te rogi pentru a o păstra? Să nu mai vezi în această înstrăinare, care se instalează zi după zi, o încercare peste care ai de trecut, ci, din contră, un proces normal? Sfârşitul unei iluzii?
Acum, zic misticii, e momentul să te rogi. În noapte trebuie să-ţi reaminteşti de lumina întrevăzută. Însă tot acum, sfaturile misticilor par pisălogeală şi curaj pare renunţarea la a le urma, pentru a înfrunta realitatea.
Adică, realitatea să însemne că Isus nu a înviat?
Scriu asta în Vinerea Mare, clipa celei mai mari îndoieli.
Mâine-seară voi merge la slujba Paştelui ortodox împreună cu Anne şi cu părinţii mei. Îi voi îmbrăţişa spunându-le Hristos voskrese, „Christos a-nviat!”, dar n-o voi mai crede.
Te părăsesc, Doamne, Tu nu mă părăsi.”
( pag.131)

Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/emmanuel-carrere-imparatia-cerurilor/2916/

8 octombrie 2017


Katzuo Ishiguro premiantul NOBEL pentru literatură pe 2017
- pentru romanele sale "de mare forta emotionala în care a dezvaluit abisul din spatele simtului iluzoriu al conectarii noastre cu lumea".

"Totuşi acum, de fiecare dată când paşii mă duc pe aleile parcului Kawabe, mă gândesc la Sugimura şi la proiectele sale şi mărturisesc că încep să simt o oarecare admiraţie faţă de el. Pentru că un personaj care aspiră să se ridice deasupra mediocrităţii, să fie ceva mai mult decât un om de rând, mer
ită cu prisosinţă admiraţia noastră, chiar dacă în cele din urmă nu izbândeşte şi-şi pierde averea din pricina ambiţiilor sale. Mai mult, convingerea mea este că Sugimura nu a murit nefericit. Căci eşecul lui nu a fost o ratare măruntă, aşa cum se întâmplă cel mai adesea cu destinele noastre, şi o persoană ca Sugimura ştia cu siguranţă acest lucru. Dacă dai greş acolo unde ceilalţi nu au avut curajul ori voinţa de a încerca măcar, îţi rămâne totuşi consolarea – mai precis, satisfacţia adâncă – pe care o dobândeşti din această privire retrospectivă asupra vieţii tale."

Kazuo Ishiguro – Un artist al lumii trecătoare, POLIROM, pag. 154

"Poate ca nu e un lucru usor, dar recunoscându-ti greselile savârsite de-a lungul vietii, câstigi o anume satisfactie si demnitate. În orice caz, nu trebuie sa-ti fie rusine de greselile facute cu buna-credinta. Cu siguranta însa este mult mai rusinos sa nu poti sau sa nu vrei sa le accepti."


4 octombrie 2017

„Pãrintii au mâncat aguridã
si copiilor li s-au strãpezit dintii."
BIBLIA, Ieremia, 31, 27-30

Recomandare de carte.
2 cãrti pe tema psihogenealogiei de la Editura Philobia
Anne Ancelin Schutzenberger si Gislain Devroede
Copiii bolnavi de pãrinti
Introducerea aici
si
Nina Canault
Cum plãtim greselile strãmosilor
Inconstientul familial
Prefata aici

27 septembrie 2017

KGD - VIAŢA ŞI OMUL


Relaţia dintre om şi Dumnezeu este înfăţişată, în general, astfel: omul recunoaşte în Dumnezeu pe cel atotputernic, cel căruia  el îi datorează supunere, cel pe care îl cheamă în dificultăţi şi cel prin care poate găsi, în ultimă instanţă, fericirea, securitatea şi pacea. Omul are nevoie de Dumnezeu. El are nevoie de el pentru a nu dispera, pentru a suporta cruzimea lumii şi pentru a surmonta, în final, angoasa în faţa morţii, cât şi angoasa în faţa vieţii.

 Dumnezeu este puterea, independentă de om, care îl domină, îl gratifică sau îl nimiceşte. Putere care faţă de om când se manifestă, când se ascunde, care îi vorbeşte sau păstrează tăcerea. Omul este dependent de Dumnezeu. Totuşi, a vedea numai astfel relaţia dintre om şi Dumnezeu corespunde unui anumit stadiu de evoluţie umană. Este stadiul în care omul transferă tot ceea ce depăşeşte orizontul experienţei naturale şi înţelegerea eului profan în afară, într-o transcendenţă de dincolo, care are laturile ei de umbră şi de lumină dar care, în orice caz, dispune de puteri nemărginite în privinţa lui. Acest mod de a vedea se schimbă atunci când anumite experienţe îl fac să descopere că nu tot ceea ce este dincolo de orizontului lui obişnuit trebuie să fie neapărat „în afara lui”, ci că există o realitate care, într-adevăr transcende orizontul său natural, dar în acelaşi timp îi este imanentă omului şi constituie adevăratul său nucleu, Fiinţa sa esenţială. Cu această recunoaştere se deschide o nouă înţelegere a raportului dintre om şi FIINŢA divină.

Când omul vede, în transcendenţă, FIINŢA divină la lucru în Fiinţa sa esenţială, care caută să se manifeste în el şi prin el, atunci el trebuie să-şi modifice concepţia bazată pe dependenţa complet unilaterală a omului de Dumnezeu, căci atunci devine clar că nu numai omul este dependent de Dumnezeu, ci că şi acţiunea divină depinde de om, de disponibilitatea lui de a o primi, de a o lăsa să acţioneze în el. O turnantă se poate produce în momentul în care omul percepe şi recunoaşte în el însuşi rezistenţa faţă de ceea ce este el în Fiinţa sa esenţială şi care, prin această Fiinţă, ar vrea să devină. Această descoperire - atunci când nu este doar crezută, ci este simţită -  are ceva bulversant: faptul că, în pofida micimii sale, omul poate să împiedice Viaţa!

Iatã un text fundamental care înfãtiseazã foarte clar
douã nivele de dezvoltare umanã,
douã moduri de a ne raporta la Dumnezeu...

Iatã ce înseamnã adevãratul început al maturitãtii umane.


Textul face parte dintr-un capitol al cãrtii Der Ruf nach dem Meister,
capitol tradus integral, poate fi citit AICI:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/09/viata-si-omul-traducere-revizuita.html

Este o traducere revizuitã fatã de cea existentã de câtiva ani pe site, cea fãcutã tot de mine dupã traducerea în francezã a cãrtii.


26 septembrie 2017



Simone Weil - Forme de iubire implicitã a lui Dumnezeu

Deplinătatea iubirii aproapelui înseam­nă să fii pur şi simplu în stare să îl întrebi: „Care îţi este chinul?" înseamnă să ştii că nenorocitul există, nu ca o unitate într-o colecţie, nu ca un exemplar al categoriei soci­ale etichetate „nenorociţi", ci ca om, exact asemenea nouă, care a fost lovit într-o zi de nenorocire şi în care s-a întipărit pecetea ei inimitabilă. Pentru asta e de ajuns, dar indispensabil, să ştii să îndrepţi asupra nenorocitului o anume privire.

Simone Weil - Forme de iubire implicitã a lui Dumnezeu, Editura HUMANITAS

Mai mult pe site AICI

25 septembrie 2017



Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã

Rar au loc întîlniri între fiinţele care sînt făcute pentru a se înţelege şi pentru a se iubi. Şi, dacă întîlnirea se produce, se întîmplă şi mai rar ca nevoile şi aspiraţiile lor să fie sincronizate. Exemplu: eram făcut pentru a o înţelege pe Simone Weil şi am avut şansa s-o cunosc, dar, la vremea întîlnirii noastre, nivelul meu de evoluţie spirituală nu coincidea cu al ei, astfel încît adevăratul nostru dialog nu a început decît după moartea ei...


Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã, Editura HUMANITAS

Mai mult pe site AICI

24 septembrie 2015

De citit:
Rãzvan Pintea - Homo anti-sapiens

Daca reducem nevoile superioare umane, precum iubirea, strict la biologie, nici nu mai meritam sa ne spunem “oameni” sau “omenire”. E suficient “masculi” si “femele” din “specia umana”. Din lipsa de inspiratie de data aceasta, am sa mai fac un derapaj stilistic, din registrul tragic în cel anecdotic, pentru a ilustra mai bine aberatiile la care poate da nastere reductionismul de orice natura: Ion îsi acuza vecinul ca pisica acestuia i-a mâncat o bucata de unt. Judecatorul îl întreba pe Ion cât cântarea untul. Cinci kilograme, exagera Ion cantitatea în speranta unui câstig nemeritat. Sa cântarim atunci pisica, zise judecatorul. Surpriza! cântarul indica fix cinci kilograme. Atunci judecatorul spuse: Ioane, uite ca ti-am gasit untul. Acum zi-ne si tu: unde e pisica? Cam de maniera asta riscam sa ratam si noi, la judecata istoriei, prin reductionism, esenta a ceea ce ne face Homo Sapiens Sapiens. Adica specia care stie ca stie.
pe platforma CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/homo-anti-sapiens

14 septembrie 2017

De citit neapãrat:

Mihai Maci - Vederea pe întelesul orbilor

Acum vedem ce înseamnã lipsa acelei structuri lãuntrice pe care o da scoala adevarata. Nu cunostintele sunt cele ce conteaza în ultima instanta, ci demnitatea omului care stie ca adevarurile la care a ajuns cu mintea lui sunt deasupra tuturor puterilor vremelnice ale lumii. A întelege înseamna, în cele din urma, a descoperi în tine însuti sentimentul apartenentei la o comunitate larga si deschisa, care-i include pe colegii tai, pe elevi, dascalii vazuti si nevazuti, multitudinea cartilor, copacul din fata ferestrei si cerul ce-ti lumineaza pagina. Descoperirea acestei apartenente ar trebui sa ne faca responsabili pentru lucrurile acestea, în definitiv atât de precare. Si, în numele acestei responsabilitati s-ar cuveni sa spunem, cu frica si cu cutremurare, atunci când cineva ??? lucruri ce nu pot fi batjocorite: asta nu se poate!

Articolul întreg poate fi citit pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/vederea-pe-intelesul-orbilor/?cfcc
de cãtre cei care "nu voteazã cu picioarele"...

10 septembrie 2017

Jacques Castermane - Sfârsitul zilei



Sensul bătrâneţii nu mai este acela de a accede la performanţe exterioare, ci la maturitatea interioară.

De aceea, practica meditaţiei atenţiei depline atrage numeroase persoane care abordează vârsta a treia.

60… 70… 80… ani! Iată momentul de a ne trezi la acea stare de sănătate fundamentală, calmul interior, prea adesea neglijat în cursul vârstei adulte.
Pacea interioară face parte din virtualităţile pe care le trezeşte exerciţiul „non-acţiunii”, cel de „a nu face nimic”.

