[ Start ]
[ Aforismul zilei - la zi ]
[ Aforismul zilei - 2016 ]
[ Aforismul zilei - 2015 ]
[ Aforismul zilei - 2014-2]
[ Aforismul zilei - 2014-1]
[ Aforismul zilei - 2013]
[ Aforismul zilei - 2012]
[ Aforismul zilei - 2011 ]
[ Aforismul zilei - 2010-2 ]
[ Aforismul zilei - 2010-1 ]
[ Aforismul zilei - 2009-1 ]
[ Aforismul zilei - 2008-3 ]
[ Aforismul zilei - 2008-2 ]
[ Aforismul zilei - 2008-1 ]
[ Aforismul zilei - 2007 ]
[ Argument ]
[ Autori ]
[ Noutati ]
[ Galerie FOTO ]
[ Prezentari PowerPoint primite de la prieteni]

[ SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)]]
[ Aphorismes ]
[ Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)]
[ Harta site]
[ Linkuri ]
[ Recomanda unui prieten ]
[ Autor site ]
[ O idee pentru 2% ]
 
 

Aforismul sau meditatia zilei - pagina 12

Navigare pagini aforisme: 15 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Salt la Sfarsitul paginii

31 decembrie 2014

LA MULTI ANI !

Care ar trebui să fie, după părerea noastră, singura reacţie legitimă a perspectivelor evoluţioniste asupra unui om profund convins de adevărul lor?


Înainte de toate, acest om vede exaltându-se aproape la infinit, în faţa sa, amploarea responsabilităţilor sale. El care putea să se creadă până atunci, după Natură, o fiinţă în trecere, locală, accidentală, liberă să risipească, în avantajele ei individuale, scânteia de viaţă care i-a revenit, discerne dintr-odată, în adâncul lui, sarcina redutabilă de a conserva, de a spori, de a transmite averea unei Lumi. Viaţa sa, într-un sens adevărat, a încetat să-i fie particulară. Corp şi suflet, el iese dintr-un formidabil travaliu creator la care totalitatea lucrurilor dintotdeauna a colaborat; şi, dacă el se eschivează de la sarcina asignată lui, ceva din acest efort va fi pentru totdeauna pierdut şi va lipsi întregului viitor. Ah! Emoţia sacră a atomului care descoperă în străfundul lui chipul Universului… Ce murmur prodigios, dacă am putea să-l auzim, cel al gemetelor fără număr care au pregătit naşterea noastră, amestecate cu chemările fără număr care coboară spre noi din viitor. Pentru o parte infimă, dar reală, succesul enormei chestiuni, al imensei naşteri universale, se află în mâinile celui mai mic dintre noi.

Pierre Teilhard de Chardin – Etre plus, Ed. du Seuil, pag.80

30 decembrie 2014

Încredinţaţi-vă Lumii animate de Domnul Nostru
şi Lumea vă va salva.
Cred că, aşa ca în Evanghelii,
apele mişcătoare ne poartă
pe măsură ce îndrăznim
să umblăm pe ele,
cu condiţia ca aceasta să fie în direcţia şi iubirea lui Dumnezeu.

Pierre Teilhard de Chardin – Etre plus,
Ed. du Seuil, pag.93

28 decembrie 2014

Din gîndirea genialului Teilhard de Chardin

Odinioară… acum…

A adora, odinioară, însemna a-l prefera pe Dumnezeu lucrurilor, raportându-le la el şi sacrificându-i-le.
A adora, acum: aceasta devine a te consacra trup şi suflet actului creator, asociindu-te cu el pentru a isprăvi Lumea prin efort şi cercetare.

A iubi aproapele, odinioară, însemna a nu-i face rău şi a-i pansa rănile.
Caritatea de acum, fără a înceta să fie compătimitoare, se va consuma (împlini) în viaţa dăruită pentru înaintarea comună.

A fi pur, altădată, însemna în principal a te abţine, a te păzi de murdării.
Castitatea, mâine, se va numi mai ales sublimarea puterilor cărnii (naturii) şi ale oricărei pasiuni.

A fi detaşat, odinioară, însemna a nu te interesa de lucruri şi a-ţi lua doar minimul necesar.
A fi detaşat, va fi din ce în ce mai mult a depăşi succesiv orice adevăr şi orice frumuseţe prin forţa iubirii pe care le-o purtăm.

A fi resemnat, odinioară, putea să însemne acceptarea pasivă a condiţiilor prezente ale Universului.
A  fi resemnat, acum, nu îi va mai fi permis decât luptătorului epuizat din braţele Îngerului.

Se părea, odinioară, că nu există decât două atitudini geometric posibile pentru om: a iubi Cerul, sau a iubi Pământul.
Iată că în spaţiul cel nou, o a treia cale se descoperă:
a merge în Cer traversând Pământul.


Pierre Teilhard de Chardin – Etre plus, Ed. du Seuil, pag.105



24 decembrie 2014

Unii spun:
"Sã asteptãm cu rãbdare ca Christos sã revinã."
Altii:
"Sã terminãm mai degrabã de construit Pãmântul."
Si cei din al treilea grup gândesc:
"Pentru a grãbi Parusia,
sã terminãm de fãcut Omul pe Pãmânt."

Pierre Teilhard de Chardin - Etre plus, Editions du Seuil, pag.148

Vã doresc SÃRBÃTORI FERICITE!

17 decembrie 2014

Stefan Câltia:
Fantasticul este realitatea vãzutã cu ochii unui copil


Stefan Caltia - Iarna vânzãtorului de aripi

Un interviu interesant cu pictorul STEFAN CALTIA aici:
http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=3357

Alte picturi aici: http://www.wikiart.org/en/stefan-caltia#close

16 decembrie 2014

148 de ani de la naşterea lui Kandinsky


Toatã viata nu am fãcut altceva decât sã pictez Moscova.

Artistul nu este un copil de duminică al vieţii: el nu are dreptul să trăiască fără sarcini, el are o grea sarcină de îndeplinit, şi aceasta este adesea crucea sa. El trebuie să ştie că fiecare din actele sale, fiecare din senzaţiile sale, fiecare din gândurile sale este materialul impalpabil, dar solid, din care se nasc operele sale şi că, pentru aceasta, el nu este liber în viaţa sa, ci numai în artă.

Decurge în mod cu totul natural de aici că, comparat cu cel care este lipsit de orice dar artistic, artistul este triplu răspunzător:
1. el trebuie să restituie talentul care i-a fost încredinţat;
2. actele sale, gândurile sale, senzaţiile sale, ca şi cele ale oricărui alt om, contribuie la atmosfera spirituală, în aşa fel încât ele purifică sau împuţesc această atmosferă, şi
3. aceste acte, gânduri şi senzaţii sunt materialul operelor sale, care acţionează la rândul lor asupra atmosferei spirituale. El nu este numai „Rege” – cum îl numea Sar Peladan – prin marea putere de care dispune, ci şi prin importanţa sarcinii sale.
Dacă artistul este Preotul „Frumosului”, acest Frumos trebuie de asemenea să fie căutat în funcţie de acelaşi principiu al mărimii interioare, pe care am găsit-o peste tot până aici. Acest „Frumos” nu se poate măsura decât la scara mărimii şi a necesităţii interioare, care ne-a făcut servicii deja de atâtea ori.

Este frumos ceea ce provine dintr-o necesitate interioară a sufletului. Este frumos ceea ce este frumos înăuntru.

Maeterlinck, unul din primii pionieri, unul din primii utilizatori ai compoziţiei spirituale în arta de astăzi, din care provine arta de mâine, spunea:
”Nu există nimic pe pământ care să fie mai avid de frumuseţe şi care să se înfrumuseţeze mai uşor ca un suflet… De aceea puţine suflete, de pe pământ, rezistă dominaţiei unui suflet care se consacră frumuseţii.”

Kandinsky – Du spirituel dans l'art, et dans la peinture en particulier, pp. 202-203


Mai mult aici

11 decembrie 2014



Frederic Lenoir
Mesajul meu existenţial destinat copiilor


Filosof şi scriitor, Frederic Lenoir se confruntă cu un nou exerciţiu: o poveste iniţiatică pentru mici şi mari care abordează chestiunile esenţiale ale vieţii.
E vorba de cartea Coeur de cristal (Inimă de cristal), Ed. Robert Lafont.

Tocmai aţi semnat o poveste iniţiatică, Coeur de cristal, pe care aţi dedicat-o „celor care au o inimă de copil”. De unde v-a venit această idee?

Voiam să transmit o înţelepciune pedagogică pentru ca copiii (şi adulţii care şi-au păstrat sufletul de copil) să poată aborda chestiuni esenţiale despre care nu li se va vorbi niciodată la şcoală. Pentru ca ei să înveţe să progreseze în viaţă cu încredere. M-am servit de miraculos pentru a strecura un mesaj existenţial simplu şi profund în acelaşi timp.

Cum aţi rezuma acest mesaj?
Abordez mai multe teme importante. Ceea ce serveşte de fir roşu istoriei prinţului care şi-a închis inima, după decesul mamei sale la naşterea sa, este că în faţa dificultăţilor vieţii, şi în mai ales în faţa pierderii unui apropiat, se întâmplă adeseori să ne „blindăm”, pentru a nu mai retrăi o astfel de durere. Or, putem utiliza acest silex al durerii care ne sfâşie inima şi pentru a o deschide mai mult. Eu am constatat că iubim şi mai intens atunci când durerea ne-a săpat şi ne-a mărit inima.

V-aţi pierdut speranţa pentru umanitate sau credeţi că mai avem o şansă să ieşim la liman?

Vom avea poate o şansă datorită unei mai bune educaţii. Dacă copiii nu învaţă numai să devină tehnicieni sau consumatori, ci fiinţe umane înfloritoare şi responsabile. Ar trebui să se înveţe fundamentele filosofiei şi psihologiei încă de la grădiniţă. De unde grija mea de a transmite pentru cât mai mulţi un mesaj care iluminează viaţa.

Dialog  propus de Marc de Smedt.
Revista CLES, dec. 2014- ian. 2015, pag. 95

Aici o secventã video în care Frederic Lenoir îsi prezintã cartea si citeste câteva pagini din ea:

https://www.youtube.com/watch?v=MxOozHovADs


Iar aici se aflã cartea pe AMAZON cu câteva comentarii- pozitive:
http://www.amazon.fr/Coeur-cristal-Fr%C3%A9d%C3%A9ric-LENOIR/dp/2221145844


O poveste plinã de întelepciune strãveche, dar si foarte actualã.
Ce bine ar fi dacã s-ar gãsi o editurã care sã o traducã în româneste...

Si dacã tot sunt la capitolul "dorinte" ... as sugera si L' Ame du monde de acelasi.

La o cãutare pe Google aflu cã la Editura SAPIENTIA Iasi s-a tradus cartea lui Frederic Lenoir
ÎNSÃNÃTOSIREA LUMII
. Detalii aici

Deocamdatã s-a tradus în româneste MIC TRATAT DE VIATÃ INTERIOARÃ
Fragmente pe site aici

9 decembrie 2014

Guvernul care „nu măreşte taxele”…

Începând cu 1 ianuarie 2014 guvernul actual a făcut o simplă mişcare în Codul fiscal, mutând o activitate de la un capitol la alt capitol. E vorba de veniturile din cedarea folosinţei bunurilor - mai exact venituri din închirieri şi venituri din arendă – care se nu se mai găsesc reglementate la capitolul III, ci la capitolul II.

Drept urmare a acestei mişcări „simple” a apărut o nouă taxă de plãtit, împovãrãtoare mai ales pentru cei cu venituri modeste şi cinstite (declarate).

Adică de unde până la acea dată contribuabilul plătea doar cota de 16% impozit pe veniturile din chirii (după deducerea unei cote de 25% de cheltuieli deductibile), de la 1 ianuarie 2014 contribuabilul plăteşte şi o cotă de 5.5 % din aceeaşi bază de calcul, ajungându-se astfel la o taxă de 21.5%. Acest 5.5% înseamnã contributia de asigurãri sociale de sãnãtate, prescurtat CASS. Nu s-a introdus nici o taxă nouă, nu-i aşa? S-a făcut o modificare mai subtilă, s-a extins baza de calcul etc etc.

La fel pentru veniturile din arendă, doar că această cotă de 5.5% se plăteşte la sursă de către arendaş, bineînţeles în contul arendatorului şi din veniturile datorate lui.

Dar e şi mai interesant să vedem spiritul în care s-a făcut această modificare legislativă de către un guvern aşa-zis „social democrat”, care loveşte tocmai în cei pe care ar trebui să-i protejeze.

Acea cotă de 5.5% este plafonată atât în jos, cât şi în sus.

Mai exact: contribuţia lunară de 5.5% nu poate fi mai mică de 5.5% din sal. minim pe economie pe luna respectivă dacă acesta e singurul venit al contribuabilului pt. care i se calculează cota de 5.5%.  

Cine intră aici? Cei fără salarii sau pensii, cei cu pensii mici, sub plafonul de 740 RON.
Şi cu „vile mici” de închiriat: o garsonieră, un apartament, pentru care nu pot încasa o chirie prea mare, peste 250 EUR  - dacă faceţi calculele.

Sal. minim pe ec. în 2014 este 800 RON în primele 6 luni ale lui 2014, si apoi 900 RON în ultimele 6 luni. Deci CASS minim ar fi 800*0.055= 44 RON/luna pt. lunile 01-06, respectiv 900*0.055= 49.5 RON/lunar pt. lunile 07-12.
CASS minim pt. 2014 este 561 RON.

Există şi un plafon maxim. Baza lunară de calcul nu poate fi mai mare decât valoarea a de 5 ori câstigul salarial mediu brut.

