[ Start ]
[ Aforismul zilei - la zi ]
[ Aforismul zilei - 2020 ]
[ Aforismul zilei - 2019 ]
[ Aforismul zilei - 2018 ]
[ Aforismul zilei - 2017 ]
[ Aforismul zilei - 2016 ]
[ Aforismul zilei - 2015 ]
[ Aforismul zilei - 2014-2]
[ Aforismul zilei - 2014-1]
[ Aforismul zilei - 2013]
[ Aforismul zilei - 2012]
[ Aforismul zilei - 2011 ]
[ Aforismul zilei - 2010-2 ]
[ Aforismul zilei - 2010-1 ]
[ Aforismul zilei - 2009-1 ]
[ Aforismul zilei - 2008-3 ]
[ Aforismul zilei - 2008-2 ]
[ Aforismul zilei - 2008-1 ]
[ Aforismul zilei - 2007 ]
[ Argument ]
[ Autori ]
[ Noutati ]
[ Galerie FOTO ]
[ Prezentari PowerPoint primite de la prieteni]

[ SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)]]
[ Aphorismes ]
[ Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)]
[ Harta site]
[ Linkuri ]
[ Recomanda unui prieten ]
[ Autor site ]
[ O idee pentru 2% ]
 


Aforismul sau meditatia zilei - pagina 1

Navigare pagini aforisme: 19 18 17 16 15 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1


Salt la Sfarsitul paginii



30 decembrie 2007

Priviţi un trandafir ! Puteţi vedea acest trandafir doar ca fiind un frumos trandafir. Dar dacă vedeţi īn acest trandafir exprimarea unei forţe transcendente, diferenţa vine de la voi care īl priviţi. Dacă sunteţi grădinar sau sunteţi cel care pregăteşte o expoziţie florală,
veţi vedea īntotdeauna ceea ce priviţi !

Este suficient să dăm timp vieţii care īnsufleţeşte toate lucrurile pentru a se face simţită.
Trecem prea repede pe lāngă o floare, pe lāngă un arbore. Oh, ce floare frumoasă… oh, ce arbore frumos!... şi deja ne-am reluat promenada ! Trebuie să ne trezim darul de a rămāne, de a sta īntr-o situaţie īn care simţim (mirosim), auzim, vedem.
(K.G. Durckheim)


29 decembrie 2007



Ceea ce trebuie noi să īnvăţăm de-a lungul zilei este să rămānem.
Trebuie să te opreşti pentru a putea rămāne, dar rămānerea depăşeşte oprirea. Numai rămānānd acordăm instrumentul prin care răsună sunetul Fiinţei, mereu prezente īn adāncul nostru.

Omul care rămāne intră īntr-un fel de linişte esenţială care formează ecranul pe care se proiectează Fiinţa prezentă īn profunzimea lui. A rămāne īnseamnă a īnvăţa să asculţi profunzimea. Cānd rămāneţi, este ca şi cum o perdea s-ar ridica sau ca şi cum un zid ar cădea. Un obstacol este depăşit şi, īncet sau subit, te simţi o persoană diferită.

(K.G. Durckheim)

28 decembrie 2007

Personalitatea se dezvoltă īn cursul vieţii dintr-un substrat germinativ greu de desluşit sau chiar de nedesluşit şi abia prin faptele noastre se va vădi cine sīntem. Sīntem ca soarele ce hrăneşte viaţa pămīntului, scoţīnd la iveală tot felul de frumuseţi, ciudăţenii şi urīciuni; sīntem ca mamele ce poartă īn ele fericiri şi suferinţe necunoscute. Nu ştim dinainte ce īnfăptuiri sau nelegiuiri, ce destin, ce bine şi ce rău purtăm īn noi şi abia toamna va arăta ce a zămislit primăvara şi abia seara va desluşi lucrarea dimineţii.

Personalitatea, realizare totală a deplinătăţii fiinţei noastre, e un ideal de neatins. Dar faptul că e de neatins nu impietează asupra unui ideal, căci idealurile sīnt doar călăuze şi niciodată ţeluri.

(
Carl Gustav Jung)


27 decembrie 2007




Profunzimea a ceea ce vedem depinde de gradul profunzimii noastre.

(K.G. Durckheim)



24 decembrie 2007



Când Dumnezeu se adreseazã oamenilor, le spalã picioarele.

