Aforismul sau meditatia zilei - pagina 16

Navigare pagini aforisme: 19 18 17 16 15 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Salt la Sfarsitul paginii

27 decembrie 2018


Si tot de Sãrbãtori si de Centenar... de (re)citit un roman românesc:
Liviu Rebreanu, Pãdurea spânzuratilor


- Măicuţă, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însufleţire...

...

„Am pierdut pe Dumnezeu", îi fulgeră prin minte, închizând ochii cu frică, parcă astfel ar fi vrut să împiedice ruina. Avea impresia foarte clară că se prăbuşeşte într-o prăpastie fără fund şi nu se poate opri, nu se poate agăţa de nimic. Aceasta însă a ţinut numai un moment, sau poate nici atâta, iar pe urmă a rămas cu o groază crâncenă în inimă, ca şi când s-ar fi trezit, în miez de noapte, singur, într-un cimitir imens, fără să ştie încotro să apuce...

...

Apoi toate simţămintele, cele tulburi, ca şi cele clare, se adunara într-un mănunchi solid, puternic, şi îndată îi apăru în creieri un gând viu ca un trăsnet: „Sufletul meu a regăsit pe Dumnezeu!"

O dâră de raze albe scânteia pe crucea udată de furtună. Flacăra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare, cu zgomotul ploii, cu verdeaţa câmpurilor, cu albastrul care părea un ochi al infinitului, cu infinitul însuşi, într-o armonie fierbinze. Simţea în sufletul său pe Dumnezeu, precum sufletul său se simţea în Dumnezeu…

Douã fragmente, din care am extras cele de mai sus, postate azi pe site AICI

19 decembrie 2018

Recomandare de carte bunã… de SĂRBĂTORI…

Eric-Emmanuel Schmitt – Evanghelia după Pilat, Humanitas Fiction

O carte pentru care autorul s-a documentat vreme de 10 ani. A început sã o scrie în 1993 si dupã sapte ani de lucru, când era gata pentru dat la editurã, cartea i-a fost furată (exista doar pe suport digital). A început să o scrie din nou, de data asta pe hârtie. Prima editie a cãrtii în francezã a apãrut în 2000, la Editura Albin Michel, Paris.

Spicuiri din ceea ce scrie autorul despre scrierea acestei cărţi în Postfaţa ediţiei din 2015 de la Humanitas:


Cum de am avut îndrăzneala să scriu în numele lui Isus? Un ateu nu s-ar jena, pe când eu, care am primit credinţa în Sahara, eu, a cărui spiritualitate poate fi numită, datorită studiului şi timpului, creştină, eu transgresez continuu limitele, îmi iau dreptul meu în fiecare clipă, nesocotesc caracterul sacru al Evangheliilor!
Justific această îndrăzneală prin scopul cărţii mele: acela de a crea o imagine vie şi apropiată a lui Isus, a cărui figură e ştearsă după atâtea veacuri de reprezentări pioase, al cărui cuvânt nu răsună decât ca un ecou abia auzit, repetat papagaliceşte, ale cărui fapte sunt încremenite în tablouri atât de cunoscute încât nimeni nu le mai observă, ale cărui strigăt, îndoială şi curaj sunt ignorate, înăbuşite de Bisericile care, pentru a edifica poporul, au vrut să prezinte un Dumnezeu încurajator, sigur de el, conştient de propriul destin.
După douăzeci de veacuri de zvonuri, de scrieri, de palimpseste, de şoapte, nu mai auzim nimic, nu mai vedem nimic! Dacă îi întreb pe contemporanii mei, Isus este pentru ei un celebru necunoscut: nu mai este nici Dumnezeu, nici om. Nu mai e un Dumnezeu pentru că e redus la o figură istorică – înţelept, iluminat, impostor sau victimă – căreia îi recunoaştem, totuşi, existenţa. Nu mai e un om, căci, în dorinţa lor de a crede şi de a-i face să creadă şi pe alţii, religioşii se leagă excesiv de caracterul divin, de puterea miraculoasă a personajului.
În cartea mea, îl voiam mai întâi om, apoi Dumnezeu…

Sigur că pentru a descrie şederea lui Isus în pustiu, mă inspir din propria mea noapte în deşert: în februarie 1989, am intrat ateu în Sahara şi am ieşit credincios.

Un mister îţi dă de gândit fără încetare.

Detalii carte pe site-ul Editurii HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/evanghelia-dup%C4%83-pilat-0

16 decembrie 2018

POVESTEA CEA BUNĂ.
Discutii despre adevãr, fictiune si psihoterapie psihoanaliticã,
Editura TREI, 2016
Dialog între J.M. Coetzee si Arabella Kurtz

Am postat azi pe site AICI
un capitol din aceastã carte foarte interesantã.

Chiar dacã perspectiva asupra omului - comunã celor doi parteneri de dialog - mi se pare incompletã, sãrãcitã tocmai de esentialul uman.
Depinde ce se întelege exact prin perspectivã post-religioasã aici. Mai exact la ce fel de "religios" se raporteazã acest "post".
Încã nu am terminat-o de citit, sunt doar pe la mijloc. Nu este usor de citit.

15 decembrie 2018

Artiştii – cântăreţii, pictorii, scriitorii – sunt cei care m-au inspirat cel mai mult în ceea ce priveşte natura subiectivă şi intersubiectivă a experienţei; cei care îmi spun că nu putem decât să fim noi înşine, dacă am găsi încrederea să realizăm asta; şi că, vrem-nu vrem, suntem influenţaţi de alţii, de cei care au venit înaintea noastră şi cei care trăiesc alături de noi, în moduri pe care doar le bănuim.
Arta pe care o iubesc pare să-mi spună: „Priveşte la ce se întâmplă în jurul tău – cu toată bogăţia, detaliile şi culorile, cu frumuseţea şi urâţenia sa; nu te opri din a privi şi din a te gândi la ce vezi; dar nici nu uita că tu eşti cel care priveşte, că ai o poziţie şi un loc din care să priveşti – şi la fel fac şi alţi oameni. Ocupă acea poziţie pe deplin.”

Arabella Kurtz

în cartea POVESTEA CEA BUNĂ.
Discutii despre adevãr, fictiune si psihoterapie psihoanaliticã,
Editura TREI, 2016
Un fascinant dialog între
J.M. Coetzee, laureat în 2003 al Premiului Nobel pt. literatură,
şi psihoterapeuta Arabella Kurtz
despre nevoia umană de a imagina poveşti.

Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/arabella-kurtz-povestea-cea-buna/2923/

8 decembrie 2018

O carte pe care tocmai am citit-o cu mare încântare:
François-Henri Désérable – Un anume domn Piekielny,
Humanitas Fiction, 2018,
un roman prezent pe toate listele marilor premii literare în 2017,
printre care şi Premiul Goncourt – Alegerea României 2017.

Poate că, în cele din urmă, nu trebuie să căutăm prea departe: Gary crezuse în literatura care era viaţa însăşi, care ajungea din urmă viaţa şi se confunda cu ea; crezuse că literatura va triumfa asupra vieţii, dar iată că renunţase să mai creadă asta. Flacăra încetase să mai ardă pe altar. Torţa literaturii nu mai strălucea în noapte.



Înainte de aceasta am citit şi cartea lui Romain Gary (Emile Ajar) – Ai toată viaţa înainte, Editura UNIVERS,
Romain Gary fiind cel în jurul căruia gravitează, ca în jurul unui mister, romanul indicat mai sus.

6 decembrie 2018

Am vãzut filmul MOROMETII 2. Mi-a plãcut.
Este o restituire autenticã a unui fragment de istorie
prezentat falsificat în comunism.
Cu transparente spre prezentul ce tinde sã repete trecutul drapat în aceeasi minciunã.

5 decembrie 2018

Erich Fromm - Arta de a trãi

Poate cel mai dificil obstacol în calea deprinderii artei de a trăi este ceea ce aş numi „marea impostură" .
...
În sferele artelor şi literaturii, impostura este de asemenea necontrolată. Publicul, chiar şi publicul educat, şi-a pierdut în mare măsură capacitatea de a recunoaşte diferenţa dintre ceea ce este autentic şi ceea ce este fals. Acest defect este cauzat de mai mulţi factori. Primul este orientarea pur cerebrală a celor mai mulţi oameni. Ei citesc sau ascultă doar cuvinte şi concepte intelectuale şi nu ascultă „cu a treia ureche", cea pentru verificarea autenticităţii autorului. Pentru a da un exemplu: în literatura despre budismul zen există scriitori ca D.T. Suzuki, a căror autenticitate este mai presus de îndoială; el vorbeşte despre ce a trăit, însăşi realitatea acestei autenticităţi face cărţile lui deseori dificil de citit, întrucât a nu oferi răspunsuri satisfăcătoare raţional ţine de însăşi esenţa zenului. Există alte cărţi care par a înfăţişa corect ideile zen, dar ai căror autori sunt doar nişte teoreticieni cu o experienţă redusă. Cărţile lor sunt mai uşor de înţeles, dar ele nu transmit calitatea esenţială a zenului. Totuşi, eu am constatat că cei mai mulţi oameni care pretind că au un interes serios pentru zen nu au observat diferenţa decisivă, în ceea ce priveşte calitatea, dintre Suzuki şi alţii.

Erich Fromm - Arta de a trãi, editura TREI

Situatia de mai sus, datã ca exemplu, este vizibilã si la noi, în România.
Drept urmare se cer si se publicã cãrti usoare despre zen care sunã frumos dar nu duc nicãieri, iar cele scrise de cineva care STIE despre ce-i vorba din propria practicã, serioasã si îndelungatã, nu se publicã deoarece "nu se vând"...

Cititi mai mult din capitolul din care am extras fragmentul de mai sus AICI

28 noiembrie 2018

Ce n-au promis românii ungurilor la Alba Iulia?
Un articol foarte interesant pe CONTRIBUTORS
scris de Szilagyi N. Sandor.
O lectie de istorie si o abordare realistã a problemei minoritãtilor.

http://www.contributors.ro/editorial/ce-n-au-promis-romanii-ungurilor-la-alba-iulia/

19 noiembrie 2018

Un interviu interesant cu istoricul francez Thierry Wolton
Partidul sau Serviciile? Cine a castigat, in România, lupta pentru mostenirea comunistilor
- Un interviu cu adevãruri incomode despre români
pe ZIARE.com aici:
http://www.ziare.com

Si încã un interviu interesant, altfel, cu Valeriu Nicolae,
Partea a 2-a a interviului LOVE STORY EDUCATION
pe HOTNEWS.ro aici:
https://www.hotnews.ro/

Si o initiativã PRESSONE pe tema invidiei:

O sutã de ani de invidie la români aici:
https://pressone.ro/video/100-de-ani-de-invidie-la-romani/
Trãiascã capra vecinului:
(valorificarea pozitivã a invidiei) aici:
https://traiascacapravecinului.ro/

16 noiembrie 2018

Astã searã pe TVR1 la 21:10 filmul Anne Frank

Partea I-a
(Partea a II-a vinerea viitoare)

Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/anne-frank-3492/


Meditatia zazen este întâlnirea cu sine însusi
într-un mod pânã atunci refulat sau necunoscut.
K.G. Durckheim

10 noiembrie 2018

Autocunoaşterea pe care o aduce calea psihologiei abisale şi al cărei prim stadiu e legătura cu umbra sărăceşte omul de iluzii, dar îl îmbogăţeşte în înţelegere şi pricepere, căci extinderea personalităţii prin întâlnirea cu umbra mijloceşte deschiderea unui nou acces, nu numai la propriile profunzimi interioare, ci şi la latura întunecată a speciei umane ca întreg. Acceptarea umbrei este o creştere în abisurile propriului sol primordial, iar odată cu pierderea iluziei flotante a unui eu ideal se naşte o nouă profunzime, înrădăcinare şi stabilitate.

Erich Neumann – Psihologia abisală şi noua etică, Editura Nemira, pag. 84

5 noiembrie 2018

Semnalez un film de animatie frumos si inspirational pentru copii:
FERDINAND

Vineri pe HBO la 18:30

Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/ferdinand-628921/

Iatã cum ar trebui sã fie basmele actuale pentru copii,
care sã vizeze adultii de mai târziu:
sãnãtosi, curajosi, proactivi, pasnici dar preseverenti,
solidari cu semenii (ajutând chiar concurenta :)),
care îsi urmeazã visul...
Într-o lume în care "Taurii nu înving niciodatã"...

Si pentru cei mari o privire lucidã si echilibratã asupra realitãtii zilei:
Un interviu cu Mihaela Miroiu pentru ziare.com aici:
http://www.ziare.com/politica

Libertatea individuala nu pare sa fie valoare suprema.
Aceasta pune in pericol forma sociala de organizare a libertatii: democratia.

3 noiembrie 2018

Cu cât oamenii sunt mai sensibili faţă de Umbră,
cu cât o acceptă mai firesc,
cu cât mai mult asimilează din substanţa ei,
Diavolul îşi reduce dimensiunile.
Când aceste noţiuni intră în joc şi omul îşi asumă o responsabilitate autentică în raport cu ele, îşi asumă, în acelaşi timp, o responsabilitate faţă de umanitate în general. Diavolul este problema noastră, a tuturor, pentru că Diavolul este legat de noi toţi, prin însăşi Umbra noastră.

Diavolul, în viziuni, povesti si vise de Lavinia Bârlogeanu, Editura NEMIRA, pag. 369

Cu aceste rânduri se încheie cartea.
De precizat cã Diavolul reprezintã Umbra colectivã, dar situatia este mai complexã.

Am reluat un citat de la Aforismul zilei din data de 7 decembrie 2016,
în jurul cãreia sunt mai multe referinte pe tema aceasta a Umbrei noastre.

Un interviu foarte interesant cu Lavinia Bârlogeanu la RFI
pe tema Despre Jung, umbrele si luminile din noi
poate fi audiat aici:
https://www.rfi.ro/emisiunile-rfi-ro-94492-lavinia-barlogeanu-despre-jung-umbrele-si-luminile-din-noi

31 octombrie 2018

… căci la urma urmei, tocmai în lucrurile cele mai profunde şi însemnate, suntem nespus de singuri, şi ca unul să-l poată sfătui pe celălalt sau chiar să-l ajute trebuie să se întâmple multe, multe trebuie să reuşească, trebuie să se potrivească o constelaţie întreagă de lucruri, ca să ai o dată măcar norocul acesta.