Salariul mediu brut pe ec. pt. 2014 este 2298 RON. Deci plafonul maxim de reţinere a CASS din închiriere este 2298*5, adicã 11490 RON, deci CASS maxim din închiriere este: 2298*5*0.055 adică 632 RON lunar.

Exemple:

1 Un pensionar cu o pensie de 700 RON şi un venit din închiriere de 500 Ron va plăti CASS pt. venit din închiriere nu 247 RON cât ar însemna 5.5% din venitul din închiere, ci 561 RON, plafonul minim.

2 Un pensionar cu o pensie mai mare, de ex. de 1000 RON şi cu acelasi un venit din închiriere de 500 RON va plăti CASS pt. venit din închiriere 500* 0.75*0.055*12 adică  247 RON

3. Un contribuabil "mai baban" cu mai multe case/vile de închiriat, care are un venit din închiriere de peste 12767 RON – asta ar însemna o chirie lunară totalã de 2830 EUR care poate rezulta din mai multe contracte de închiriere, maxim 5– nu plăteşte CASS mai mult de 632 RON lunar.
Un contribuabil "mai baban" este asadar protejat de aceastã fiscalitate abuzivã.

Ca sã nu mai spun cã deciziile de impunere emise de ANAF nu sunt complete, nu contin CASS.
Afli doar dacã insisti la inspectorul financiar pentru cã esti interesat sã-ti plãtesti taxele la zi ca sã nu prinzi aglomeratie la ghiseu sau sã fii pasibil de penalitãti.
Si în plus este incorect calculul impozitului anticipat:
CASS este deductibilã din baza de impozitare, drept urmare impozitul corect este mai mic.
Dar nu ai cu cine sã vorbesti!

Temei legal: OUG nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 593 / 20.09.2013

„Angajamentele convenite cu organismele internaţionale”…
dacă nu avem nici o idee creatoare care să aducă venituri la buget,
dacă nu ştim decât să luăm dintr-o parte si sã punem în alta,
sã luãm de la cei care nu ştiu şi nu pot să protesteze,
de la cei care au încredere într-un guvern social-democrat
care sustine cã îi protejează.


Oare pânã când acest premier si guvernul lui ne cred prosti?

7 decembrie 2014
Jostein Gaarder - Fata cu portocale

 „Pentru mine această lume a fost întotdeauna o lume magică, încă de când eram mic şi mult înainte de a începe să urmăresc o fată cu portocale pe străzile oraşului Oslo. Am încă senzaţia că am văzut ceea ce nimeni altcineva nu văzuse încă… Mă refer la vremea când omul era om, vreau să spun că era un om întreg şi mândru, nici mai mult nici mai puţin. Pe atunci lumea nu era decât o aventură strălucitoare.
Un cerb se iveşte deodată dintr-un crâng şi te priveşte intens o secundă – apoi dispare. Ce suflet pune animalul în mişcare? Ce forţă colosală decorează pământul cu flori în toate culorile curcubeului şi împodobeşte cerul nopţii cu o dantelă somptuoasă de stele scânteietoare?
Un asemenea simţ al naturii simplu şi firesc se găseşte în creaţiile populare, de exemplu în basmele fraţilor Grimm. Citeşte-le, Georg. Citeşte vechile saga islandeze, miturile greceşti şi nordice, citeşte Vechiul Testament.
Priveşte lumea, Georg, priveşte lumea înainte să toceşti prea multă fizică şi chimie.

Nu veni să-mi spui că natura nu este un miracol. Nu veni să-mi spui că lumea nu este o aventură. Cel care nu a înţeles acest lucru este în pericol să înţeleagă numai în momentul când aventura este pe punctul de a se termina. Atunci are o ultimă şansă de a-şi smulge ochelarii de cal, o ultimă ocazie de a se freca la ochi de uimire, o ultimă posibilitate de a se abandona acestui miracol de la care acum îşi ia rămas bun, pentru că îl va părăsi.

S-a întâmplat să-mi doresc să fi trăit înainte ca tabla înmulţirii să fie descoperită, oricum înainte de fizica şi chimia modernă, înainte să înţelegem totul, sau aproape totul – mă refer la LUMEA MAGICĂ, AUTENTICĂ! … Eu însumi sunt un om de ştiinţă şi nu resping vreuna dintre ştiinţe, însă am în acelaşi timp o percepţie mitică a lumii, aproape animistă. Nu i-am lăsat niciodată pe Newton sau pe Darwin să umbrească însuşi misterul vieţii."

Jostein Gaarder - Fata cu portocale, Editura UNIVERS, pag. 120-122, trad. Raluca Iani

Jostein Gaarder este un autor norvegian, născut la Oslo în 1952. Cartea care l-a făcut cunoscut în întreaga lume este Lumea Sofiei, un „roman despre istoria filosofiei”, apărută în 1991 şi care a devenit peste noapte un uriaş succes internaţional. Această carte a atins recordul de vânzări pe plan mondial în 1995. A fost tradusă în 48 de limbi. În româneşte a fost tradusă de Editura UNIVERS. Aici, pe LIBRIS, mai puteţi prinde ultimele exemplare cu  48% reducere, rămase de la Black Friday:

http://www.libris.ro/lumea-sofiei-ed-2013-jostein-gaarder-UNI973-160-257-100-5--p691164.html

Celelalte cărţi de Jostein Gaarder le găsiţi la preţ mai mic la acest moment  pe ELEFANT.ro, unde Lumea Sofiei este epuizată.

5 decembrie 2014

Civice...

Daca sînt întrebat care este propunerea mea concreta pentru echipa prezidentiala, ea suna astfel: ar fi, stilistic si politic, esential ca toate, dar absolut toate portretele din jurul dlui Iohannis sa fie radical noi.
...
România nu se reduce la ce-am vazut pîna acum în ziare, în talk-show-uri televizate, în sedinte parlamentare sau în adunari de partid. România e înca frageda. Are înca resurse vii, capabile de reconstructie. Cu conditia sa fie vazuta ca atare de cine trebuie. De noi însine. Caci daca nu asa stau lucrurile, degeaba ne facem iluzii. Vom ramîne victimele bunului plac al „sefilor“ de adunatura, al demagogilor, al lichelelor calificate. Klaus Iohannis are toate sansele sa opreasca inertia acestui fals destin.

Andrei Plesu în DILEMA VECHE AICI

4 decembrie 2014

Mi-a plãcut:
"Nu sunt o mamã ca la carte!"
Am citit aici: AICI
dar si
"O întâmplare veche cu Iohannis care aratã ce fel de presedinte vom avea"
...mai ales ultimul paragraf...
de aici AICI
Un alt articol descria un interviu programat la orele 11.46, respectat întocmai...

3 decembrie 2014

Din peisajul actual al vieţii…

A-TI CERE SCUZE FÃRÃ SÃ DAI SOCOTEALÃ, a vrea să te împaci cu toată lumea după ce,
deşi ai uzat de tot arsenalul Răului
(minciună, dezinformare, abuz, sfidare, comportament de gaşcă),
ai eşuat în bătălia de a  îngenunchea un popor,
este o altă DEGHIZARE a Răului.

Acum se speculează IERTAREA… mai ales când ştii că ai de a face cu un popor „iertător”.

Este ca şi cum ne-ar propune un joc pe care îl vedem adesea în viaţa de zi cu zi a acestui popor iertător: „Hai să ne facem că nu a fost nimic. Hai să uităm. Sã fie ca înainte. Şi să mergem mai departe.” îi spune victimei abuzatorul. Oricât de ciudat pare, acest joc – valabil la vârsta copilăriei - este acceptat pe scară largă la noi şi este expresia unui mediu lipsit de maturitate, propice abuzurilor.

Pentru că numele acestui JOC care evită asumarea reală a faptelor
nu înseamnă PĂRERE DE RĂU SINCERĂ
care să invoce IERTAREA din partea celuilalt.

Ci numele acestui JOC care ni se propune este MUŞAMALIZAREA.

Hai să uităm că v-am minţit în toate felurile în faţă…pentru că v-am luat de proşti…
Hai să uităm că am sfidat orice luare de poziţie a societăţii civile… şi nu mi-a păsat de nimic de ce ziceţi voi.

Hai să uităm că m-am comportat grobian şi că am împroşcat cu noroi în oameni care nu meritau aşa ceva.

Hai să uităm că am vrut - si era cât pe ce - să vă nenorocesc…. dacă tot nu am reuşit s-o fac…

Dovada unui regret autentic al unui om onest ar fi asumarea reală a faptelor
şi retragerea cât mai departe din faţa ochilor noştri.
Şi aşteptarea ca LEGEA să-şi spună în sfârşit cuvântul.

Trebuie ca principiul „Nimeni nu este mai presus de lege”
să devină practică efectivă şi în societatea noastră.

Trebuie să avem un reper şi acest reper este legea.

Dacã demnitate si onoare nu existã...





30 noiembrie 2014

De Ziua românilor de pretutindeni


"Dupa ani de dezamagiri si nereusite, le spun astazi romanilor de pretutindeni ca vom cladi impreuna acel loc in care ne vom bucura sa traim, nu din care vom fi tentati sa plecam. Oricat de greu ar fi, oricat de mult timp ar lua si mai ales oricate sacrificii ar cere, vom intari in societatea romaneasca ceea ce este de asezat, cu viziune, cu calm si rabdare: legea, increderea in institutii, valorile democratice, traditiile, toleranta si respectul pentru munca si carte."

Klaus Iohannis, presedintele ales al României,
în mesajul ocazionat de Ziua românilor de pretutindeni

Întreg mesajul aici: http://www.hotnews.ro

29 noiembrie 2014

Marea diferenţă dintre „lume" şi „înţelept"
constă în aceea că
lumea încearcă mereu să înfăptuiască unul dintre poli,
pe când înţeleptul preferă mijlocul dintre poli.
Celui care a înţeles că omul este un microcosmos
îi dispare treptat teama de a regăsi în sine toate principiile.


Thorwald Dethleffsen si Ruediger Dahlke - Puterea vindecătoare a bolii

Mai mult
AICI

28 noiembrie 2014

Eul nostru ne îmbolnăveşte, Sinele este sănătos.
Calea însănătoşirii este calea de la eu la Sine,
din închisoare la libertate, de la polaritate la Unitate.

Thorwald Dethleffsen si Ruediger Dahlke - Puterea vindecătoare a bolii

Mai mult
AICI

27 noiembrie 2014

Despre violenta în familie
un articol din reviste DILEMA aici
http://dilemaveche.ro/
si un site foarte util aici:
http://violenta.decatorevista.ro/
Singuratatea, rusinea si frica sînt unele dintre cele mai puternice si mai ascunse motive care nu te lasa sa vezi vreo iesire din cercul violentei. Asa cum cele mai dese întrebari pe care le pun oamenii care nu au experimentat niciodata o astfel de situatie sînt: „De ce nu pleaca?“ si „De ce nu cere ajutorul?“


26 noiembrie 2014

Un fragmentel expresiv apropo de experienta copilãriei
din cartea Eleganta ariciului de Muriel Barbery

La noi, nu se stătea de vorbă deloc. Copiii urlau şi adulţii îşi vedeau de treburile lor aşa cum ar fi făcut-o şi dac-ar fi fost singuri. Mâncam pe săturate, deşi frugal, nu eram maltrataţi, iar hainele noastre de săraci erau cele potrivite, si chiar dacă ne puteam face de ruşine cu ele, nu sufeream de frig. Dar nu vorbeam unii cu alţii.

Revelaţia a avut loc când, la cinci ani, ducându-mă pentru prima oară la scoală, am avut surpriza şi spaima de a auzi o voce care mi se adresa şi rostea prenumele meu.

Cititi mai departe aici

25 noiembrie 2014

"Pãrintii nu le acordã copiilor nici mãcar respectul arãtat unui strãin“:
de ce modelul traditional de educatie este profund gresit.

„De ce copiii pedepsiti continua sa fie obraznici, daca pedeapsa este considerata de sute de ani o metoda educationala atât de eficienta?“

„Pedeapsa si recompensa sunt fetele aceleiasi monede, dar o moneda care cumpara extrem de putine lucruri pozitive“


Psihologul ALFIE KOHN la seminarul „Dincolo de educatia conventionala“, parte din seria conferintelor „Parenting neconditionat“ organizata de platforma online Totul despre mame.

Orice proaspat parinte îti va spune ca îsi doreste sa creasca un copil independent, sigur pe el, liber în gândire si actiune, creativ si curajos, dar paradoxul este ca, în timp, reuseste sa actioneze în asa fel încât rezultatul va fi un adult manipulabil, lipsit de initiativa, temator si obedient în fata celor mai autoritari decât el. Nu spun ca acest lucru se întâmpla în 100% din situatii, pentru ca sunt o multime de factori care pot înclina balanta într-un sens sau altul. În proportie coplesitoare, avem însa de-a face cu copii care ori devin adulti nesiguri, care asteapta sa primeasca ordine de la altii (ideea de „yes man“) ori ajung firi tiranice, care îi manipuleaza pe cei din jur, în opinia lui Alfie Kohn.

Cititi întreg articolul aici:
http://adevarul.ro/life-style/

24 noiembrie 2014

Simplitatea spiritului este lucrul cel mai mare
si mai greu de dobândit;
pentru a fi simplu trebuie sã fi trecut
prin mari experiente.

Jiddu Krishnamurti

Pagina pe site aici

23 noiembrie 2014

Oameni de luminã

De revãzut o paginã pierdutã pe care am gãsit-o azi prin site.
Probabil cã nu este prinsã nicãieri.
Este de la începuturile site-lui, adicã de acum 10 ani...