Mai mult aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/09/jaques-castermane-sfarsitul-zilei.html

9 septembrie 2017

Marile sanse ale omului...
de a trece la alt nivel...
cel destinat de fapt...

De trei feluri este suferinţa care îl poate pătrunde pe un om: angoasa în faţa distrugerii, disperarea în faţa absurdului, solitudinea în faţa izolării(pierderea asocierii, a comunitãtii). Dar când, în faţa morţii care pare inevitabilă, îi este dat cuiva să facă ceea ce omul obişnuit nu poate să facă, adică să accepte inacceptabilul, o viaţă nouă poate să iasă brusc la lumină. Cel care poate, în mod liber, să se expună ineluctabilului, să se supună şi să-l suporte îi smulge morţii boldul ei. Pentru că este gata să-şi sacrifice vechiul eu, el îi deschide Fiinţei sale esenţiale uşa pentru a intra într-unul nou, adevăratul său Eu-Sine. Şi dintr-odată, din distrugere ţâşneşte indestructibilul; din întunericul disperării în faţa absurdului o lumină, care este dincolo de sens şi non sens. Şi, în locul părăsirii de lumea întreagă, dezolarea se schimbă în protecţia din sânul FIINŢEI supranaturale.

K.G. Dürckheim – Der Ruf nach dem Meister, pag. 173

2 septembrie 2019


Edvard Munch - Tipãtul

Cum crezi că e cel mai bine, Johanne? Să visezi la fericire sau să visezi la o fericire imaginară? Eu am arta mea, nu mai e loc de nimic altceva. Ca să nu mai vorbim de starea mea, boala pe care am moştenit-o de la părinţi – slăbiciunea fizică a mamei, nervozitatea şi anxietatea tatei. Ar fi Tullik în stare să facă faţă tuturor acestor probleme? Fiindcă n-am cum să scap de boală. Iar dacă ar fi să scap de boală, ce s-ar alege de arta mea? Sora mea, Inger, spune că munca ne face bine. ne dă putere. Am pus întotdeauna arta mai presus de orice altceva. O femeie m-ar incomoda, nu crezi? Iar eu aş putea oare să trăiesc printre ei? Citesc romane siropoase, se ţin de bârfe şi se reunesc la zile de naştere. Or avea vreodată curajul să stea singuri? Femeile defilează braţ la braţ pe bulevardul Karl Johan, bărbaţii se duc la club. Sunt ocupaţi tot timpul. Dar cu ce-şi ocupă timpul? Cu ce se pot mândri în definitiv? Deoarece nu ştim decât că, atunci când pătrundem în valea morţii,  trebuie s-o străbatem singuri. Dacă nu avem lumină în noi, rătăcim singuri pe întuneric. Aşa că trebuie să-i urmăm pe cei care sunt lumina, care aduc lumina. Când acolo, ce facem noi? Îi oropsim. Oamenii nu văd lumina, văd doar întunericul.
Nu eram în stare să răspund acestei avalanşe de gânduri, dar îmi dădeam seama că pentru el iubirea faţă de altcineva avea să fie mereu în urma iubirii pentru artă. Arta avea să fie întotdeauna viaţa lui.
- Când eram copil, am văzut de mai multe ori moartea cu ochii, a continuat. I-am simţit degetele reci apucându-mă de umăr şi m-am cutremurat de frigul care m-a pătruns până în măduva oaselor. Uneori am fost încredinţat că n-am să mă mai fac bine, alteori nici nu-mi doream. Spoi, când mi-am revenit, am înţeles că moartea mă va vizita din nou, că voi da din nou ochii cu ea şi că va trebuie să-i arăt ceva ca să justific răgazul de viaţă pe care mi l-a dat.


Lisa Stromme – Fata cu fragi, pag. 229, din colecţia Raftul Denisei, Humanitas
O poveste creată în jurul operei lui Edvard Munch Ţipătul şi a personalităţii artistului, un roman de atmosferã.
O carte foarte bine scrisã, frumoasã, impresionantã, pe care tocmai am terminat-o de citit.

Detalii carte pe ELEFANT aici

28 august 2017

K.G. Dürckheim
Despre eternitate, dubla origine, trezirea la CALE…
Povestea noastră mai Mare...


Eternitatea, care iluminează moartea, nu este o durată veşnică – finitul continuu la nesfârşit – ci este o realitate verticală care stă perpendicular pe planul oricărei finitudini, care este fixată între un început şi un sfârşit. Adversarul VIEŢII îl rătăceşte pe om, făcându-l să creadă că, dincolo de finitudinea sa, nu poate sesiza nimic. Conştiinţa obiectivă îi serveşte demonului de capcană pentru a-l reduce pe om la a nu lua în considerare decât ceea ce poate fixa într-o definiţie. VIAŢA nu se lasă fixată. Dar cum, în cazul omului, ocolul conştiinţei obiectivante face parte din CALE, o şi mai lungă evoluţie îi este necesară atunci pentru a se elibera de ea.

Ţine de fatalitatea destinului omului să fie captiv al eului său şi, astfel, să-şi uite dubla origine. Omul este un cetăţean a două lumi. Ca fiu al pământului el aparţine lumii spaţio-temporale, limitate şi condiţionate. În acelaşi timp este şi fiu al cerului, al unei FIINŢE absolute şi infinite, dincolo de timp. În lumea eului său natural, toate au un început şi un sfârşit. În împărăţia Fiinţei sale esenţiale, nu există nici început şi nici sfârşit, nici naştere şi nici moarte. Tot ceea ce trăieşte în această lume îşi are moartea sa. VIAŢA însă, Marea Viaţă, care este prezentă în Fiinţa noastră esenţială, este dincolo de viaţă şi de moarte. A ne trezi la CALE înseamnă a ne aminti de dubla noastră origine şi a auzi vocea exigentă şi plină de promisiune din noi care ne cheamă la forma de viaţă care uneşte cerul şi pământul într-un al treilea.

K.G. Dürckheim – Der Ruf nach dem Meister
(ultimele pagini…am reusit sã termin traducerea...)

20 august 2017

Când spunem că omul este mereu în universul său, ca subiect personal, centrul în jurul căruia gravitează totul, nu am spus încă ce înseamnă aceasta, adică:
un om,
centru al propriului său univers,

se situează în altă parte decât în propriul său centru.
Pentru a putea răspunde la întrebarea:
Când este aşadar un om în centrul său?
trebuie mai întâi să discernem nevoile fundamentale a căror realizare este pivotul unei existenţe umane.


K.G. Durckheim - Der Ruf nach dem Meister

Vã invit sã citit, dacã vã intereseazã, un fragment proaspãt tradus din cartea lui
KGD - Strigãtul dupã maestru
aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/08/kg-durckheim-strigatul-dupa-maestru.html

Este ceea ce lucrez momentan pentru a suporta mai usor canicula...

7 august 2017

Calea este procesul prin care
omul înstrăinat de Fiinţă,
se întoarce,
pas cu pas,
la originea sa –
şi concomitent
la manifestarea conştientă a Fiinţei încorporate în el.


K.G. Dürckheim – Der Ruf nach dem Meister

31 iulie 2017

K.G. Durckheim - Zenul si noi

De ce ne-ar interesa pe noi Zenul?


Care este scopul central al Zenului?
Renaşterea omului prin experienţa Fiinţei!

Zenul învaţă descoperirea empirică a nucleului nostru transcendent şi ne învaţă să gustăm, în existenţa din această lume, Sinele divin. Învăţătura lui nu are forma unei gândiri analitice, conclusive, nici pe cea a unei credinţe dogmatice sau a unui sistem de speculaţie metafizică. El este calea spre o experienţă realizabilă pentru om şi care, în fapt, îi este destinată. El ne face să descoperim că existenţa noastră, tensionată între viaţă şi moarte, se înrădăcinează în Sinele supranatural care suntem cu toţii în profunzimea ascunsă din noi înşine. Şansa şi vocaţia noastră este de a lua cunoştinţă de aceasta.

Iatã o carte care ar putea interesa pe multi cititori de limba românã.
Sigur nu pe toti. Si, foarte probabil, nu pe cei mai multi...
... în sfârsit am înteles si eu de ce ...
Iatã o carte care ar merita sã fie tradusã în româneste, cu toate acestea...
chiar dacã pentru mai putini... cei interesati dintr-o nevoie interioarã...
Veti întelege dupã ce veti citi primele pagini din carte
deja traduse si postate pe blogul lui KGD sub eticheta "Zenul si noi":
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Zenul%20si%20noi

Atracţia tuturor expresiilor Zenului vine de aici:
ele promit eliberarea dintr-o strâmtorare,
născută din distorsiunea vieţii noastre şi a Fiinţei noastre veritabile.

28 iulie 2017

Interesul pentru meditaţie

Iată ce îmi spunea K. Graf Dürckheim în 1970:

„Întâlnesc din ce în ce mai mulţi oameni interesaţi de practicile meditative. Cei mai mulţi sunt impulsionaţi de o nevoie interioară. Situaţia actuală a omului occidental este o formă de existenţă care îl îndepărtează tot mai mult de adevărata sa natură, de natura sa esenţială. Spiritul occidental a creat o civilizaţie care inventează tot ce e posibil pentru ca omul să câştige mai multă libertate. Omul se simte obligat să se adapteze acestei lumi a obiectelor şi a tehnicilor. Adaptându-se lor, însă, omul devine el însuşi un … obiect. Un obiect care trebuie să  fie performant şi care, pentru aceasta, este redus la ceea ce ştie şi ştie să facă.

Dar el este necunoscut în ceea ce el „este”;
omul-obiect l-a „şters” pe omul-subiect care astfel se sufocă şi strigă: „Mă sufoc!”

Cuvântul meditaţie răspunde acestei suferinţe şi acestei nostalgii:
„Lăsaţi-mă să răsuflu. Lăsaţi-mă să respir!”


Karlfried Graf Dürckheim


Astăzi acest tablou coincide şi mai mult decât cu jumătate de secol în urmă cu situaţia omului actual. Interesul pentru meditaţie este de aşa natură încât orice persoană atrasă de învăţătura practicilor meditative ar trebui să-şi pună trei întrebări: Ce?  Pentru ce? Cine învaţă(predă)?


Jacques Castermane în Scrisoarea Centrului Durckheim de la Mirmande, Franta pe august 2017, integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro


24 iulie 2017



În activitatea meditativă, întoarcerea (demi-tour) operată cu faţa la perete şi ţinuta actualizează o decizie de schimbare de atitudine şi atestă capacitatea noastră de a sesiza sau a ne lăsa sesizaţi de acest impuls despre care vorbeşte Dürckheim.