Rainer Maria Rilke – Scrisori către un tânăr poet, Editura Diana Press, pag. 20

29 octombrie 2018

Azi fãrã cuvinte...

Doar putinã muzicã cu Alexandra Violin:
http://alexandraviolin.ro/ro_RO
Ambiantã muzicalã pentru evenimente.

*

Desearã pe CINEMAX2 la 21:30 filmul de animatie PERSEPOLIS
la a cãrui regie a participat si Marjane Satrapi,
autoarea romanului grafic autobiogarfic PERSEPOLIS.
O paginã dramaticã din istoria Iranului, Revolutia islamicã din 1978... Cu mult umor totusi..



Detalii film pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/persepolis-18004/

25 octombrie 2018

Este nevoie de timp
pentru a admite că suntem destinaţi suferinţei
întrucât viaţa nu merge înainte fără suferinţă
dar
e nevoie de şi mai mult timp
pentru a avea revelaţia că suntem,
înainte de toate,
destinaţi bucuriei. 

Lytta Basset – La Joie imprenable, ed. Albin Michel, Paris, France

Fragmente traduse din carte pe site AICI

19 octombrie 2018

Toamnă
de Rainer Maria Rilke

Cad frunzele şi cad ca de departe,
parcă s-ar ofili grădini în ceruri;
şi cad încet, cu gesturi care neagă.

Şi noaptea, cade greu ţărâna-ntreagă,
din mii de stele în singurătate.

Noi toţi cădem. Şi-această mână cade.
Şi cealaltă, o vezi: la fel, în toate.

Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta nesfârşit de blând.

14 octombrie 2018

C.G. Jung despre inconstient

(...) Motoul „Dacă vrei, poţi” este superstiţia omului modern.

Totuşi, pentru a susţine acest crez, omul modern plăteşte preţul printr-o remarcabilă lipsă de introspecţie. Este orb la faptul că, în ciuda raţioalităţii şi eficienţei lui, este posedat de „forţe” pe care nu le poate controla. Zeii şi demonii lui nu au dispărut deloc; ei doar au primit nume noi. Ei îl fac să aibă nelinişti, vagi aprehensiuni, complicaţii psihologice, o nevoie insaţiabilă de pastile, alcool, tutun şi mâncare – şi, pe deasupra, îi provoacă o gamă largă de nevroze.

C.G. Jung – Abordarea inconştientului, din volumul Omul si simbolurile sale

Contextul din care a fost extras citatul de mai sus poate fi citit AICI

13 octombrie 2018

Dominique Durand - Meditati? Nu încetati niciodatã antrenamentul


Sursa foto: www.zazenbear.com

Este partea a doua a scrisorii periodice de la Centrul Durckheim din Franta.

Scrisoare scrisã de Dominique Durand, tradusã integral aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2018/10/dominique-durand-meditati-nu-incetati.html

Dominique Durand este fondatoare a Asociatiei INSTANT din Grenoble,
asociatie dedicatã meditatiei pe calea trasata de K.G. Durckheim.
Site aici: https://associationinstant.wixsite.com

11 octombrie 2018

Jacques Castermane - Dacã mi-ar fi dat sã înteleg !

Iată răspunsul dat de Hirano Katsufumi Roshi unui participant care spunea că nu înţelege importanţa acordată exerciţiului mersului lent (foarte lent) propus între două perioade de zazen.

„Când, după zazen, exersăm exerciţiul mersului lent (Kin Hin), atenţia la picioare este importantă. Modul nostru de a merge face parte din practicile importante din zen. Persoanele care au practicat mult se remarcă prin frumuseţea şi demnitatea manierei lor de a merge. În viaţa de toate zilele, noi trebuie să îndeplinim cu seriozitate şi ardoare ceea ce avem de făcut pe moment; fiecare lucru, unul câte unul, cu grijă fără a-l fuşeri”.

Jacques Castermane
Scrisoarea nr. 76, octombrie 2018, de încurajare la o practicã zilnicã a meditatiei atentiei depline
tradusã integral în romîneste pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2018/10/scrisoarea-periodica-de-la-centrul.html

3 octombrie 2018

"Coruptie existã peste tot..." - una din manipulãrile zilei

Da, dar nu-i totuna ca nivelul coruptiei sã fie de 30%,
adicã rãmân 70% pentru realizarea proiectului destinat societãtii
sau
nivelul coruptiei sã fie de 70%,
adicã rãmân 30% pentru realizarea proiectului destinat societãtii,
care în astfel de conditii este fãcut de mântuialã.

2 octombrie 2018

Un film românesc de neratat:
"Imi este indiferent dacã în istorie vom intra ca barbari"
de Radu Jude
zilele acestea în cinematografele din România.
Un film tare, cu teme de reflectie în jurul unui episod istoric si totusi foarte actuale.
Si totul îmbãiat într-un umor nebun...

30 septembrie 2018

Dacă umbra ne devine prieten sau inamic, depinde în mare parte de noi înşine. (…) De fapt este exact ca orice fiinţă umană, cu care trebuie să ne înţelegem: uneori trebuie să cedăm, uneori să rezistăm, uneori să oferim dragoste – în funcţie de ce anume reclamă situaţia. Umbra devine ostilă numai când este ignorată sau neînţeleasă.
Uneori, deşi nu foarte des, individul se simte obligat să îşi trăiască cea mai rea parte a naturii sale şi să şi-o reprime pe cea bună. (…)
Ar fi relativ uşor dacă umbra s-ar putea integra în personalitatea conştientă numai prin încercarea de a fi sinceri şi de a ne folosi înţelegerea profundă (insight). Însă, din nefericire, o asemenea tentativă nu funcţionează mereu. În partea de umbră a personalităţii există un impuls atât de puternic, încât raţiunea nu poate izbândi împotriva lui. O experienţă amară din exterior poate ajuta ocazional; trebuie să cadă o cărămidă în capul cuiva, ca să zicem aşa, pentru a opri pulsiunile şi tendinţele umbrei. Cu timpul, acestea pot fi oprite luând o decizie eroică, dar este necesar un efort supraomenesc, iar acest lucru este posibil numai dacă Omul Măreţ dinăuntru (Sinele) îl ajută pe om să o facă.

Marie-Louise von Franz – Procesul individuării

din cartea fabuloasã despre noi însine, recomandatã recomandatã zilele trecute:
OMUL SI SIMBOLURILE SALE. C.G. Jung,
M.-L. von Franz, Joseph L. Henderson, Jolande Jacobi, Aniela Jaffé
Editura TREI, pp. 225-227

26 septembrie 2018

Recomandare de carte:

OMUL SI SIMBOLURILE SALE. C.G. Jung,
M.-L. von Franz, Joseph L. Henderson, Jolande Jacobi, Aniela Jaffé
Editura TREI



Detalii carte pe site-ul Editurii Trei aici

25 septembrie 2018

#staiacasadereferendum

Unul dintre cele mai folosite argumente din tabãra pro-referendum este cã trebuie APARATI COPIII.

Mie mi se pare ca ei trebuie aparati de:

- violenta conjugalã, violenta fizicã, bãtãi, teroare psihicã, traume cauzate de violenta psihologicã din partea pãrintilor;

- sãrãcie (e de-a dreptul CINIC faptul cã se cheltuiesc 40.000.000 euro pentru un referendum inutil în loc sã fie cheltuiti pentru copii care nu au hranã);

- lipsa de educatie - România are 40% din copiii ei analfabeti functional.

Liliana Popescu pe ADEVARUL.ro aici
Subscriu integral, VJ.

Citeste mai mult: adev.ro/pflol6

19 septembrie 2018

Mihai Maci:
Referendumul initiat de "Coalitia pentru familie" nu este despre homosexuali

Pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/

Orice integrare în ceva mai mare antreneaza – la un moment dat – o criza identitara. Acest lucru era previzibil. Ceea ce e trist e faptul ca nu am aplicat o terapie daca nu preventiva, macar consecventa integrarii pentru aceasta criza. Unde? În media si, mai ales, în scoala.

... o scoalã bunã învata moderatia si corelativul ei, luciditatea. Iar un om lucid stie cã nu poate ajunge la destinatie decât parcurgând toate etapele; cã nu existã salturi si cã rezolvarea tuturor relelor” printr-un singur pas e o pura iluzie.

13 septembrie 2018

Halucinant:
Tentativã de loviturã de stat!
Cu oameni veniti în tricouri si în slapi...
sau oricum în tinutã de varã si neînarmati...
din care foarte multi vârstnici si copii.
Printre care s-au strecurat si câtiva instigatori la violentã
cu sigurantã binecunoscuti de cei care au sarcina "sã stie"
si foarte probabil interesul ca acestia sã fie acolo.

Oare pânã unde poate merge NERUSINAREA si SFIDAREA?

Doar nivelul redus îi împiedicã sã realizeze RIDICOLUL propriu.
Plus cã în haitã simtul responsabilitãtii individuale dispare.

7 septembrie 2018

Jacques Castermane
Fidelitatea fata de exercitiul numit zazen

Eu nu practic zazenul de cincizeci de ani pentru a învinge insomnia. Fidelitatea fata de exercitiu ma repune în contact cu un simptom al starii de sanatate fundamentala a fiintei umane, linistea interioara; când avem drept punct de sprijin în existenta linistea interioara, nu (mai) suferim de insomnie.

Eu nu practic zazenul pentru a-mi asuma stresul din mediul meu familial sau profesional. Fidelitatea fata de exercitiu deschide spre ceea ce maestrul zen desemneaza ca fiind adevarata natura a fiintei umane, domeniul calmului interior. Când, în cotidian, avem ca punct de sprijin calmul interior putem îmbratisa majoritatea situatiilor care se prezinta fara a ne stresa. Si daca – întrucât suntem fiinte umane – ni se întâmpla sa recadem în agitatie, nerabdare, iritabilitate, fidelitatea fata de exercitiu ne ajuta sa regasim fara întârziere seninatatea momentan pierduta.

Eu nu practic zazenul pentru a fi mai performant, mai eficient. Fidelitatea fata de exercitiu îl elibereaza pe omul care, în fata actiunii pe care trebuie sa o întreprinda, este îngrijorat, anxios, pentru ca este animat de dorinta de a reusi cu orice pret la care se asociaza teama de esec. Fidelitatea fata de exercitiu ma învata sa fac bine ceea ce am de facut cu sentimentul de a avea infinit de mult timp interior facând-o.

Jacques Castermane - Newletter Centre Durckheim pe aprilie 2018

Integral în româneste pe blogul lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

6 septembrie 2018

În ultimii douăzeci şi trei de ani, din ziua în care mi se răpise postul de judecător şi până în perioada în care mă războisem prin tribunalele revoluţionare din Teheran, repetasem unul şi acelaşi lucru: o interpretare a islamului în armonie cu egalitatea şi democraţia reprezintă o expresie autentică a credinţei. Nu religia ţine femeile prizoniere, ci dictatele alese de aceia care îşi doresc să le ţină robite. Aceasta este credinţa care stă la baza operei mele, alături de convingerea că Iranul trebuie să se schimbe paşnic, din interior.
Mai toată viaţa mea de adult am fost atacată şi ameninţată pentru abordarea mea de iranienii din ţară, care mă numesc renegată pentru îndrăzneala de a susţine că islamul poate privi şi spre viitor, precum şi de criticii secularişti de peste hotare ai Republicii Islamice, cu atitudini la fel de dogmatice. De-a lungul anilor, am îndurat tot felul de jigniri şi atacuri, mi s-a spus că nu sunt în stare să înţeleg adevăratul spirit al democraţiei odată ce susţin că libertatea şi drepturile omului nu intră inevitabil în conflict cu islamul. Când am auzit declaraţia juriului (la decernarea Premiului Nobel) cu voce tare şi mi-am auzit religia pomenită alături de opera pe care am închinat-o apărării drepturilor iranienilor, am înţeles imediat ce anume era elogiat: credinţa într-o interpretare pozitivă a islamului şi puterea acestei credinţe de a-i ajuta pe iranienii care năzuiau să-şi schimbe ţara pe cale paşnică.

Shirin Ebadi – Iranul meu. Gustul amar al revoluţiei, Editura CORINT, 2018, pag. 242

5 septembrie 2018

O carte pe care tocmai o citesc, cu mare interes …

SHIRIN EBADI, laureată a Premiului Nobel pentru pace (2003), IRANUL MEU

Prima femeie laureatã a Premiului Nobel pentru pace din lumea islamicã
Detalii aici: https://www.nobelprize.org

În călătoriile mele prin toată lumea şi în numeroasele interviuri pe care le-am acordat am ajuns să-mi dau seama că în multe ţări Iranul rămâne necunoscut. Cu alte cuvinte, o propagandă falsă a prezentat Iranul într-o lumină mai proastă sau mai bună decât în realitate. mulţi oameni îşi limitează judecata la cei douăzeci şi opt de ani ai Republicii Islamice, uitându-i cu totul istoria anterioară, de parcă Iranul a apărut peste noapte. Am scris această carte şi pentru a dezvălui adevărul despre Iranul zilelor noastre, după o scurtă incursiune în trecutul său. Am avut ocazia să asist la numeroase evenimente politice şi sociale importante din ţara mea. Am considerat că rememorarea acestora din punctul de vedere al unui observator implicat în domeniul apărării drepturilor omului şi neafiliat niciunui partid politic ar putea să facă lumină asupra adevăratelor evenimente care au loc în Iran. Mă simt cu adevărat onorată să aud opiniile criticilor din numeroase ţări în care mi-a fost publicată cartea, care susţin că eforturile mele s-au bucurat de mare succes. Unii profesori chiar mi-au declarat că le vor recomanda cartea mea studenţilor care studiază istoria Iranului în următorii ani.
În al doilea rând, prin scrierea cărţii mi-am propus să încurajez încrederea în sine şi independenţa femeilor. Sunt o femeie care provine din clasa de mijloc a unei ţări din orientul Mijlociu şi nu m-am folosit de niciun membru al familiei mele pentru a avansa pe scara socială. A trebuit să muncesc pentru ca familia mea să se descurce. Mi-am pierdut profesia la care ţineam – aceea de judecător – din caura Revoluţiei Islamice.
(…)
Da, am reuşit să depăşesc multe obstacole şi să ating poziţia la care am visat întotdeauna. Astfel că femeile din toată lumea trebuie să ştie că succesul se obţine pe o singură cale, aceea de a ignora obstacolele şi greutăţile şi de a-şi menţine vie dorinţa de a reuşi. Nu există problemă care să nu-şi găsească soluţia.