(N. Steinhardt - Jurnalul Fericirii)


22 decembrie 2007


Ceea ce mă interesează īn activitatea mea, este adevărul trăit, este fiinţa autentică. Ceea ce nu vrea să īnsemne că trebuie să ajungem la crimă dacă simţim īn noi o agresiune. Dar trebuie să acceptăm umbra. A accepta umbra nu īnseamnă că trebuie să o trăim. A fi autentic īnseamnă a accepta să vedem că suntem ceea ce suntem şi nu ceea ce ne imaginăm că suntem privindu-ne personajul īntr-o oglindă.
(Karlfried Graf Durckheim)


20 decembrie 2007



Religiile îi separã pe oameni dar experienţa religioasã îi uneşte.

(Karlfried Graf Durckheim)

18 decembrie 2007

Un īnţelept face din veninul său interior remediu pentru sine;
sau precept de tămăduire pentru semeni (...)
Īnsă cine nu se luptă īn contra Răului, s-a şi predat deja inamicului.

(Constantin Brâncusi)



17 decembrie 2007

Proporţia interioară - este ultimul adevăr inerent, īn absolut toate lucrurile.



Iubesc tot ceea ce se īnalţă.

(Constantin Brâncusi)


16 decembrie 2007

Pasărea măiastră este un simbol al zborului ce īl eliberează pe om din limitele materiei inerte. Aici am avut de luptat cu două mari probleme. Trebuia să arăt īn formă plastică sensul spiritului, care este legat de materie. Concomitent, trebuia să fuzionez toate formele - īntr-o unitate perfectă. Chiar formele contradictorii trebuiau să se unifice īntr-o comuniune nouă, finală, īn filosofia mea asupra vieţii, separarea materiei de spirit şi orice soi de dualitate rămān o iluzie. Sufletul şi lutul formează o unitate. Prin acest oval al trupului Păsării măiestre, eu am separat şi am combinat două mişcări imperioase - una deasupra ovalului şi alta dedesubt. Mă īntrebam singur: cum trebuie să balansez oare formele pentru a da Păsării un sens al zborului -fără efort? După cum observaţi, am reuşit cumva să fac ca Pasărea măiastră să plutească.
(Constantin Brâncusi)


15 decembrie 2007



Sculptura mea Cocoşul nu mai este cocoş; iar Pasărea măiastră nu mai este o pasăre: au devenit simboluri. Eu am căutat mereu naturalul, frumosul primar şi direct, nemijlocit şi etern!... Doresc ca Păsările şi Cocoşii mei să umple odată īntreg Universul şi să exprime marea Eliberare!...

Păsările măiestre zboară, īnsă Cocoşii cāntă!...

(Constantin Brâncusi)


14 decembrie 2007



Oamenii văd lumea ca pe o piramidă fatală; şi se īnghesuiesc īnăuntru-i, pentru a ajunge cāt mai sus, īnspre vārfu-i; drept pentru care se şi sfāşie īntre ei şi sunt cu totul nefericiţi (nemulţumiţi)… Pe cānd, dimpotrivă, dacă ar creşte şi s-ar īmplini īn chip firesc, dacă s-ar dezvolta ca şi spicul de grāu pe cāmpie, fiecare ar fi ceea ce trebuie să fie, sau ar putea fi…

(Constantin Brāncuşi)



13 decembrie 2007



Marile probleme ale vieţii nu sunt niciodată definitiv rezolvate.
Cānd ni se pare că sunt, suntem īntotdeauna īn pierdere.
Căci se pare că rostul acestor probleme nu este să le rezolvăm,
ci să lucrăm necontenit la rezolvarea lor.

Numai aşa ne putem salva de la imbecilizare şi īmpietrire.

(Carl Gustav Jung)



12 decembrie 2007

Īn lumea amăgirilor


Se povesteşte că la rabinul Iisahar din Wolborz a venit odată un decedat pe care īl ştia de mult ca pe un om respectat. Acesta īi ceru rabinului un ajutor: fiindcă soţia lui murise mai demult, īi trebuiau bani spre a pregăti cununia cu o a doua soţie. „Dar tu nu ştii", īi spuse rabinul, „că nu mai eşti īn viaţă, ci īntr-o lume a amăgirii?" Cum omul nu vroia să-l creadă pe rabin, acesta īi ridică poala hainei, arătīndu-i că umblă īn veşmintele de mort.
Cīndva, mai tīrziu, rabi Iisahar a fost īntrebat de fiul său:
,Dacă lucrurile stau aşa, poate că şi eu mă aflu īn lumea amăgirilor?"
„Cīnd ajungi să ştii că există o lume a amăgirilor īnseamnă că nu te afli īn ea”.

