Bucuria este semnul cã viata a reusit.


(Henri Bergson)

Izvorul principal a toate este
„sufletul meu se bucură în Domnul..."

Frica de păcat nu ne mântuieşte de el.
Bucuria în Domnul mântuieşte.

Un sentiment de vinovăţie sau moralismul nu ne eliberează de această lume şi de ispitele ei.
Bucuria este temelia libertăţii în care suntem chemaţi sa rămânem.

Unde, cum şi când s-a denaturat aceasta tonalitate a creştinismului -

sau, mai degrabă,

unde, cum şi de ce au ajuns creştinii imuni la bucurie?

Cum, când şi de ce, în loc să uşureze oamenii suferinzi,
Biserica a ajuns să-i intimideze şi să-i înspăimânte?



(Alexander Schmemann)

Bucuria este un cântec, o luminã, un schimb,
o strãlucire care traverseazã întreaga Biblie, din loc în loc,
de la prima pânã la ultima paginã.

Este comoara oricãrei fiinte vii, chiar cea mai lipsitã.

Orice bucurie îsi are rãdãcina în bucuria creatoare a lui Dumnezeu...

Aceastã bucurie fundamentalã a fost înscrisã în genele celulelor noastre.
Este "da" -ul în fata vietii,
cea mai înaltã victorie a omului asupra tuturor încercãrilor care îl apasã,
cel mai puternic mijloc de transformare.

Autenticitatea unei vieti spirituale se mãsoarã dupã gradul de bucurie care o locuieste.

Ea este deci culmea misticii si a oricãrei împliniri.

Nu existã decât o singurã datorie: sã fii fericit,
si o singurã trãdare: sã nu fii...



(Alphonse Goettmann)

Sufletul omenesc, spune Claudel, este ceva capabil sã ia foc.
Si totusi el nu este fãcut decât pentru aceasta.
Focul acesta poartã un nume,
se cheamã bucuria sau mai exact entuziasmul,
pentru cã vine de la Dumnezeu.
Acest foc îl invitã pe om sã-si trãiascã drama vietii în toatã intensitatea ei
si sã converteascã orice experientã
- cãlãtorii, întâlniri, succese, esecuri, iubire-pasiune, cãsãtorie -
în ocazie de a se maturiza. ...
Deviza acestei bucurii? Nu împiedica muzica.
Nu împiedica, sub nici un pretext, sã se împlineascã muzica vietii tale.





(Emmanuel Godo)

De la acel "Bucurã-te!", vestea adresatã Mariei,
pânã la întâlnirea pe drumul spre Emaus,
când inima ucenicilor devine "arzãtoare",
primul si ultimul cuvânt al Evangheliei
este BUCURIE.





(Stan Rougier)

Bucuria e cel mai mare mister sufletesc…
Nu o simti nicaieri si e în tine.
Durerea vine din afara, pe calea vazduhului si a intemperiilor,
se hraneste cu spatii, se adapa cu timp.
Bucuria vine dinauntru si-ti umple fiecare celula cu osanale.
Bucuria e fara motiv lumesc si e cel mai înalt extaz al omului.

Durerea e un val, bucuria – marea…



(Vasile Voiculescu)

Mai presus de orice sunt fericit, fericit, fericit.
Sunt si pricep ca sunt si mi-o si spun. Si lumina parca e mai luminoasa decât lumina si parca ea vorbeste si-mi spune cine e. visul mi se pare a dura mult, mult de tot.
Fericirea nu numai ca dureaza încontinuu, dar si creste mereu;
daca raul nu are fund, apoi nici binele nu are plafon...

Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înseala, criteriul definitiv este buna dispozitie.
Numai starea de fericire dovedeste ca esti al Domnului.
Virtuosul îmbufnat nu e prietenul Mântuitorului ci jinduitorul dupa diavol.
Ascetul artagos nu e autentic.

Crestinul e liber, asadar fericit.
Acesta si este sensul genialei si inspiratei fraze a lui Kierkegaard:
contrariul pacatului nu este virtutea, contrariul pacatului este libertatea.


(Nicolae Steinhardt)

Schema, fixarea, încremenirea, adică orice formă de viaţă devenită permanentă, este moartea omului adevărat.

Omul adevărat nu se opreşte la nici o schemă, la nici o formă încremenită de viaţă. Viaţa lui este un protest zilnic şi neîntrerupt faţă de cotidian. Un protest interior, esenţial. Nici o schemă nu-l poate revendica ca fiind al ei.

Cei mai mulţi oameni au devenit sclavii schemei înainte chiar de a ajunge să conştientizeze datoria de a lupta cu ea. Astfel n-au cunoscut niciodată drumul căutării neîntrerupte, adevărata formă a vieţii care e libertatea.

(Christos Yannaras)

Sursa animatie: http://www.HippoStudios.co.uk
Trebuie ca niciodată să nu ne odihnim
până când nu devenim
ceea ce din toată eternitatea
în Dumnezeu am fost.

Meister Eckhart

Sursa foto:www.centre-bethanie.org

„Eu nu am nici o nostalgie”, spuse el, "pentru că sunt  acasă.”
Pentru mine aceasta a fost o revelaţie.
Suntem acasă.
Peste tot unde se întinde cerul suntem acasă.
În orice loc al acestui pământ suntem acasă atunci când purtăm totul în noi.
M-am simţit adesea - şi încă mă simt – asemenea unei nave care a îmbarcat o încărcătură preţioasă;
se desfac ancorele şi nava înaintează în largul mării, liberă de orice piedică;
face escală în toate ţările şi ia peste tot la bordul ei ceea ce este mai preţios.
Trebuie să fim propria noastră patrie.

Etty Hillesum – Une vie boulversée, Editions du Seuil, pag. 212

Iubesc sã trãiesc...

Meister Eckhart

Sursa foto:www.centre-bethanie.org

Viata si moartea, suferinta si bucuria, bãsicile picioarelor învinetite,
iasomia din spatele casei, persecutiile, atrocitatile nenumarate,
totul, totul este în mine si formeaza un ansamblu puternic,
îl accept ca pe o totalitate indivizibila si încep sa înteleg din ce în ce mai bine –
pentru propriul meu folos, fara a o putea explica înca altora –
logica acestei totalitati. (…)

Viata este frumoasa si plina de sens în absurditatea ei,
cu conditia sa stim sa înlesnim un loc pentru tot
si sã o purtãm întreagã în noi în unitatea ei;
atunci viata, de o maniera sau alta, formeaza un ansamblu perfect.

De îndata ce refuzam sau vrem sa eliminam anumite elemente,
de îndata ce ne urmãm bunul nostru plac si capriciul nostru
pentru a admite un aspect al vietii si a-l respinge pe altul,
atunci viata devine într-adevar absurda:
de îndata ce ansamblul este pierdut, totul devine arbitrar.

(E. HILLESUM, Une vie bouleversée, Paris, Seuil, 1985)