Preot
Francis Dekeyser
Francis Dekeyser este preot ortodox,
instructor de arte martiale
si presedinte al centrului spiritual Bethanie, France,
centru fondat de parintele Alphonse si Rachel Goettmann
http://www.centrebethanie.org/
Alte mesaje elaborate de acelasi autor
- de remarcat viziunea complexã si profundã-
traduse în româneste pe acest site sau pe blogul lui
KGD:
1. Mesaj de An Nou 2016 aici
2. Scrisoarea nr. 142 mai 2017 aici
3. Scrisoarea de Pasti 2017 aici
4. Scrisoarea nr. 150 - Postul Mare aici
5. Scrisoarea nr. 164 iulie 2019 aici
6. Scrisoarea nr. 170 martie/aprilie 2020 aici
7. Scrisoarea nr. 176 de Crãciun 2020 aici
- nou
Si alte câteva traduse si postate pe blogul lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Francis%20Dekeyser
Urări de la Bethanie, France, pentru
2018
La început de an
nou se obişnuieşte să ne exprimăm urările
şi să urăm pentru fiecare un „An bun!” şi
mai ales o „Sănătate bună!”…
Evident, în spatele
adjectivului „bun” există desigur o diversitate de dorinţe
în funcţie de ceea ce fiecare dintre noi înţelege din
propria viaţă şi îşi doreşte pentru viitorul
său.
În fond ştim
noi cu adevărat ce este bun pentru noi?
Christos spune
că Tatăl ştie de ce avem noi nevoie înainte chiar
ca noi să-i cerem şi El ne invită insistent să
nu ne îngrijorăm necontenit cu privire la ce vom mânca şi
bea şi cu ce ne vom îmbrăca, adică pentru a rezuma:
să nu ne îngrijorăm pentru viaţa noastră existenţială.
El nu spune să
nu ne ocupăm de această viaţă existenţială,
ci să nu fim preocupaţi de ea.
În antropologia
creştină se insistă pe ternarul „corp suflet spirit”
şi pe unitatea fiinţei umane în aceste trei componente.
Dacă eu sunt
neliniştit la nivelul sufletului meu, această nelinişte
îmi agresează corpul care se închide pentru a se proteja
şi obstruează accesul spiritului în mine.
Neliniştea
este o atitudine mortiferă.
De unde insistenţa
lui Christos asupra acestui subiect în Evanghelii şi, de
asemenea, la sfântul Pavel în această bine cunoscută
epistolă adresată Filipenilor:
„Bucuraţi-vă
întotdeauna în Domnul, vă repet, bucuraţi-vă: Domnul
este aproape! Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în toate
lucrurile aduceţi cererile voastre la cunoştinţa
lui Dumnezeu cu rugăciuni şi mulţumiri.”
Să ne bombardăm
stările de spirit cu gratitudine, căci Domnul este aproape:
ce luptă!
Christos, spune
Christian Bobin, este un războinic… fără armă.
Dar este un războinic:
El duce lupta cea bună, marele război sfânt, cel care
este purtat asupra unui „sine însuşi” încapsulat în problemele
sale.
Desigur, Christos
nu este închis asupra lui însuşi, dar lupta pe care o duce
în noaptea arestării sale îl face să spună: „Tată,
dacă este posibil, îndepărtează de la mine această
cupă.”… De câte ori, în vieţile noastre, suntem noi
în această suferinţă din cauza a ceea ce ar putea
să vină. Da, viaţa pare să ne înece în faţa
atâtor suferinţe în noi şi în jurul nostru. Este fără
îndoială raţiunea apelului lui Christos la „curaj”…
„Curaj!” le spune El prietenilor săi: „Eu am învins lumea.”
Poate că am
putea să ne urăm să fim un războinic valoros
pentru acest an 2018. Un războinic al iubirii!
Fie să se
trezească în noi puţin câte puţin ceea ce Ioan
Casianul numeşte „invincibila linişte a inimii.”
Această pace
nu ne va fi dată niciodată prin confortul vieţii
noastre existenţiale.
Nici o comunitate,
nici o instituţie, nici un loc particular nu ne poate da
această pace… nici mai ales banii.
Această pace
este o graţie pe care o primeşte cel care se roagă
„în duh şi adevăr”, adică „în suflu şi vigilenţă”.
Şi această
graţie vine la timpul Său. De unde angajamentul pe cale
de viaţă „fără scop sau spirit de profit”,
cum ne aminteşte Zenul.
Să nu fim
într-o atitudine de aşteptare sau de regret pentru acest
nou an.
Să cultivăm
mai mult receptivitatea: „a lăsa să vină” cum îmi
repeta adesea profesorul meu de Kendo.
Această pace
ne locuieşte şi nu ne părăseşte niciodată.
Atunci? „Pentru ce toată această agitaţie şi
acest tumult” ne spune Isus.
Să revenim
aici şi acum.
AICI; în acest
spaţiu care este aici în faţa ochilor noştri şi
pe care nu-l mai vedem. Noi vedem obiecte, persoane, şi uităm
spaţiul care conţine toate acestea: „Vastitudinea” cum
spune Eckart Tolle.
ACUM; în această
clipă, care este debordantă de Linişte şi
de Pace. Linişte mereu prezentă… a învăţa
să ascultăm liniştea dedesubtul sau din interiorul
zgomotului şi al agitaţiei…
A întâlni acest
loc „imaculat” care este sursa Vieţii, a acestei Vieţi
care ţâşneşte în noi din toată eternitatea:
„Această forţă vulnerabilă şi invincibilă
a iubirii umile.”
A fi invincibil
înseamnă a fi în Deschidere;
DISPONIBIL, în spaţiul pur al imensităţii cosmice,
oricare ar fi norii, furtunile sau poluarea. Acest spaţiu
vid este plin de viaţă. El este în interiorul meu şi
în exterior de asemenea.
„Spaţiul
care este în interiorul ulciorului este spaţiul care umple
tot universul.”
Este spaţiul
Spiritului Sfânt care este peste tot prezent şi care umple
totul.
Să putem în
acest nou an să ne trezim la această Sacră Prezenţă
care vine şi rămâne în noi de îndată ce ne întoarcem
privirile spre Ea.
An nou fericit
şi sfânt…
Pčre
Francis,
Président de Bethanie
Originalul scrisorii în francezã, Lettre 148, pe
site-ul Bethanie aici:
http://www.centrebethanie.org/