(din întelepciunea hasidicã)

11 decembrie 2007


Trebuie ca surāsul să înceapă să licărească īn īntuneric. Aceasta este minunea cuvāntului: noi putem să-l zămislim cu adevărat pe Christos fără a-l numi, fără a fi vorba de el, fără a se face nici o aluzie măcar la religie sau Biserică, pentru că el umple toate cuvintele, de īndată ce cuvāntul este sincer despre el.Tonul devine armonicul Muzicii eterne care face să se răspāndească īn cuvānt iradierea Iubirii.

(Maurice Zundel)


9 decembrie 2007




Vocaţia noastră ? Este aceea de a fi sacramentul colectiv al unei Prezenţe care este libertatea în esenta ei, un sacrament de liniste īn care toate umanitatea contemporană să simtă atracţia acestei Prezente pe care este inutil să o numim dacă nu o trăim, pentru că nu am face decāt să o coborām, desfigurăm, limităm si s-o facem odioasă.
"Misiunea" noastră se poate rezuma prin expresia: "prezenţă Prezenţei".

(Maurice Zundel)


8 decembrie 2007

Căutarea lui Dumnezeu. Trebuie să alergăm după el din ruină īn ruină, prin surpările succesive ale imaginilor şi ideilor pe care ni le facem despre el.



Dumnezeu a fost īntāi putere şi tiranie. Apoi lege şi justiţie. Apoi lumină. Apoi iubire. Īn sfārşit, el s-a făcut absenţă şi noapte – iar această supremă metamorfoză, care adună şi conţine īn unitatea ei indivizibilă toate imaginile īmprăştiate pe care noi ni le făceam despre el, este, īn noi, ipostaza īn care el seamănă cel mai mult cu el īnsuşi.

(Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã)


6 decembrie 2007



Decepţie, revoltă, pesimism etc. Aceste reacţii negative vin din aceea că nu găsim īn această viaţă elementele de puritate şi de veşnicie pe care Dumnezeu ne cere să le aducem īntr-īnsa.
Dumnezeu ne-a adus pe lume pentru ca noi să-l aducem pe el īn lume
.

(Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã)



4 decembrie 2007



Sufletul tău are un chip ciudat fiindcă e un gol făcut anume să se potrivească cu o protuberanţă din infinita suprafaţă a substanţei Divine, sau o cheie făcută să descuie una din uşile casei cu mai multe īncăperi. Căci nu umanitatea īn abstract e aceea care trebuie māntuită, ci tu – tu, cititorul individual.

(C.S.Lewis)



3 noiembrie 2007



Lucraţi la sanctificarea lumii, … fără cuvinte, īn linişte…
duceţi Evanghelia nu predicānd-o cu gura
ci predicānd-o cu exemplul,
nu vestind-o, ci trăind-o.

(Charles de Foucauld)



2 decembrie 2007




Nu vizaţi succesul. Pentru că nu se poate urmări succesul aşa cum nu se poate urmări fericirea. Ele sunt efecte secundare ale devotamentului manifestat pentru o cauză mai mare decāt sine īnsuşi sau decāt altă persoană. Fericirea, ca şi succesul, soseşte cānd nu vă aşteptaţi. Ascultaţi ceea ce vă dictează conştiinţa voastră şi acţionaţi la maximul cunoştinţei voastre. Atunci veţi vedea că īn timp succesul va veni tocmai pentru că nu vă gāndiţi la el.


 (Viktor E. Frankl)

1 decembrie 2007



Important nu este ceea ce aşteptăm noi de la viaţă, ci ceea ce aducem noi vieţii. Īn loc sã ne īntrebãm dacă viaţa are un sens ar trebui să ne imaginăm că nouă ne revine să dăm vieţii un sens īn fiecare zi şi īn fiecare ceas. […]
Responsabilitatea noastră īn viaţă constă īn a găsi răspunsuri bune la problemele pe care viaţa ne le pune şi īn a ne achita cu onestitate de sarcinile pe care ea ni le atribuie. […]
Trăiţi fiecare moment al vieţii voastre ca şi cum aţi trăi pentru a doua oară.