Nici o floare, nici un zgomot, doar vidul,
transparenta imensã a spatiului,
nici un vecin pe care sa-l acuzi de propriile tale neputinte.
Singur, doar cu mine însumi, descopã o fortã ascunsã;
tentatiile unui trecut neasumat mã hãrtuiesc.
aici

18 noiembrie 2014

Simt ca ceva esential s-a schimbat în gîndirea si comportamentul civic al conationalilor mei si salut contributia tinerilor la amploarea acestei înnoiri. N-a fost vorba, propriu-zis, de politica. A fost vorba de stil. A fost o reactie igienica a societatii la impostura, obraznicie, furt, suficienta mîrlaneasca, lipsa de onoare si de patriotism adevarat. A fost un vot pentru mai multa cinste, pentru buna-cuviinta, pentru civilizatie interioara. Sunt mai mult decît bucuros ca am apucat sa traiesc o asemenea evolutie.
Andrei Plesu

Citeste mai departe aici:
http://adevarul.ro/news/eveniment/post-scriptum-1_546b03be0d133766a8fec35b/index.html

17 noiembrie 2014

Aseara s-a nascut o lume în care electoratul a devenit o natiune si a aratat ca solidaritatea nu trebuie predicata politic, pentru ca ea exista de la sine.
...
Ieri seara nu a pierdut Victor Ponta, ci s-a sfârsit o lume. O lume în care aroganta tinea loc de substanta si în care hotia tinea loc de valoare. Aseara s-a sfârsit o lume din care politicienii care sunt doar costume goale au fost si vor fi mereu evacuati. Aseara s-a sfârsit epoca lor: a tuturor celor care se credeau mai buni si mai merituosi decât sunt.
Cristian Diaconescu


Mai mult aici:
http://adevarul.ro/news/politica/cand-electoratul-devine-natiune-1_5469eb9e0d133766a8f67da1/index.html

16 noiembrie 2014

Si INCREDIBILUL s-a produs !!!
Avem un Presedinte!



Eu sunt un candidat diferit şi aşa m-am poziţionat de la bun început: vreau să fac altfel de politică si am pur şi simplu un alt tip de discurs. Dacă lumea s-a obişnuit cu un anumit fel de a vorbi, poate mai spumos, mai alert, nu înseamnă că trebuie să fim toţi la fel. Eu vin cu discursul care mă caracterizează pe mine, care se suprapune peste felul meu de a fi, peste modul în care înţeleg eu statura şi prestanţa unei persoane publice. Este un fel de a fi mai cum­pănit, mai chibzuit şi, cred eu, mai responsabil si mai implicat. Consider că avem suficient divertisment şi că politicienii sunt datori să aducă în spaţiul public altceva. Acesta este felul în care fac eu politică şi pe care vreau să îl propun românilor. Vreau să fiu ales Preşedinte al României fiindcă eu cred că această ţară merită respect, proiecte duse la capăt, si nu doar povestite la televizor, practici oneste — pe scurt, o nouă etică.

Niciodată nu am încăput în vreun rol: nu am fost un actor ales fiindcă aş fi corespuns unei imagini create de media sau de altcineva. Şi, da, este ceva deosebit în această campanie: eu, discursul pe care îl adopt şi modelul de ţară pe care îl propun eu — o Românie a lucrului bine făcut. Misiunea mea, ca Preşedinte al României, va fi aceea de a construi, împreună cu românii, o ţară a lucrurilor făcute cum trebuie. Iar aşa ceva nu se întâmplă practicând injuria, jocul abil de culise şi prefăcătoria lozincardă. Se întâmplă doar dacă muncim împreună, ne spri-jinim unii pe alţii şi avem toată încrederea că se poate. Şi se poate!

Klaus Iohannis - PAS CU PAS, Editura Curtea Veche, 2014

Mai multe fragmente aici

"Neamtul care tace" are foarte, foarte multe de spus.
Dar mai ales are o viziune coerentã, diferitã, constructivã, realizabilã... pas cu pas.

Existã sperantã pentru România cu asa un Presedinte.

Cititi cartea si veti vedea.

15 noiembrie 2014



Faptul că studenţii de la noi nu au o motivaţie care să-i orienteze spre performanţă nu este doar un fapt izolat. Cred că întregul climat din societatea noastră merge pe o cale greşită. Când am venit cu mesajul – nou şi pentru oamenii din partid, şi pentru strategi – că vreau să generez schimbare, n-au prea înţeles ce spun. Eu vreau să schimb tot, inclusiv atitudinea societăţii faţă de ea însăşi. Mi se pare că ne complacem într-un dolce far niente  şi că preferăm să ne plângem, în loc să muncim ca să schimbăm lucrurile. Iar acesta este un aspect vital. Ca să ai o societate motivată, trebuie să ai oameni motivaţi, iar pe oameni începi să-i motivezi încă din şcoală. Mai târziu va fi mai greu, deşi nu imposibil.
Pag. 83-84
Cetăţenii acestei ţări merită mai mult decât un statut de rang secund, decât postura stânjenitoare de rudă săracă a Vestului către care ne tot uităm cu jind de un sfert de secol. A venit timpul ca valorile performanţei să fie puse în acţiune tocmai pentru ca aspiraţia de atâta amar de timp să se transforme, în sfârşit, în realităţi palpabile: stabilitate economică, bunăstare şi certitudinea că ne-am înscris, pas cu pas, pe drumul care trebuie.
(pag. 206)
Din volumul Klaus Iohannis – PAS CU PAS, Editura Curtea Veche, 2014

Oare de ce nimeni nu ne-a anunţat de apariţia acestei cărţi care spune „totul” despre candidatul la preşedinţie Klaus Iohannis şi despre programul lui pentru România ?
Eu am gãsit-o întâmplãtor asearã la librãria Cãrturesti.
E o carte completă în acest sens.

Detalii carte aici:
http://www.curteaveche.ro/carti/noi-aparitii/pas-cu-pas-klaus-iohannis.html

14 noiembrie 2014

În concluzie:
"33 de motive pentru care îl votez pe Klaus Iohannis"

articolde Iulia Marin:
http://adevarul.ro/news/politica/33-motivepentru-votez-klaus-iohannis-1_5464ddb90d133766a8d4368b/index.html#

Klaus Iohannis este O SANSÃ REALÃ pentru o ROMÂNIE MATURÃ.

Vom vedea gradul de maturitate dupã rezultatul corect al alegerilor de duminicã 16 noiembrie.

13 noiembrie 2014

Gabriel Liiceanu se întoarce...

Cel mai important aliat al lui Iohannis
Un articol esential si spumos pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/cel-mai-important-aliat-al-lui-johannis/?cfcc

" Victor Ponta este „supraomul nou”, care a reusit, prin rafinarea Raului, sa depaseasca specia înaintasului sau. Nici macar nu e meritul lui ca a obtinut excelenta în negativ. Era programat sa se nasca. Ponta este un decoct, rezultatul fierberii îndelungate, în alambicurile comunismului autohton, a tuturor ierburilor otravite ale Istoriei noastre. Spectacolul simplei lui aparitii, fie si în absenta sonorului, îl catapulteaza pe orice om cu scaun la cap direct în bratele lui Klaus Johannis. Vrând-nevrând, Johannis a devenit refugiul nostru în fata primejdiei, fuga noastra democratica în munti. "


***
Doina Jela - O nouã Erã a Ticãlosilor aici:
"Pentru felul în care a sustinut ieri aceasta lupta, cu demnitate, cumpatare, buna cuviinta, respect, eu tin sa-i multumesc aici dlui Klaus Iohannis."
http://www.contributors.ro/editorial/o-noua-era-a-ticalo%C8%99ilor/?cfcc

11 noiembrie 2014

"Gândim la fel, simtim la fel"...
... adicã o lume a lucrurilor...
Pe unii ne înfioarã aceastã uniformitate,
pe altii îi entuziasmeazã.
Comunismul avea totusi o devizã mai umanã:
"omul nou"...


1o noiembrie 2014

"Cu un Victor Ponta Presedinte al României,
ne îndreptam spre o Românie a furtului generalizat,
o Românie a imposturii guralive si dezordonate,
o Românie a incompetentei si a nerusinarii,

în care oameni fara nicio calificare, oameni care si-au cumparat sau au furat diplome universitare – ajungând, astfel, în pozitiile-cheie ale magistraturii, ale mediului academic, economic sau politic –, acesti oameni corupti, lipsiti de scrupule, lipsiti de caracter, se vor afla la cârma tãrii noastre, mai exact:
LA TOATE CÂRMELE ROMÂNIEI."


Acad. Mihai Sora într-o scrisoare deschisã publicatã în Revista 22 aici:
http://www.revista22.ro/articol.php?id=49865

9 noiembrie 2014

Din sâmbãta albã a democratiei

"Singura solutie propria evolutie."
scria pe o pancartã de la Mitingul masiv de protest de la Cluj-Napoca


Au trecut 25 de ani, exact durata unei generatii si deja actuala generatie îsi dã seama de punctul nostru nevralgic.

Ce poate face un om civilizat când întâlneste o gorilã?
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/gorila/

Vorba unui comentator: crearea de asociatii civice active

8 noiembrie 2014

APEL AL GRUPULUI pentru DIALOG SOCIAL
Apel cãtre cei nehotãrâti
Nu vã amãgiti cã stând acasã nu veti vota.
Stând acasã, veti vota un impostor periculos.


Cititi mai departe apelul AICI:
http://www.gds.ong.ro/

7 noiembrie 2014

Despre cultura lipsei de caracter

Un tablou interior tulburãtor al paradoxului care se petrece la nivel national tocmai în zilele acestea.
Cum stãm noi toti de "cuminti" în fata cuiva care ne scuipã sistematic în fatã si apoi ne râde sfidãtor în nas acuzându-ne cã ne-am fãcut-o singuri...
Sub ochii nostri îngãduitori de "oameni buni" se petrece un fapt cumplit:
"NIMICUL" se extinde cu repeziciune, înghitind totul în goana dupã puterea absolutã asupra... "lucrurilor"...
"Urâtenia" care ni se impune fãrã rusine de un timp devine periculoasã pentru "fiinte umane".

Adevãrata MÂNTUIRE A NEAMULUI este iesirea din acest mod traditional de viatã defensiv, autodistructiv, obedient,
care a permis RÃULUI sã înfloreascã si sã se extindã de 25 de ani încoace.

Apropo de "terapia nationalã" de care am avea nevoie...


Dar cea mai rapidã mãsurã de luat este mersul la vot pe 16 noiembrie.
... 47% dintre noi nu au votat în primul tur ...

"Românii traiesc drama de a-l iubi pe „baiatul bun“, rabdator, capabil sa nu crîcneasca si sa nu aiba nici un fel de initiativa.
...
Numai noi am putut sa inventam o zicala de care ar trebui sa ne fie rusine:
„Capul plecat, sabia nu-l taie.“ A sta în rînd, linistit, este mai mult decît o regula, este un mod de viata.
...
...Nu ne asumam responsabilitati, tocmai pentru ca mereu majoritatea pedepseste întotdeauna pe cei care „îndraznesc“, pe cei care sînt dispusi sa gîndeasca si sa se manifeste altfel. Poti fi orice tip de erou, în România nu vei fi niciodata decorat. Se va gasi cineva sa spuna ca ai furat un mar cînd erai mic, din pomul vecinilor, sau ca ai fost racit asta-iarna, sau cine mai stie ce si, în consecinta, cel care trebuia sa te decoreze va spune: „Mai bine lasa, decît sa dam drumul la discutii, mai bine nu-l decoram.“ Lipsa de caracter nu poate fi suplinita cu nimic, iar libertatea fara raspundere a accentuat-o. De altfel, caracterele sînt înfrînte, „modelate“ – asa cum spuneam – înca din tinerete."



Un articol de Dorel Dumitru Chiritescu publicat în revista DILEMA VECHE care meritã citit, AICI:
http://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/cultura-lipsei-caracter

5 noiembrie 2014

...mintea omenească este foarte sofisticată
când vine vorba de instrumente de tipul

„caută şi vei găsi"
.
Am fost concepuţi astfel, încât să ne putem concentra pe deplin asupra a ceea ce ne propunem. Dacă vreau să descopăr culoarea roşu în lume, o voi găsi pretutindeni. Poate o voi sesiza mai rar la început, dar cu cât mă voi concentra mai mult asupra acestei sarcini, cu atât am mai multe şanse de a o identifica pretutindeni.


Dr. Jill Bolte Taylor - REVELATII DESPRE CREIER, Editura CURTEA VECHE

Mai mult aici

4 noiembrie 2014

O posibilã explicatie a rezultatului "surprinzãtor" al alegerilor o avanseazã Radu Moraru aici:
http://www.nasul.tv

3 noiembrie 2014

Impresii de la alegeri:

Atentie, UMOR INTELIGENT !

http://www.timesnewroman.ro/

http://www.kmkz.ro/

2 noiembrie 2014

Sã dea Domnul sã fie bine!

Juan Rulfo - Pedro Paramo

30 octombrie 2014

E L E C T O R A L E
. . .

Concluzia mea:

"Monica Macovei e mai bunã decât ei!"


Se detaseazã vertiginos de ceilalti prin competentã, seriozitate, integritate moralã, decentã, stãpânirea "materiei", transparentã.

Este o femeie puternicã prin ea însãsi, nu prin sustinerea unor baroni sau partide.
Are un CURAJ pe care putini îl au.