A asuma pe deplin întoarcerea este o acţiune care angajează responsabilitatea noastră: aceea de a întoarce spatele eficacităţii şi producerii de imagini; nu mai căutăm să ştim pentru ce suntem aşezaţi, nici la ce serveşte aceasta. Ci luăm decizia de a lăsa acţiunea în curs să ne iniţieze, să ne introducă într-un alt tip de activitate. Realizăm astfel că întoarcerea subliniază această trecere de la o funcţionare egocentrică la cea de abandonare activă. De fiecare dată când operăm această întoarcere, putem relua această decizie evitând o ritualizare golită de sens.

Dominique Durand - Scrisoarea periodicã a Centrului Durckheim, iulie 2017.
Tradusã integral pe blogul lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/07/jacques-castermane-scrisoarea-centrului.html

18 iulie 2017

Intervenţia Adversarului – un exemplu general: drogul

În mod curios, experienţa FIINŢEI nu este niciodată lipsită de apariţia adversarului ei. Peste tot unde se manifestă Fiinţa esenţială, îşi face apariţia şi lumea antagonistă. Adversarul este o putere care contracarează sau distruge viaţa voită de Dumnezeu. Cu cât este mai netă orientarea spre supranatural, cu cât este mai determinat angajamentul omului în slujba acestuia, cu atât mai sigur va găsi el în faţa sa pe adversarul înverşunat să-l îndepărteze de la drumul just. Nu este o legendă pioasă, ci o constatare a experienţei care nu se poate explica logic. De îndată ce un om a primit graţia unei experienţe a FIINŢEI, ceva vine să tulbure, în orele care urmează, starea de beatitudine în care l-a transportat experienţa care îl eliberează şi îl angajează. Nu este vorba de o compensaţie psihologică care face, prin legea echilibrului, ca bucuriei debordante să-i urmeze o depresie sau stării de tristeţe să-i urmeze o exuberanţă pe care circumstanţele nu o justifică. Opoziţia vine din afară. Lovitura îi este dată din exterior: agresiune, veste tristă, ofensă, accident. La aceasta se adaugă redutabila tentaţie de a povesti: „Din preaplinul inimii vorbeşte gura.” Din păcate şi secretul fericit trăieşte din păstrarea lui. Dacă, rupând tăcerea, îl lăsăm în afară, acolo va merge şi binecuvântarea lui.

Un exemplu universal al jocului adversarului este drogul. Nu este o întâmplare faptul că, tocmai la momentul  - şi nu înainte – în care Occidentul, şi mai ales tineretul lui, se deschide pentru prima dată pe scară largă experienţei Fiinţei, adversarul apare brusc şi îi propune drogul. „Iată, poţi să-ţi procuri mult mai uşor impresii minunate. Puţin din acest drog şi le vei obţine fără să-ţi dai nicio osteneală.” Şi tineretul se lasă cuprins de tentaţia de a ajunge fără dificultate la experienţe agreabile în loc să recurgă la munca interioară, adică la efort. Or, tocmai prin efort interior se poate atinge legitim, printr-un proces de transformare, ceea ce drogul promite să ofere cu uşurinţă prin mijloace ilegitime: o lărgire a conştiinţei ordinare care ne face capabili să trăim supranaturalul în plenitudinea  sa eliberatoare şi creatoare.

K.G. Dürckheim – Vom doppelten Ursprung des Menschen, (Despre dubla origine a omului), Herder, pag. 111-112

15 iulie 2017
Astã searã, sâmbãtã, un film interesant pe HBO la orele 20.
Film biografic - fascinanta poveste adevãratã a controversatului psihiatru R.D. Laing, productie 2017:
Înnebunit sã fii normal

Filmul se reia mâine dimineatã la 7:35

Detalii film aici: http://www.cinemagia.ro/filme/mad-to-be-normal-2032495/


Am vãzut si La La Land - pe DigiFilm si mi-a plãcut mult.
Un film fãcut în stilul filmelor vechi, asa cum nu se mai fac.
Un spectacol frumos ca imagine si un mesaj sãnãtos,
acela de a lupta pentru împlinirea visului mai întâi si mai întâi
si de a nu te da bãtut în fata esecurilor.

14 iulie 2017

O carte care meritã cititã:
Emmanuel Macron - Revolutie, Editura TREI


Am intrat într-o nouă eră. Globalizarea, informatizarea, inegalităţile în creştere, pericolul schimbărilor climatice, conflictele geopolitice şi terorismul, eroziunea Europei, criza democratică a societăţilor occidentale, îndoiala care încolţeşte în miezul societăţii sunt simptome ale unei lumi complet bulversate.
Acestei uriaşe transformări nu îi putem răspunde cu aceiaşi oameni şi cu aceleaşi idei. […]
Este necesar să privim cu toţii adevărul în faţă şi să dezbatem marile transformări în desfăşurare. Unde trebuie să ajungem şi pe cei căi. Cât timp va dura călătoria. Fiindcă toate acestea nu se fac într-o singură zi.
[…]
Ar trebui să renunţăm cu toţii la vechile noastre obiceiuri. Statul, responsabilii politici, înalţi funcţionari, conducătorii economici, sindicatele grupurile intermediare. Aceasta este răspunderea noastră şi ar fi o greşeală să încercăm să o ocolim, dacă nu chiar să încercăm impunerea unui statu-quo.
Ne-am obişnuit să existăm într-o lume care ne îngrijorează. Căreia, în fond, nu vrem nici să-i spunem pe nume, nici s-o privim în ochi. Şi atunci ne plângem, bombănim. Şi apar dramele. Şi disperarea. Se instalează frica. Le trăim pe pielea noastră. Vrem schimbarea, fără a o dori cu adevărat.
[…]
În paginile ce urmează voi încerca să schiţez exact această revoluţie democratică. Nu veţi găsi în ele nici acel gen de program, nici acele mii de propuneri care fac viaţa noastră politică să semene cu un catalog de speranţe înşelate, ci mai degrabă o viziune, o relatare, imaginea unei voinţe.

Emmanuel Macron – Revoluţie, Editura TREI, 2017, trad. Doru Mareş, pp.7-8


Cinci motive pentru care meritã sã citesti cartea lui E. Macron, REVOLUTIE:
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-21898133-cinci-motive-pentru-care-merita-citesti-cartea-lui-emmanuel-macron-revolutie.htm

6 iulie 2017

Singurătatea, un mod de viaţă admirabil

Cu toţii suntem însufleţiţi, mai mult sau mai puţin, de căutarea absolutului, a adevărului, a unei înţelegeri supreme a lucrurilor. Cei care au ales să trăiască singuri, ca să găsească răspunsuri la aceste întrebări, ne învaţă, după o viaţă întreagă de singurătate şi de căutare că, la urma urmei, nu avem nimic de găsit, dar că „trezirea” e o experienţă eliberatoare, întrucât este extraordinar de simplă şi de evidentă. Însă ce drum lung avem de parcurs înainte să acceptăm această realitate! De câtă răbdare avem nevoie ca să descoperim că acest adevăr, acest ascuns al vieţii e aici, exact în locul în care îl căutăm, într-o deplină şi tacită evidenţă! Tocmai graţie acestei revelaţii  putem în sfârşit „să renunţăm” şi să acceptăm cursul lucrurilor.

Dominique Loreau – FERICIREA TRĂIEŞTE ÎN SPAŢII MICI, Baroque Books & Arts, pag. 92

Nota mea, V.J.: Iatã un punct de vedere corect asupra "trezirii", a cuiva care a trãit-o realmente si stie despre ce vorbeste:
este o revelatie care vine ca rãspuns la efortul omului.
O stare "de drept" care devine "de fapt" doar ca urmare a unui drum de parcurs de cãtre om.
Departe de a ne multumi doar "sã existãm" si sã cultivãm un mod de viatã hedonist
cã totul este OK oricum si noi nu mai avem nimic de fãcut (!),
asa cum "predicã" unii "întelepti non conformisti" (cu multã trecere la cititori),
dar pentru care viata a ajuns,
în final si mult prea devreme,
dupã toate excesele (droguri, sex, alcool) pentru a umple GOLUL INTERIOR,
o povarã...

Dar nimeni nu spune si acest lucru...

Ce cale simplã propun unii! Fãrã dogme, spun ei...

Cum sã taci când vezi ce se aflã la capãtul acestei "cãi" atât de plãcute si de tentante, si de usoare mai ales?!...

A urma o Cale nu înseamnã a adopta mecanic o dogmã, ci înseamnã a avea o directie, a sti încotro mergi.


5 iulie 2017

O carte impresionantã pe care am citit-o zilele acestea si pe care vi-o recomand.
Redã foarte expresiv transmiterea nefericirii din generatie în generatie si amplificarea ei.
Este o transmitere "naturalã" dacã nu se intervine printr-o psihoterapie pentru stoparea acestui lant.


CAMELIA CAVADIA - MÃSTILE FRICII, Editura TREI

Un roman frumos si trist, dur si sensibil deopotrivã, o mãrturie impresionantã despre pãrinti si copii si frica teribilã care îi desparte uneori, sufocând iubirea, pacea interioarã, bucuria vietii, tot ce emai frumos în oameni. (Radu Gãvan)


Ema, David si Sofia sunt niste personaje tragice, într-o istorie cutremurãtoare în familiaritatea ei. Abuzul, fizic si emotional, suferit si perpetuat de personaje, este socant prin perspectiva intimã din care e reflectat.
(Ada Roseti)
(De pe coperta a 4-a a cãrtii)
Detalii carte pe site-ul editurii aici:http://www.edituratrei.ro/carte/camelia-cavadia-mastile-fricii/2947/


4 iulie 2017
Despre "mobilizarea de constiintã" necesarã în cotidian

În artele marţiale, este un apel constant de-a lungul antrenamentului. Ni se cere să fim „în gardă” de fiecare dată când „coborâm garda”…
Picioarele bine aşezate pe sol, aşezaţi în bazinul nostru, orientaţi spre cer.
Această atitudine este liturgică; noi suntem „celebranţi” ai vieţii.
Este sarcina noastră: să fim pe fază, să fim acolo!
În mod intens acolo!
Şi poate că într-o bunã zi vom fi sesizaţi  de liniştea pură a Fiinţei.

