[ Pagina de START ]

[ Argument ]

[ Autori ]

[ Noutati ]

[Aforismul zilei]

[ Galerie FOTO ]

[ Alte resurse ]

[ Harta site ]

[ Linkuri ]

[ Recomanda unui prieten ]
 




Bucuria este semnul că viata a reusit.



(Henri Bergson)


Foto: Carlos Alberto Bau

Nu pot sã cred cã universul inscrutabil
se învârte în jurul unei
axe de suferintã;
cu sigurantã strania frumusete a lumii
trebuie sã se sprijine undeva pe
bucuria purã!


Louise Bogan





Izvorul principal a toate este
„sufletul meu se bucură în Domnul..."

Frica de păcat nu ne mântuieşte de el.

Bucuria în Domnul mântuieşte.

Un sentiment de vinovăţie sau moralismul nu ne eliberează de această lume şi de ispitele ei.

Bucuria este temelia libertăţii în care suntem chemaţi sa rămânem.


Unde, cum şi când
s-a denaturat
aceasta tonalitate
a creştinismului -

sau, mai degrabă,

unde, cum şi de ce
au ajuns creştinii
imuni
la bucurie?

Cum, când şi de ce, în loc să uşureze oamenii suferinzi,
Biserica a ajuns să-i intimideze şi să-i înspăimânte?



(Alexander Schmemann
)






Mii de draci mã furnicã vãzând cum este confundat crestinismul cu prostia,
cu un fel de cucernicie tâmpã si lasã,
ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decât
sã lase lumea batjocoritã de fortele rãului,

iar el sã înlesneascã fãrãdelegile
dat fiind cã e prin definitie
osândit la cecitate si paraplegie.


Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste îndemnul Domnului (...)
....

Crestinismul e o transmutatie, nu a elementelor chimice, ci a omului. Metanoia. Aceasta e MINUNEA CEA MARE (...) transformarea fãpturii.

Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii









Bucuria este un cântec, o lumină, un schimb,
o strălucire care traversează întreaga Biblie, din loc în loc,
de la prima până la ultima pagină.

Este comoara oricărei fiinte vii, chiar cea mai lipsită.

Orice bucurie îsi are rădăcina în bucuria creatoare a lui Dumnezeu...

Această bucurie fundamentală a fost înscrisă în genele celulelor noastre.
Este "da" -ul în fata vietii,
cea mai înaltă victorie a omului asupra tuturor încercărilor care îl apasă,
cel mai puternic mijloc de transformare.

Autenticitatea unei vieti spirituale se măsoară după gradul de bucurie care o locuieste.

Ea este deci culmea misticii si a oricărei împliniri.

Nu există decât o singură datorie: să fii fericit,
si o singură trădare: să nu fii...



(Alphonse Goettmann)









Sursa animatie: de pe internet
(din pãcate nu am retinut-o)


Sufletul omenesc, spune Claudel, este ceva capabil să ia foc.
Si totusi el nu este făcut decât pentru aceasta.
Focul acesta poartă un nume,
se cheamă bucuria sau mai exact entuziasmul,
pentru că vine de la Dumnezeu.

Acest foc îl invită pe om să-si trăiască drama vietii în toată intensitatea ei
si să convertească orice experientă

- călătorii, întâlniri, succese, esecuri, iubire-pasiune, căsătorie -
în ocazie de a se maturiza. ...

Deviza acestei bucurii? Nu împiedica muzica.
Nu împiedica, sub nici un pretext, să se împlinească muzica vietii tale.






(Emmanuel Godo)










De la acel "Bucură-te!", vestea adresată Mariei,
până la întâlnirea pe drumul spre Emaus,
când inima ucenicilor devine "arzătoare",
primul si ultimul cuvânt al Evangheliei
este BUCURIE.






(Stan Rougier)













Bucuria e cel mai mare mister sufletesc…
Nu o simti nicaieri si e în tine.
Durerea vine din afara, pe calea vazduhului si a intemperiilor,
se hraneste cu spatii, se adapa cu timp.
Bucuria vine dinauntru si-ti umple fiecare celula cu osanale.
Bucuria e fara motiv lumesc si e cel mai înalt extaz al omului.

Durerea e un val, bucuria – marea…



(Vasile Voiculescu)








Mai presus de orice sunt fericit, fericit, fericit.
Sunt si pricep ca sunt si mi-o si spun. Si lumina parca e mai luminoasa decât lumina si parca ea vorbeste si-mi spune cine e. visul mi se pare a dura mult, mult de tot.
Fericirea nu numai ca dureaza încontinuu, dar si creste mereu;
daca raul nu are fund, apoi nici binele nu are plafon...


Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înseala, criteriul definitiv este buna dispozitie.
Numai starea de fericire dovedeste ca esti al Domnului.
Virtuosul îmbufnat nu e prietenul Mântuitorului ci jinduitorul dupa diavol.
Ascetul artagos nu e autentic.

Crestinul e liber, asadar fericit.
Acesta si este sensul genialei si inspiratei fraze a lui Kierkegaard:
contrariul pacatului nu este virtutea, contrariul pacatului este libertatea.



(Nicolae Steinhardt)


Schema, fixarea, încremenirea, adică orice formă de viaţă devenită permanentă, este moartea omului adevărat.

Omul adevărat nu se opreşte la nici o schemă, la nici o formă încremenită de viaţă. Viaţa lui este un protest zilnic şi neîntrerupt faţă de cotidian. Un protest interior, esenţial. Nici o schemă nu-l poate revendica ca fiind al ei.

Cei mai mulţi oameni au devenit sclavii schemei înainte chiar de a ajunge să conştientizeze datoria de a lupta cu ea. Astfel n-au cunoscut niciodată drumul căutării neîntrerupte, adevărata formă a vieţii care e libertatea.

(Christos Yannaras)




Sursa animatie: http://www.HippoStudios.co.uk
Trebuie ca niciodată să nu ne odihnim
până când nu devenim
ceea ce din toată eternitatea
în Dumnezeu am fost.


Meister Eckhart




Sursa foto:www.centre-bethanie.org

Eu nu am nici o nostalgie”, spuse el, "pentru că sunt  acasă.”
Pentru mine aceasta a fost o revelaţie.
Suntem acasă.
Peste tot unde se întinde cerul suntem acasă.
În orice loc al acestui pământ suntem acasă atunci când purtăm totul în noi.
M-am simţit adesea - şi încă mă simt – asemenea unei nave care a îmbarcat o încărcătură preţioasă;
se desfac ancorele şi nava înaintează în largul mării, liberă de orice piedică;
face escală în toate ţările şi ia peste tot la bordul ei ceea ce este mai preţios.
Trebuie să fim propria noastră patrie.

Etty Hillesum – Une vie boulvers
ée, Editions du Seuil, pag. 212


Iubesc sã trãiesc...


Meister Eckhart


Sursa foto:www.centre-bethanie.org

Viata si moartea, suferinta si bucuria, bãsicile picioarelor învinetite,
iasomia din spatele casei, persecutiile, atrocitatile nenumarate,
totul, totul este în mine si formeaza un ansamblu puternic,
îl accept ca pe o totalitate indivizibila si încep sa înteleg din ce în ce mai bine –
pentru propriul meu folos, fara a o putea explica înca altora –
logica acestei totalitati. (…)

Viata este frumoasa si plina de sens în absurditatea ei,
cu conditia sa stim sa înlesnim un loc pentru tot

si sã o purtãm întreagã în noi în unitatea ei;
atunci viata, de o maniera sau alta, formeaza un ansamblu perfect.

De îndata ce refuzam sau vrem sa eliminam anumite elemente,
de îndata ce ne urmãm bunul nostru plac si capriciul nostru
pentru a admite un aspect al vietii si a-l respinge pe altul,
atunci viata devine într-adevar absurda:
de îndata ce ansamblul este pierdut, totul devine arbitrar.

(E. HILLESUM, Une vie bouleversée, Paris, Seuil, 1985)

Un exemplu concret de viatã reusitã, de înviere la viatã: Marianne Sebastien si copiii diin Bolivia

Când o inimã nu mai este tristã,
ea are toatã puterea, toatã forta, toatã imaginatia
de a concretiza...
astãzi o actiune justã pentru cei defavorizati.

spunea cineva în aceastã prezentare: Guvernul de Copii, aici: https://www.youtube.com/watch?v=NoY35ZJbHmQ

Aceşti copii au reuşit.
Viaţa este aici, acum, în ochii lor care strălucesc, în zâmbetul lor, în acele zmeie înălţate pe cer, în acel moment unic, de neuitat.




Ceea ce văd eu în Bolivia, sunt persoane care trăiesc învierea, nu ca pe o istorie îndepărtată, ci astăzi chiar. Şi ştiu că aici, astăzi, noi suntem înviaţi.

Marianne Sebastien în interviul tradus AICI