Shirin Ebadi – Iranul meu. Gustul amar al revoluţiei, Editura CORINT, 2018, pag. 255

2 si 5 septembrie 2018

Desearã pe HBO la orele 20 filmul de animatie COCO,
cîstigãtor premiu OSCAR pe 2018
la categoria Cel mai bun film de animatie.
Detalii film pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/coco-974503/

1 septembrie 2018

Nevroza fundamentală a zilelor noastre rezidă în refularea sentimentului ontologic (în pierderea sentimentului fiinţei, dimpreună cu împiedicarea conştientizării potenţialităţilor ca manifestări ale acestei fiinţe).
 … rolul terapeutului nu este acela de a „vindeca” simptomele nevrotice ale pacienţilor, deşi acesta este motivul pentru care cei mai mulţi oameni vin la cabinet. Iar faptul că vin din această raţiune reflectă destul de bine şi problema lor. Terapia are de-a face cu ceva mult mai bazal, ea încearcă să determine persoana să-şi trăiască pe deplin propria existenţă.

 Rollo May – Descoperirea FIINTEI. Fundamentele analizei existentiale, pag. 214

29 august 2018

Despre insight
 sau ceea ce KGD numeşte experienţa fiinţei

O ultimă contribuţie a analizei existenţiale la abordarea timpului se referă la procesul de insight, cel al intuiţiei care cuprinde totul dintr-odată. Kierkegaard se referă la acest moment folosind (potrivit traducerii germane) cuvântul Augenblick, care literal se traduce prin „clipire” şi care, de fapt, înseamnă „clipă” sau „clipită”. Este acel moment în care persoana sesizează sensul unui eveniment important din trecut, prezent sau viitor. Dar este mai mult decât o înţelegere pur intelectuală, căci sesizarea bruscă a unui nou sens ne face să luăm nişte decizii personale, să schimbăm ceva din Gestalt-ul nostru, să modificăm ceva din orientarea noastră către lume şi viitor. Această experienţă este trăită de cei mai mulţi ca un moment de maximă conştientizare; iar în literatura psihologică este denumit ca „experienţă de tip <Aha>”. În plan filosofic, Paul Tillich descrie acest insigt ca pe momentul în care „eternitatea se intersectează cu timpul”. Pentru această experienţă, el dezvoltă conceptul de kairos – adică, „timpul ajuns la împlinire”. În religie şi literatură, acest moment în care eternitatea atinge prezentul este cunoscut drept „epifanie”.

Rollo May – Descoperirea fiinţei, pag. 184, Editura TREI

28 august 2018

Vintilã Mihãilescu - Sã nu dispretuiesti! Manifestul meu

Mitocaãnia a existat dintotdeauna si exista pretutindeni, dar, de regula, a fost si este sanctionatã social ca atare. În România zilelor noastre, ea este însa standardul de viatã socialã: mitocania a devenit fireascã. (...)
Or, mitocania înseamna tocmai domnia dispretului, în care fiecare este, pe rînd si fara a prinde chiar de veste, mitocanul si victima celor din jur. Iar din acest punct de vedere, nu este nicio diferenta de esenta între mitocanul populist si cel elitist! Salvarea se reduce, asadar, la o premisa indiscutabilã: sã nu dispretuiesti!

pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/sa-nu-dispre%C8%9Buie%C8%99ti-manifestul-meu/?cfcc

25 august 2018

Cred că certitudinea interioară nu poate fi obţinută decât prin descoperirea fiinţei şi afirmarea ei în noi înşine. Spre deosebire de orientările psihologice bazate pe condiţionare, mecanisme comportamentale şi pulsiuni, opinia mea este că trebuie să căutăm dedesubtul acestor teorii şi să descoperim persoana, fiinţa căreia i se întâmplă toate aceste lucruri.

Ce-i drept, cultura noastră pare puţin dispusă să discute despre tema fiinţei. Oare pentru că ne expune prea mult, pentru că este prea intimă sau prea pro­fundă? Ocultând fiinţa, nu facem decât să pierdem cele mai preţioase lucruri din viaţă. Asta pentru că sentimentul fiinţei este strâns legat de întrebări mai adânci şi mai fundamentale — întrebările despre dragoste, moarte, anxietate, grijă pentru semeni.

ROLLO MAY - Descoperirea fiintei. Fundamentele analizei existentiale, Editura TREI

Mai mult din aceastã carte în care este vorba despre noi însine ca persoane pe site aici

16 august 2018

Totusi avem în sfârsit o reactie publicã care aduce a normalitate
într-o situatie, se vede, foarte complexã:
Laurentiu Cazan, comandantul actiunii jandarmilor în Piata Victoriei:
Îmi asum tot ceea ce s-a întâmplat în Piatã
aici:
republica.ro

14 august 2018

Andrei Plesu: Avem de a face cu o guvernare submediocrã, incompetentã, obraznicã si periculoasã.
(rfi.ro)

Un rezumat video de 14 minute
al represiunii din seara de 10 august
pe RECORDER.ro:
Tara care îsi calcã oamenii în picioare
https://recorder.ro/tara-care-si-calca-oamenii-in-picioare/

La minutul 10 este episodul în care
jandarmii pornesc la atac în fortã,
ca si cum ar fi la rãzboi,
împotriva unor oameni pasnici,
asezati pe jos,
oameni cu mâinile goale...

Si li se pare normal? Dupã atâtea zile? Nimeni nu îsi reproseazã nimic... Cred cã le depãseste nivelul de întelegere. Si nu e vorba doar de executanti, ci de cei care poartã responsabilitatea, la toate nivelele.
Ridicolul situatiei, dacã nu ar fi de plâns, este exprimat cel mai bine de Times New Roman si KAMIKAZE.

3 august 2018

RECORDER.ro:
Învingãtoarele. Povestile femeilor care si-au luat viata înapoi
aici:
https://recorder.ro/invingatoarele/
si
Tara femeilor pe care nu le apãrã nimeni aici:
https://recorder.ro/tara-femeilor-pe-care-nu-le-apara-nimeni/

2 august 2018

O carte foarte interesantă :
Tatiana Niculescu – Ei mă consideră făcător de minuni. Viaţa lui Arsenie Boca, Humanitas, 2018

…cel mai cunoscut nume al României contemporane rămâne, pentru zeci de mii de pelerini care i se închină, numele unui mare necunoscut. Nu pot decât să sper că, pe drumul spre Prislop, unii dintre ei vor descoperi în această carte un om la fel de fascinant ca necunoscutul pe care-l venerează.

... asa se încheie cartea, care se citeşte dintr-o suflare...

30 iulie 2018

Comunitatea indivizilor liberi
este următorul ţel al evoluţiei,
încă îndepărtat,
dar vizibil la orizont.



Viitorul colectivului trăieşte în prezentul indivizilor încolţiţi de propriile probleme, căci aceştia sunt organele colectivului. Oamenii cei mai sensibili, sufletele bolnave, creativii sunt întotdeauna premergătorii. Permeabilitatea lor crescută la conţinuturile inconştientului colectiv, nivelul profund, ce determină evenimentul de grup, îi sensibilizează la conţinuturi nou-emergente, pe care colectivul nu le percepe încă. Dar aceşti oameni sunt şi cei pentru care problemele devin personal arzătoare, cu cel puţin cincizeci de ani înainte ca existenţa lor să fie remarcată de colectiv.

Erich Neumann, Psihologia abisală şi noua etică

Prefata, introducerea si cuprinsul postate azi pe site aici

29 iulie 2018

O carte pe care îmi doream demult si mult de tot să o citesc - despre noua eticã -, dar nu exista în româneşte. Iată că acum există.

Erich Neumann – Psihologia abisală şi noua etică, Editura NEMIRA, 2018, colecţia PHILEMON, trad. din germanã Anca Bodogae.


Indiferent dacă omul se apropie de metodele psihologiei abisale, având deja experienţa insuficienţei concepţiei sale despre lume, a codului său moral sau a modului său de viaţă în faţa impactului problemelor cu care se confruntă sau dacă abia în timpul analizei se relevă incapacitatea orientării sale, rămâne faptul că la începutul căii psihologiei abisale îl aşteaptă aproape întotdeauna zdruncinarea universului său valoric.
…
Recunoaşterea şi acceptarea umbrei presupune mai mult decât simplul act de voinţă de a-l privi pe acest frate întunecat, pentru a-l lăsa apoi să putrezească, din nou  reprimat, ca un prizonier în închisoare. E nevoie să-i acorzi libertate şi un loc în viaţă. De aceea convieţuirea cu umbra e posibilă doar la un nivel moral „mai profund” de viaţă. Eul trebuie să abdice de la tron şi să-şi realizeze imperfecţiunea individuală, constituţională şi istorică, pe care i-a dat-o soarta.

Detalii carte pe ELEFANT, unde se aflã si la un pret bun, aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/psihologie-pedagogie/teorie-generala/psihologia-abisala-1286944.html

28 iulie 2018

Să îmbătrânim frumos înseamnă să adăugăm viaţă anilor, nu ani vieţii. Asta înseamnă să trăim în prezent, să simţim fiecare clipă, să ne acordăm timpul de a întâmpina tot ceea ce vine spre noi ca o descoperire purtătoare a unei lecţii de viaţă.

Jacques Salomé - Un strop de eternitate, Editura Curtea Veche, 2018

Douã fragmente din carte pot fi citite pe site aici

Si încã o carte
pe care am citit-o efectiv dintr-o suflare:
Ken Mogi - Micã enciclopedie IKIGAI,
Editura LITERA


Un regal de esentã japonezã...

Detalii pe ELEFANT aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/dictionare-si-enciclopedii/enciclopedii/mica-enciclopedie-ikigai-metoda-japoneza-de-descoperire-a-scopului-in-viata-1352455.html

27 iulie 2018

Despre individualitate şi egocentricitate

Din dialogul dintre Renée Weber (RW) şi David Bohm (DB)

 RW… cu cât sentimentul întregului este mai viu în noi, cu atât ne simţim mai răspunzători în a-l exprima în viaţa noastră de zi cu zi ca individualităţi.
…
DB Individualitatea este posibilă doar dacă se desfăşoară din întreg.
Egocentricitatea nu este deloc individualitate.
Egocentricitatea se axează pe imaginea de sine, care este o iluzie şi o amăgire, adică nimic. În adevărata indivualitate, o fiinţă autentică se desfăşoară din întreg în modul său particular, într-un moment particular.
RW Curios, sentimentul de a fi înrădăcinat în întreg este cel care permite adevărata individualitate.
DB Da. Nu poţi avea o adevărată individualitate decât ancorată în întreg. Orice altceva este egocentrism.
RW Majoritatea oamenilor cred că ele sunt sinonime.
RW Spre deosebire de egocentric, adevărata individualitate înţelege că în fiecare moment ea nu este altceva decât un rol al întregului.
DB Nu este nimic încremenit în ea, îşi desfăşoară veşnic potenţialul, aşa cum spune vechea vorbă, înfloreşte neîncetat, după cum îi place să zică lui Krishnamurti, dezvăluind din ce în ce mai profund ceea ce este.

Renée Weber – În căutarea unităţii.
Dialoguri cu oameni de ştiinţă şi înţelepţi,
Editura NEMIRA, 2015

26 iulie 2018


Renée Weber

Semnalez o carte foarte interesantă
pentru cei care aspirã la o viziune sinteticã asupra vietii:


Renée Weber – În căutarea unităţii.
Dialoguri cu oameni de ştiinţă şi înţelepţi,
Editura NEMIRA, 2015

Stephen Hawking
Dalai Lama
Krishnamurti
David Bohm
Lama Anagarika Govinda
Rupert Sheldrake
Ilya Prigogine
Bede Griffiths

La început a fost mirarea şi înfiorarea, care au inspirat căutarea de la care ştiinţa şi religia au pornit. La origine, ştiinţa şi religia au fost una, neatinse de separarea modernă, care a mers până la a proclama că ele reprezintă domenii eminamente distincte, cu un hotar de nedepăşit. În urma separării, sentimentul de mirare a devenit ştiinţă, iar sentimentul de înfiorare, mistică.
…
…spre deosebire de ştiinţă, mistica sfârşeşte cu unirea, cu „tu eşti Acela” din filosofia indiană. Am întâlnit pomenit obiectul unirii sub diferite denumiri: dharma, dharmakaya, Brahman, Tau, Unul, Binele, golul, vidul, Dumnezeu, Abisul, chiar Dumnezeirea de dincolo de Dumnezeu. Pentru mistici toate denumirile sunt oricum inadecvate şi, în acest sens, ele nu contează. (…) Toţi misticii cred că limbajul şi reprezentările încearcă în zadar să traducă, prin neînsemnatele noastre simboluri, această sferă inefabilă. Într-o măsură mai mică sau mai mare, ele nu sunt decât umbre pe pereţii peşterii lui Platon. (…) Până şi o denumire prudentă, aşa cum este „necondiţionatul”, nu poate decât să aproximeze realitatea la care se referă. Toate reprezentările, cuvintele, conceptele, formulele şi formulările, fie ele ştiinţifice sau mistice, suferă de neajunsurile Peşterii. (…) Ţinând cont de limitele limbajului, cuvântul deseori întrebuinţat de mistici pentru a-şi descrie experienţa este unire.

Detalii carte pe site-ul NEMIRA aici:
https://nemira.ro/in-cautarea-unitatii

25 iulie 2016

Am mai completat câte ceva la pagina despre care vorbeam în 23 iulie 2018, AICI.

24 iulie 2018

Despre
Casa FILIP de la Cluj
pe Pressone aici:
https://pressone.ro/casa-filip/

23 iulie 2018

Am fãcut azi o completare - dupã 10 ani...- la prezentarea cãrtii Dincolo, în adâncul nostru, apãrutã în 2008, epuizatã deja.

Ce spuneam atunci si ce am considerat cã trebuie sã adaug acum,
pentru a nu da sperante false pe un drum incomplet,
acum când stiu cã existã o cale realã care "functioneazã",
puteti citi AICI.

21 iulie 2018


Un film de animatie foarte interesant, original.