(Viktor E. Frankl)

30 noiembrie 2007

Victor Hugo spune, vorbind despre preoţi, că ei īl fac pe om să treacă de la „somnul īn care se doarme la somnul īn care se visează”. Īntreaga latură sentimentală şi imaginativă a religiei nu este altceva īntr-adevăr decāt o stare intermediară īntre somnul şi trezirea lui Dumnezeu īn om. Visul inaugurează trezirea: aceasta este binefacerea lui. Dar el o şi īntārzie: aceasta este primejdia lui.[…] A-i face pe oameni să viseze este adesea mijlocul cel mai sigur de a-i ţine adormiţi– tocmai pentru că visul le dă iluzia de a fi treji. 

( Gustave Thibon- Ignoranta înstelatã)


29 noiembrie 2007





Īn ziua īn care vei īnţelege că toată lumea are dreptate la nivelul său şi īn limitele sale, īn acea zi toată lumea va găsi că tu nu ai dreptate. Toate uşile se īnchid īn faţa celui care este deschis pentru tot. Nemaiavānd complici, el nu are decāt duşmani.

( Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã)


28 noiembrie 2007



Dumnezeu nu poate sã intre īn om decīt micşorīndu-se, aşa de mică-i poarta - de asemenea deghizīndu-se, prezentīndu-se sub nume false, aşa de incomprehensibilă şi de indezirabilă este adevărata sa natură pentru omul din carne şi orgoliu. Dar, o dată intrat īşi reia adevărata statură şi adevăratul nume şi ne dinamizează limitele şi eul. „Scopul scuză mijloacele" este valabil şi pentru el! Aşa se explică, īn practica religioasă, necesitatea acelor reducţii la uman ale divinului şi a atītor semi-minciuni care sīnt ca īnvelişul farmaceutic al celor mai īnalte adevăruri.

(Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã)


27 noiembrie 2007

...Frunze de toamnă, frunze pe care pămīntul le atrage şi pe care lumina le străbate... Nu mai rămīne aproape nimic īn ele din ceea ce se cheamă viaţă; soarele lui Dumnezeu le īmbracă īntr-o strălucire supremă īnainte ca vīntul lui Dumnezeu să le risipească.
Elanul lor nu mai este cel stīrnit de seva īndrăzneaţă a primăverii; sīnt ca suspendate īntre cer şi moarte...
Tot astfel e iubirea ajunsă la acel grad de maturitate de o clipă, cīnd tot ceea ce are ea temporal cheamă mormīntul, cīnd tot ceea ce are ea etern īşi ia zborul spre Dumnezeu... (Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã)



26 noiembrie 2007



Cunoaşterea Fiinţei este acordată celor care au pierdut totul şi se aflã īn singurătatea cea mai totală, capabili să o accepte. Mai mult: tocmai la acest moment, īntr-un mod neaşteptat, din adāncul sărăciei lor totale le vine graţia nebănuită de a se simţi īnconjuraţi, protejaţi şi īnsufleţiţi de o iubire care nu este din lumea aceasta.

(K.G.Durckheim)


25 noiembie 2007




Omul are o dublă origine, una cerească, cealaltă pământeascã; una naturală, cealaltă supranaturală. Omul īmplinit este fuziunea uneia şi a celeilalte īn conştiinţa lui.

(K.G.Durckheim)


24 noiembrie 2007



Sensul suferinţelor umane este de a permite accesul la o ordine spirituală şi la forţe superioare care să vă elibereze de cele care v-au provocat aceste suferinţe.

(KG.Durckheim)


23 noiembrie 2007

Dumnezeu […] īn īndurarea lui, īşi trimite mesagerii: noaptea, īntunericul, suferinţa, incapacitatea, insuccesul īn ochii lumii.
El face „semn” omului şi aşteaptă...

(Henri Le Saux)


22 noiembrie 2007

Intoarcerea fiului risipitor - Jean Kovalevski
Foto: Intoarcerea Fiului Risipitor - Jean Kovalevsky

Toatã lucrarea lui Dumnezeu are un singur scop: acela de a trezi inima omului, pentru ca omul sã ajungã sã rãspundã Abba chemãrii Lui: Fiul Meu.