Întrebatã mereu, într-un fel sau altul, dacã crede în Dumnezeu (la Digi TV), a rãspuns simplu: "Da, cred."
Vãd aici un mod de a crede matur, o credintã sãnãtoasã care produce oameni adevãrati, puternici, capabili sã spunã lucrurilor pe nume, sã se opunã nedreptãtii si sã actioneze
spre deosebire de credinta infantilizantã care produce oameni obedienti, temãtori în a spune lucrurilor pe nume, grijulii cu imaginea, incapabili sã se opunã pe fatã nedreptãtii.

Stie ce vrea pentru tarã, este recunoscutã si apreciatã pentru realizãrile proprii pe plan european.
Si-a dovedit deja tenacitatea si rezistenta la presiune. Si nu este santajabilã.

Cred cã dintre toti candidatii este singura capabilã si care are vointa sã stopeze HOTIA organizatã si legiferatã,
practicatã de "alesii nostri" în ultimii 25 de ani,
si SFIDAREA pe care acestia o manifestã fatã de alegãtorii lor,
prin felul în care tergiverseazã si se eschiveazã pentru a proteja infractorii,
prin legislatia fãcutã anume sã favorizeze infractorii.

Este singura dintre candidati care îsi propune sã recupereze ce (se mai poate din ce) s-a furat.

În sfârsit cineva, atât de competent, care POLARIZEAZÃ TINERII cu sperantele si vointa lor de bine,
cu vointa de a construi AICI un loc mai bun pentru noi toti,
în care copiii si tinerii sã aibã un viitor.

Mi se pare un MIRACOL pentru noi. Apãrut pe neasteptate.

Doamna Monica Macovei NE DA O SANSÃ, nouã românilor.

În sfârsit avem pe cine alege.


Mai multe detalii aici:

http://macoveipresedinte.ro/

26 octombrie 2014

Din arta A I K I D O

O persoană care nu este dominată de „Ego"
este deschisă, flexibilă, suplă,  fluidă
şi dinamică în trup, minte şi spirit.
Fiind fără Ego, ea are libertatea de a se identifica
cu toate lucrurile şi cu toţi oamenii,
privindu-i nu dintr-o perspectivă proprie,
ci dintr-o perspectivă neutră.

Dan Corneliu Ionescu - Enciclopedia AIKIDO, vol.1 ARTA, Editura MIX, pag. 344

Mai mult postat azi pe site aici

24 octombrie 2014

Sub aparenta fragilitate sta o femeie extrem de puternica, pregatita sa fie sef de stat, cu replici bune, umor, naturalete, sinceritati bine calculate, un om cu multe rezultate in spate, gindindu-ma doar la infiintarea DNA, consecventa in lupta anticoruptie, initiativa reusita privind confiscarea averilor marilor corupti. Ma pot insela, dar asta am simtit, ca Monica e Base de atunci… De aceea am intrat putin in viata personala sa o verific nitel daca nu e un mic robotzel si uite ca nu e, desi asa a fost mereu zugravita, desigur, si din cauza ei. Chiar am ramas surprins ca a acceptat invitatia mea la dans in incheierea emisiunii. Nu a fost pentru rating, eram doar curios sa vad daca Procurorul e Om fiindca celalalt procuror e un om foarte periculos pentru Romania. Monica e un om normal, chiar daca are micile stingacii ale fisei de politician. Mi-a placut.
Nu stiu daca am dansat cu viitoarea Prima Doamna a Romaniei dar sint sigur ca Monica Macovei este Prima Doamna a politicii romanesti. Restul e istorie, urmeaza doar ca romanii sa o scrie cu mina lor.
Si asa vom trai!
NASUL (Radu Moraru) dupã emisiunea de asearã aici
Si secventa din finalul emisiunii:
http://www.nasul.tv/2014/10/23/imagini-incredibile-monica-macovei-la-nasul-asa-cum-nu-ati-mai-vazut-o-nicodata/


Doamna Monica Macovei este mult mai apropiata
în fapte si vorbe de modul de viata crestin
decât e Domnul Victor Ponta.
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ce-este-victor-ponta-in-biserica/?cfcc

22 octombrie 2014

Semnalez un articol impresionant pe CONTRIBUTORS
Gabriel Liiceanu - Scrisoare deschisã domnului Ponta

Am obosit sa va scriu. În momentele în care nu mai vad iesire din urâtenia în care ne faceti sa traim si pe care vreti s-o instalati de-acum în inima vietilor noastre, îmi imaginez o miraculoasa convertire. Îmi spun ca aveti toate datele sa faceti cel mai formidabil salt: sa deveniti din persecutor al binelui – misionar al lui. Încerc sa va tentez, încerc sa va conving. Ascultati.
AICI

Cum poate fi spus mai clar de atât?

20 - 21 octombrie 2014

Monica
...

Am asistat zilele trecute la o întâlnire a Monicãi Macovei cu un grup de oameni interesati de modul de organizare si functionare a institutiilor europene. Ma asteptam sa trimita pe cineva care sa ne vorbeasca despre asta, sa treaca, eventual, câteva minute, pentru a ne saluta, sau sa ne transmita un mesaj, stiind ca are un program foarte încarcat.
Dar m-am înselat, ea a tinut prezentarea, de la cap la coada, ...

Continuarea aici http://smartwoman.hotnews.ro/Monica


Regretatul psihiatru FLORIN TUDOSE despre Monica Macovei...şi despre râs…

Oamenii care nu râd niciodată nu vor ajunge vreodată să fie votaţi de o majoritate. Nu pentru că râsul ar fi vreun remediu sau vreo ideologie, ci pentru că el este adesea o supapă de descărcare a agresivităţii personale. […] Pedepsele corecteazã lumea, dar nu o fac mai bunã. O doamnă de fier nu este niciodată apreciată de un popor cu conştiinţă de paie. Psihiatrii nemţi îi considerau pe idealiştii pasionaţi în categoria celor care nu se înscriu în „normalitatea medie”. Atenţie, şi erau nemţi! (din schiţa de portret făcută Monicăi Macovei)

Şi revenind la general în capitolul despre râs:


Nu întotdeauna cel care râde este într-o situaţie favorabilă. Poţi râde ca prostul tot timpul, chiar să mori de râs, să te sufoci de râs, să dai din râs în plâns. Râzând se schimbă moravurile – credeau anticii -, dar râsul fără idee nu rămâne decât grimasă, strâmbături şi regresie.
Râsul amânat, elaborat şi bine temperat rămâne un elixir pentru echilibrul persoanei.
Cine râde la urmă râde mai bine!


Florin Tudose – Psihopolitica, pag. 110-111, Polirom, 2014,

o carte al cãrei motto este acesta:

Un popor care voteazã corupti, impostori, hoti si trãdãtori
nu este victimã, este complice.

George Orwel

19 octombrie 2014


Bo Yin Ra - Mystischer Wasserfall Sursa :http://www.boyinra.org

Voi încã sunteti în cãutarea unui Dumnezeu dincolo de stele
care domneste în infinitatea spatiului.

Dar eu vã spun aceasta:

Pânã când Dumnezeu nu s-a nãscut în voi,
asa cum voi v-ati nãscut în El,
nu-l veti gãsi nicãieri.

Pânã când Dumnezeu nu s-a nãscut în voi,
în zadar veti face sã tremure toate dimensiunile creatiei
cu strigãtul vostru angoasant dupã Dumnezeu.
...
Atâta timp cât îl cãutati pe Dumnezeu,
Dumnezeul vostru încã nu s-a nãscut în voi.

De îndatã ce El s-a nãscut în voi,
nu îl mai puteti cãuta.

Nimic mai inutil decât "cãutarea voastrã dupã Dumnezeu".

Ceea ce ar trebui sã cãutati în schimb, totusi, este
calea interioarã pe care Dumnezeul tãu poate sã ajungã la tine.

Bo Yin Ra - The BOOK on the LIVING GOD, pag. 109
Bo Yin Ra - Cartea despre Dumnezeul cel viu

17 octombrie 2014

Calea spre Dumnezeu este în tine însuti, în propriul tãu sine!


Bo Yin Ra - Peisaj de iarnã Sursa :http://www.boyinra.org

Der "weg" zu deinem Gott ist in dir selbst - in deinem eigenen "Ich"!
The way to God is in you: within your very self!

Bo Yin Ra - Cartea despre Dumnezeul cel viu

16 octombrie 2014

Când omul simte "atingerea Fiintei" ...
(Seinsfuhlung în termenii lui K.G. Durckheim)



Bo Yin Ra - Schwarzwaldlandsc (Peisaj din Pãdurea Neagrã)
Sursa :http://www.boyinra.org


Pentru a trãi sufletul etern în toatã forta sa canalizatã
trebuie ca omul sã-l slefuiascã neîncetat,
sã lupte cu fidelitate pentru el,
sã se prezerve si sã se expunã
în sensul propriei vieti.
Când omul simte un suflu de eternitate în rezonanta sufletului sãu temporal si etern,
aceasta se aseamãnã cu
"chemarea îndepãrtatã a unei pãsãri" sau cu
"o melodie îndrãgitã pe care nu a auzit-o demult
si care survine dintr-odatã în depãrtare,
la cãderea noptii
."

Wolfram Helke - A atinge sufletul prin corp
citându-l pe Bo Yin Ra din "Das Buch der koniglichen Kunst".

14 octombrie 2014

Prin corp răsună ceea ce face omul în profunzimea lui existenţială.

Wolfram Helke - A atinge sufletul prin corp

Ultimul upadate azi la orele 21: aici

12 octombrie 2014

Despre "atitudinile incomode" ale omului aflat pe Cale...

Când un om,
pe care vrem să-l ajutăm,

este la capătul puterilor din cauza separării de Fiinţa lui,
trebuie, uneori, să găsim forţa
de a renunţa la un fel de încurajare consolatoare,

pentru a-l ghida în funcţie de adevărul său profund,
acest adevăr al Fiinţei a cărui non-manifestare este cauza suferinţei sale.
Trebuie să avem curajul de a fi „noi înşine”, adică un om pe cale, şi să-l chemăm şi pe celălalt pe cale. Nu se pune problema de „a-l chema la ordine”, ceea ce l-ar întări şi mai mult în eul lui; ci de a-l apela spre imaginea lui esenţială, spre „sine însuşi”, spre Fiinţa lui;
Omul adevărat va prefera mai degrabă să suporte suferinţa
din fidelitate faţă de Fiinţa lui autentică,
decât să cumpere eliberarea din această suferinţă
printr-o trădare faţă de Ea
.
O stare de sănătate contrară Fiinţei, „facultăţi productive” care sufocă sentimentul Fiinţei, o adaptare la existenţă care voalează Fiinţa, devin nefaste pe termen lung. Chemarea Fiinţei, dacă este ascultată, degajează o forţă care transformă toată suferinţa într-un mod miraculos. Putem avea întotdeauna încredere în această forţă binefăcătoare a Fiinţei; ea dizolvă rigiditatea atât de dureroasă cauzată de răspunsurile eronate ce au fost date în diferitele circumstanţe ale vieţii noastre şi condiţionate de ele. Şi, în plus, această forţă eliberează în noi puterea creatoare a „fondului”.

K.G. Durckheim – Calea interioară. Cotidianul ca exerciţiu, pag. 132, Editura HERALD

Cartea de AICI

7 octombrie 2014

Semnalez un articol pe CONTRIBUTORS despre EDUCATIA din România,
scris de cineva care VEDE în profunzime,
atât cauzele din urmã, situatia din prezent, cât si consecintele viitoare.
E cineva care ne "deranjeazã" linistea... în care nimic nu se misca.
Subscriu si la concluzia finala: Am avea nevoie, ca natie, de o terapie nationalã.
Nimeni nu ar trebui sã se simtã jignit de aceastã afirmatie.
Cu rare exceptii, toti ne aflãm în situatia aceasta. Se vede si dupã cum votãm.
Doar cã unii "s-au prins" cum stau lucrurile si vor sã atragã atentia si celorlalti.
Asumându-si riscul de a deranja...
In alt fel a spus-o si psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu: noi, românii, am avea nevoie de un Minister al Stimei de Sine. (vol. Nevroza balcanicã). Cei 50 de ani de beznã si dictaturã se resimt. Mai ales se resimte lipsa de informatie privitoare la fiinta umanã, la dimensiunea profundã a ei.
Motivele care sugereazã nevoia unei terapii nationale sunt în fond exact cele 3 "simptome" despre care vorbeste K.G. Durckheim: lipsa calmului, a curajului de a trãi si a bucuriei de a trãi.


" Până la urmă, reformarea şcolii ţine de inteligenţa emoţională a noastră, a tuturor... Cred totuşi că nu există soluţii algoritmice salvatoare pentru nişte oameni care încă îşi iubesc atât de prost copiii. Care deşi le oferă totul, desavârşesc un gol din ce în ce mai mare pe dinauntru. Asta face condiţionarea: transmite copilului că poate fi iubit doar dacă merita – adică dacă prestează pentru satisfacţia îngrijitorului sau profesorului lui.
Totuşi am un optimism dobândit prin exerciţiu personal: ştiu că am reuşit să fac cele mai spectaculoase transformari în viaţa mea – uneori chiar şi peste noapte – după ce am avut curajul să privesc în faţă adevarul şi să mă las cutremurată lucid de dimensiunea dezastrului. Pe urmă, lucrurile vin de la sine: s-ar putea să constatăm că nici nu e nevoie de mari reforme.
Ce-ar fi, deci, pentru moment să nu ne mai gândim deloc la ce trebuie să facem, ci mai ales la ce ar trebui sa fim ? Nu ştiu cât de aberant e conceptul unei terapii naţionale, dar mie de asta mi se pare ca avem nevoie mai întâi."