Birdboy. Copiii uitati
Psiconautas. Los ninos olvidados (2015)
Un film de Pedro Rivero si Alberto Vazquez.
L-am vãzut asearã pe CINEMAX.
Se va mai da si luni noaptea.
Nu e pentru copii sub 12 ani.
Foarte expresiv. Impresionant.
Despre maturizare într-o lume plinã de pericole...
Cine nu e interesat de asa ceva?

O idee despre film aici:
https://www.youtube.com/watch?v=QbPj4cxqTTU

Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/psiconautas-los-ninos-olvidados-813185/

O pãrere avizatã aici:
http://www.art7.fm/psihonautii-copii-uitati-o-post-apocalipsa-animata/

18 iulie 2018
Editura HERALD anuntã aparitia unui nou volum de ALICE MILLER:
REVOLTA CORPULUI. Forta vindecãtoare a propriului adevãr.
cu o multime de exemple din lumea cãrtilor si a autorilor lor
care îsi exprimã prin ele viziunea proprie despre viatã
- viziune nãscutã fãrã sã stie din propria suferintã.
A se vedea Cuprinsul cãrtii pe linkul de mai jos cãtre site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/revolta-corpului-detail

In Revolta corpului, Alice Miller analizeaza mai convingator decat oricand consecintele pe termen lung pe care abuzul din copilarie le are asupra trupului victimelor. Folosind experienta avuta cu pacientii sai si intorcandu-se la istoriile de viata ale unor mari scriitori, precum Marcel Proust, Franz Kafka si Virginia Woolf, Miller demonstreaza ca umilinta traita de copii, sentimentele lor reprimate de neputinta, furie si ura la adresa parintilor se manifesta la maturitate sub forma bolilor, fie ele cancer, accidente vasculare sau alte afectiuni grave, iar neputinta, lipsa permisiunii personale si sociale de a le constientiza la varsta adulta isi gaseste paralela in dependenta de substante care insoteste de multe ori starea de vid interior rezultata in urma refularii si a clivajului interior. Ca specialist ce nu s-a ferit niciodata de controverse, Alice Miller indeamna vehement societatea sa renunte la imperativul otravitor al poruncii biblice de a-ti cinsti si iubi neconditionat parintii si sa nu ofere iertare parintilor care, folosind metode tiranice de educare, au provocat suferinte de neconceput copiilor proprii.

Din nou o carte "groaznicã" pentru oamenii "cumsecade"... :)...

17 iulie 2018



Un documentar de vãzut neapãrat pe HBO:
Robin Williams: Vino în mintea mea
Detalii film pe CINEMAGIA aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/robin-williams-come-inside-my-mind-2462437/

14 iulie 2018



Inepuizabil... multi documentat, profund reflexiv, inspirat, imaginativ, mereu nou...

Eric-Emmanuel Schmitt – Omul care vedea dincolo de chipuri,
Humanitas Fiction, 2018

Dumnezeul pe care îl venerez eu nu declanşează nici gânduri şi nici acţiuni negative. E un Dumnezeu care luminează, linişteşte, insuflă iubire. În loc să adâncească fisurile, sau să amplifice vrajba, el ne face să pătrundem în unitatea şi armonia Totului. Ne umple de recunoştinţă, nu de invidie. Ne înăbuşă frustrările sau ne arată cât de ridicole sunt. Ne înalţă, nu ne degradează, astfel încât tot ce zace în noi se aşază pe calea unei modeste smerenii. Dumnezeul acesta nu ne cere să ucidem, ne cere să iubim şi să perpetuăm viaţa.
- Dacă nu Dumnezeu, cine împinge la crimă? Religiile?
- Dumnezeu este focul. Religiile derivă din el ca un fel de răciri. Sunt diferite, dar conţin aceeaşi inimă, la originea lor arde aceeaşi flacără unică, universală. De ce se multiplică? Pentru ce sunt divergente? Din pricina unor factori secundari. Dincolo de vorbe şi concepte, focul persistă. Pentru a exprima inexprimabilul, profetul şi misticul transpun, traduc. Atunci intervine o scădere a temperaturii focului, o primă răcire. Pe urmă, textele circulă – modificate, rescrise.
E a doua răcire. Pentru a doua oară scade temperatura. Apoi, se stabilesc şi se definesc confesiuni, rituri, se construiesc Biserici. E a treia răcire. În cele din urmă, pentru a uni masele în mod clar, simplu, focul e înlocuit cu dogme. Ei bine, atunci se poate ajunge la frigul polar!
pag. 157

Detalii carte pe site-ul HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/omul-care-vedea-dincolo-de-chipuri

Oamenii nu înţeleg nimic din cărţile mele. Mi le tipăresc, mi le vând, alţi oameni le cumpără, citează din ele, dar de citit, se citesc cum vrea fiecare. Mă doare omul.
…
De-a lungul pereţilor şi mobilelor răsună fragmentată, şoptită, ultima frază a Marelui Ochi:
- Mă doare omul.

Aşa se încheie convorbirea spumoasă dar foarte profundă, magnificã as spune, a cuiva care avea o listă de întrebări pentru Dumnezeu, de nedumeriri legate de aparenta nereuşită a proiectului divin intenţionat cu omul prin cele trei cărţi fundamentale: Vechiul Testament, Noul Testament şi Coranul.

O carte excepţională… izvorâtã dintr-un background impresionant, admirabil.

9 iulie 2018



Eric-Emmanuel Schmitt (n. 1960)
Mai multe detalii despre autor pe site-ul HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/eric-emmanuel-schmitt

Recomandare de carte esentialã, autobiograficã:

Eric-Emmanuel Schmitt – Noaptea de foc, Editura Humanitas

Este o relatare – foarte expresivă - a ceea ce K.G. Durckeim numeşte o experienţă a Fiinţei.

La 28 de ani, autorul-personaj pleacă într-o călătorie în Sahara împreună cu un prieten regizor, pentru a scrie un scenariu de­spre misticul Charles de Foucauld. În timpul expediţiei, se rătăceşte de grupul de excursionişti şi de ghidul tuareg şi este nevoit să petreacă o noapte singur în imensitatea muntelui Hoggar. Rămas fără mâncare şi fără apă, în frigul nopţii deşertice, simte cum se deşteaptă în el o forţă arzătoare care-i dă încrederea că nu e totul pierdut şi puterea să se întoarcă nevătămat, după un urcuş ca o cursă a supravieţuirii, un urcuş real şi simbolic totodată. Eric, occidentalul, intelectualul, filozoful raţionalist convins că oamenii sunt doar praf de stele în mijlocul universului infinit, îşi vede zdruncinate toate certitudinile: focul pe care l-a trăit ca pe o imensă împăcare, libertate şi bucurie salvatoare poartă oare numele de Dumnezeu?

Detalii carte pe site-ul Editurii HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/noaptea-de-foc

5 iulie 2018

Gustav Meyrink – Faţa verde, Editura NEMIRA, 2014

Înţelegea acum că aici începe marea prăpastie ce separă capacitatea de înţelegere a unei fiinţe normale, oricâtă imaginaţie şi credinţă ar fi avut, de cei ce sunt treji spiritual. Existau oare cuvinte pentru a descrie, chiar şi cu aproximaţie, cele trăite aproape neîntrerupt în acest scurt interval de timp?
…
Se gândi le nenumăraţii morţi care zăceau îngropaţi sub ruinele oraşului distrus. Era incapabil să simtă vreo tristeţe legată de ei: „Vor învia, chiar dacă într-o altă formă, până ce vor ajunge la ultima, la suprema formă, cea de <om trezit>, care nu mai moare. Natura însăşi va întineri mereu, aidoma păsării Phoenix.”
…
Noi simţuri încercau să se manifeste în el pentru a-i deschide lumea invizibilă ce se întrepătrunde cu cea vizibilă. În orice clipă vălul care încă o ascundea ochilor lui putea să cadă.
…
O nouă conştiinţă se adăugase conştiinţei umane obişnuite pe care o avusese până atunci, îl îmbogăţise cu capacitatea de a percepe lumea nouă, care o absorbea pe cea veche, fiindu-i tangentă, care o metamorfoza, lăsând-o în acelaşi timp să se perpetueze miraculos – asemenea florilor ce apar din muguri.
Vălul de pe ochi îi căzu şi el. Mult timp nu înţelese ce se întâmplă. Era ca cineva care nu ar fi văzut toată viaţa lucrurile decât în două dimensiuni şi care devenea brusc conştient de o construcţie tridimensională, pe care o priveşte multă vreme fără să priceapă despre ce este vorba.
Înţelesese treptat că ajunsese la capătul drumului pe care orice existenţă umană trebuie să-l parcurgă, căci acest parcurs este raţiunea ei secretă: să locuiască în cele două lumi.
…
Asemeni lui Ianus cel cu două feţe, Hauberrisser îşi putea arunca privirile în lumea terestră şi în lumea cealaltă, desluşind clar amănuntele şi lucrurile ce le compuneau:

Era un Trăitor
Al Lumii de Aici
Şi al Lumii de Dincolo.

Gustav Meyrink – Faţa verde, Editura NEMIRA, 2014

2 iulie 2018

Începutul este ceea ce îi lipseste omului...

Gustav Meyrink - Faţa verde, NEMIRA, 2014
O carte de fictiune pe care o vor savura iubitorii de profunzime, de mister si de întelepciune ezotericã.

Pe ELEFANT încã mai poate fi gãsitã. Aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/fictiune/moderni-contemporani/fata-verde-219779.html


O recenzie a cãrtii poate fi cititã pe BOOKBLOG aici:
http://www.bookblog.ro/recenzie/ocultism-la-amsterdam/

28 iunie 2018

Rainer Maria Rilke – Note despre melodia lucrurilor,
Editions ALLIA, Paris, 2017

I
Noi suntem la început de tot, vezi tu.
Ca înainte de orice lucru. Cu
o mie şi una de vise în urma noastrã şi
fără fapt.

II
Nu mă pot gândi mai fericit să ştiu altceva
decât acest unic:
că omul trebuie să devină un iniţiator.
unul care scrie primul cuvânt în urma unei
seculare
liniuţe.

XXXVI
Căci este aproape de importanţa unei religii această înţelegere: că, odată ce am descoperit melodia arierplanului, nu mai suntem indecişi în cuvintele noastre şi nici obscuri în deciziile noastre. Este o certitudine liniştită născută din simpla convingere de a face parte dintr-o melodie, deci de a deţine de drept un loc determinat şi a avea o atribuţie într-o vastă operă în care cel mai infimul valorează exact ca cel mai marele. A nu fi în plus este condiţia primară a înfloririi conştiente şi liniştite.

25 iunie 2018

Un articol clarificator despre ce este si ce nu este
PREZUMTIA DE NEVINOVÃTIE
pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/prezumtia-de-nevinovatie-2/?cfcc

25 iunie 2018

Muzica e dorinta incontrolabilã
de a face parte
dintr-o poveste fenomenalã.
...
Nu trãi fãrã a rãspunde chemãrii din sufletul tãu!

Ce frumos spus...

Muzica nu se întâmpla doar pe scena, doar în studio, în fata unui cor sau nici macar doar în fata pianului. Pentru mine, muzica e armonia dintre Om si tot ceea ce-l înconjoara. E iubire. E dorinta incontrolabila de a face parte dintr-o poveste fenomenala. Poate exprima orice îsi propune, chiar si fara cuvinte.

Nick Negrutiu aici:
http://www.bihon.ro/muzica-cu-un-bursier-la-baylor-university/1456943

24 iunie 2018

Desteaptã-te, Române!

Nimic mai înspãimântator decât aceasta pozã de familie. A unei familii decervelate, descreierisite, congenital proastã, însa hotarâtã, pregãtitã ca, începând chiar de sãptãmâna viitoare, sã se arunce cu forte mult sporite în rãzboiul împotriva tãrii si a institutiilor sale democratice. Sã anuleze, chiar prin fortã, însãsi esenta democratiei parlamentare, sã facã abstractie de protestele Opozitiei, ale societatii civile, ale organismelor internationale, ale formatiunilor politice surori din Partidul Socialistilor Europeni, ale feluritelor organizatii profesionale ale magistratilor. Si aceasta doar fiindca poate.

Mircea Morariu pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/de%C8%99teapta-te-romane/?cfcc

22 iunie 2018

O gurã de aer proaspãt si o razã de sperantã în atmosfera sumbrã si sufocatã de minciunã în care ne-a aruncat acest Asalt concertat si înversunat al Rãului împotriva a tot ce este Drept si Normal:


O relatare la cald a serii de ieri din Piata Victoriei aici:

https://www.g4media.ro/

21 iunie 2018
Filosoful Mihai Sora, care are 101 ani, afirma, într-o postare pe Facebook, ca a fost bruscat de jandarmi la protestul de miercuri seara din Piata Vitoriei, el apreciind ca ”ne asteapta zile grele”.

”Daca un jandarm îmi spune „Miscã-te mai încolo, mosule!“, nu ma supar: pot întelege ca Jandarmeria româna vrea sa „elibereze“ cutare metru patrat din Piata Victoriei; nu e cea mai fericita formula de adresare, dar treaca! (am auzit atâtea, într-o via?a de om).

Însã când 10-15 bãieti (musculosi, bine hrãniti si echipati) mã turtesc în patrãtelul meu, ceva îmi spune cã Jandarmeria românã este, în clipa de fatã, altceva decât ar trebui sã fie.

Sursa: Hotnews

18 iunie 2018

Tocmai am descoperit cã s-a tradus în sfârsit în româneste cartea
scrisã de Susan Forward
Pãrintii toxici,
carte apãrutã la editura Adevãr Divin.

Multe explicatii pentru propria functionare deficitarã, pentru propria nefericire putem descoperi acolo... Nu ca sã ne resemnãm cu situatia, ci neapãrat ca sã gãsim CALEA DE IESIRE de acolo. Iar primul pas, esential, al acestei cãi este CONSTIENTIZAREA.

Existã încã atâta orbire în societatea noastrã fatã de aceastã realitate. Si nu poti sã zici nimic cã îti ridici toatã lumea în cap...
Stiu din propria experientã. Mi-am pierdut si câtiva prieteni din aceastã cauzã... "Auzi? Sã dai vina pe pãrinti!"...
Sunt probleme pe care trebuie sã "le rezolve Domnul"... dacã vrea El... Noi nu putem decât sã ne rugãm...
si sã invocãm tot felul de texte pioase...