(Henri Le Saux)


21 noiembrie 2007


A fi în acord cu Fiinta nu înseamnã a fi într-o stare de perfectiune.
A vrea sa atingi perfectiunea este o eroare pe care nu trebuie sa o comitã cel care este pe cale. Adevãrul nostru este adesea destul de mizerabil în raport cu idealul nostru. A fi unit cu transcendenţa nu īnseamnă că realizăm īntr-o manieră perfect㠄ceea ce trebuie să fie un om” ci că avem forţa de a ne vedea īn adevărul nostru de moment. Transcendenta nu se manifestã când depãsim nivelul uman ci tocmai acolo unde recunoastem acest nivel uman, atunci când recunoastem slabiciunea noastrã.

(K.G.Durckheim)


20 noiembrie 2007



Facem bine, nu īn măsura a ceea ce spunem sau ceea ce facem,
ci īn măsura a ceea ce suntem,
… īn măsura īn care Isus trăieşte īn noi.

(Charles de Foucauld)

19 noiembrie 2007



Binele nu este ceva de fãcut, este Cineva de iubit.

(Maurice Zundel)


18 noiembrie 2007


Dumnezeu ne-a creat, dar nu ca pe nişte creaturi exterioare Lui Īnsuşi; ci pentru a fiinţa şi a ne mişca īn El (Fapte 17:28). A dorit unirea cu noi īntr-o īmbrăţişare eternă şi nu īntr-o dualitate: cunoscător – cunoscut. La sfārşit vor fi respinşi cei care nu au realizat acest lucru şi au crezut că pot rămāne doar cunoscători ai lui Dumnezeu.

(Richard Wurmbrand)



16 noiembrie 2007




Cel care i se dãruieste lui Dumnezeu devine capabil sã-l dãruiascã pe Dumnezeu.

(Maurice Zundel)

15 noiembrie 2007



Desertul nu este decât o trecere foarte scurta, un timp de verificare si de încercare, plin de haruri…, unde se primeste legea lui Dumnezeu… Dumnezeu este acolo totdeauna cu noi…, Dumnezeu ne vorbeste acolo, Dumnezeu ne ghideaza acolo totdeauna”.

(Charles de Foucauld)

14 noiembrie 2007





13 noiembrie 2007




Cad frunze...
...Dar este Unul care tine-n mânã cãderea asta
nesfârsit de blând...

(R.M.Rilke)

12 noiembrie 2007



A fi transparent pentru a nu impiedica Lumina...

(Maurice Zundel)

11 noiembrie 2007



Dacã stii sã-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci,
o sã-L regãsesti în tot ceea ce ti se întâmplã.


(Vladimir Ghika)

10 noiembrie 2007



Viata este frumoasã prin ceea este.
Mai frumoasã încã prin ceea ce ascunde.
Dar mult mai mult încã prin ceea ce dobândeste.

(Vladimir Ghika)

8 noiembrie 2007

Secretul abandonarii...


…Dumnezeu se dă īn īntregime celui care i se dă īn īntregime…

(Charles de Foucauld)

...sau secretul abandonãrii...

7 noiembrie 2007

Masa tacerii

De câte ori m-am apucat de vreo operã aveam sentimentul cã un absolut se exprimã prin mine.
Eu am fãcut piatra sã cânte - pentru Umanitate.
Acum, la bătrāneţe, văd că, īn fond, Masa tăcerii este o altă, o nouă Cina cea de taină... Linia Mesei tăcerii... vă sugerează curbura īnchisă a cercului, care adună, uneşte şi apropie...

(Constantin Brâncusi)

6 noiembrie 2007



Interiorul nostru este Hristos, Cel pe care hinduşii īl numesc
giuvaerul florii de lotus.
Bătălia trebuie cāştigată īn interior.

(R.Wurmbrand)


5 noiembrie 2007



Bucuria este semnul cã viata a reusit.

(H.Bergson)

4 noiembrie 2007



„Dumnezeu locuieşte oriunde este lăsat să intre".

(din întelepciunea hasidicã)


Foto: www.boolsite.net

Inceputul paginii