Oana Moraru  - Planul National de Corupere a Caracterelor,

Articolul poate fi citit integral - si meritã din plin: musteste de adevãruri esentiale- pe platforma CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/administratie/planul-national-de-corupere-a-caracterelor/?cfcc

Oare de ce astfel de oameni competenti
care VÃD lucrurile în profunzime si cu bãtaie lungã
si cãrora LE PASÃ de ceea ce se întâmplã în societate
NU sunt cooptati în Ministerul Educatiei?

6 octombrie 2014

A apãrut minunea asteptatã,
Calea interioarã. Cotidianul ca exercitiu
de K.G. Durckheim




AICI

...carte recomandatã de DILEMA VECHE...

...si de mine...

5 octombrie 2014

A atinge sufletul prin corp


Wolfram Helke


Călătoria omului în interiorul corpului său
este adevăratul sens
al prezenţei lui pe pământ.


Wolfram Helke – Toucher l’âme par le corps.
La Leibtherapie selon K.G. Dürckheim
,
pag. 317


PREFATA cãrtii este tradusã deja aici

28 septembrie 2014

Graţie şi experienţa Fiinţei

Graţia,
care este considerată de către omul natural
ca un dar care îi vine de la un Dumnezeu exterior,

este pentru omul iniţiatic accesul la conştiinţa Dumnezeului interior,
din propria sa fiinţă şi din cea a oricărei realităţi naturale date ca obiectivă.


În timp ce pentru omul natural Exerciţiul este redus la o performanţă
fizică, psihică sau morală, suscitată de dorinţele
şi de voinţa unui eu natural plin de bune intenţii,
şi care, în consecinţă, nu dă niciodată acces la Graţia divină,

el înseamnă pentru omul iniţiatic a deveni conştient de Graţia specifică fiinţei lui proprii pentru a i se conforma.
A i se conforma, adică a lăsa să se exprime dorinţa ei de deschidere, a se strădui la transparenţă pentru a putea să O primească şi să-i permită să se manifeste în existenţa lui, în el şi prin intermediul lui.

În timp ce conştiinţa omului natural,
din cauza tendinţei ei spontane de a menţine, a prelungi şi a viza „echilibrul static”,
se opune dinamismului unei Vieţi care tinde la o permanentă transformare,

Elanul provenit din Fiinţă spre realizare, eliberare şi transformare
este pentru omul iniţiatic principiul
* acţiunii şi cunoaşterii sale.
Şi astfel, Ceea ce este cunoscut şi cel care cunoaşte se întâlnesc şi se descoperă reciproc în Fiinţă, adică în Christos.

Pentru omul iniţiatic, raportul dintre travaliul** spiritual şi Graţie
nu se mai defineşte prin opoziţia dintre ceea ce face şi ceea ce primeşte,
ci prin ceea ce este el însuşi în mod inconştient prin raport cu Fiinţa,
şi ceea ce poate să devină datorită exerciţiilor specifice care îl fac
să ia cunoştinţă de Principiul de Viaţă,
ceea ce debuşează spre o autentică Realizare de  sine.

Karlfried Graf Durckheim – L’exp
érience de la Transcendance, Ed. Albin Michel, pag 54
*principiul - în sensul de "cauza primară, originea". N.T.
** travaliu - în sensul de "muncă, lucru". N.T.

27 septembrie 2014

Semnalez un articol interesant scris de ANCA MANOLESCU
apropo de "Mândri cã suntem români!"
pe CONTRIBUTORS aici

Societatile liberale fac deosebire între diferitele dimensiuni ale unei persoane. Le judeca pe fiecare în contextul lor, în aria lor de valabilitate, în calitatea lor proprie. Doar totalitarismele cauta sa distruga structura multidimensionala a persoanei. Doar ele fac din persoana un bloc anonim, o unitate amorfa care poate primi orice culoare decide partidul unic.

20 septembrie 2014

Psihogenealogia deschide posibilităţi pentru ca:
să păstrăm loialităţile care ne convin;
să scoatem la iveală tot ceea ce a putut fi vesel, onorabil, agreabil şi liniştit;
să lăsăm deoparte povara erorilor, a suferinţelor, a rănilor şi a „păcatelor" din trecut;
să acceptăm că pot exista şi lucruri rele, ruşinoase şi nespuse, drame nerezolvate în familia noastră, pierderi cu neputinţă de a fi admise („morţi violente" şi „maladii")
şi să luăm toate acestea în considerare distanţându-ne,
ca să ne trăim, în sfârşit, propria viaţă.


Anne Ancelin Schutzenberger - PSIHOGENEALOGIA. Vindecarea rãnilor familiale si regãsirea de sine, Editura TREI

Mai mult aici - fragment postat azi

17 septembrie 2014

Relatiile dintre copii si pãrinti încep prin conectarea pãrintelui cu sine -
Gaspar Gyorgy, psihoterapeut


...ceea ce poate face un adult pentru a deveni un parinte mai bun
este sa se focuseze pe cunoasterea si dezvoltarea sinelui interior,
si nu sa caute obsesiv strategii de modificarea a comportamentelor copilului...

într-un articol care poate fi citit integral pe site-ul Editurii Herald aici
articol prilejuit de traducerea în româneste a cãrtilor lui Daniel Siegel.
Tot acolo detalii despre lansarea de astãzi - orele 19:30 Libraria Bastilia, Piata Romana.
Si despre evenimentul venirii în România în 27 septembrie a acestui autor si psihoterapeut.

15 septembrie 2014

Semnalez un articol foarte interesant despre o problemã arzãtoare de citit:
Domnul si Doamna Dumnezeu la scoalã
Autor: Oana Moraru – fondator si manager al scolii Helikon
(unul dintre proiectele de alternativa educationala privatã )

pe CONTRIBUTORS aici

Copilul meu poate citi despre convingerile si practicile multor religii pe pamânt, însa întâlnirea lui cu Dumnezeu este o chestiune de intimitate si sarbatoare personala, irepetabila de la un individ la altul si în niciun caz planificata în orar si masurabila de la un test scris la altul. Lucru care se întâmpla acum sistematic în scolile românesti – un loc în care multe abuzuri au loc cu cele mai bune intentii. Dar mai ales pentru ca exista multa ignoranta si confuzie în documentele proiective, iar principiile si valorile sunt în continuare formulate în cel mai lemnos limbaj, fara nicio simtire sau preocupare sincera pentru copil.
...
Am ales sa las Religia în orar, pentru ca stiu despre valoarea terapeutica a povestilor sau a pildelor, despre nevoia copiilor de a-si pune ordine în experiente prin naratiune. Asa cum Fizica ne spune o poveste plauzibila despre traiectoria unui mar, în caderea lui pe pamânt, tot astfel, mai toate religiile lumii se bazeaza pe povesti care încearca sa puna ordine în experientele noastre. Accesul copiilor la dimensiunea mitica, magica sau religioasa a lumii a fost dovedita – în psihanaliza traditionala si moderna – ca esentiala pentru sanatatea mentala a adultului de mai târziu.
...
Aici cred ca se afla sursa eternelor dezbateri despre Religia în ?coli. Noi nu ne-am definit termenii. Predam Religia sau predam despre Religie?


12 septembrie 2014

Walter Riso - Cum sã nu mori din dragoste

A iubi înseamnă a trăi mai mult şi mai bine,
dacă iubirea nu este bolnavă sau denaturată.
În dragostea temeinică nu încape abandonul şi nici martiriul,
iar dacă trebuie să te anulezi sau să te distrugi

pentru ca partenerul tău să fie fericit,
înseamnă că eşti cu persoana greşită.

Pentru a iubi nu trebuie „să mori din dragoste“,
să suferi, să devii şters, să-ţi pierzi orientarea,
să fii una cu cealaltă persoană
sau să-ţi pierzi identitatea :
aceasta se numeşte intoxicaţie emoţională.

Adevărata virtute nu constă în a iubi,
ci în a iubi cum se cade.


Walter Riso - Cum sã nu mori din dragoste, Editura ALL

Introducerea cãrtii si detalii carte aici

11 septembrie 2014

A fi liber,
mai degrabã decât a avea sigurantã,
este înfricosãtor pentru oricine nu a dobândit
curajul necesar
aventurii de a fi.


Erich Fromm - ARTA DE A FI, Editura TREI, pag.174

9 septembrie 2014

Erich Fromm despre Marea Impostură
în domeniul ofertelor de spiritualitate

Încrederea în viaţă, în sine însuşi, în ceilalţi trebuie să fie clădită pe stânca dură a realismului; adică, pe capacitatea de a vedea răul acolo unde există, de a vedea înşelătoria, distructivitatea şi egoismul nu numai când sunt evidente, ci şi în numeroasele lor deghizări şi raţionalizări. Într-adevăr, încrederea, iubirea şi speranţa trebuie să meargă împreună cu pasiunea atât de puternică de a vedea realitatea în toată goliciunea ei, încât cineva din afară ar fi înclinat să numească această atitudine „cinism”. Şi  este cinică, atunci când înţelegem prin ea refuzul de a fi duşi de nas de minciunile dulci şi plauzibile care acoperă aproape tot ceea ce este spus şi crezut. Dar acest fel de „cinism” nu este cinism; este o critică fără compromisuri, un refuz de a face jocul unui sistem clădit pe înşelătorie. Meister Eckhart a exprimat acest lucru succint, atunci când a spus despre „cel simplu” (căruia îi predica Isus): „El nu înşală, dar nici nu este înşelat.”

Erich Fromm – ARTA DE A FI , Editura TREI, pag. 42

Mai mult, postat azi aici

7 septembrie 2014

Semnalez o altã carte bunã:
ERIC BERNE - JOCURILE NOASTRE DE TOATE ZILELE
Psihologia relatiilor umane.

Editura TREI, 2014

Teoria jocurilor psihologice ofera o explicatie nepretuita asupra modului in care oamenii, in mod inconstient si sistematic, esueaza in a coopera, in a-si satisface nevoile autentice, in a obtine relatii implinite, desi isi doresc foarte mult contrariul si se straduiesc din toate puterile. Berne ajuta cititorul sa isi descopere propria responsabilitate pentru nefericirea personala si sa intrevada noi optiuni, mai sanatoase si mai eficiente decat cele pe care le repeta in nestire, deseori ca o mostenire de familie cu un deznodamant frustrant, trist, iar uneori chiar tragic.

Teoria jocurilor psihologice fascineaza pe oricine este preocupat sa se inteleaga pe sine si sa-i cunoasca mai bine pe ceilalti, pentru ca este imposibil sa nu te regasesti intr-unul dintre rolurile de victima, persecutor sau salvator. Cartea cuprinde raspunsuri la urmatoarele intrebari: de ce nu pot sa ma inteleg cu cei apropiati; de ce partenerul de dialog nu e in stare sa-si tina vorba; de ce nu putem comunica, desi ne iubim; de ce sfarsesc toate relatiile mele la fel etc.


Mai multe detalii pe site-ul editurii TREI aici

Un pret mai bun pe ELEFANT aici:
http://www.elefant.ro/

4 septembrie 2014

Semnalare de carte foarte interesantã:
Ann Ancelin Schutzenberger
Psihogenealogia. Vindecarea rãnilor familiale si regãsirea de sine


Publicata la Editura TREI, martie 2014.

Reasumarea istoriei personale si familiale, înscrierea mai corecta într-o descendenta sau într-o legenda si punerea în ordine a „santierului" lasat de stramosii nostri: acesta este obiectul psihogenealogiei clinice.
Psihogenealogia ne ofera posibilitatea sa ne pastram loialitatile familiale care ne convin; sa scoatem la iveala tot ceea ce a fost vesel, onorabil, agreabil si linistit în familia noastra; sa lasam deoparte povara erorilor, a suferintelor, a ranilor si a „pacatelor" din trecut; sa acceptam ca în familia noastra pot exista si lucruri rele, rusinoase si nespuse, drame nerezolvate, pierderi pe care nu le putem admite si sa ne putem distanta astfel, ca sa ne traim, în sfârsit, propria viata.

Detalii carte pe ELEFANT.ro aici:
http://www.elefant.ro/carti/lecturi-motivationale/psihologie-consiliere/psihogenealogia-vindecarea-ranilor-familiale-si%C2%A0regasirea-de-sine-220876.html

Si atentie ca azi de la orele 20 începe Noaptea devoratorilor de carte pe ELEFANT.