Asa cã mi-am câstigat un "bun renume" într-un anumit mediu: eu sunt cea rea, cea care criticã...
Nu e de mirare dacã am renuntat cu totul la întelegerea acestui mediu în care stãpâneste CEATA...

Odatã ce ai VÃZUT FENOMENUL cu ochii tãi - trãindu-l pe propria piele - nu mai poti sã te faci cã nu-l vezi. Mai ales când vezi si simti nenorocirea pe care o trãieste victima.


Câteva fragmente din aceastã carte - cu titlu atât de înfricosãtor (!)...- traduse de mine mai demult pot fi citite pe site: AICI

Ar mai fi una bunã de tradus si în româneste de aceeasi autoare.
Se numeste Mothers Who Can't Love: A Healing Guide for Daughters
S-ar traduce asa:
Aceste mame care nu stiu sã iubeascã.

Sã vã povestesc un caz pe aceastã temã. Mama unei cunostinte are 80 de ani si este dreaptã ca un cãpitan. Are tinutã! Alãturi de dânsa, fiica sa, cunostinta mea (D.) stã cumva "pitulatã". De o viatã! Aceastã atitudine "pitulatã" a lui D. este generalã, adicã se manifestã si în fata altora. Este o "fatã bunã", cum se spune. Si toatã lumea din jur - mama, sotul, fiul, nora - asteaptã de la ea sã fie "fatã bunã". Doar cã D. este atât de disperatã de nefericirea în care se aflã pe toate planurile încât are uneori "gânduri negre". Nu vede altã iesire.
D. are un serviciu greu, stând în picioare cele 8 ore de lucru. Si sâmbãta si duminica dimineata devreme, când toti cei care au serviciu ar dormi un pic mai mult, eu le întâlnesc de regulã pe D. si pe mama ei deja la cumpãrãturi. Sau o vãd pe mama duminica dimineata înainte de ora 8 intrând deja în blocul fiicei, pe care o ia de odihnitã si cãreia îi face program de weekend. Iar D. nu stie de ce este atât de ametitã... Poza de mai jos este relevantã pentru aceastã situatie:



Nu de putin curaj are nevoie fiica din pozã pentru a se impune, pentru a se ridica în picioare - asa cum este normal.
Iatã de ce este nevoie de psihoterapie.

12 iunie 2018

Mă doare viaţa

Mă dor gropile
Din mintea ălor mei
Ca şi cele din asfalt.

Mă doare nesimţirea
Şi mizeria, nesuferit de
Nuanţate.

Mă doare lumescul
În starea lui uman murdară,
Văduvită de dumnezeiesc.

Viaţa însăşi, Când
mimează viaţa.
Mă doare.

Materia
Când se zideşte înaintea
Cuvântului-Început.

Gândul tău întors
singur şi trist dinspre mine.
Mă doare…

Lucia Bibarţ – Poetizări tactile

11 iunie 2018

O carte interesantã si impresionantã pe care tocmai am terminat-o de citit:
ACUARELE scrisã de Lidia Ostalowska, jurnalistã si scriitoare polonezã.
Despre Dina Gottliebova Babbitt, prizonierã si supravietuitoare a lagãrului de la Auschwitz.


Cartea a apãrut la editura Ratio et Revelatio, Oradea.
Detalii carte aici:
https://ratioetrevelatio.com/produs/acuarele-lidia-ostalowska/

În Polonia postbelicã pânã în anul 1947 au fost ucisi mii de evrei salvati din lagãr.

4 iunie 2018

Jacques Castermane - Newsletter 140
Meditatie si stiintã
tradus integral pe blog aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2018/06/jacques-castermane-meditatia-si-stiinta.html

Nimic nu este ireversibil! Atunci... meditati!

3 iunie 2018

Paradoxul religiei de Anca Manolescu în Dilema Veche aici:
http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/paradoxul-religiei

Existã asadar, în religie, o tensiune incitantã între transcendentul liber de orice determinatii si expresia lui în forme cu necesitate mãrginite. Articularea între Infinit si „finitul“ expresiilor sale e una dintre marile teme ale religiei.
Iar paradoxul creste cu un grad, atunci cînd luam seama la specificul acestor expresii. Da, ele sînt forma, sînt expresie, sînt asadar cu necesitate marginite. Dar sînt construite în asa fel încît, mãrginite fiind, sã nu fie mãrginitoare.

2 iunie 2018

Bine de citit:

Sclavii aparentelor de Stela Giurgeanu în Dilema Veche aici:
http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/sclavii-aparentelor

Puterea aparentei si darul de a ne minti îsi au originea,
pîna la urmã, în propria superficialitate.

Pericolul aparentei ne pîndeste la tot pasul. Cu cît sîntem mai nesiguri pe noi, cu atît vom crede cã tot ce zboarã se mãnîncã, devenind sustinãtorii gogoaselor pe care unii, înzestrati cu papagal, le vor vinde, spre propriul cîstig.


O oglindã a zilei...

23 mai 2018

Cleptocratia este proiectul de tarã al PSD.

Ioan Stanomir pe CONTRIBUTORS aici: http://www.contributors.ro/

19 mai 2018
Astăzi, mulţi părinţi nu înţeleg problemele psihologice ale noii generaţii.

Trebuie mai cu seamă ca copilul să aibă curajul să se opună părinţilor lui pentru a adopta propriul drum. Eu primesc foarte des scrisori de la părinţi care îmi spun: „Ce aţi făcut din fiul meu? El este atât de amabil de obicei. Zilele trecute ne-a scris o scrisoare în care ne reproşează tot ceea ce am făcut din el, pretinde că noi nu l-am lăsat să-şi dezvolte propriile capacităţi şi o grămadă de lucruri asemănătoare. Este teribil!” Răspunsul meu este atunci următorul: „Lăsaţi-l. Permiteţi-i o dată să vă spună tot ce vrea să vă spună, ceea ce este el, ceea ce a suferit din partea voastră fără să vă răspundă vreodată. Fiţi acel cineva care suportă suferinţa copilului, cea pe care l-aţi făcut să o suporte fără să vreţi. Şi veţi avea apoi cel mai bun prieten din lume. Dar lăsaţi-l în adevărul lui.”

Un alt fragment din dialogul consemnat în cartea L'Esprit Guide dintre Frantz Woerly si K G Durckheim.
Postat AICI:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/astazi-multi-parinti-nu-inteleg.html

18 mai 2018

O carte pe care mi-as dori sã o citesc în româneste:
Art & Physics: Parallel Visions in Space, Time, and Light de Leonard Shlain
Pe ELEFANT aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte-straina/the-arts/the-arts-general-issues/art-physics-parallel-visions-in-space-time-and-light-paperback-809264.html
Poate o traduce cineva. Poate o remarcã o editurã româneascã...

17 mai 2018

Un nou chip al laicitãtii
Un articol foarte interesant în Dilema Veche de azi,
un articol scris de doamna Anca Manolescu
pe marginea discursul istoric al lui Emanuel Macron si a receptãrii lui
http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/un-nou-chip-al-laicitatii

În cuvintele lui Macron rãzbãtea acea întrebare a Simonei Weil:
„O fãrîmã de supranatural nu e oare, pentru o societate,
de ordinul necesitãtilor vitale?“


La noi nu se pune problema...
Cãci politicienii nostri aflati la butoanele puterii sunt de o moralitate exemplarã:
nu mint, nu furã, nu ne sfideazã, nu fac legi strâmbe,
se gândesc numai si numai la binele nostru,
al celor multi pe care trebuie sã-i serveascã...

Putem sta linistiti. Putem conta pe ei. Viitorul tãrii e pe mâini bune.

Si mai ales NU DEZINFORMEAZÃ OPINIA PUBLICÃ...
adicã nu induc în eroare poporul naiv (sclavii aparentelor) care i-a ales...
cã ceilalti nu mai suportã sã-i audã...
Aparent, numai cu asta se ocupã. Dar, atentie, numai aparent! Asta e impresia noastrã.
Ei sunt de fapt PRIGONITI... pentru binele pe care îl fac...

Ei "ne asigurã cã", ei "îsi asumã rãspunderea"...

Competenta si responsabilitatea fatã de un popor întreg sunt cuvinte fãrã nici un continut real
pentru insi aflati sub un nivel MINIM de constientã si de constiintã,
care nu vãd mai departe de interesul si de solidaritatea de gascã.
Ar însemna sã le ceri imposibilul...

Si totusi...imposibilul acesta pare sã fie e o chestiune de timp...
N-ar strica ca cei îmbãtati de euforicul "Pentru cã putem!" sã vadã filmul Nosso Lar
sau cã citeascã cãrtile scrise "de dincolo" - foarte plauzibile! -
ale Monseniorului Robert Hugh Benson
despre cum ne vom întâlni fiecare - absolut singuri, nu în gascã - cu ceea ce am semãnat aici, în aceastã viatã.
Si cum nu vom scãpa din mediul meritat (pe mãsura noastrã) pânã nu ne asumãm responsabilitatea propriei vieti.
Pãnã nu recunoastem realitatea, adevãrul propriilor motivatii ale actiunilor noastre.
Pentru cã scopul vietii este evolutia umanã.
Chiar si pentru cei care se cred mari si tari si nu dau socotealã nimãnui.


O vizitã în lumile inferioare AICI

16 mai 2018

Si pe la 40 de ani când copiii pãrãsesc cãminul...


Şi la 18 ani, copiii părăsesc casa. Atunci vine ziua când femeia - care la început a fost o tânără fată, soţie, mamă -, acum că copiii au plecat – poate spune: „Eu pot fi Louise sau Francoise… Pot fi eu însămi.” Ea poate începe o nouă viaţă. Atunci, femeia de 45-50 de ani poate începe o viaţă personală, pe care nu a putut-o trăi înainte. Dar este un moment foarte important pentru ea să ştie să se separe de viaţa pe care a trăit-o până atunci şi să înceteze să joace rolul pe care l-a jucat. Există mame care nu pot înceta niciodată să joace rolul de mamă. În timp ce alte femei spun: „Eu vreau să trăiesc ceea ce sunt în fond.” Ea poate să înceapă o nouă viaţă. Tocmai această parte a vieţii conţine cea mai mare şansă.

Şi pentru bărbat?

Astăzi, în psihologie, se pune şi problema bărbaţilor de 40 de ani: depresia bărbaţilor de 40 de ani…

Despre ce este vorba? Este bărbatul care a reuşit. În general, bărbatul de la 20 de ani are o anumită idee despre ce urmează să facă. El speră ca într-o bună zi să câştige bani pentru a-şi asigura existenţa, să aibă o familie. Şi, la 40 de ani, el ajunge tatăl unei familii de doi sau trei copii, cu un venit asigurat. Are ceea ce îi trebuie. Biftecul lui. El a reuşit… Şi apoi ce? „Acum, ce urmează? Încotro? Am tot ceea ce îmi trebuie, dar ce mai urmează?” Şi astfel, el cade într-o groapă pentru că nu are un răspuns. El poate să-şi spună: „Pot merge şi mai departe.” Să aibă un loc mai bun în serviciul său. Dar în fond el se simte „ajuns” în momentul în care are tot ceea ce îi trebuie pentru a-şi trăi viaţa existenţială.

El cade într-o groapă, pentru că rămâne în el, neştiută, o nostalgie mai profundă. Pentru cel care nu este numai bunul mic burghez, ci are şi o altă vână în el, se deschide deodată un abis.


Un alt fragment din acelasi dialog consemnat în cartea L'Esprit Guide
dintre Frantz Woerly si K G Durckheim:

https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/si-pe-la-40-de-ani-dupa-ce-copiii.html

14 mai 2018

Ce este căsătoria? La început un bărbat şi o femeie se întâlnesc. Există o mare iubire sau o mare pasiune. Şi se pleacă pe această bază. Ajunge aceasta pentru a face un mariaj fericit?


Din dialogul consemnat în cartea L'Esprit Guide dintre Frantz Woerly si K G Durckheim.

Cititi mai departe pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/ce-este-casatoria-la-inceput-un-barbat.html

10 mai 2018

„Fiţi perfecţi, aşa cum şi Tatăl vostru din ceruri este perfect.” (Matei 5,48)
sau despre „perfecţiune” în mijlocul vieţii ordinare…

Dragi Prieteni,

Maturitatea spirituală nu vrea să spună a deveni perfect în sensul în care înţelegem în mod obişnuit acest cuvânt, ci mai degrabă a deveni întreg, totalmente noi înşine şi totalmente prezenţi aici şi acum. A tinde spre „perfecţiune” în inima însăşi a imperfecţiunii, am putea spune a „distracţiei” („distraction” are un dublu sens şi autorul, punând ghilimelele, cred că le-a avut în vedere pe amândouă: neatenţie[distragere] şi distracţie, n.t.)!

Există o intensitate de prezenţă care este justă; ea e cea ce trebuie să fie pentru ca viaţa să „răsune” în noi în ceea ce are ea mai perfect aici şi acum. Sen-Tsang, maestru zen, învaţă că perfecţiunea nu începe să răsară decât atunci când suntem fără nelinişte apropo de lipsa noastră de perfecţiune. Fără comprehensiunea unei posibile perfecţiuni în mijlocul vieţii ordinare, spiritualitatea poate să ne descurajeze. În fapt, este „perfect” cel care este una cu ceea ce este…

Père Francis Dekeyser în Lettre nr. 152 de la Bethanie
Tradusã integral azi aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/francis-dekeyser-fiti-perfecti-sau.html#more

8 mai 2018


George baron Lowendal - Fãrã cuvinte

Frumuseţea vârstnicului este expresia unei vieţi trăite.