Pãrintele Francis Dekeyser - Lettre nr. 144, iulie 2017, de la Bethanie, France


Întreaga scrisoare tradusã în româneste AICI

Originalul în francezã AICI
Site-ul centrului Bethanie cu activitatea bogatã si diversã aici: http://www.centrebethanie.org/


2 iulie 2017

Vã invit sã cititi un articol din Formula AS nr. 1270 din iunie 2017

Minunea de la miezul noptii


Este o relatare a unei experiente a unui om din zilele noastre,
experientã despre care vorbeste în primul rând K.G. Durckheim ca fiind o Experientã a Fiintei,
cea care marcheazã, dacã este luatã în serios, un punct de cotiturã în viata respectivului,
si care înseamnã un nou început... al unei vieti cu SENS,
al unei vieti ancorate Altundeva, într-o Realitate mai mare
cu care suntem uniti în profunzimea noastrã.
Iatã de ce scriam eu undeva despre "realitatea acestei Realitãti mai mari",
care "ne face semne", în unele situatii la limitã uneori, dar nu numai atunci.
Cititi AICI:
http://www.formula-as.ro/2017/1270/asul-de-inima-45/minunea-de-la-miezul-noptii-22412

Iatã de ce spun eu cã este actual K.G. Durckheim...

Si cã pentru noi, cei de acum si de aici, sunt cãrtile lui...

Pentru a recunoaste aceste experiente pretioase în prezent sau în trecutul nostru
si a le aprecia drept ceea ce sunt: o invitatie la maturitate, deci un început de drum.
Petru a nu pierde aceste ore astrale ale vietii.
Si mai ales pentru a nu pune VINUL CEL NOU în BURDUFURI VECHI si a risipi astfel minunea trãitã.
*

Pe de altã parte, un fragment dintr-o carte care musteste de întelepciune Zen,
o întelepciune pragmaticã despre un stil de viatã rafinat ca efect al simplitãtii
:






Dominique Loreau - FERICIREA TRAIESTE IN SPATII MICI,
Baroque Books & Arts
În asteptarea vârstei a treia aici

NU LA ŞAPTEZECI DE ANI TREBUIE SĂ NE GÂNDIM
UNDE NE VOM PETRECE BĂTRÂNEŢEA

Atentie cã zilele acestea Librãria on line ELEFANT sãrbãtoreste 7 ani si acordã o multime de reduceri.
Profitati de ocazie.

1 iulie 2017

George Bãlan: DESPRE FUGA DE SINE şl ÎNTÎLNIREA CU SINE

Suprema datorie a filosofiei şi supremul merit pe care şi-l poate cîştiga în faţa propriei sale conştiinţe constă azi, poate mai mult decît oricînd, în determinarea oamenilor să se ocupe de ei înşişi, de salvarea lor sufletească. Se simte nevoia unei răscoliri lăuntrice profunde, care să-i facă pe atîţia şi atîţia să treacă de la acel „Ajută-mă Doamne să fug de mine" la un „Ajută-mă Doamne să mă regăsesc" (eventual şi fără „Doamne"...), de la „De-aş putea să-mi ridic o casă cît mai departe de mine" la „de-aş putea să-mi ridic o casă cît mai adînc în mine". Cu nimic anacronizat, mai viu şi mai actual ca niciodată, Pascal poate fi un admirabil sfătuitor şi sprijinitor celor însetaţi de regenerare spirituală.

George Bãlan - În cãutarea maestrului, Editura Institutul European, Iasi, 1999

Mai mult pe acest site aici

30 iunie 2017

Nu ne putem aştepta să fim cu toţii oameni de ştiinţă, dar natura ne-a alcătuit în aşa fel încât să putem fi toţi artişti – într-adevăr, nu artişti de un fel anume, ca pictori, sculptori, muzicieni, poeţi etc., ci artişti ai vieţii. Această profesie, „artişti ai vieţii”, poate vă sună inedit şi cumva ciudat, dar realitatea este că toţi ne naştem artişti ai vieţii şi, neştiind acest lucru, cei mai mulţi dintre noi nu reuşim să fim în acest fel, rezultatul fiind că ne dăm viaţa peste cap, întrebând „Care este sensul vieţii?”, „Nu cumva avem în faţă nimicnicie pură?”, „După ce trăim şaptezeci şi opt de ani sau chiar nouăzeci, unde ne ducem? Cine poate şti?” etc. Aflu că majoritatea oamenilor din epoca modernă sunt nevrotici din acest punct de vedere. Dar omul Zen le poate spune că au uitat cu toţii că sunt artişti înnăscuţi,  artişti creatori ai vieţii şi că, de îndată ce îşi dau seama de acest lucru, de acest adevăr, vor fi vindecaţi cu toţii de nevroză sau psihoză, sau ce alt nume îi mai dau ei necazului care-i sâcâie.

Adevăratul Zen, doar o mică fărâmă a lui, este ceea ce transformă viaţa fără haz, a banalităţii monotone şi terne, într-o viaţă a artei, plină de creativitate interioară autentică.

Daisetz Teitaro Suzuki – Prelegeri din budismul Zen
din volumul BUDISMUL ZEN ŞI PSIHANALIZA – autori: Erich Fromm, D.T. Suzuki, Richard de Martino, Editura TREI, trad. Smaranda Nistor


Mai mult pe site AICI

23 iunie 2017

Din aceeasi carte autobiograficã a lui Alan Watts, Pe calea mea

Caut adăpost la Buddha
Aşa cum am spus, pur şi simplu nu mă puteam înţelege cu Dumnezeul creştin. El era plicticos şi bombastic, cineva pe care n-ai vrea să-l inviţi la cină, deoarece ai sta ca pe ace ascultându-i încercările subtile de a-ţi examina existenţa şi de a examina amănunţit lipsa de autenticitate a vieţii tale. Dumnezeul creştin era precum preotul care ia şcolarul deoparte, pentru a purta O DISCUŢIE FOARTE SERIOASĂ. El nu avea deloc nici geieté d’esprit, nici farmec, nici vioiciune, nici nu râdea, nici nu-şi găsea desfătarea în lumea naturii, pe care, chipurile, a creat-o. Cel puţin aceasta a fost versiunea respectivului Dumnezeu ce mi-a fost transmisă de profesorii mei...
A fost, aşadar, o mare uşurare să descopăr că milioane de oameni care nu trăiesc în Europa şi în orientul Mijlociu nu împărtăşesc această concepţie asupra realităţii supreme. Temeiul a toate era, în schimb, ceva cunoscut sub denumiri diferite…

Concepţiile despre Dumnezeu, despre realitatea ultimă sau despre temeiul fiinţei sunt în mod necesar vagi – din simplul motiv că, aşa cum nu ne putem muşca dinţii, nu putem transforma energia care suntem într-un obiect definit precis. Definiţiile discursive ale lui Dumnezeu sub forma crezurilor, dogmelor şi doctrinelor sunt nişte idoli mai periculoşi decât statuile făurite din lemn, piatră ori aur, deoarece oferă falsa impresie că sunt mai „spirituale” şi deoarece un Dumnezeu formulat printr-un crez a fost redus la cuvinte, nemaifiind experimentat în chip nemijlocit, precum limpezimea apei sau cerul albastru.

Alan Watts – Pe calea mea, Editura Herald, 2017,pag.86,88

20 iunie 2017

Recomandare de carte.

Cu luciditate şi umor despre... noi si închinarea noastrã...


Tocmai citesc cartea autobiograficã a lui Alan Watts,
Pe calea mea
, apãrutã recent la Editura Herald,
în traducerea foarte frumoasã a d-lui Marian Stan.
O lecturã care vã va îmbogãti cu sigurantã în multe sensuri.
Pentru cã Alan Watts este genial în arta de a da expresie unor trãiri, unor situatii,
în a exprima inexprimabilul...

Si prin aceasta în a ne ajuta sã ne întelegem pe noi însine mai bine.


Căci Biserica este cea mai vorbăreaţă instituţie de pe faţa pământului, iar Biserica Anglicană, în a cărei tradiţie am fost crescut foarte strict, este, desigur, o ramură a Bisericii Catolice – chiar dacă, din punct de vedere politic şi economic, ea s-a separat de Roma. Dar în practica religioasă, aceşti creştini împuţinati nu fac altceva decât să trăncănească. Ei îi spun lui Dumnezeu ce s-ar cuveni să facă şi ce nu, informându-l asupra unor lucruri pe care El le ştie deja prea bine, precum faptul că sunt nişte păcătoşi mizerabili; apoi se mustră reciproc pentru a se simţi vinovaţi şi pentru a regreta comportamentul lor groaznic, pe care nu au nici o intenţie să-l schimbe. Dacă Dumnezeu ar fi aşa cum presupun cei mai mulţi creştini că este, şi-ar ieşi din fire, plictisit de văicărelile şi linguşirile lor, de solicitările şi admonestările lor repetate, ca să nu mai vorbim despre poemele inepte, puse pe melodii insipide, care îi sunt adresate în calitate de imnuri.


Alan Watts – Pe calea mea, Editura Herald, 2017, pag. 59-60

Detalii carte pe site-ul editurii aici:
https://www.edituraherald.ro

Totusi...
pentru o imagine mai completã si mai realistã
despre omul care a scris aceste cãrti atât de expresive
vã recomand sã cititi si cartea biograficã
Zen Effects: The Life of Alan Watts scrisã de Monica Furlong
Detalii carte pe AMAZON aici:
https://www.amazon.com/Zen-Effects-Watts-SkyLight-Lives/dp/1893361322

E posibil ca tocmai inteligenta lui strãlucitã sã-l fi împiedicat sã INTRE pe USA spre Realitatea Totului despre care vorbeste. Pãrerea mea... cu riscul de a supãra pe multã lume, stiu. Nu vreau sã trimit pe nimeni într-o directie inversã celei care duce la experienta autenticã de regãsire a apartenentei la TOT despre care vorbeste din propria experientã de viatã si din cea de terapeut K.G. Durckheim, care i-a ajutat pe atâtia sã gãseascã intrarea în aceastã Realitate a Totului.

Acea apartenentã la TOT valabilã "de drept" nu devine "de fapt" decât printr-o revelatie si printr-o muncã sustinutã din partea omului, printr-o viatã dedicatã. Nicidecum printr-o simplã declaratie intelectualã, a mintii.

Personal, nu cred cã Alan Watts vorbeste dintr-o experientã interioarã autenticã. De nici un fel, nici din cea a trãirii Zenului, a practicãrii lui, ci numai dintr-o inteligentã - strãlucitã, e drept.
Dar fãrã nici un corespondent real.
Ceea ce face el prin discursul lui este o bagatelizare a experientei autentice, posibile, reale.

19 iunie 2017

Hai, Grindi!

Un rezumat la zi al situatiei pe HOTNEWS aici:
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21827076-salvatorii-democratiei-pucistii.htm

15 iunie 2017

Primul si esentialul demers
pe care trebuie sa-l îndeplineasca omul constã în
a face sa domneascã ordinea în el însusi
si
a-si gãsi locul într-o ordine care îl depaseste.


Iatã concluzia unei întelepciuni nec plus ultra...