3 septembrie 2014

A trăi sub semnul Transcendenţei Imanente înseamnă a te adăpa la o abundentă Sursă de Forţă, dar înseamnă şi a avea forţa de a fi autentic, forţa de a-ţi recunoaşte propria slăbiciune. Omul trebuie în continuu să se depăşească, în fond, el trebuie mereu să ştie şi să facă mai mult decât poate prin sine însuşi. Aceasta înseamnă a fi uman. Transcendenţa Imanentă poate să-l ajute pe om să ceară de la el eforturi de care ar fi incapabil dacă nu ar avea în el această legătură cu Supra-umanul. Căci există în fiecare om mult mai mult decât forţele eului terestru ordinar, în fiecare există "un potenţial de forţe supra-umane” în slujba unor sentimente particulare, a anumitor acţiuni de care el nu este capabil decât pentru că există în el „ceva” care depăşeşte forţele lui naturale. Singur, omul care nu stă într-o atitudine absolut depărtată de Imaginea înnăscută pe care o poartă în el, de Imaginea a ceea ce trebuie să devină el, poate, în anumite circumstanţe, să-şi depăşească forţele sale naturale. Căci Imaginea a ceea ce trebuie să devină un om conform Fiinţei lui esenţiale conţine totdeauna partea supra-umană a acestui om. Singur cel care îşi depăşeşte capacităţile naturale poate să devină Cel care este destinat să devină potrivit Fiinţei lui esenţiale. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne comportăm de o manieră contrară adevărului nostru interior, dar este posibil să ni se ceară, în anumite cazuri, să depăşim capacităţile de care natura ne face capabili.
Karlfried Graf Durckheim – L'expérience de la Transcendance, Ed. Albin Michel, pag 170
Din capitolul tradus partial aici

28 august 2014

Din traditia hasidicã, din minunile lui Baal Shem Tov

Rugăciunea

Odată Rabbi Israel a trecut printr-o casă de rugăciune. Un evreu stătea acolo aplecat deasupra unei cărţi, citind cu un murmur grăbit, din ce în ce mai repede, pe măsură ce treceau ceasurile.
Rabbi Israel a zis: „Este atât de absorbit de învăţătura lui, încât a uitat că există un Dumnezeu deasupra lumii”.
(pag. 133)

Oile nemişcate

Odată, pe când Baal Shem Tov se afla într-o călătorie, l-a prins Sabatul pe drum. A oprit căruţa şi s-a dus pe câmp ca să îndeplinească ritualurile ce întâmpinau venirea Sabatului şi să rămână acolo până când se sfârşea Sabatul.
Pe câmp păştea o turmă de oi.
Când Baal Shem Tov şi-a ridicat glasul şi a început să spună rugăciunile de întâmpinare a Sabatului aşa cum ai întâmpina o Mireasă, oile s-au ridicat pe picioarele din spate, şi-au ridicat capetele în aer şi au rămas ascultând, ca nişte oameni.
Şi au rămas aşa, captivate, timp de două ceasuri, cât a vorbit Baal Shem Tov.

Dansatorii nebuni

Se ridicau deja glasuri împotriva învăţăturii lui Baal Shem, căci mulţi rabini nu puteau să-i înţeleagă căile. Unii spuneau despre el că necinstise Sabatul cu cântatul şi libertăţile lui, alţii că el şi discipolii lui, care îşi spuneau hasidimi, urmau căi ce erau cu adevărat căi de oameni smintiţi.
Unul dintre învăţaţi l-a întrebat pe Baal Shem Tov: „Care dintre învăţaţii rabini au numit această învăţătură mincinoasă?”
Baal Shem Tov a răspuns: „Odată, într-o casă, a fost o petrecere de nuntă. Muzicienii stăteau într-un colţ şi cântau la instrumentele lor, oaspeţii dănţuiau şi se veseleau, iar casa era plină de bucurie. Însă un surd a ieşit afară din casă; s-a uitat pe fereastră şi a văzut oamenii învârtindu-se prin cameră, sărind şi agitându-şi braţele. „Ia te uită cum se smucesc pe acolo!” a strigat el, „este o casă plină de nebuni!” Căci el nu putea să audă muzica pe care dansau.
(pag. 103)

Din volumul:
Meyer LevinBaal Shem Tov. Povestiri  hasidice despre minunile lui Rabbi Israel, Editura HERALD

Israel a coborat din munti pentru a-i invata pe oameni sa traiasca cu bucurie nemasurata, caci bucuria din fiecare lucru viu, spunea el, este forma cea mai inalta de venerare. Padurile sunt sfinte, la fel si campiile, fiecare piatra si fiecare fir de iarba contin o scanteie din Sufletul viu; fiecare act al vietii, respiratia, mancatul, mersul, trebuie indeplinit cu ardoare, bucurie, extaz, caci fiecare dintre ele vorbeste despre Dumnezeu.
Detalii carte aici:

http://www.edituraherald.ro

24 august 2014

K.G. Durckheim: Experienta Transcendentei

Epoca noastră este pe cale să descopere această lege fundamentală:

ceea ce este necesar
sunt mai puţin actele specific religioase
cât o stare de suflet,
o dispoziţie de spirit
care sã facã din om un cineva
pe care „prezenţa lui Dumnezeu” sã nu-l părăseascã niciodată.


Karlfried Graf Durckheim – L'expérience de la Transcendance, Ed. Albin Michel, pag 174 

Am tradus deja mai mult azi aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2014/08/experienta-transcendentei.html

sau pur si simplu aici pe site aici

Iatã de ce este Durchkeim E S E N T I A L ...

În asteptarea zilei în care Editura HERALD se va "milostivi" :) sã publice cartea lui K.G. Durckheim
Calea interioarã. Cotodianul ca exercitiu.

18 august 2014

Gabriel Liiceanu
God is dead, long live God!

Orice învãtãturã adevãratã are ca tel final eliberarea spre propria-i libertate a celui ce-nvatã. Nu cred ca Marele Educator si-a dorit în eternitate spectacolul unor învãtãcei în genunchi, ci, dimpotrivã, pornind de la modelul libertãtii Sale, o omenire aptã sã meargã pe picioarele ei, alcatuitã din indivizi vigurosi moral, de vreme ce, atâta amar de secole, absorbiserã învãtãtura binelui si-a iubirii.
....
Îmi place sa-mi imaginez cu totul altfel decât Nietzsche () iesirea lui Dumnezeu din lume. Una care s-a facut într-o discretie opusa spectaculoasei si înfricotatei Sale epifanii din vremea lui Moise.
...
Sã se descurce de-acum singuri, ca oameni mari ce-au devenit – si-o fi spus Dumnezeu prin secolul XVIII (si de asta data l-a delegat sa vorbeasca în numele Lui nu pe un profet evreu, ci pe un filozof german pe nume Kant)...."
...
Dumnezeu s-a retras asadar en douceur, lasându-si urma în fiecare din noi...

Marele Educator. De ce n-a murit Dumnezeu?

De citit pe CONTRIBUTORS aici:

http://www.contributors.ro/cultura/god-is-dead-long-live-god/?cfcc

10 august 2014

Cel mai frumos lucru
a cãrui experientã o putem face
este misteriosul.

Albert Einstein

citat de Julia Cameron în CALEA ARTISTULUI

Un nou fragment tradus din carte, postat azi aici

3 august 2014

"Urmaţi-vă fericirea şi uşile se vor deschide
acolo unde înainte nu existau uşi.”

Joseph Campbell


Creativitatea cere încredere. Încrederea cere ca noi să dăm drumul controlului.
[…]
Fiecare dintre noi are un vis interior pe care îl putem desfăşura numai dacă avem curajul de a admite ceea ce este visul nostru. […]
Noi nu obişnuim să credem că voia lui Dumnezeu va fi în acord cu voia noastră şi cu visele noastre interioare. În schimb, noi ne-am însuşit mesajul vehiculat de către cultura noastră: această lume este o vale a lacrimilor în care suntem sortiţi să ne facem datoria şi apoi să murim. Adevărul este că noi suntem sortiţi să fim generoşi şi să trăim. Universul va susţine totdeauna acţiuni pozitive. Visul nostru cel mai autentic corespunde totdeauna cu voia pe care Dumnezeu o are pentru noi.

Eroul şi mentorul lui Mickey Hart, ultimul mare scriitor de mituri, Joseph Campbell, a scris: „Urmaţi-vă fericirea şi uşile se vor deschide acolo unde înainte nu existau uşi.” Numai prin luarea angajamentului interior de a ne spune adevărul nouă înşine şi a ne urma visele se declanşează susţinerea universului. Atât timp cât suntem ambivalenţi, universul ne va părea ambivalent şi bizar.
[…]
Există un drum pentru fiecare dintre noi. Când suntem pe drumul cel bun avem pasul sigur. Ştim care va fi următoarea bună acţiune de angajat – chiar dacă nu este neapărat ceea ce se află la următoarea turnantă. Crezând, învăţăm să crede.

Julia Cameron – CALEA ARTISTULUI

31 iulie 2014

Creativitatea este oxigen pentru sufletul nostru.


Sursa foto aici

Creatorul ne-a fãcut creativi.
Creativitatea noastrã este cadoul pe care ni l-a fãcut Dumnezeu.
A-l utiliza este cadoul pe care noi i-l facem lui Dumnezeu.
A accepta acest târg înseamnã
a începe sã ne acceptãm pe noi însine în toatã autenticitatea.

Julia Cameron - CALEA ARTISTULUI

cartea de care avem nevoie noi acum,
cartea care ar trebui tradusã în româneste...
O idee de a încuraja acest demers aici

29 iulie 2014

De citit
un articol de Gabriel Liiceanu,
SI ACUM DESPRE FRICÃ.Valiza lui N.Steinhardt
,
pe CONTRIBUTORS

„Splendoarea” fricii constã în faptul cã ne dã identitatea. Suntem, în mãsura în care ne este fricã. Pentru ca în frica suntem confruntati cu posibilitatea de a nu mai fi, ne descoperim din plin ca fiind. Abia în fata perspectivei ca nu voi mai fi îmi iau în brate eul. Frica îi traseaza acestuia conturul. Am nevoie de contractia de fiinta pe care o obtin prin frica (în frica ma adun în mine), pentru a afla cât de mult sunt. Concluzia e ca frica ma face neliber, de vreme ce ea ma tine agatat de viata si de fiinta mea. Frica e capitalul meu de fiinta santajabila. Din pricina ei se poate face cu mine orice. Prin frica aflu ca-mi port fiinta ca pe suprema povara a vietii. Instinctul fricii îmi spune ca viata e bunul meu cel mai de pret si ca, pentru ea, trebuie sa fac orice. Din faldurile fricii se isca „instinctul de conservare”. Vrând-nevrând, câta vreme vreau sa traiesc, sunt, astfel, la cheremul ei. Sunt condamnat la frica.
Dar ce lucru straniu! De aici rezulta, potrivit unei logici severe, ca, pentru a ma elibera de frica si a deveni cu adevarat liber, puternic si curajos, trebuie sa pot ca în orice clipa sa mor. „Frica libera” este frica învinsa si, de aceea, în mod esential, curaj. Curajul este mersul prin frica înspre faptul de a fi liber.

Mai mult aici

28 iulie 2014

Vesti bune de la Editura HERALD...

În curând va apãrea minunea asteptatã si va arãta asa:


Iar eu sunt (tot) în santier...

20 iulie 2014



Peter Birkhauser - PUER

Simt o putere în mine, care nu este acelaşi lucru cu ego-ul meu conştient. Ea m-a forţat să adopt o cale destul de străină de atitudinea mea conştientă, o cale care contrazicea total voinţa mea şi tot ceea ce consideram ca important. Înainte de a fi în măsură să mă supun acestei puteri, a trebuit ca mai întâi să fiu zdrobit şi aproape distrus. De multe ori am simţit regretul că acest proces a necesitat atât de mult timp, dar acum, privind în urmă peste miile de vise şi sacrificiile unei îndelungi dezvoltări, pot vedea cât de valoroasă a fost experienţa aceasta.

Această putere misterioasă are propria sa voinţă şi propriile scopuri. Ştie lucruri pe care nici o fiinţă umană nu le-ar putea şti. Aşa că sunt sigur că nu greşesc dacă îi dau numele de Dumnezeu. Ea este, după toate acestea mai mare decât orice facultate umanã. Este ceea ce îi atribuim lui Dumnezeu:  a cunoaşte viitorul, sau a şti ce ar trebui să facă o persoană în deceniile următoare.

Peter Birkhauser (într-o conversatie cu Dean Franz, 1975)

Cum comenteazã C.G. Jung si Marie-Louise von Franz picturile lui Peter Birkhauser,

aici (în lucru)

19 iulie 2014


Clematis Warszawska Nike dupã o zi

Elevii de astăzi nu mai au dorinţă.

Şcoala viitorului trebuie, înainte de toate,
să le reaprindă adeziunea,
şi chiar entuziasmul lor.


Richard David Precht aici

18 iulie 2014


Clematis Warszawska Nike

Viata care nu este examinatã
nu meritã osteneala de a fi trãitã.

Platon

16 iulie 2014

Expresivitate din otel... magnificã....


Cuplul din cârlige

Jean-Pierre Augier
fãurarul cu mâini de aur.
Mai multe sculpturi pe un fond muzical în acelasi ton aici:
https://www.youtube.com/watch?v=1yfQHlteXsI

si aici pe site ca prezentare Powerpoint aici

Multumesc, Moniq!

13 iulie 2014

Lumina iese din întuneric

Linxul
Marie-Louise von Franz comentând picturile lui Peter Birkhauser aici

12 iulie 2014



Viata se îngusteazã sau se lãrgeste
în functie de curajul fiecãruia.


Anais Nin
citatã de Julia Cameron în cartea sa, CALEA ARTISTULUI

4 iulie 2014

Julia Cameron: Câştigul deghizat în pierdere

Câştigul deghizat în pierdere”, iată o unealtă puternică pentru un artist. Pentru a o dobândi întrebaţi simplu şi brutal:
„În ce fel această pierdere îmi va fi utilă?
Cum indică ea direcţia muncii mele?”
Răspunsurile vă vor surprinde şi vă vor elibera.
Ingeniozitatea stă în a metaboliza durerea în energie.

Pentru a ajunge aici,
trebuie ştiut, crezut şi acţionat
ca şi cum orice experienţă dificilă ar fi pozitivă;
trebuie să fiţi gata să munciţi altfel
şi să treceţi pragul altor uşi,
al celor prin care ezitaţi să treceţi.


Julia Cameron – Calea artistului, pag. 224

Îmi pare rãu cã, fiind foarte aglomeratã, nu pot traduce mai mult...

2 iulie 2014


Clematis 'Piilu' - dupã o zi

A învãta înseamnã a fi în miscare clipã de clipã.

Krishnamurtî

1 iulie 2014


Clematis 'Piilu'

Fiti cu adevãrat întregi.
Si toate lucrurile vor veni la voi.