George baron Lowendal - Clopotarul

Un fragment pe aceastã temã, din dialogul dintre K G Durckheim si Frantz Woerly,
tradus azi si postat pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/frumusetea-varstnicului-este-expresia.html

7 mai 2018

In memoriam Doina Cornea: scurtmetrajul PÃPUSA
pe PRESSONE aici:
https://pressone.ro/in-memoriam-doina-cornea-scurtmetrajul-papusa-video/
Scrisoarea respectivã, adresatã celor care nu au încetat sã gândeascã, e postatã integral
AICI

6 mai 2018



Pânã nu mi-am recuperat credinta nu am fost în stare de nimic...
Doina Cornea

Câteva pagini din SCRISORILE DESCHISE
de-a lungul timpului
...atât de actuale ca pledoarie de fond...
ale Doinei Cornea.
AICI
Suntem uimiti: cum de viata noastrã si-a pierdut elanul, speranta, calitatea; cum de ne simtim atât de blazati, atât de îmbãtrâniti? Nu ne dãm seama în ce mãsurã frica de a fi "noi însine", cu alte cuvinte trãdarea adevãrului nostru lãuntric, din lasitate sau interes, ne ucid viata interioarã, ne paralizeazã gândirea, curajul, creativitatea, reducându-ne în cele din urmã, la dimensiunea noastrã pur vegetativã.
...
Spiritul este o fortã; voi vorbi despre necesitatea întoarcerii la spiritual.
...
Interioritatea, în punctul ei central, este locul în care fiinţa noastră comunică cu Fiinţa universală. Acesta este locul adevărului şi partea cea mai apărată din noi. Dacă nu ne centrăm viaţa în ea, ne înstrăinăm, ne pierdem identitatea.

...ce naivi eram noi atunci (1989-1990) si ce bine vedea dânsa...
câtã dreptate avea...

1 mai 2018
Cum am putea uita de miturile vechi care stau la începuturile tuturor popoarelor;
miturile cu dragonii care se schimbă în momentul extrem în prinţese; poate că toţi dragonii vieţii noastre sunt prinţese care nu aşteaptă decât să ne vadă frumoşi şi îndrăzneţi.

Rainer Maria Rilke - Scrisori cãtre un tânãr poet
Mai mult aici

30 aprilie 2018

Semneaza pentru initiativa "Fãrã penali în functii publice". Este nevoie de 500.000 de semnãturi pentru ca acest proiect de lege sã ajungã în Parlament.

Lansata recent de USR si de o serie de reprezentanti de marca ai societatii civile, precum Mihai Sora, Gabriel Liiceanu etc., campania Fara penali în functii publice îsi propune strângerea a jumatate de milion de semnaturi pentru modificarea Constitutiei, astfel încât persoanele condamnate definitiv sa nu mai poata ocupa functii publice.

29 aprilie 2018

Rainer Maria Rilke - Scrisori cãtre un tânãr poet
În traducerea lui Ioan si Ulvine Alexandru...
Altã recomandare nu mai e necesarã...

Periculoase şi rele ne sunt doar acele tristeţi pe care le porţi printre oameni pentru a scăpa de ele în sporovăiala generală...

Momentele noastre de tristete sunt momentele în care s-a născut ceva nou în noi, ceva necunoscut...

Cu cât suntem, trişti fiind, mai liniştiţi, mai răbdători şi mai deschişi, cu atât mai adânc şi nestrămutat intră noul în noi, cu atât ni-l însuşim mai bine, cu atât mai mult va deveni destinul nostru...

Lumea a trebuit să înţeleagă într-un sens nou atâtea noţiuni care se referă la sensul evoluţiilor şi al mişcării şi încet va învăţa să descopere că ceea ce numim destin iese din oameni, nu intră în ei din afară.


Cum s-a înşelat lumea multă vreme în ce priveşte mişcarea soarelui, continuă să se mai înşele asupra mişcării celor ce vin. Viitorul e fix, dragă domnule Kappus, noi însă ne mişcăm în spaţiul nemărginit.

Şi dacă vorbim din nou despre singurătate, devine din ce în ce mai clar că în fond nu-i ceva ce poţi alege sau părăsi. Suntem singuri. Poţi să te înşeli asupra acestui lucru şi să faci ca şi cum n-ar fi aşa. Asta-i tot.Cu cât e însă mai bine să ne dăm seama că noi suntem totul, ba chiar să plecăm de aici!

Un fragment din carte - din care am selectat mai sus - postat azi aici

27 aprilie 2018

Curat "neconflictualã"...

25 aprilie 2018

Frantz Woerly - Spiritul ghid. Convorbiri cu Karlfried Dürckheim

Fiinţa umană face parte din două realităţi: Realitatea existenţială şi Realitatea esenţială, cea care dirijează fiinţa profundă şi care reprezintă divinul din om. Chiar şi oamenii care nu ştiu nimic despre aceasta sunt ei înşişi înrădăcinaţi într-o Realitate mai profundă. Este important să avem o bază unde suntem cu adevărat „în casa noastră”. Există în viaţă sau pe calea interioară momente periculoase, pline de durere sau de surpriză, bulversări, morţi, catastrofe sau momente de mare bucurie în care fiecare poate simţi pe neaşteptate o calitate diferită şi faptul că viaţa existenţială, adică existenţa noastră în timp şi spaţiu şi care îl preocupă pe eul omului, nu este totul.

Astăzi, în Occident, noi suntem la punctul acesta, şi mulţi oameni resimt aceasta în care ceva nou se apropie de noi. Ceea ce alcătuia viaţa tradiţională dispare încet-încet şi îşi pierde forţa. Este deci un moment în care fiecare este chemat să reflecteze asupra a ceea ce reprezintă viaţa pentru el însuşi.

Cititi mai mult pe blogul dedicat lui KGD un fragment consistent tradus azi aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/04/frantz-woerly-spiritul-ghid-convorbiri.html

20 aprilie 20018

In memoriam...


1919-2018

Anne Ancelin Schutzenberger, zburdalnică până la sfârşit, ne-a părăsit tocmai înainte de împlinirea  celor 99 de ani ai săi. Eu nu vă voi vorbi despre cercetările şi lucrările ei, nu aveţi decât să-i citiţi opera, începând, bineînţeles, dacă nu aţi făcut-o, cu eseul său de trezit morţii, « Aie, mes aieux ! »

din Omagiul adus Marii Doamne - în aceeasi notã de umor admirativ - de psihanalistul si eseistul Bernanrd-Elie Torgemen în revista Psychologies
tradus în româneste aici

Eu abia azi am aflat. Mai exact: azi dimineatã m-am trezit cu aceastã veste: A murit A.A.S.
Am verificat pe net si asa este.

18 aprilie 2018

Dumnezeu doarme în piatră,
respiră în plantă,
visează în animal
şi se trezeşte în om.

(Din înţelepciunea orientală)
Sunt cele patru trepte de pe scara de evolutie a contiintei umane.
Putem dormi ca o piatrã, vegeta ca o plantã, visa la lucruri si relatii frumoase...
Voi reveni - e interesant.

15 aprilie 2018

Există totdeauna o relaţie între cuvânt şi experienţă: „Conceptul fără experienţă este orb. Experienţa fără concept este vidă.”
Văd atât de des oameni care au veritabile experienţe ale Fiinţei, dar care nu îşi dau seama pentru că nu li s-a dat niciodată un concept care să permită să se spună: „Atenţie, există ceva de acest fel.” Astfel, conceptul nu este numai ceva ce omoară experienţa, ci şi o realitate proprie omului. De aceea nu trebuie mers prea departe spunând: mai ales nu folosiţi cuvinte pentru a spune aceste lucruri. Natural, nu putem înlocui experienţa printr-un cuvânt, dar îi putem da cuiva o idee despre ce i se poate întâmpla, datorită unor cuvinte. El o va recunoaşte apoi şi îşi va spune: „Ah, stai! Iată, asta este!”

KGD într-un dialog colocvial de o mare bogăţie cu Frantz Woerly.
Dialog purtat în anul 1983, când KGD avea 87 de ani, autorul interviului 29 de ani.
O carte foarte bine concepută şi foarte actuală si de larg interes.
O carte care ar putea fi o bună introducere pentru întelegerea antropologiei lui KGD şi pentru cititorii de limbă română:
Frantz Woerly - L’ESPRIT GUIDE. Entretines avec Karlfried Dürckheim, Albin Michel, pag. 102

Detalii carte pe AMAZON.fr aici:
https://www.amazon.fr/LEsprit-guide-Karlfried-Von-Dürckheim/dp/2226022619/
Ar trebui s-o traduc neapãrat...
Tocmai am terminat de tradus cartea Vom doppelten Ursprung des Menschen
adicã Despre dubla origine a omului,
carte care reprezintã punctul culminant al operei lui KGD. Nec plus ultra... Rãspunsul la întrebãrile milenare ale omului...

14 aprilie 2018

Mia are sute de copii
https://pressone.ro/mia-are-sute-de-copii/

12 aprilie 2018
Un film de animatie, pentru oameni mari, pe Paramount Chanel
Max si Mary
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/mary-and-max-42139/

9 aprilie 2018


Claude Monet - Bridge Waterloo, 1901

Lumea în care trăim nu este o vale a lacrimilor
care ne ţine departe de culmile divinului,
ea este puntea care ne reuneşte cu ele.
Trebuie doar să rărim ceaţa conştiinţei
care ne ascunde vederea ei
şi să demolăm zidurile care ne barează drumul spre ea.



Claude Monet - Pont Japonais

Acesta este sensul cotidianului trăit ca exerciţiu.
Nu este nevoie de un timp special pentru aceasta. Fiecare clipă ne cheamă la conştientizare şi conformare. Şi nu există nici o acţiune, oricare ar fi scopul ei exterior, care să nu conţină pentru noi şansa de a avansa tot mai profund în adevăr. Orice am face: fie că mergem, că stăm în picioare sau aşezaţi, că scriem, vorbim sau tăcem, că atacăm sau ne apărăm, că ajutăm sau servim pe cineva, oricare ar fi munca noastră, - toate şi fiecare conţin în sine şansa de a fi îndeplinite într-o atitudine şi o poziţie care declară, restabileşte şi stabilizează tot mai mult contactul cu FIINŢA , şi serveşte astfel progresului spre transparenţa pentru transcendenţă.

K.G. Dürckheim – Vom doppelten Ursprung des Menschen, pag. 254

Ocazie cu care reamintesc, mai ales pentru cei mai nou sositi pe site, cã este tradusã deja în româneste cartea pe tema aceasta,
CALEA INTERIOARÃ. Cotidianul ca exercitiu
Detalii carte la Editura HERALD aici
https://www.edituraherald.ro/carti/calea-interioara-cotidianul-ca-exercitiu-detail
Dar dacã nu ati citit nimic de KGD pânã acum nu recomand sã începeti cu aceasta.
Deoarece pentru a întelege continutul ei e nevoie de o experientã de viatã, în special de un parcurs de Cale, de un început mãcar...

6 aprilie 2018

Rugãciunea este
expresia nostalgiei infinite
a fiintei finite
dupã originea sa infinitã.

Sãrbãtori cu Bucurie !

Si ceva frumos si inspirational,
fãrã legãturã directã cu Sãrbãtoarea,
si totusi cu transparente spre Viata mereu nouã,
mereu alta pentru ochiul viu...
Un articol scris de Codruta Simina postat pe PRESSONE.ro:
Profesoara care transforma cãrtile în filme:
"Cel mai greu îmi este sã-i învãt sã aibã o pãrere!
Si cã e ok sã-si exprime pãrerea" :
https://pressone.ro/profesoara-care-transforma-cartile-in-filme
"Te uiti în ochii elevului si vezi daca modul în care tu relationezi cu el este unul real. În momentul în care se întâmplã ceva si în ochii aceia nu mai vezi o luminitã, opreste-te! Opreste-te si vezi ce s-a întâmplat acolo".
Carmen Ion

1 aprilie 2018


Van Gogh - Drum cu chiparosi si stea (1890)

O viatã imposibilã, torturantã pe toate planurile, plinã de lipsuri.
Si totusi doar 37 de ani...
1853-1890
Un singur tablou vândut în cursul vietii.
"Un ratat" cum se simtea în preziua suicidului... când tocmai începuse sã fie recunoscut...
Un artist genial în cãutarea "culorii" luminii,
a culorii care sã redea misterul luminos aflat dincolo de toate aparentele;
În cãutarea tehnicii care sã redea profunzimea, imensitatea, nemãrginirea,
viata care pulseazã peste tot... chiar si în modestele mãrãcinisuri...
bucuria vietii mai ales pe care o presimte peste tot...
"De aceea meritã osteneala sã ne aplecãm în fata fiecãrui chiparos..."
Poate cã tocmai aceastã constiintã a mãretiei ce dominã pitorescul face diferenta,
explicã fascinatia pe care o exercitã în timp lucrãrile lui.
Doar 10 ani consacrati picturii...

Cred cã Alice Miller vorbeste undeva despre cazul lui.
Dacã voi avea timp voi cãuta si voi reveni.

Aceasta este cartea pe care tocmai am citit-o
Vincent Van Gogh de Pierre Leprohon, editura RAO
Pe ELEFANT apare aici, dar este momentan indisponibilã:
http://www.elefant.ro/carti/carte/biografii-si-memorii/vincent-van-gogh-86588.html


Tot de pe ELEFANT se poate obtine, printre altele, si un album cu o prezentare foarte bogatã,
atât biograficã cât si a creatiei artistice,
o carte scrisã cu mult suflet
în englezã
AICI :
http://www.elefant.ro/carti/carte-straina/the-arts/fine-arts-treatments-subjects/van-gogh-261606.html
Existã si un format mai mare la un pret mai mare, tot pe ELEFANT.

25 martie 2018

Simt o coplesitoare nevoie de a avea - sã vorbim deschis - o religie,
si-atunci ies noaptea pe-afarã ca sã pictez stelele.

Vincent Van Gogh

citat din cartea biograficã dedicatã artistului de Pierre Leprohon,
tradusã din fericire si în româneste, publicatã de editura RAO.


Van Gogh - Noapte înstelatã pe fluviul Rhone
(una din ele)

...
Totdeauna când vãd stelele încep sã visez...

22 martie 2018

Dictionar

...cleptocratie de la cleptomanie...

CLEPTOCRATÍE s. f. Tip de guvernare în care membrii sai cauta, în primul rând, sa obtinã avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele carora guverneaza.
Din engl. kleptocracy, format din gr. klepto- (< kleptein = a fura) + gr. -kratia (< kratos = putere, forta).

18 martie 2018

Dacă postul nostru are un sens, acesta este tocmai de a lăsa să iasă la suprafaţă această bucurie în mijlocul chiar al privaţiunilor sau al suferinţelor de orice natură ar fi acestea.
...

A experimenta mijloacele personale care mă fac cu adevărat viu,
contrar poate a ceea ce credeam până atunci
că trebuie să fac pentru a fi viu… fără a ajunge cu adevărat:
...

Pr. Francis Dekeyser - Scrisoarea actualã de la Bethanie
cu ocazia Postului Mare.