Este concluzia finalã a conferintei Imaginea omului si constiinta:

În mod ideal, omul ar trebui sa progreseze de la absenta de constiinta de sine spre constiinta de sine, apoi spre eliberarea de constiinta sa de sine. Dar viata este diversa: ea ofera momente fara constiinta, si altele cu. Nu ar fi judicios ca omul, acceptându-se cel care este, sa ajunga sa nu mai fie centrat cu totul pe sine însusi? A fi liber, a nu mai suferi de absenta constiintei, nici de existenta ei, a alege fara piedici sa actionezi potrivit necesitatilor si circumstantelor. Putin conteaza ca omul crede ca trebuie sa faca sa domneasca ordinea în lume, manipulând si lumea si oamenii. Primul si esentialul demers pe care trebuie el sa-l îndeplineasca consta în a face sa domneasca ordinea în el însusi si a-si gãsi locul într-o ordine care îl depaseste.
Daca barbatii si femeile ar lucra în sensul acestei suveranitati, este posibil ca astfel ei sa poata îndeplini ceea ce lumea asteapta de la ei: gratie muncii asupra lor, integrarii tuturor dimensiunilor lor, barbatii si femeile ar putea sa contribuie la prezervarea lumii si a umanitatii. Daca omul nu atinge acest obiectiv, acest fapt nu va tine de circumstante, ci de esecul celor care nu vor fi ajuns sa stapâneasca caracterul extraordinar de lucid al noii constiinte integrale, nici sa se elibereze de constiinta orientata spre sine. Fara aceasta schimbare de cap(directie), noua imagine a omului va ramânea la starea de vis, lumea si umanitatea se vor scufunda în moarte.

Jean Gebser - Imaginea omului si constiinta - integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/06/jean-gebser-imaginea-omului-si.html

Alte texte apartinând lui Jean Gebser pe acest site:
ANGOASA SI OMUL MODERN
aici

14 iunie 2017

Pe blogul lui KGD este deja tradus un text fundamental si foarte actual al unui gânditor strãlucit:

Jean Gebser - Imaginea omului si constiinta
despre Povestea noastrã mai mare, Povestea Umanitãtii în evolutie, adicã
despre evolutia constiintei umane: nivelul arhaic, magic, mitic, mental (cel actual) si nivelul integral
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/06/jean-gebser-imaginea-omului-si.html

8 iunie 2017



Indrãzniti uimirea-încântarea-minunarea

Dacă „cultura noastră ne îndepărtează de esenţial”, dacă „ne petrecem timpul departe de noi înşine”, stă în puterea noastră să ne orientăm vieţile altfel şi să accedem progresiv, prin introspecţie şi elan spre celălalt, la acea „înflorire” care „semnifică în realitate ecloziunea a ceea ce este în noi, revelaţia a ceea ce este în noi, cel mai binele din noi.” Această aparentă contradicţie care vrea să renunţăm la noi pentru a ne găsi pe noi se rezolvă dacă ne gândim că egoul de suprafaţă, cel care este ignorant şi generează cinismul şi disperarea, nu este decât iluzie de identitate; adevăratul eu este atât de adânc îngropat în inconştientul nostru încât adeseori nu ne ajunge o viaţă întreagă pentru a accede la el. Acolo, în inima fiinţei noastre sunt îngropate comorile care nu depinde decât de noi să fie aduse la suprafaţă.

Oser l'emerveillement

Mai mult aici

5 iunie 2017

Imagini din Venetia AICI


Vedere de pe Canal Grande cu Podul Rialto

28 mai 2017

Experienta FIINTEI si transformarea prin Ea sunt doua lucruri diferite.
Simplei experiente trebuie sa i se adauge cunoasterea si exercitiul.
Contactul si experienta FIINTEI nu capata adevaratul lor sens transformator decât daca cunoasterea si practica li se alatura.
A avea o iluminare si a deveni un iluminat sunt doua lucruri diferite.

K.G. Durckheim - aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/05/maestrul-interior-calea-spre-centru.html

27 mai 2017

Un capitol promis din cartea lui KGD, DEF RUF NACH DEM MEISTER
(Maestrul interior, sã-i zicem, sau În cãutarea Maestrului, mai exact)
este tradus si poate fi citit aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/05/maestrul-interior-calea-spre-centru.html

26 mai 2017
în numele căutării a ceea ce există cu adevărat

Toţi ne-am făcut idei despre Dumnezeu;
oricât de aleasă, frumoasă, chiar adevărată în părţile sale componente poate fi ideea,
aceasta va sta, dacă nu suntem atenţi,
între noi şi adevăratul Dumnezeu

şi ar putea deveni, pur şi simplu, un idol în faţa căruia ne rugăm,
dar care îl ascunde, în acest timp,
pe adevăratul Dumnezeu.

Mitropolitul Antonie de Suroj, Rugăciunea vie, pag. 140, Editura Theosis 

Iatã de ce îl iubesc eu pe "acest om sfânt"...


25 mai 2017

Orele astrale ale omului – Experienţa Fiinţei

La începutul CĂII se află o experienţă iniţiatică. Cel mai adesea ea este o străfulgerare de iluminare care metamorfozează totul. Ca şi cum un văl gros de ceaţă s-ar destrăma subit şi un nou centru, un nou nucleu îşi face apariţia. Şi odată cu el un sens nou, promisiunea unei Plenitudini, a unei Ordini şi a unei Totalităţi diferite. Munţi întregi se prăbuşesc, abisuri necunoscute se deschid, pârâiaşe aproape secate devin fluvii roditoare şi lumina care se ridică este asemenea soarelui care ia locul lunii. Astfel de experienţe sunt ore astrale ale omului. Ele pot avea grade de profunzime, de durată şi de calitate diferite. Ele ne iau prin surprindere în mijlocul cenuşiului cotidian sau în circumstanţe extreme de suferinţă. Dar ele au întotdeauna un caracter de absolut care atestă autenticitatea lor. Este o experienţă care lasă mult în urmă orice impresie sau experienţă naturale şi fără de care omul nu ar şti ce numeşte el „cealaltă dimensiune”.

La începutul drumului se află respectul purtat acestor evenimente, numite „experienţe ale FIINŢEI” care trezesc conştiinţa de sine în această Fiinţă. Nu sunt întotdeauna experienţe răsunătoare ca cele care îi sunt acordate omului atunci când, ajuns la limita puterilor sale,  eul natural îşi vede temeliile prăbuşite. Unele din aceste experienţe ale FIINŢEI sunt un dar surprinzător în mijlocul vieţii „ordinare”. Şi, pe durata lor, omul se află într-o stare stranie, momentan stabilit în centrul său. La începutul Căii, el trebuie să-şi ascută în el simţul care percepe aceste momente iniţiatice în care, pentru un moment, Fiinţa esenţială îl umple în chip absolut. În acele clipe, tot ceea ce simte şi tot ceea ce face el are un caracter foarte particular. El este sensibilizat la maximum în privinţa a tot ceea ce favorizează, sau împiedică, mişcarea sa spre transparenţa pentru transcendenţă. Simţurile exterioare se deschid. El are impresia că până atunci a fost surd şi orb faţă de FIINŢĂ. Într-o clipă, el devine o fiinţă care vede şi aude în interiorul lui şi al lucrurilor, deschis vocii maestrului interior.

K.G. Dürckheim –  Der Ruf nach dem Meister, O.W. Barth Verlag, 1972, pp.146 – 147
În căutarea Maestrului


Una din cãrtile scrise de KGD la 20 de ani de la primele sale cãrti, cele fundamnetale, apãrute deja în româneste.
Dupã un plus de 20 de ani din propria experientã de viatã pe Cale si din cea de psihoterapeut, de îndrumãtor al altora pe Cale.
N-ar fi interesant sã le citim si noi în româneste?


E vorba despre verticalizarea omului...

Mai mult din acest capitol poate fi citit pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/05/maestrul-interior-calea-spre-centru.html

22 mai 2017

Creatia lucreazã neîncetat prin om.
Dar omul nu creeazã, el descoperã.
Cei care cautã în legile Naturii sprijin pentru noua lor operã colaboreazã cu Creatorul.

Antoni Gaudi


citat în cartea, foarte bunã, apãrutã în româneste la Editura Baroque Books & Arts,
trad. Radu Paraschivescu
GAUDI. Povestea unui geniu solitar: inspirat, imprevizibil, generos si unic
de Gijs van Hensbergen

17 mai 2017
Mitropolitul Antonie de Suroj
„Pentru mine, Dumnezeu este o realitate"

Un pasaj din cartea biograficã "ACEST OM SFÂNT", Editura THEOSIS, Oradea, 2017
despre Experienta bulversantã a Fiintei - în termenii lui K.G. Durckheim - trãitã la un moment dat de André Borisovici Bloom, experientã care a schimbat totul:
CONVERTIREA
AICI

15 mai 2017

O imagine face cât o mie de cuvinte...
Romanul grafic - mai mult decât artã...

Abia acum l-am descoperit si eu...

O posibilitate de expresie nelimitatã...

O idee despre acest subiect aici

Editura care ne rãsfatã cu aceste minuni de Frumusete este Editura ART:
http://www.editura-art.ro/

13 mai 2017

...abia pornind de la
ceea ce este viata
pot eu începe a trăi cu adevărat...

din Scrisoarea actualã de la Bethanie,
redactatã de pr. Francis Dekeyser,
a cãrei traducere în româneste o puteti citi pe site aici

11 mai 2017

Editura THEOSIS anuntã o nouã aparitie editorialã:

"Acest om sfânt. Impresii despre Mitropolitul Antonie" de Gillian Crow

Detalii carte, un fragment de citit si posibilitate de comandã aici:

http://www.theosis.ro/index.php/shop/detalii/22?mc_cid=2868fb458e&mc_eid=6de11d2685

"Acest om sfânt" pe care îl iubesc si eu...

O carte pe care o vreau si eu ...
si pe care tocmai am comandat-o...

Pagina Mitropolitului Antonie de Suroj pe acest site aici

10 mai 2017

De ce sã opunem Viata sistemului?
Pentru cã sistemele se opun adesea unele altora.
În cazul acesta,
sistemul creat de om se opune sistemului creat de Dumnezeu.

Din spectacolul de teatru radiofonic premiat recent la Gala Uniter 2017

Biblia Neagrã a lui William Blake - scenariu si regia artisticã de Ilinca Stihi.

L-am gãsit pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ICdW8pnPcOI

8 mai 2017

William Blake sau libertatea infinitã

traducerea unui capitol din cartea
William Blake ou l'infini de Christine Jordis
Editura ALBIN MICHEL, Paris, 2014

O carte bunã, de tradus în româneste...

Un fragment tradus aici

7 mai 2017

Pericolul neisprãvitilor

Neispraviti avem în toate partile. Neispravitii nostri sunt astazi foarte primejdiosi pentru ca sunt multi si pentru ca formeaza mediu. Ei vor sa stapâneasca si nu stiu cum. Dar, daca nu pot comanda spiritele, ei stabilesc destule confuzii pentru o îmbolnavire grava a societatii.