Lao Tzî

29 iunie 2014

Formele de meditaţie, cele orientale ca şi cele creştine, se sprijină pe o tradiţie lungă şi venerabilă, care are avantajul să ofere îndrumări călăuzitoare de mult timp verificate şi clarificate, dar neajunsul lor e că pun în pericol capacitatea de reacţie responsabilă a individului. Dar cum a subliniat Jung în repetate rânduri, omul modern este atât de inundat, din interior şi din exterior, de regulamente, reclame, sfaturi, slogane, sugestii colective, idealuri şi alte directive (câteodată valabile), încât merită poate efortul să i se ofere măcar odată posibilitatea de a-şi realiza propria sa natură liber şi pe deplin responsabil  - şi atunci lucrarea divină din suflet se va manifesta de la sine în forma cea mai pură. Când este complet singur şi în relaţie cu Dumnezeu numai prin experienţa sa interioară, individul va putea să reziste cel mai bine presiunilor şi influenţelor colective distructive ale epocii moderne.

Marie-Louise von Franz vorbind despre imaginaţia activă
în volumul Psihoterapie, Editura HERALD, pag. 135
Detalii carte pe site-ul Editurii HERALD aici

26 iunie 2014

Căutând Creatorul care este în noi şi
îmbrăţişând propriile noastre daruri de creativitate,
noi învăţăm să fim spirituali în această lume,
să credem că Dumnezeu este bun;
şi că noi, de asemenea, suntem buni;
şi la fel de adevărat este pentru orice creaţie.
În acest fel evităm capcana virtuţii.


Julia Cameron - CALEA ARTISTULUI


Mai mult, postat azi, AICI

22 iunie 2014

Una din cele mai mari bariere
în a accepta

generozitatea lui Dumnezeu

este aceea de a avea o notiune limitatã
în privinta a ceea ce suntem în realitate capabili de realizãm.


Julia Cameron - CALEA ARTISTULUI

Mai mult, postat azi, AICI

12 iunie 2014

Ce vã aduce Bethanie?
O nouã privire asupra mea si asupra relatiei mele cu Dumnezeu.
Din sondajul efectuat de Centrul de întâlniri Bethanie, France.
Mai multe aici

10 iunie 2014

Cu cât cantitatea de inteligentã va fi mai micã într-un grup, cu atât toti membrii grupului (si cei inteligenti si nevinovati, printre ei) vor plati un pret mai mare. De aceea, cu exceptia imbecililor caracterizati, cu care nu e nimic de fãcut (singura apãrare imaginabilã este, dupa cum am vãzut, sã-i eviti pe cât îti sta în putintã), o societate care-si urmareste binele propriu are ca supremã îndatorire sã facã tot ce poate pentru a dezvolta inteligenta. membrilor sai.

Gabriel Liiceanu în articolul "Ca sã nu mor bou" de pe CONTRIBUTORS aici

5 iunie 2014
Nu existã copii obraznici, ci pãrinti care nu stiu sa reactioneze“:
cum îi educi pe cei mici fara sa-i pedepsesti


Citeste mai mult: http://adevarul.ro/life-style/

3 iunie 2014

Prof. dr. psihiatru AUREL ROMILĂ (Spitalul „Al. Obregia” din Bucureşti):

90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi.
Şi-au pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate.


La noi în tarã populaţia se împarte în mare măsură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi).

Dacă socoţi societatea ca fracţie, atunci o să observi la mijloc un strat subţire, care e al oamenilor normali. Crucea normalilor e că sunt foarte puţini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus şi în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubr, sunt depresivii. Aproape o treime din populaţie suferă, într-o formă sau alta, de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare măsură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi). Acesta e un adevărat război social, dar cine recunoaşte? Cea mai gravă consecinţă a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecţia umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi.

Din interviul din revista Formula AS, numărul curent, 1119, mai 2014, pag. 25

21 mai 2014

Istoria eroului constituie o necesitate vitală
în condiţii de viaţă dificilă

Şi tot de aceea un „erou rău”, un tiran,
poate atunci să se impună …


Marie-Louise von Franz

Mai mult aici

20 mai 2014


Marie-Louise von Franz
(1915 - 1998)
Ca noi toţi, am impresia că civilizaţia şi cultura noastră este într-un stadiu final, că a intrat într-o etapă de degradare. Eu cred că, fie vom găsi o reînnoire, fie, altfel, acesta este sfârşitul. Şi eu pot vedea această reînnoire doar venind de la ceea ce a descoperit Jung, şi anume din contactul pozitiv cu sursa creatoare a inconştientului şi cu visele. Acestea sunt rădăcinile noastre. Un copac se poate reînnoi numai prin rădăcinile sale. Din acest motiv, mesajul meu este să îndemn pe toţi să se întoarcă la aceste rădăcini interioare psihice pentru că abia acolo pot fi găsite singurele sugestii constructive pentru a rezolva problemele aparent insolubile cu care ne confruntăm astăzi.

Site Marie Louise von Franz aici

Din fericire pentru noi Editura HERALD o traduce în româneşte…
O primã carte este deja gata. Detalii aici

18 mai 2014

Tu esti un om liber...

... din istoria INVENTÃRII INSPIRATE a
Metodei celor 12 Pasi pentru iesirea din dependentã
si a asociatiei Alcoolicilor Anonimi...

Mai mult se poate citi aici

16 mai 2014
Telul tehnicii este spiritualizarea pãmântului.

Das Ziel der Technick ist Erdvergeistigung.
Ernst Junger

15 mai 2014



Tenacitate

Pe de ALTÃ PARTE
s-a întâmplat sã citesc zilele acestea o carte de Ernst Jünger
si apoi tot asa... s-a întâmplat... sã gãsesc
un fragment din scrierile lui metaforice, din volumul
ALBINE DE STICLÃ, Editura ART, 2007 aici:

http://atelier.liternet.ro/articol/4941/Ernst-Junger/Albine-de-sticla.html
despre niste albine automate, create de om, albine de sticlã...

11 mai 2014

Alan Watts - Natura, Bãrbatul, Femeia
- o carte aflatã în pregãtire la Editura HERALD -

Multe date sugerează că, în clipa când fiinţele omeneşti au dobândit puterile atenţiei conştiente şi ale gândirii raţionale, aceste instrumente noi le-au fascinat într-o asemenea măsură, încât au uitat tot restul, precum găinile care îşi lipesc, hipnotizate, ciocurile de o linie trasată cu creta. Întreaga noastră sensibilitate s-a identificat cu aceste funcţii parţiale, astfel că am pierdut capacitatea de a percepe natura dinăuntru şi, mai mult, de a simţi că noi înşine şi lumea suntem într-o perfectă unitate.

[...]

            Dacă aşa stau lucrurile, nu trebuie să ne gândim la apetitele şi fricile plantelor şi animalelor numai în termenii conştiinţei noastre egocentrice, pentru care soarta micului eu separat constituie preocuparea de căpătâi, deoarece simţim că el este tot ceea ce suntem. Nu dezvoltarea atenţiei conştiente este problema, ci faptul că am pierdut aptitudinea acelei percepţii mai ample, care ar trebui să fie fundalul atenţiei conştiente şi care ne-ar îngădui să cunoaştem ce este natura din interior. O reminiscenţă a acestei percepţii pierdute se găseşte, probabil, la rădăcinile veşnicei noastre nostalgii după o ”viaţă naturală” şi a mitului referitor la o vârstă de aur, din care am decăzut. Nu există, probabil, niciun motiv de a crede că pentru a redobândi această percepţie pierdută va trebui să sacrificăm conştiinţa individualităţii noastre, căci nu este vreo incompatibilitate între cele două.

Mai mult aici

Ca remarcã personalã: despre re-dobândirea acestei "perceptii din interior" - ca preocupare esentialã - vorbeste si Karlfried Graf Durckheim în cãrtile lui.

9 mai 2014

Prof. Dan I Papuc
Universul Matematic al Civilizaţiei Umane

Odată creată o entitate matematică (teorie matematică sau concept matematic) aceasta are o existenţă eternă, independentă de creator sau de cel care îl studiază. Mai precis, o existenţă independentă de dorinţa sau voinţa celui care a creat-o sau care, mai apoi, o cercetează. Matematicieni diferiţi, cercetând total independent o aceeaşi entitate matematică, descoperă aceleaşi rezultate matematice. Aceste rezultate au existat din momentul creării entităţii matematice, ele fiind scoase la lumină, descoperite de cercetător. De multe ori rezultatele cercetărilor contrazic presupunerile iniţiale ale cercetătorului, intuiţia lui matematică. De multe ori cercetătorul matematician este condus a afirma că „realitatea este mai frumoasă, mai interesantă decât şi-a închipuit-o iniţial el”. Care realitate? Realitatea entităţii matematice studiate, creată mental de matematician. Astfel se afirmă din nou realitatea Universului Matematic, căruia îi aparţin toate acestea atât de reale entităţi matematice.
Pentru matematician, cercetarea Universului Matematic conduce la formarea unei intuiţii speciale, a unei intuiţii matematice (de mare ajutor în cercetarea Universului Matematic). Matematicienii buni, fiecare în parte, devin posesorii unei intuiţii proprii, subiective, specializată pe zone ale acestui Univers, zone în care ei lucrează. Se observă că atunci când matematicienii discută „matematică”, ei se referă la o lume pe care parcă o „văd”, pe care o intuiesc. Sigur, o lume a umbrelor, dar pentru ei, care o cunosc şi o intuiesc, o lume efectiv reală.[…]
Universul Matematic există, existenţa lui este atestată de multele consecinţe pe multe şi diverse planuri.

Dan I. Papuc – UNIVERSUL MATEMATIC AL CIVILIZAŢIEI UMANE, Editura Universităţii de Vest, ediţia a II-a, pag. 551

...o carte monumentalã...
…o istorie a Matematicii, mai mult de atât: un întreg context cultural şi nu numai…
…un elogiu adus Gândirii Umane…


Si o muzicã adecvatã, cumva în tonul usor nostalgic al cãrtii, ADAGIO de Albinoni
https://www.youtube.com/watch?v=XMbvcp480Y4&list=RDvdc4D7Eib78


Detalii carte aici:
http://www.librariaarcana.ro/filosofie/182-universul-matematic-al-civiliza%C5%A3iei-umane-.html

5 mai 2014

...bisogna morire...
Si un cântec foarte vechi LA PASSACAGLIA DE LA VITA de Stefano Landi (1587-1639),
irezistibil... evocând NOSTALGIA... "cerului din noi"
interpretat de Marco Beasley

https://www.youtube.com/watch?v=0l-iU-62VVE

4 mai 2014



Verena Kast - Umbra din noi. Forta vitalã subversivã

Daca acceptam însa umbra, aceasta poate avea de cele mai multe ori efecte pozitive, ne îmbogateste si vitalizeaza si confera mai multa autenticitate vietii noastre. Daca privim mai atenti explicatiile lui Jung referitoare la umbra pozitiva, constatam ca se refera, de fapt, la umbra înteleasa drept ceea ce ne este înca strain. Jung a elaborat o teorie a inconstientului în care acesta nu este înteles doar ca rezervor care colecteaza tot ce este refulat si uitat, ci ca nivel psihic din care ne vin mereu impulsuri noi, o expresie a unei evolutii psihice care se continua pâna la moarte. De aceea, în psihicul nostru va exista întotdeauna si ceva ce ne este strãin si care se cere integrat."


Verena Kast - Umbra din noi. Forta vitalã subversivã, Editura TREI

O carte densã, concisã, clarã, accesibilã, foarte bunã pentru cei interesati de dezvoltare personalã autenticã.

Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici

Câteva fragmente din carte postate aici

2 mai 2014

Din cartea aflata în pregatire la Editura HERALD
K.G. Durckheim - Cotidianul ca exercitiu pe calea metamorfozei

Sensul practicii este acela de a-l conduce pe omul,
separat de Fiinţa lui autentică,
la integralitatea lui, la sănătatea lui (Wieder-Heil-Werden).

Ce înseamnă: „a fi sănătos”[1] (Heil)?

Sănătos nu este omul care s-a adaptat pur şi simplu lumii, stăpânindu-şi cu succes existenţa, arătându-se sociabil, eficace în lume, în timp ce rămâne surd la apelurile Fiinţei lui.

Este sănătos, dimpotrivă, numai omul care se deschide energiilor izvorâte din propriul său „fond”, care devine apt să le primească, să acţioneze în funcţie de aceste forţe care îl regenerează şi îl orientează.

Este sănătos doar omul care, în mijlocul unei lumi aride, dezordonate, sfâşiate de conflicte este capabil să manifeste abundenţa supranaturalã, autenticitatea sensului şi unitatea salvatoare a FIINŢEI supranaturale. Dar niciodată omul nu realizează definitiv aceasta.
El este întotdeauna pe cale.

De aceea este sănătos doar omul care trăieşte printr-o „formulă de viaţă”
pe care contactul cu FIINŢA i-a permis să o degajeze
şi datorită căreia el se poate menţine pe Calea metamorfozei.


[1] Heil poate însemna: sănătos, întreg, vindecat, scăpat, mântuit, salvat.

Toate sensurile pot fi la fel de valabile aici. (n.t.)

30 aprilie 2014

Rollo May despre creativitatea inconstientului,
în spetã în... matematicã

De aceea matematicieni şi fizicieni vorbesc despre „eleganţa” unei teorii. Utilitatea este cu totul integrată frumuseţii.
Armonia unei forme interne,
logica intrinsecă a unei teorii,
frumuseţea care ne atinge sensibilitatea,
aceştia sunt factorii care determină emergenţa unei idei.