Tradusã integral în româneste aici

16 martie 2018

Si un documentar proaspãt
de mare actualitate
si de interes general:
https://www.youtube.com/watch?v=7ezjeIXH5i8

Ce înseamnã sã lucrezi "pentru binele oamenilor"...

Iatã ce valoare are argumentul vânturat toatã ziua în fata noastrã "pentru binele românilor".

Numai cimitirele nu ni le-au luat...

Si un judet în care proportia pensionari-salariati este un record: 17 pensionari la 10 salariati.

Si nu numai atât, dar vrea sã sugrume si libertatea de exprimare.

"Niciodatã in ultimii 28 de ani, România nu a fost atat de aproape de dictaturã ca in momentele pe care le trãim acum."

Din interviul cu scriitorul si psihiatrul Ion Vianu de aici:
http://www.ziare.com/

15 martie 2018

Recomandare de carte:

Ion Vianu - Elegie pentru Mihai, Polirom, 2018

„Viata Regelui Mihai poarta amprenta tragediei (care statea scrisa pe chipul sau, un joc de riduri si de mimici care sugera nu numai maiestatea ranita, ci si lacrimile, disperarea stapînite; o privire care avea luciri sfîsietoare). Daca Mihai este atît de bine înteles si iubit este pentru ca românii se regasesc în esec. Numai El a putut aduce neamului Lui mîngîierea si proba ca acest esec se poate trai în demnitate si chiar în frumusete, frumusetea dureroasa a tragediei”

O carte care m-a uns la suflet... Multumesc!

Detalii carte aici:
https://www.polirom.ro

14 martie 2018

Un rãspuns perfect:

"Domnule Dragnea, minciunile si exagerarile spuse de unii si de altii la adresa României trebuie contracarate într-un singur fel, daca e posibil: cu realitatea de acasa! Adica printr-o buna guvernare, prin masuri pentru un trai decent, prin masuri pentru respectarea drepturilor omului de catre toate autoritatile, printr-un stat de drept functional, inclusiv prin respectarea separatiei puterilor, daca toate acestea exista!"

Renate Weber
europarlamentar din partea ALDE
pe pagina de Facebook aici:
https://ro-ro.facebook.com/renate.weber.mep/

13 martie 2018

Legea antidefaimare pe care o viseaza Liviu Dragnea este un atentat atât de grosolan la democratie si la libertatea de exprimare, încât cu siguranta va avea mare succes în România, tara care, la baza sa sociala, n-a iesit nici dupa 30 de ani de la Revolutie din totalitarismul comunist. Ceausescu n-a murit, este Dragnea travestit. Succesul sau si al Partidului - consta în cei 4000 de aplaudaci de la Congres si în milioanele de sustinatori din fata micilor ecrane. Acestia au primit în dar libertatea în 1989, dar n-au avut ce face cu ea. Din contra, multi au luat-o ca pe o insulta, ca pe o defaimare a tarii. Fericirea lor ramâne suta de lei în plus aruncata de Suveran si bagarea mintilor în cap a celor care vorbesc de râu orânduirea.

Florin Negrutiu pe platforma REPUBLIC aici:
https://republica.ro/

8 martie 2018

Femeile sunt, pentru si despre femei,
o carte încã nescrisã sau abia începutã.
Aproape tot ce stim despre femei este imaginat, explicat si interpretat
de cãtre bãrbati.
...
Istorie femeilor, asa cum o gândesc ele însele, a fost,
pânã acum 60 de ani
pur si simplu preistorie.

Mihaela Miroiu - Cu mintea mea de femeie, pag. 155

Aici am postat azi fragmentul intitulat Gândurile umbrei. Începuturi din carte, cel din care am citat mai sus:
AICI



8 martie 2016 (reluare)
De Ziua Femeii si altfel...
mai pragmatic, mai necesar...



Lez-demnitatea si antifeminismul se clãdesc pe supunerea, nepãsarea si tãcerea femeilor.

Misoginismul nu e deloc monopolul bãrbatilor...

Mihaela Miroiu - Dincolo de îngeri si draci.
Etica în politica româneascã
Un fragment dintr-un interviu cu Prof. Mihaela Miroiu despre CONDITIA FEMEII în România
inclus în aceastã carte foarte instructivã:
AICI

7 martie 2018



... câţiva ani mai târziu, în timp ce am făcut – fără să ştiu nici cum şi nici pentru ce – experienţa marelui calm interior, Durckheim mi-a spus: „Fără îndoială, vă amintiţi întrebarea pe care mi-aţi pus-o: „Puteţi să-mi daţi un motiv bun pentru a medita?” Experienţa acestui mare calm este răspunsul la întrebarea dumneavoastră; un răspuns care vine din interior, din profunzimea dumneavoastră.
De acum înainte ştiţi pentru ce medităm.
Pentru un singur motiv: "întoarcerea acasă”!

Jacques Castermane - Scrisoarea de informare - martie 2018
Tradusã integral pe blogul dedicat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/

6 martie 2018

Ce pot eu astepta de la practica meditatiei?

Adevărata natură a fiinţei umane este insesizabilă prin gândire. În schimb, ea îşi dezvăluie prezenţa la cel care face experienţa şi exprimă, în viaţa sa de toate zilele, calmul interior, liniştea interioară, pacea interioară, simpla bucurie de a fi. Scopul meditaţiei ancestrale este împlinirea adevăratului sine şi nu ceea ce se consideră azi ca fiind un om augmentat (Trecerea de la un ego XXL la un ego XXXL).

Jacques Castermane - Scrisoarea de informare - martie 2018
Tradusã integral pe blogul dedicat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/

1 martie 2018

În pofida vremii este PRIMÃVARÃ!

Nu poate fi departe...


Foto: Silvia B.

O primãvarã frumoasã vã doresc !

27 februarie 2018

"Un ministru o ia în frezã" - film contemporan

Din comentariile spectatorilor la "meciul" zilei...

AICI

21 februarie 2018

Apropo de "Pentru cã putem!"

George Orwell - 1984



„Dacă vrei o imagine a viitorului,
închipuieşte-ţi o cizmă zdrobind mutra unui om –
şi asta pentru vecie.
...
Cu cât Partidul va avea mai multă putere,
cu atâta va fi mai puţin îngăduitor;
şi cu cât va fi mai slabă opoziţia,
cu atât mai cruntă va fi dictatura.
…
Asta este, Winston, lumea pe care o pregătim.
O lume de victorii peste victorii, de triumf peste triumf,
care apasă, apasă, apasă pe nervul puterii."


Un fragment din carte din care am extras cele de mai sus AICI

19 februarie 2018

Din capitolul
Criteriile experienţei autentice a FIINŢEI
Transformarea

Există, oare, o dovadă mai solidă a autenticităţii unei „experienţe” decât transformarea totală pe care ea o provoacă? Celui care a trăit-o ea îi arată într-o străfulgerare lumea sub o cu totul altă lumină, şi îl determină să ia decizia şi îi dă forţa de a începe o viaţă total diferită de cea pe care o ducea până atunci.

Se găseşte, oare,  în lumea umanităţii suferinde, un lucru care să merite mai bine calificativul de „adevărat” decât metamorfoza unui om fricos într-unul care nu se mai teme de moarte; a unui om disperat din cauza absurdului şi a nedreptăţii din lume într-unul care intuieşte prin orice absurd şi dincolo de el un sens mai înalt; a unui om zdrobit de tristeţea solitudinii într-unul care simte chiar în această izolare o imensă protecţie? Cum să refuzi unor astfel de transformări - care duc la un comportament, la o cunoaştere şi la o experienţă supra-naturale – un caracter de realitate, de o realitate supranaturală?

K.G. Durckheim - Vom doppelten Ursprung des Menschen

Mai mult pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/02/transformarea-din-criteriile.html

11 februarie 2018

Laura Grunberg - despre egalitatea de gen autenticã
si "forma fãrã fond" propusã... din afara realitãtii:

Situatia în care ma aflu este ingrata pentru ca sunt împotriva acestei initiative care, pe fond, poate fi numita chiar feminista, fiind într-o forma sau alta ceea ce ne-am dorit: profesionalizarea si institutionalizarea experizei pe domeniul egalitatii de gen. Sunt contra cel putin pentru ca:
1. Este o exemplificare grosiera a vesnicelor forme fara fond pe care România le produce.

Cititi integral pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/cultura/sa-critic-sau-sa-ma-critic-aceasta-este-intrebarea/

5 februarie 2018

Despre actualitatea zilei din Pãdurea Nebunã pe CONTRIBUTORS:

Ioan Stanomir
Pamblica guvernului Dãncilã si despre proiectul de tarã al regimului Dragnea:
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/pamblica-guvernului-dancila-sau-despre-proiectul-de-tara-al-regimului-dragnea/

Radu Vancu si "protestul de veghe" Vã vedem din Sibiu

Totul e sã nu lãsãm înfrângerile sã ne deprime.
Sã nu cedãm.
Într-un text din 1937, tânarul Camus chiar asa spune: cã adevãrul înseamnã sã nu cedezi. Sã nu te deprimi.
Dacã vom gãsi resurse sã nu ne deprimãm,
sunt sigur ca vom reusi, în anii care urmeaza,
sã ajutãm aceastã Românie posibilã
sã se individueze pe deplin.

Radu Vancu - Asta-i Românie?
aici:
http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Easta-i-romanie%E2%80%9D/


Florin Bondar - Despre schimbare, USR si cea de-a treia cale
aici:
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/despre-schimbare-usr-%C8%99i-cea-de-a-treia-cale/

28 ianuarie 2018

Un film interesant de vãzut si revãzut zilele acestea la TV:
Busola de aur
Detalii film pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/the-golden-compass-16003/
De exemplu azi pe DigiFilm la 10:10.

Si apropo de Magisterium din film...

De ce vorbim despre Transcendentã în loc sã vorbim despre Dumnezeu?

Când în trăirea nemijlocită percepem un „Tu”, de ce nu vorbim atunci pur şi simplu despre Dumnezeu? Deoarece, pentru omul contemporan cu adevărat marcat de angajamentul căutării sale, reînnoirea vieţii religioase este îngreunată, adesea chiar ameninţată, de îndată ce darul experienţelor este fixat într-un cuvânt care aminteşte anumite concepte teologice, anumite formule religioase care, golindu-se de substanţa lor, s-au aflat la originea crizei actuale a credinţei. De aceea vorbim când despre cealaltă dimensiune, când despre Viaţa supranaturală, sau despre FIINŢA divină, despre realitatea de dincolo de spaţiu şi timp, despre Absolut, despre Viaţa superioară. Sau pur şi simplu scriem VIAŢA cu cinci majuscule. Înţelegem întotdeauna prin aceasta misterul infinit, care locuieşte în Fiinţa noastră esenţială, de care trebuie să devenim conştienţi.
A deveni slujitori şi martori ai lui este tocmai destinul omului

K.G.Durckheim - Von doppelten Ursprung des Menschen
(Despre dubla origine a omului)

Cititi integral - postat azi - aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/01/transcendenta.html

25 ianuarie 2018

Pentru pãstrarea VIGILENTEI CIVICE...

Mai ales când o universitarã (!) denatureazã public si fara nici o jenã
sensul protestelor civice ale pãrtii constiente si active a societãtii,
inducând ideea cã s-ar putea da în afarã "impresia unei tãri neguvernabile"...

O metodã demnã de regimul din Coreea de Nord...

Asa se vãd lucrurile din perspectiva unei guvernãri complet autiste,
arogantã si sfidãtoare la adresa poporului care i-a ales... din gresealã.

De vãzut neapãrat un film dat zilele acestea pe CINEMAX2, realizat în 2017, Bitter Harvest
despre HOLODOMOR - genocidul prin înfometare - înfãptuit de bolsevici în Ucraina (1923-1933),
plãnuit de Stalin,
un genocid încã necunoscut, desi îl depãseste pe cel pus la cale de Hitler.
Detalii film aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/bitter-harvest-597257/

De citit cartea cu Povesti interzise din Coreea de Nord, de la POLIROM:
BANDI - ACUZATIA
O carte curajoasã care aminteste cã nu toate distopiile sunt o fantezie.
Detalii carte pe site-ul editurii POLIROM aici:

http://www.polirom.ro/carti/-/carte/6566
Azi pe ELEFANT sunt reduceri de 50% la o multime de carti.

24 ianuarie 2018

"Penalii îs la mare pret în PSD..."

... din comentariile românilor uimiti de actualitatea zilei ... tot mai incredibilã ...

Si o poveste din Coreea de Nord…

A fost odată ca niciodată o grădină, pe un munte, împrejmuită cu zece rânduri de garduri înalte. Acolo trăia un demon bătrân ce cârmuia peste mii şi mii de sclavi. Dar ce să vezi? Minune mare! Zi şi noapte, de dincolo de garduri se auzeau numai râsete! Primăvara, vara, toamna şi iarna grădina răsuna necontenit – ha-ha-ha!, hi-hi-hi!, ho-ho-ho! -  din pricina vrăjilor pe care demonul cel bătrân le făcea sclavilor săi. Vă întrebaţi de ce-i vrăjea pe sclavi? Pentru că voia să ascundă toate abuzurile şi crimele pe care le făcuse, pentru că voia să plăsmuiască înşelătoria „iată ce fericiţi trăiesc oamenii în grădina mea!” Grădina era împrejmuită cu zece rânduri de garduri ca oamenii din celelalte grădini să nu poată vedea ce se petrece dincolo de ele şi să nu poată pătrunde acolo. Oameni buni, unde pe lumea asta aţi mai văzut aşa o scamatorie atât de sinistră care să transforme lacrimile de durere şi tristeţea în râsete isterice? Unde aţi mai pomenit un tărâm atât de înfricoşător?

Bandi – Acuzaţia, POLIROM, 2017

21 ianuarie 2018

As vrea ca cineva - O EDITURÃ - sã traducã în româneste
cartea scrisã de Doris Lessing
Shikasta
...