Grigore T. Popa - Pericolul neisprãvitilor, Editura «Gr. T. Popa” a UMF Iasi

Despre autor, carte si lansarea recentã a cãrtii 4 mai 2017 aici:
http://www.ziaruldeiasi.ro/

6 mai 2017

Prin urmare, trebuie sa repetam ca viata mistica este NECESARA nu ca o vocatie speciala destinata unor alesi, nu ca un stil de viata ce poate fi urmat doar de indivizii care, la nivel exterior, se pot detasa de lume într-o anumita masura, ci ca tipul de viata obisnuit si fundamental pentru Biserica. Trebuie sa întelegem ca, fara a-l constientiza pe Dumnezeu în suflet si sufletul în Dumnezeu, crestinismul epocii noastre, crestinismul ce se adreseaza omului modern, nu poate fi decât o imitatie superficiala a spiritualitatii, a virtutilor si a realizarilor din trecut.

Alan Watts - Duh si Contemplatie, Editura HERALD, pag. 310

26 aprilie 2017

Meditatia initiaticã - împlinire sau obiect de scandal?
Începutul cãrtii
K.G. Durckheim - Meditieren - wozu und wie?
A medita - pentru ce si cum?
Traducere postatã azi pe blog aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/04/a-medita-pentru-ce-si-cum-1.html

Această carte gravitează pe calea îngustă din jurul unei unice chestiuni: chestiunea accesului la experienţa FIINŢEI supranaturale, divine, experienţă pe care se sprijină orice sentiment religios viu şi fără de care viaţa oricărei religii moare. Mai sus şi mai jos, la dreapta şi la stânga acestei cărări înguste sunt munţi de probleme şi hăuri de întrebări nerezolvate, de ordin uman în general, de natură psihologică şi teologică în special, care nu vor fi aprofundate aici. Este vorba aici doar de accesul la Experienţa Celui cu Totul Altul, a transcendenţei, şi anume a Transcendenţei imanente din noi, şi despre o Transformare, care este tocmai sensul acestei Experienţe: ca promisiune şi ca sarcină de realizat.

Aşa încât, această carte îi va atinge, prin forţa lucrurilor, numai pe aceia pe care acest cu Totul Altul i-a atins, fie printr-o mare experienţă, fie printr-un scurt contact cu Fiinţa, fie pur şi simplu printr-un presentiment sau o aspiraţie.

Todtmoos-Rütte, martie 1976
Karlfried Graf Dürckheim

21 aprilie 2017
Recomandare de carte:
O carte despre Marele Gaudi tradusã în româneste
la Editura Baroque Books & Arts, Bucuresti, 2016:
Gaudi.
Povestea unui geniu solitar: inspirat, imprevizibil, generos si unic
scrisã de Gijs van Hensbergen
Detalii carte pe site-ul editurii aici:
http://baroquebooks.ro/colectii/savoir-vivre/208-gaudi
sau pe ELEFANT.ro aici:
http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/biografii/gaudi-328884.html


si
Recomandare de film:
Îndrãzneste sã visezi
,
Mâine, sâmbãtã, pe HBO3, la 16:10.
Detalii film aici:
http://www.cinemagia.ro/filme/dare-to-be-wild-595923/

Un film biografic cu multã FRUMUSETE: pasiune, peisaje, magie, misticã, romance.
Pe mine m-a uns la suflet.

16 aprilie 2017

Vã doresc Sãrbãtori Fericite!

"Este voinţa Sa în voinţa mea.
A ne acorda Vieţii din noi, este, în final,
singurul lucru la care aspirăm cu toţii.

Fie ca această sărbătoare de Paşti 2017
să fie pentru fiecare dintre noi
o înviere şi mai profundă
în bucuria indescriptibilă a lui
Christos cel înviat!
"

Père Francis DEKEYSER,
Président de BETHANIE
în Scrisoarea de primãvarã de la Bethanie

Un mesaj plin de miez si de sens, de actualitate pentru omul zilelor noastre,
asa cum ne-a obisnuit deja autorul ei,
mesaj pe care îl puteti citi integral în româneste
aici

Iatã un mod MATUR de "a crede", vindecãtor, generator de transsubstantiere, de oameni reali...









Sustin #REZIST !

Suntem multi, dupã cum s-a vãzut, cei cãrora ne pasã de România,
de oamenii ei, de copiii ei, de viitorul lor...

Eu nu am copii, dar mã intereseazã binele de mâine al copiilor de azi din România.


Când nedreptatea devine lege,
Rezistenta devine o datorie.


Alte imagini pentru Istorie de la protestele societãtii civile anticoruptie si antiguvernamentale aici

When injustice become law
resistance become duty.

Quand l'injustice devient loi
la résistance devient devoir.

Wenn das Unrecht wird Gesetz,
wird der Widerstand zur Pflicht.

„Tãcerea în fata rãului este un rãu în sine.”
Dietrich Bonhoeffer

Si totusi, nu uitati:
Parte însemnatã din solutie este... propria evolutie.

25 februarie 2017

„Tãcerea în fata rãului este un rãu în sine.”
Dietrich Bonhoeffer


Semnalez cu aceastã ocazie o carte remarcabilã despre Dietrich Bonhoeffer tradusã în româneste
la Editura Scriptum ORADEA:
Bonhoeffer - pastor, martir, profet, spion

Un neprihanit dintre neamuri impotriva celui de-al Treilea Reich

de Eric Metaxas

Detalii carte aici:
http://www.scriptum.ro/librarie/bonhoeffer-pastor-martir-profet-spion.html

23 februarie 2017

De ce am rezistat şi de ce vom rezista?

Pentru că nu suntem pregătiţi să capitulăm în faţa răului moral care înghite, aparent de neoprit, România.
Pentru că nu credem că starea naturală a oamenilor este supunerea, ci libertatea.
Pentru că nu privim statul ca pe un stăpân ce poate dispune de vieţile noastre după bunul lui plac.
Pentru că mai există în mulţi dintre noi un sentiment al datoriei de a nu îngenunchea, atunci când în jurul tău alţii sunt pregătiţi să îngenuncheze. Pentru că nu credem în dreptul aleşilor vremelnici de a compromite, sfidător, valorile pe care se întemeiază comunitatea de cetăţeni.
Pentru că nu putem accepta ca singur viitor al ţării noastre marasmul moral şi politic
administrat de cei care au luat în stăpânire statul,
în vederea apărării propriilor lor privilegii.
Pentru că egalitatea în faţa legii nu este un moft,
ci cărămida pe care se sprijină normalitatea acestei patrii pe care o iubim.
Pentru că am am descoperit, în această lună, că nu suntem singuri.
Pentru că am învăţat să preţuim solidaritatea care se naşte nu din ură, ci din capacitatea de a gândi, împreună, la o Românie a decenţei. 

Ioan Stanomir - De ce am rezistat şi de ce vom rezista?
pe Contributirs aici:
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/am-rezistat-rezistam-vom-rezista/

21 februarie 2017

Sincronicitatea ne dovedeşte capacitatea limitată de explicare a întâmplării.
De vreme ce corelaţiile se manifestă fără ca noi să exercităm vreun control,
avem credinţa că ceva, nu ştim ce, lucrează în permanenţă, nu ştim cum,
pentru a ne transforma în mai mult decât suntem acum,
pentru a face din lume mai mult decât este în prezent.


David Richo - PUTEREA COINCIDENTEI.
Cum ne aratã viata ceea ce avem nevoie sã stim.
Editura TREI

Cititi un fragment postat ieri aici

21 februarie 2017

Dar cititi si:
De ce am mers cu copiii nostrii în Piatã.
Scrisoarea unor "pãrinti iresponsabili" cãtre ipocritii responsabili

https://republica.ro/de-ce-am-mers-cu-copiii-nostri-in-piata-scrisoarea-unor-zparinti-iresponsabili-catre-ipocritii-responsabili

Oana Dobre - În Piatã nu vin cu fiica mea
https://republica.ro/in-piata-nu-vin-cu-fiica-mea

Florin Negrutiu
Stimata Protectie, iubite Partid, puneti 2 copii si de la mine

https://republica.ro/stimata-protectie-iubite-partid-puneti-2-copii-si-de-la-mine

20 februarie 2017

Vasile Dâncu - Minoritãti turbulente si majoritãti obtuze

Elita majoritatilor, când exista, deoarece putem avea si majoritati fara cap, trebuie sa treaca mai multe probe complicate.
Prima este sa opreasca gloata câstigatoare sa ia întreaga societate ca prada de razboi si sa devasteze arealul social.
A doua este clarviziunea de a întelege ca o victorie în alegeri nu creste nivelul de inteligenta si întelepciunea celor care o compun, iar ceilalti, învinsii – sa spunem, nu devin dintr-o data mai prosti si mai inerti.
...
Majoritãtile inteligente, care practica toleranta si respectul minoritatii, cele care stiu sa împarta puterea nu pierd niciodata razboiul. Majoritatile obtuze nu au cum sa câstige, îsi creeaza dusmani imediat, se detoneaza fara sa vrea.


În revista SINTEZA aici:
http://revistasinteza.ro/minoritati-turbulente-si-majoritati-obtuze/


Si EFECTUL UMBREI în plinã dezlãntuire:
Experimentul Pitesti, varianta 2017 AICI
Coreea de Nord... parcã nu este chiar departe.

Umbra este acea parte din noi însine neconstientizatã,
dar în general preponderentã.
Acolo s-au acumulat toate frustrãrile si reprimãrile noastre de o viatã.
Marele risc în acest caz este acela cã, nefiind constientizatã,
poate fi manipulatã din afarã în orice directie intentionata de cineva din exterior...
care sã permitã... dezlãntuirea...
fãrã nici o legãturã cu realitatea.

17 februarie 2017

19 februarie 2017 - 141 de ani de la nasterea lui C. Brâncusi



De câte ori m-am apucat de vreo operă,
eu aveam sentimentul că un absolut se exprimă prin mine -
şi atunci, nu mai contam ca individ
şi nu mai aveam nici un fel de importanţă.
Aceasta ar trebui să rămână relaţia fiecărui artist faţă cu Lumea.

Constantin Brâncusi
Mai multe reflectii din gândirea acestui Artist aici

15 februarie 2017

Cu lupa pe ei...
Gabriel Liiceanu în dialog cu Ramona Ursu aici:
http://www.contributors.ro


Caricatura: Costel Pãtrãscan
Lichelele nu se cãiesc niciodatã.

14 februarie 2017

Am descoperit cã
dacã îti recunosti relatia cu infinitul
acest lucru face finitul mai palpabil.