Rollo May - Le courage de créer

De ce anume aici

28 aprilie 2014


Macea, Parcul dendrologic, 2014

27 aprilie 2014

Sub semnul creativitãtii...


De fapt, Zen şi sunt, mi-am dat seama, foarte asemănătoare.
În amândouă, cheia secretului e să fii în fiecare clipă viu, alert, prezent.

Andrei Şerban, O biografie, Editura POLIROM

Mai mult, postat azi aici

25 aprilie 2014

Sub semnul creativitãtii...

Andrei Serban - despre teatrul (o formă de teatru japonez)

…în magia şi transcendenţa -ului
găseam o experienţă care rezona în mine profund, greu de explicat în cuvinte.
Mişcările nerealiste şi muzica hieratică îmi transmiteau un sentiment adânc de linişte, de echilibru interior, şi astfel parcă înţelegeam în trup ceea ce mintea nu putea să descrie. Melodie, dans şi dramă, din care drama contează cel mai puţin, interesul fiind de a reţine, de a suspenda clipa;
acest teatru rupt de realitatea timpului nostru a fost pentru mine
cel mai concret exemplu de spiritualitate în artă.


Din cartea autobiografică a lui Andrei Şerban, O biografie, Editura POLIROM, pag. 155

Mai mult deja aici

Detalii carte pe site-ul Editurii POLIROM aici

23 aprilie 2014

Thomas Merton
Sinceritate


Noi nu avem realitate decât în măsura în care spunem adevărul.
Omul uită cu greu nevoia lui de adevăr,
căci instinctul de a cunoaşte este prea puternic în el pentru a fi distrus.
Dar el poate să uite că trebuie neapărat să-l spună.
Trebuie să fim adevăraţi lăuntric, adevăraţi faţă de noi înşine,
înainte de a putea cunoaşte adevărul exterior.
Şi devenim adevăraţi lăuntric manifestând adevărul aşa cum ni se dezvăluie.

Mai mult - un pic deocamdatã...: aici

Din volumul Thomas Merton - Nul n'est une île

20 aprilie 2014

Thomas Merton
Vântul suflă încotro vrea

Dumnezeu, care este peste tot, nu ne părăseşte niciodată.
Cu toate acestea, uneori El pare să fie absent.
Şi dacă nu-L cunoaştem bine nu putem înţelege că
El poate fi mai aproape de noi atunci când este absent
decât atunci când este prezent.
Există două feluri de absenţă a lui Dumnezeu.
Una ne condamnă, cealaltă ne sanctifică.


Mai mult - un pic deocamdatã dar ESENTIAL : aici

Din volumul Thomas Merton - Nul n'est une île

18 aprilie 2014

Din totdeauna am vrut să-i spun cuiva (nu ştiu cui):
Nu fi trist.
Şi am impresia că aceasta reprezintă pentru mine
o mărturisire foarte intimă,
pe care trebuie să o rostesc tandru
şi încet de tot
şi într-un amurg târziu.


Rainer Maria Rilke – Jurnal de tinereţe, Editura Ideea Europeană, pag. 67

17 aprilie 2014

Din volumul
Joseph CampbellEroul cu o mie de chipuri, Editura Herald

În urma experienţei mistice pe care a trăit-o în timp ce oficia liturghia la Napoli, Toma din Aquino şi-a pus condeiul şi călimara pe raft şi a lăsat ultimele capitole din Summa Theologica să fie scrise de o altă mână. „Zilele mele dedicate scrisului – spune el – s-au încheiat; căci mi s-au revelat astfel de lucruri încât tot ceea ce am scris şi am învăţat îmi par a avea puţină însemnătate; de aceea nădăjduiesc întru Domnul că, aşa cum învăţătura mea a luat sfârşit, la fel se va sfârşi şi viaţa mea.” Puţin după aceea, la 49 de ani, Toma din Aquino a murit.

Fiind dincolo de viaţă, aceşti eroi se află dincolo de mit. Ei nu se folosesc de mit şi nici mitul nu se mai poate referi în mod adecvat la ei. Legendele lor sunt repetate, dar sentimentele pioase şi învăţăturile despre care vorbesc biografiile lor sunt în mod necesar inadecvate, nu li se mai potrivesc, rămân simple exerciţii de stil. Ei s-au îndepărtat de tărâmul formelor, cel în care coboară încarnarea, locul în care Bodhisattva rămâne, tărâmul profilului manifestat al Marii Feţe. Odată ce profilul ascuns a fost descoperit, mitul  este cuvântul penultim, iar tăcerea cuvântul ultim. În clipa când spiritul sesizează ceea ce este ascuns, nu mai rămâne decât tăcerea.
(pag. 362)

din minunata carte, inspirată şi inspiraţională scrisă de Joseph Campbell, Eroul cu o mie de chipuri,
recent apărută şi în româneşte, la Editura HERALD

... căci fiecare dintre noi este în fond un erou chemat la Viaţă,
inspirându-se,
în această sarcină specific şi în cel mai înalt grad umană,
după modelul marilor mituri ale omenirii. 

Detalii carte pe site-ul editurii HERALD aici:
http://www.edituraherald.ro/component/virtuemart/eroul-cu-o-mie-de-chipuri-detail#.U0ehVlV_u7M

16 aprilie 2014

Cu cât devenim mai umani, cu atât devenim mai diferiţi.

Cât de semnificativ este faptul că alţii au numit umanul drept general, indiferent de locul în care toţi se găsesc şi se recunosc. Trebuie să se înveţe să înţeleagă că tocmai umanul este cel care însingurează.

Cu cât devenim mai umani, cu atât devenim mai diferiţi. De parcă fiinţele s-ar înmii dintr-odată; căci un nume colectiv, care a fost mai demult suficient pentru mii nu va ajunge în curând pentru zece oameni şi va trebuie să fie privit fiecare în parte. Să ne gândim: dacă am avea o dată în loc de popoare, naţiuni, familii şi societăţi, inşi, dacă nu am mai putea reuni nici măcar trei într-un singur nume! Nu va trebui să devină atunci lumea mai mare?

De aici pornesc, fireşte, drumuri bune; deocamdată nevoia de a se alătura, de a-şi alege scopuri comune este încă foarte mare. Totuşi prin aceasta se diminuează responsabilitatea insului şi forţa lui este potenţată artificial de nobilul sentiment al concurenţei.


Rainer Maria Rilke – Jurnal de tinereţe, Editura Ideea Europeană, pag. 110

14 aprilie 2014

Fiecare creşte, doar, dinspre cei mulţi către sine.
Dacă vreunul s-ar fi găsit pe sine şi dacă s-ar fi salvat,
poate că s-ar putea întoarce la cei mulţi şi să le fie mântuitor,
ei l-ar crucifica ori l-ar arde.
Şi cu ce rămâne apoi din el, ei şi-ar croi o religie.


Rainer Maria Rilke – Jurnal de tinereţe, Editura Ideea Europeană, pag. 46

13 aprilie 2014

Emanuel Swedenborg: "Acum este permis"

Descriind un templu vãzut în rai în timpul uneia dintre
experientele lui spirituale, el a scris:
"Am vãzut stând scris deasupra portii:
< Acum este permis >,
iar acest lucru însemna cã acum se acordã permisiunea de
a se intra cu discernãmînt în misterele credintei.
"
Cãutãtorul si-a atins telul.Rivalitatea acerbã dintre asertiunile de credintã si discernãmântul stiintific, în care a fost angrenat timp de 70 de ani, a ajuns în sfârsit la o rezolvare. Cãlãuzit de revelatia divinã, inginerul-legislatorul-administratorul-savantul-teologul a gãsit în cele din urmã un loc în care stiinta si religia erau una.

Este vorba despre Emanuel Swedenborg (1688-1772)

Fragment extras(pag. 80) din volumul:
UN SAVANT EXPLOREAZÃ SPIRITUL
O biografie a lui Emanuel Swedenborg
- concepte cheie ale teologiei sale -

apãrutã în 2014 la editura PRONIA INTERNATIONAL

Detalii carte pe ELEFANT - inclusiv pret bun pe moment - aici:
http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/biografii/un-savant-exploreaza-spiritul-218561.html

11 aprilie 2014

Joseph CampbellEroul cu o mie de chipuri,
Editura HERALD


Fie că stăm şi ascultăm cu amuzament reţinut poveştile fantastice ale unui vrăjitor cu ochi roşii din Congo, fie că citim fascinaţi traducerile versetelor mistice ale lui Lao-Tse; fie că din când în când reuşim să înţelegem vorbele de duh ale lui Toma D’Aquino sau că din senin înţelegem semnificaţia unei legende stranii a eschimoşilor, întotdeauna ceea ce redescoperim este
acea unică poveste
, mereu aceeaşi, deşi îşi schimbă mereu forma,
o poveste care ne dă impresia persistentă şi provocatoare că
avem încă mult de experimentat,
mult mai mult decât va fi vreodată cunoscut sau spus.

Pretutindeni în lume, indiferent de timp şi de circumstanţe, miturile oamenilor au înflorit. Ele au fost inspiraţia vie a tot ceea ce a reieşit din activitatea trupului şi a minţii umane. Nu aş exagera dacă aş spune că
mitul este poarta secretă prin care energiile nesecate ale cosmosului pătrund în manifestările culturale ale oamenilor
. Religiile, filosofiile, artele, formele sociale create de omul preistoric şi istoric, primele descoperiri tehnologice şi ştiinţifice, visele din timpul somnului, toate acestea se nasc din inelul magic, fundamental, al mitului.
Minunea vine din faptul că puterea de a mişca şi inspira centrii profunzi ai creativităţii rezidă în cele mai simple poveşti pentru copii – aşa cum aroma oceanului se regăseşte în fiecare picătură sau cum întreg misterul vieţii se află chiar şi într-un ou de purice. Pentru că simbolurile mitologice nu sunt fabricate; ele nu pot fi ordonate, inventate sau reprimate definitiv. Ele sunt producţii spontane ale psihicului şi
fiecare are înăuntrul său grăuntele nealterat al propriei sale puteri.

Aşa începe această minunatã carte profund inspiraţională…

Detalii carte pe site-ul editurii HERALD aici:
http://www.edituraherald.ro/component/virtuemart/eroul-cu-o-mie-de-chipuri-detail#.U0ehVlV_u7M

10 aprilie 2014

Din cartea în pregãtire la Editura HERALD, Cotidianul ca exercitiu...

Omul care este cu adevărat pe Cale,
si ajuns de vicisitudinile lumii,
nu caută niciodată pe cineva care să-i ofere refugiu şi consolare
şi care, validându-l, l-ar ajuta să rămână cel care este.
El va căuta mai degrabă pe cel care, neînduplecat şi fidel,
îl va ajuta să îndrăznească să reziste la vicisitudine,
văzând în suferinţăvadul spre celălalt ţărm” care trebuie traversat cu curaj.
Numai în măsura în care se expune, mereu şi din nou, aneantizării,
va întâlni omul ceea ce este indestructibil.
Aceasta este demnitatea celui curajos.


K.G. Durckheim - Der Alltag als Ubung, pag. 100

9 aprilie 2014


Claude Monet - Water garden at Giverny
Sursa:http://www.claudemonetgallery.org/

arta e un drum spre libertate.
Cu toţii ne-am născut în lanţuri.
Unul ori altul îşi uită lanţurile: le argintează sau le aureşte.
Noi însă vrem să le rupem.
Nu cu o forţă urâtă şi brutală;
vrem să creştem din ele în afara lor.


Rainer Maria Rilke – Jurnal de tinereţe, Editura Ideea Europeană, pag. 34

8 aprilie 2014

Se schimbă mereu trei generaţii.
Una îl găseşte pe Dumnezeu,
cea de-a doua arcuieşte strâmtul templu deasupra lui şi îl încătuşează astfel,
iar cea de-a treia sărăceşte şi scoate piatră cu piatră din Casa Domnului,
 pentru a construi cu ele nevoiaşe şi sărăcăcioase colibe.
Apoi vine una care trebuie să caute din nou pe Dumnezeu…


Rainer Maria Rilke – Jurnale de tinereţe, Editura Ideea Europeană, pag. 31

5 aprilie 2014

Debbie Ford despre rãzboinica neînfricatã

O războinică neînfricată nu se uită la trecutul,
la tiparele şi la istoria familiei sau la problemele sale,
pentru a hotărî dacă se poate simţi bine în propria-i piele.
Ea priveşte înlăuntrul său, la puterea divină care a creat-o.
Se află aici să prindă puterile necesare pentru a-şi atinge potenţialul
- ceea ce înseamnă că va avea de înfruntat adversităţi.
Va trebui să se elibereze de limitarea gândurilor şi a minţii sale,
care o pot păcăli să creadă că nu e decât o muritoare imperfectă.
Va trebui să fie dispusă să înfrunte conflicte, care-i vor spori puterea,
pe măsură ce continuă să se concentreze asupra viziunii viitorului,
mai degrabă decât a trecutului.
O războinică neînfricată este o femeie care luptă cu curaj împotriva duşmanului universal - necunoaşterea de sine.


Debbie Ford - CURAJ, Editura FOR YOU


Mai multe fragmente postate azi aici

Sã fie o simplã COINCIDENTÃ faptul cã
ultima carte a lui Debbie Ford, stiindu-se grav bolnavã, este dedicatã FEMEILOR
cu mesajul de a fi "rãzboinice neînfricate" pentru BINE
si
ultima carte a Arianei Buisset, stiindu-se tot asa grav bolnavã, este dedicatã tot fragilitãtii:
MAI ÎNTÂI FEMEILE SI COPIII ?

salt la începutul paginii aici