15 ianuarie 2018

Marie-Louise von Franz
„Vinul nou nu poate fi pus în burdufuri vechi”

…ceea ce e nou nu poate fi pur şi simplu introdus în rândul vechilor obiceiuri. Există idei noi pe care trebuie să avem onestitatea de a le recunoaşte ca atare şi de a le susţine, întrucât, altminteri, energia lor se stinge.
Odată, după ce fusesem în vizită la nişte persoane bătrâne din familia mea, am avut un vis catastrofic. Eram perfect conştientă că nu sunt decât nişte bătrâni retrograzi şi îmi erau indiferenţi, dar nu era suficient, inconştientul mă avertiza că situaţia este periculoasă, iar Jung mi-a spus: „Da, dacă nu mergi tot timpul înainte, trecutul te  trage înapoi. Trecutul este ca un vârtej enorm care te aspiră şi te aduce mereu înapoi. Dacă nu mergi înainte, regresezi. Trebuie într-un fel să porţi făclia luminii noi tot înainte, fără să te opreşti, atât istoric, cât şi în propria ta viaţă. În momentul în care începi să priveşti înapoi cu nostalgie, sau chiar cu dispreţ, trecutul te posedă din nou. Trecutul are o putere formidabilă.”
A-l învinge pe bătrânul împărat înseamnă, aşadar, a se arăta implacabil, fără milă faţă de tot ce tinde să distrugă ceea ce este nou şi diferit.
(…)
Asta se întâmplă cu tot ce este nou.
(…)
La nivel personal, lucrurile se petrec la fel. Oamenii au tendinţa să regreseze. Când tinerii care au plecat de acasă revin în vizită, instalându-se în oraşul natal, reluându-şi fostele activităţi şi regăsind anturajul de altădată, ei cad pradă unor regresii de acest fel. trecutul îi înhaţă şi ei nu au fermitatea sau curajul de a se împotrivi. Dar în unele situaţii trebuie să tai legătura cu trecutul şi să-ţi spui: „Am terminat cu toate acestea.”
În ceea ce mă priveşte, după ce fusesem un anumit timp în analiză cu Jung, nu mă mai înţelegeam deloc cu unii prieteni de pe vremuri. Nu erau prieteni apropiaţi, ci mai degrabă cunoştinţe cu care îmi plăcea uneori să ies şi să mă distrez. Şi în mod subit, mă plictiseau de moarte. Înlăuntrul meu, am mers  mai departe decât ei. Nu mai puteam comunica cu ei pentru că ei voiau să întreţinem aceleaşi relaţii ca altădată, în felul superficial în care o făceam pe atunci. În atare situaţii, să ai fermitatea de a tăia legăturile cu trecutul ar putea părea o cruzime sau o lipsă de sentiment. În câteva rânduri, am trăit conflicte teribile. I-am păstrat, fireşte, pe vechii mei prieteni, pe cei care îmi erau apropiaţi. Dar mai erau mulţi alţii cu care împărţisem lucruri în trecut care nu mai însemnau acum nimic pentru mine.

Trecutul trebuie lăsat în urmă, acolo unde îi este locul: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor”, după cum a spus Isus.

Marie-Louise von Franz – PISICA. O poveste despre răscumpărarea femininului, Editura NEMIRA, pag 133-134

14 ianuarie 2018

Despre îmbătrânirea simbolurilor colective ale Sinelui…

…aşa cum explică Jung, simbolurile Sinelui, simbolurile colective ale Sinelui, se învechesc. Religiile, convingerile, adevărurile, toate îmbătrânesc. Orice concepţie despre care s-a vorbit prea mult, orice sistem de gândire pe care omenirea l-a utilizat un timp prea îndelungat ajung să fie deficitare, fiindcă îmbătrânesc. Devin mecanice, prea bine cunoscute, devin o posesie a conştientului. Oamenii cred că atunci când cunosc un adevăr îl stăpânesc. Şi acest lucru afectează mai ales valorile înalte, întrucât lucrurile mici se schimbă de-a lungul timpului fără mari consecinţe. Dar dacă valorile cele mai înalte sunt uzate, dacă îşi pierd caracterul lor numinos tainic şi înspăimântător, situaţia devine primejdioasă. Respectarea tabuurilor, de pildă, degenerează într-o respectare formală a unor reguli fără nici un înţeles. (…) Aşadar, îmbătrânirea simbolurilor Sinelui se datorează, pe de o parte, deficienţei conştiinţei omeneşti, iar pe de altă parte, faptului că situaţiile omeneşti sunt supuse schimbării.

Marie-Louise von Franz – PISICA. O poveste despre răscumpărarea femininului, din colecţia PHILEMON a editurii NEMIRA pag. 27.

10 ianuarie 2018

„Originea noastră cerească” înseamnă că suntem nu numai copii ai lumii spaţio-temporale, ci, în acelaşi timp, şi cetăţeni ai împărăţiei divine supranaturale. Aceastã expresie poate să sune ca o afirmaţie pioasă! Dar, pentru a fi primite, marile adevăruri ale vieţii presupun întotdeauna un spirit de pietate. Numai acesta este deschis lor. El este singurul înzestrat pentru o cunoaştere care depăşeşte perspectivele intelectului, a cărui natură ascunde Viaţa insesizabilă raţionalului.

K.G. Durckheim - Despre dubla origine a omului

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/01/dubla-origine-omului-tema.html

7 ianuarie 2018

Tema fundamentală a vieţii umane
– şi scopul căii interioare –
este aceea de a rezolva tensiunea
dintre originea pământească şi originea cerească a omului
şi anume o integrare creatoare,
nicidecum o eludare prin neglijare.

K.G. Durckheim - Despre dubla origine a omului

Primul capitol tradus deja pe blogul lui KGD
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/01/dubla-origine-omului-tema.html

NEC PLUS ULTRA...

5 ianuarie 2017

Jacques Castermane: Meditaţie ancestrală sau meditaţie modernă?

„În lucrări recente citesc că meditaţia (care este propusă la Centrul Dürckheim) este <meditaţia ancestrală>, căreia ar fi bine poate să i se prefere o <meditaţie modernă>. Modernă, pentru că s-ar sprijini pe cercetări şi lucrări ştiinţifice în domeniul ştiinţelor creierului! Modernă, pentru că putând fi verificată prin măsuri cantitative (electroencefalogramă, scanner, IRM, analize biochimice, etc). (…)

Dominique Durand: A practica zazen: curajul de a trãi

Toate acestea în Scrisoarea periodicã (ianuarie 2018) de la Centrul Durckheim, Mirmande, Franta,
scrisoare tradusã integral si postatã pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

1 ianuarie 2018

La multi ani!

Un film de vãzut zilele acestea pe HBO,
miercuri la 20 de exemplu:
SILENCE
film regizat de Martin Scorsese pe o temã care l-a obsedat vreme de 27 de ani.

Detalii aici pe CINEMAGIA.ro

Un film impresionant, dramatic, bazat pe fapte reale,
despre religie, credintã, martiriu,
despre TÃCEREA lui Dumnezeu mai ales ca un leitmotiv al filmului,
despre renegare, despre alegeri, despre criterii supreme în luarea de decizii extreme,
despre binele adus de misionarism... sau nu...

Lepãdare de credintã sau întelegere mai profundã?

Un film deloc simplu, care dã nastere multor întrebãri esentiale.

31 decembrie 2017

Père Francis Dekeyser
Urãri de An Nou de la Bethanie, France

„Spaţiul  care este în interiorul ulciorului este spaţiul care umple tot universul.” 

Este spaţiul Spiritului Sfânt care este peste tot prezent şi care umple totul.

Să putem în acest nou an să ne trezim la această Sacră Prezenţă
care vine şi rămâne în noi de îndată ce ne întoarcem privirile spre Ea.

An nou fericit şi sfânt…"

Mesajul de An Nou 2018 tradus integral în româneste:
AICI
Un mesaj pe care îl asteptam... si care a sosit cu putin înainte de miezul noptii...
Fiind plin de sens, comme d'habitude, l-am tradus imediat, dintr-o suflare...
Ca sã-l gãseascã si altii la cumpãna dintre ani.

30 noiembrie 2017


Marguerite Yourcenar despre feminism:
din cartea de convorbiri cu Marguerite Yourcenar CU OCHII DESCHISI,
de la CURTEA VECHE

Sunt împotriva particularismelor, de ţară, de religie, de specie. Nu contaţi pe mine pentru a particulariza sexele. Cred că o femeie normală valorează cât un bărbat normal; că o femeie inteligentă valorează cât un bărbat inteligent. Este un adevăr simplu.
...
Cred că ceea ce este important pentru o femeie este să participe cât mai mult la toate cauzele utile şi să impună această participare prin competenţa ei. În plin secol al XlX-lea chiar, autorităţile engleze s-au arătat brutale şi grosolane faţă de Florence Nightingale, la spitalul din Scutari: n-au putut să se lipsească de ea. Orice câştig obţinut de femeie pe terenul drepturilor civice, al urbanismului, al mediului înconjurător, al protecţiei animalelor, al copilului, şi al minorităţilor umane, orice victorie împotriva războiului, împotriva monstruoasei exploatări a ştiinţei în sprijinul lăcomiei şi violenţei este o victorie a femeii, dacă nu a feminismului, sau va fi a feminismului, pur şi simplu. Cred chiar femeia mai capabilă poate să-si asume acest rol decât bărbatul, din pricina contactului ei zilnic cu realităţile vieţii, pe care bărbatul, mai des decât ea, le ignoră.

Cititi întreg capitolul aici adãugat la cel care exista deja

24 decembrie 2017

EXERCITIU SI GRATIE

O temă fundamentală străbate orice viaţă religioasă a omului: problema legăturii dintre exerciţiu şi graţie. Atunci când acţiunea omului, care prin forţa voinţei sale şi a capacităţilor sale face posibilă acţiunea, este pusă faţă în faţă cu acţiunea graţiei, văzută ca un dar care curge „de cu totul altundeva”, se reflectă în acest demers de înţelegere o anumită viziune a relaţiei omului cu transcendenţa şi, implicit, o anumită viziune despre omul în sine. Fiecare religie, fiecare teologie presupune o antropologie determinată ale cărei particularităţi şi limite sunt adesea insuficient cunoscute. A sosit timpul ca pentru antropologia, care stă la baza vieţii noastre religioase şi îndeosebi a educaţiei şi direcţiei noastre religioase, să depăşim limite respectate cu timiditate până acum şi, printr-o atitudine de mai largă deschidere, să corectăm traseul actual al frontierelor dintre om şi transcendenţă.

K.G. Durckheim - Vom doppelten Ursprung des Menschen (Despre dubla origine a omului)

Mai mult pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/12/exercitiu-si-gratie.html

22 decembrie 2017

Cum s-a modificat LEGISLATIA

Din fabula FERMA ANIMALELOR de George Orwell.

Cele şapte precepte ale Animalismului :

Oricine merge pe două picioare e duşman.
Oricine merge pe patru picioare sau are aripi e preiten
Nici un animal nu va purta haine
Nici un animal nu va dormi într-un pat
Nici un animal nu va bea alcool
Nici un animal nu va ucide un alt animal
Toate animalele sunt egale.



În timp, si pe tãcute, aceste precepte au fost modificate „nesemnificativ”
de către elita conducătoare, adicã PORCII, care fãceau legea dupã bunul lor plac,
în favoarea lor, legitimându-si tot felul de privilegii,
într-un dispret total fatã de restul animalelor,
pe măsură ce se simteau tot mai mult „stăpâni absoluţi” peste ceilalti.

Asa încât unele legi sunau altfel,
spre surprinderea animalelor care în tot acest timp îsi vedeau de treaba lor si munceau din greu,
de exemplu:

Nici un animal nu va dormi într-un pat cu aşternuturi.
Nici un animal nu va bea alcool în exces.
Nici un animal nu va ucide un alt animal fără motiv.
Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele.

Nu s-a anulat nimic, doar s-au adăugat nişte clauze… „pentru a se preveni abuzurile”.

În final, în locul celor 7 precepte iniţiale, a rămas doar ultimul precept "actualizat".

Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele.


Detalii carte pe site-ul editurii POLIROM, e si la un pret bun astãzi, aici:
http://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/4427

„Ferma Animalelor este o fabula politica plina de intelepciune, de compasiune si de invataminte
pentru vremurile pe care le traim.”
(New York Times)
 

20 decembrie 2017



Pe perete scria:
TOATE ANIMALELE SUNT EGALE.
DAR UNELE ANIMALE SUNT MAI EGALE DECÂT ALTELE.
În afară de acest unic Precept nu mai scria nimic altceva.
...
În jurul mesei celei lungi stăteau şase oameni şi şase dintre porcii cei mai importanţi, Napoleon însuşi ocupând locul de onoare din capul mesei. Porcii păreau să stea foarte firesc pe scaune.
…
- Domnilor, a încheiat domnul Pilkington, vă fac un toast: pentru prosperitatea Fermei Animalelor!
…
… acum, pentru întâia oară, se făcea acest anunţ – că numele Ferma Animalelor fusese desfiinţat. De atunci înainte, ferma avea să fie cunoscută sub numele de Ferma „Conacul” care, nu-i aşa?, parcă era numele ei corect şi originar.
- Domnilor, a încheiat Napoleaon, eu vă voi face acelaşi toast ca şi domnul Pilkington, dar sub altă formă. Umpleţi-vă cănile până la buză. Domnilor, iată toastul meu: pentru prosperitatea Fermei „Conacul”!
Au urmat aceleaşi urări inimoase ca şi mai devreme şi cănile au fost golite până la fund. Dar, în timp ce se holbau la scena aceasta, animalelor de afară li s-a părut că se petrecea un lucru starniu. Ce anume se modificase oare pe chipurile porcilor? Ochii împăienjeniţi ai lui Clover se mutau de la o faţă la alta. Unii dintre ei aveau cinci rânduri de bărbii, unii aveau patru, unii aveau numai trei. Dar ce era acel ceva care părea să se topească şi să se schimbe?
…
Ce se petrecea cu feţele porcilor nu mai era de-acum o dilemă. Fiinţele de afară (de la fereastră) îşi mutau privirile de la porc la om şi de la om la porc şi din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care.

George Orwell – Ferma  Animalelor

19 decembrie 2017

Este vremea rezistentei

Acum este vremea rezistentei. Pasnice, continue, încapatânate, tenace, imaginative, ferme.
...
...pentru ca mai târziu vom fi fost deja sclavi.
...
Criza pe care o traversam este una dramatica. Suveranitatea natiunii este confiscata de un un grup de indivizi, în scopul lichidarii separatiei si echilibrului puterilor în stat. Faradelegea devine legea statului român.

Ioan Stanomir - Este vremea rezistentei
Pe platforma CONTRIBUTORS, aici:
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/este-vremea-rezistentei/?cfcc

Salt la începutul paginii aici