Oprah Winfrey – Ce ştiu cu adevărat, Lifestyle Publishing, pag.152

13 februarie 2017

Oprah Winfrey – Ce ştiu cu adevărat

Am fost fascinată întotdeauna de clasamentele cu „Cei mai puternici oameni” şi de maniera în care se folosesc de lucrurile exterioare – faimă, statut, avere – pentru a defini şi a clasifica puterea. Este curios că o persoană poate ajunge din vârful clasamentului, într-un an, la a nu se afla nici măcar pe listă în anul următor – totul în secunda unei întruniri a redactorilor. A fost reală puterea acelei persoane sau puterea a stat numai în poziţia pe care o avea? Adesea le confundăm pe acestea două.

Atunci când mă gândesc la puterea autentică, mă gândesc la puterea care apare atunci când scopul este în concordanţă cu personalitatea pentru a servi unui bine mai mare. Pentru mine, singura putere reală este aceea care vine din esenţa a ceea ce eşti şi reflectă tot ce ţi-a fost hărăzit să fii. Este un lucru irezistibil, inspiraţional şi înălţător să vezi o astfel de putere strălucind în cineva cu toată convingerea.
Secretul stă în direcţionare: atunci ştii cu siguranţă că te afli pe drumul cel bun şi că faci exact ce trebuie, adică realizezi intenţia sufletului tău, dorinţa inimii tale. Când viaţa ta se află pe acelaşi traseu cu scopul ei, atunci ai cea mai mare putere: deşi te poţi împiedica, nu vei cădea.

Oprah Winfrey – Ce ştiu cu adevărat, Lifestyle Publishing, pag.182

La ordinea zilei:

Imaginea serii de 12 februarie 2017 de la Bucuresti
din seria de proteste antiguvernamentale
si anticoruptie:

Drapelul românesc

Foto: Hotnews.ro

A fost cea de a 13-a searã...


Si un articol ce dã sperantã:

Radu Craciun: Un gand imi da fiori…

Solutia ar putea fi de fapt una noua, probabil fara precedent:
o democratie din ce in ce mai participativa, in care poporul nu mai risca sa isi puna toate sperantele si increderea in mainile celor delegati prin vot, ci preia initiativa, auto-organizandu-se prin intermediul retelelor sociale in jurul unor principii, valori, in final prin trasarea unor linii rosii de nedepãsit.
Integral aici: http://economie.hotnews.ro/

10 februarie 2017


Cãtelul Kubo - un simbol al protestelor actuale,
o stare de spirit a celor care simt asaltul premeditat al "alesilor" asupra Justitiei si a statului de drept
si pentru continuarea Jafului a ce a mai rãmas...

Un program de guvernare pe care îl cunoaste un singur om - "cel mai cinstit din România..." -
"din scoartã în scoartã",
deci un program cu grijã premeditat
si pe care îl pune în practicã altcineva
pus pe nepregãtite în fata acestui program
pe care promite cã "îl învatã"...

Pentru cã NE PASÃ vrem sã stim ÎNCOTRO mergem.

Om fi cu totii "prosti" de nu avem încredere într-o astfel de guvernare?

Existã si oameni capabili, competenti si onesti în rândul PSD. Ce face ei acum? Nu au nimic de spus?

9 februarie 2017

De citit neapãrat aici:
http://www.contributors.ro/editorial/sa-ne-uitam-mai-atent-la-liviu-dragnea/?cfcc

Ar mai trebui sa stim ca asa cum un guvern guverneaza dupa un program, opozitia civica si cea partinica trebuie sa-si faca la rândul ei un program. Un program riguros, în care sa prevada toate scenariile imaginabile si modalitati de raspuns la ele.
...
În timp ce noi am sta si am visa o clipa prea lunga la frumusetea demonstratiilor pe care le stim organiza, sunt niste oameni cinici, cu ochi reci si vicleni, care ar putea schita urmatorii pasi în acest joc periculos al puterii. Ar putea vedea slabiciunile, acolo unde noi vedem doar frumusetea din demonstratiile noastre, ar putea vedea naivitatea, acolo unde noi vedem idealismul, ar putea folosi pragmatismul acolo unde noi ne exersam creativitatea.


dar si
Scurt studiu despre efectele unei decizii CCR.
Guvernul mai puternic decât Parlamentul
(Cristi Danilet)
http://www.contributors.ro/editorial/scurt-studiu-despre-efectele-unei-decizii-ccr/?cfcc

8 februarie 2017

Se pare cã avem nevoie de o INSTANTA care sã sanctioneze ceea ce este IMORAL,
în comportamentul celor care reprezintã Institutiile statului.


Este imoral sã declari una si sã faci alta.
Este imoral sã nu recunosti intentia de fond, "URGENTA", si procedura "pe furis".
Este imoral sã minti oamenii în fatã si apoi sã-i acuzi pe cei care VÃD minciuna si protesteazã cã ei dezbinã tara,
este de-a dreptul pervers.
Este imoral sã procedezi atât de pervers si sã chemi la unitate.
Parcã am auzi propaganda în limbaj de lemn, comunistã de pe vremuri...

6 februarie 2017

Din SERIA
Imagini memorabile pentru istorie, pentru ceea ce va rãmâne de partea corectã a istoriei
care se scrie zilele acestea.

Asearã la orele 21 în Bucuresti LUMINA pentru ROMÂNIA...
si pentru cei care muncesc noaptea, pe furis, ca sã rezolve URGENTA...
specialisti priceputi în a elabora legi favorabile pentru hotie...
si pline de omenie pentru infractori...
din respect pentru om, desigur, numai din respect pentru om...

Cãci de infractori trebuie sã aibã grijã în primul rând Ministrul Justitiei...
nu de oamenii cinstiti si de BUNUL NOSTRU AL TUTUROR.

NICIDECUM preocuparea pentru URGENTAREA RECUPERÃRII pagubelor si a furtului din avutia nationala din ultimii 26 de ani
care a dus la îmbogãtirea câtorva (indiferent de culoarea politicã) pe seama sãrãcirii majoritãtii populatiei.

NICIDECUM preocuparea pentru PREVENIREA unor astfel de furturi si de abuzuri. Ci înlesnirea lor!

Putem fi siguri cã va domni DREPTATEA în tarã cu un asemenea Ministru în fruntea Justitiei...
Putem sta linistiti...

"Stati linistiti..." le spunea si Elena Ceausescu în decembrie 1989 din balcon manifestantilor din piatã.
Se adresa ca unor oi nu ca unor oameni...


Oare Guvernul acesta nu sesizeazã ridicolul propriei situatii?



... We are not stupid people...


https://www.youtube.com/watch?v=KVKTDOCkfPs


Mai multe detalii pe HOTNEWS aici

6 februarie 2017

Un text esential:
Ioan Stanomir - Recucerind libertatea: regimul Dragnea si primãvara oamenilor

Pentru Liviu Dragnea si cei asemenea lui, România din jurul lor a devenit una de neînteles. O prefacere radicala are loc sub ochii lor. Indiferenta si supunerea lasa loc febrei libertatii. Este ca si cum, dupa saptezeci de ani, o natiune se emancipeaza de sub jugul statului care nu a încetat sa o persecute, sa o domine, sa o paraziteze, sa o reduca la o stare de sclavie perpetua. Aceasta este primavara oamenilor României, aceasta este revolta civica care are un singur scop asumat: de a recuceri demnitatea si libertatea, împotriva statului si a elitei cleptocratice care l-a confiscat.

Pentru Liviu Dragnea si cei asemenea lui, privilegiile sunt ordinea naturala a existentei. Oamenii se împart, legic, în cei care conduc, despotic, si cei care se supun, cuminte. De la comunism si fesenism, Liviu Dragnea a învatat aceasta AROGANTA cu care continua sa trateze pe cei pe care nu si-i poate imagina decât îngenuncheati. Conditia de stapân este unica pe care o cunoaste. Iar primavara oamenilor nu poate fi, în imaginarul domniei-sale, decât efectul unui vast complot.

Mai departe pe CONTRIBUTORS aici

5 februarie 2017
Din SERIA
Imagini memorabile pentru istorie, pentru ceea ce va rãmâne de partea corectã a istoriei
care se scrie zilele acestea.

Un Protest al copiilor intitulat

Educatie pentru democratie - Lectia de educatie civicã

NU VÃ LAS SÃ-MI DISTRUGETI TARA





Sursa foto si mai multe imagini: Hotnews

4 februarie 2017

…este pentru prima data cînd membrii unui guvern românesc,
în frunte cu prim-ministrul,
au gîndire de repetenti, vorbire de semi-analfabeti si fire de ticãlosi.

Andrei Plesu - Adevãrul aici: http://adevarul.ro/


... We are not stupid people...

Bucuresti - Protestele din seara de 3 februarie 2017, circa 150000 de participanti.
Foto: Dan Mihai Bãlãnescu

Mai multe imagini de la protestul din Bucuresti pe HOTNEWS aici:www.hotnews.ro
Detalii despre protestele din tarã si diaspora aici: http://www.hotnews.ro

C’est pour la première fois que les membres d’un gouvernement roumain,
en commencant avec le premier ministre,
ont une pensée de redoublants, un langage de semi-analphabêtes et une nature corrompue.



It is for the first time that members of a Romanian government,
starting with the Prime Minister,
have a thought of repeaters, a semi-literates language and a corrupt nature.



Dies ist das erste Mal, dass Mitglieder einer rumänischen Regierung,
mit dem Premierminister beginnen,
einen Gedanken von Repeatern, einen halbgebildeten Sprache und korrupte Natur haben.



Dupã... Après... After... Danach...


Bucuresti - Piata curatã dupã protestele din seara de 3 februarie 2017 la care au participat 150000 de oameni.
Foto: Victor Cozmei. Mai multe aici: Hotnews

1 februarie 2017

Semnalare carte foarte bunã, INSPIRATÃ, tradusã în sfârsit în româneste:

Julia Cammeron CUM SA ELIBEREZI ARTISTUL DIN TINE.
CALEA ARTISTULUI CATRE O CREATIVITATE SUPERIOARA

Editura Paralela 45

De-a lungul veacurilor, artistii au vorbit despre inspiratie, marturisind ca le vorbea Dumnezeu sau îngerii. În epoca pe care-o traim, astfel de conceptii, precum si aceea ca arta este o experieta spirituala, sunt rareori pomenite. Si totusi, experienta centrala a creativitatii este mistica. Deschizându-ne sufletele catre ceea ce trebuie facut, îl întâlnim pe Dumnezeu.
Fata de munca noastra dam dovada de devotiunea calugarilor, si, întocmai ca si ei, unii dintre noi vor fi vizitati de viziuni, iar altii vor trudi în toate zilele, cunoscând gloria doar de la distanta, îngenunchind în capela, dar neprimind niciodata un Tony, ori un Oscar, sau un premiu National Book. Si totusi, vocea linistita si mica poate sa vorbeasca în noi la fel de tare ca în oricine altcineva.
Astfel ca ne rugam. Câtiva vor cunoaste faima. Onoarea însa îi va vizita pe toti cei care muncesc. Ca artisti, experimentam faptul ca Dumnezeu e în detalii.. Producându-ne arta, ne facem vietile artistice. Producându-ne arta, ne întâlnim direct cu mâna Creatorului nostru.

http://www.edituraparalela45.ro/carte/cum-sa-eliberezi-artistul-din-tine-calea-artistului-catre-o-creativitate-superioara

Câteva fragmente traduse de mine mai demult pe site aici

26 ianuarie 2017

De citit si reflectat:

Oana Moraru : Generatia „work hard” versus generatia „party hard”

...
”Party hard” e deja un tel pentru unii.
...
Trebuie sa fie aici mai mult decât o luare pe calea gresita – nici nu exista asa ceva, daca accepti ca viata este un continuum, o crestere organica, un flux în care lucrurile se întâmpla cu un motiv anume, de neocolit.


Cautarile declarate ale copiilor nostri, de placere si timp pentru stat degeaba trebuie sa vina ca o contra-reactie la un neadevar pe care l-am servit noi, probabil.
...

Pentru toţi parinţii care îţi condiţioneaza copiii cu tot felul de trucuri ca sa reuşeasca, mai puţin cu încrederea si dragostea pentru cine sunt ei dincolo de succese şi reuşita: N-O SA VA MEARGA NICIODATA! Tot ce e forţat ţi reprimat în noi – toate lucrurile pe care le-am facut de sila, de frica sau de ruşine în copilarie – se întoarce mai târziu împotriva noastra sub forma de boli, de nervi, de tristeţe, de instabilitate, oboseala şi nesiguranţa.

Articolul întreg - FOARTE CLAR - se aflã pe platforma REPUBLICA.ro aici:

https://republica.ro/generatia-zwork-hard-versus-generatia-zparty-hard

23 ianuarie 2017

Dr. Maria Hippius
Gräfin Dürckheim: Iniţiere şi individuaţie

Iniţierea trebuie să fie urmată de Individuaţie.
Atunci începe adevărata muncă.
Iniţiaţi există mulţi astăzi,
dar ei nu trag nici o concluzie de aici,
din faptul că o altă uşă li s-a deschis.
Adevărata muncă este munca de individuare a omului.


Dr. Maria Hippius Gräfin Dürckheim (1909-2003)
a
nalistă jungiană,
tovarăşa de Cale şi de viaţă a lui K.G. Dürckheim

”Marea Doamnă a psihologiei abisale germane”
(cum o numesc psihoterapeutii formaţi la centrul de la Todtmoss-Rütte
)

22 ianuarie 2017

O precizare adãugatã ulterior dupã mai multe lecturi despre individuatie:

Cred cã ceea ce propune KGD este putin, dar esential, diferit de ceea ce propun multi autori pe urma lui
C.G. Jung,
atunci când vorbesc despre necesitatea individuatiei fãrã a face acest lucru într-o perspectivã mai vastã, dintr-o ratiune sacrã.
Se pierde din vedere cã Jung însusi a subliniat importanta întâlnirii omului cu Dumnezeu din sufletul sãu.
Si cã nu a recomandat individuatia pentru toatã lumea.
KGD este luminos, pozitiv, constructiv, dãtãtor de sperantã, deschizãtor de orizont.
Nu toate cãrtile despre individuatie îti lasã impresia aceasta pozitivã.


Cred cã citatul urmãtor spune esenta diferentei:

A
tât timp cât o învăţătură despre om va vorbi despre „necesitatea individuaţiei“
şi despre necesitatea pentru el de a redeveni un sine întreg (Zusichselberkommenmussen),
fără a fi fondată pe o ştiinţă a vieţii bazată pe experienţa Fiinţei,
ea va fi în pericol să devină ori o dogmatică plată,
ori să se pună în slujba unei „psihoanalize“ care,
în timp ce pretinde că îl conduce spre „libertatea omului“ ,
îl conduce de fapt spre o dezlegare funestă de forţe primitive.


Din Prefaţa cărţii K.G. Dürckheim - Im Zeichen der großen Erfahrung          
Todtmoos im Schwarzwald, November 1950

17 ianuarie 2017

Epifania Fiinţei în fiind este tema fundamentală a vieţii umane...
Das Aufgehen des Seins im Dasein ist das Grundthema des menschlichen Lebens...

Epifania Fiinţei în fiind este tema fundamentală a vieţii umane
şi „marea experienţă”,
prin care percepem participarea noastră la Fiinţă,
este cea care străpunge spre fiinţa noastră autentică,
prin carapacea condiţionată în existenţă de Eu şi de viaţă,
şi de aceea ea este „pivotul” şi
turnanta întregii noastre existenţe.

K.G. Dürckheim - Im Zeichen der großen Erfahrung, pag. 65
Todtmoos im Schwarzwald, November 1950

16 ianuarie 2017

Vă voi prezenta acum cele cinci feluri de Zen. Cât timp nu le distingeţi în mod clar, sunteţi în pericol să vă înşelaţi asupra unor puncte decisive, de exemplu, referitor la problema dacă satori este necesar sau nu, dacă Zenul înseamnă absenţa totală de gândire discriminatorie etc. Adevărul este că dintre multele feluri de Zen unele sunt profunde, iar altele sunt superficiale; unele conduc la iluminare şi altele nu conduc la iluminare. Pe timpul lui Sakyamuni Buda existau între nouăzeci şi cinci sute de şcoli de filozofie şi de religie, fiecare din ele reprezentând un anumit fel de Zen şi fiecare fel diferind uşor de toate celelalte feluri. Toate marile religii au ceva din Zen în ele, căci toate practică rugăciunea în sensul unui exerciţiu de reculegere sau a unei concentrări spirituale. (…) Nu voi încerca să le expun pe toate, dar voi deosebi cinci grupe principale de Zen, conform cu distincţia făcută de Keiho Shumitzu Zenji (Kui Feng Tsung Mi), unul dintre primii maeştri Zen din China. Această împărţire, făcută de el, în cinci categorii diferite este, după părerea mea, şi astăzi la fel de pertinentă şi de utilă. Văzute din exterior, există puţine puncte de diferenţă între aceste cinci feluri de Zen. Există uşoare diferenţe referitoare la cum sunt încrucişate picioarele, la cum sunt aşezate mâinile sau la cum se controlează respiraţia. Dar trei elemente fundamentale le sunt comune tuturor: poziţia aşezată verticală dreaptă, controlul respiraţiei şi concentrarea minţii. Dar ele diferă mult prin conţinutul şi prin obiectivele lor. Este important pentru un debutant să fie conştient de acestea.

Dintr-o expunere a maestrului Zen Hakuum Yasutami – din aceeaşi carte (Pisica minunată)

K.G. Durckheim - Wunderbare Katze und andere Zen-texte

Mai mult aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/

7 ianuarie 2017

A actiona pornind de la fiintã

A acţiona fără a acţiona nu înseamnă a nu face nimic.
Este o acţiune puternică care se naşte spontan dintr-o stare
în care persoana a devenit transparentă fiinţei sale profunde.
Este starea în care eul se retrage,
în loc să ia locul fiinţei profunde,
în loc să introducă o separaţie între natura sa esenţială şi lume,
substituind forţa sa cu cea care vine din fiinţa sa profundă.

K.G. Durckheim -
Wunderbare Katze und andere Zen-Texte
(Merveilleux chat et autres recits Zen)
Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/

6 ianuarie 2017


Foto: www.pexels.com

Imaginaţi-vă, pentru o clipă, că, fiind într-o pădure, nu mai aveţi nume pentru ceea ce întâlnesc ochii voştri,
pentru ceea ce aud urechile voastre, pentru ceea ce simte pielea voastră.
Nu este o „aceasta” pentru că nu mai aveţi concepte la dispoziţia voastră,
ci întâlniţi o viaţă extraordinară care vă face să vibraţi.
Şi în această vibraţie pe voi înşivă vă întâlniţi, de o manieră necunoscută.
K.G. Dürckheim

Să vă spun ce realizează pustnicii.
Dacă te duci departe, departe, în mijlocul unei păduri şi devii foarte tăcut,
vei înţelege că eşti conectat cu tot ceea ce te înconjoară.
Alan Watts

4 ianuarie 2017

Exercitiul mijlocului just


Hara este într-un fel liniuta de unire dintre
fiinta supraterestra si existenta biografica,
între trairea unitatii originare si marturia ei puternica în lume.
De aceea dezvoltarea, consolidarea si activarea Harei sunt aspecte esentiale ale practicii Zen.


K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits Zen

Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot

2 ianuarie 2017

Obiectivul oricărei maturizări este fructul pe care ea îl produce.
Care este fructul maturităţii umane? Persoana transformată.
Dar ce înseamnă aici transformare? Este eliberarea de eul înlănţuit de lume şi unificarea cu natura noastră profundă care încarnează în noi fiinţa divină.

.

Esenţa din sine nu este obiectul unei credinţe pioase, ci poate să devină o experienţă dintre cele mai profunde. Această experienţă este ceea ce vizează Zenul, o experienţă care bulversează totul şi în care fiinţa care suntem fundamental, adică în natura noastră esenţială, dar de care suntem separaţi în conştiinţa noastră, ni se revelează. Este experienţa bulversantă a fiinţei în străpungerea sa spre natura sa esenţială şi în irumperea acestei naturi esenţiale. Este experienţa trezirii din nebunia conştiinţei materiale şi contradictorii, cea care determină viziunea noastră „naturală” despre lume, nu admite ca real decât ceea ce se adaptează ordinii conceptelor noastre şi face actele noastre dependente de ceea ce ştim face sau cunoaşte.
Trezirea la realitatea esenţei noastre, numită dintotdeauna marea iluminare, este evenimentul decisiv în viaţa unei fiinţe umane. Este evenimentul care marchează marea cotitură. Vechiul Adam moare şi o fiinţă umană nouă se naşte. În Zen acest eveniment este numit satori.

K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits Zen

Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/01/sensul-zenului.html

Satori este naşterea unui om nou.

1 ianuarie 2017

La multi ani!

Prima postare din an:
K.G. Durckheim - Sensul Zenului
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/01/sensul-zenului.html
De ce ne intereseazã pe noi asa ceva...
Pentru cã ne intereseazã maturitatea umanã...


Dacã doriti sã recititi...
Mesajul de An Nou 2016 al lui Francis Dekeyser,
presedinte al Comunitãtii Betahnie, Gorze, Franta

aici

Salt la începutul paginii aici