Bucuria este semnul cã viata a reusit.


(Henri Bergson)

Izvorul principal a toate este
„sufletul meu se bucură în Domnul..."

Frica de păcat nu ne mântuieşte de el.
Bucuria în Domnul mântuieşte.

Un sentiment de vinovăţie sau moralismul nu ne eliberează de această lume şi de ispitele ei.
Bucuria este temelia libertăţii în care suntem chemaţi sa rămânem.

Unde, cum şi când s-a denaturat aceasta tonalitate a creştinismului -

sau, mai degrabă,

unde, cum şi de ce au ajuns creştinii imuni la bucurie?

Cum, când şi de ce, în loc să uşureze oamenii suferinzi,
Biserica a ajuns să-i intimideze şi să-i înspăimânte?



(Alexander Schmemann)

Bucuria este un cântec, o luminã, un schimb,
o strãlucire care traverseazã întreaga Biblie, din loc în loc,
de la prima pânã la ultima paginã.

Este comoara oricãrei fiinte vii, chiar cea mai lipsitã.

Orice bucurie îsi are rãdãcina în bucuria creatoare a lui Dumnezeu...

Aceastã bucurie fundamentalã a fost înscrisã în genele celulelor noastre.
Este "da" -ul în fata vietii,
cea mai înaltã victorie a omului asupra tuturor încercãrilor care îl apasã,
cel mai puternic mijloc de transformare.

Autenticitatea unei vieti spirituale se mãsoarã dupã gradul de bucurie care o locuieste.

Ea este deci culmea misticii si a oricãrei împliniri.

Nu existã decât o singurã datorie: sã fii fericit,
si o singurã trãdare: sã nu fii...



(Alphonse Goettmann)

Sufletul omenesc, spune Claudel, este ceva capabil sã ia foc.
Si totusi el nu este fãcut decât pentru aceasta.
Focul acesta poartã un nume,
se cheamã bucuria sau mai exact entuziasmul,
pentru cã vine de la Dumnezeu.
Acest foc îl invitã pe om sã-si trãiascã drama vietii în toatã intensitatea ei
si sã converteascã orice experientã
- cãlãtorii, întâlniri, succese, esecuri, iubire-pasiune, cãsãtorie -
în ocazie de a se maturiza. ...
Deviza acestei bucurii? Nu împiedica muzica.
Nu împiedica, sub nici un pretext, sã se împlineascã muzica vietii tale.





(Emmanuel Godo)

De la acel "Bucurã-te!", vestea adresatã Mariei,
pânã la întâlnirea pe drumul spre Emaus,
când inima ucenicilor devine "arzãtoare",
primul si ultimul cuvânt al Evangheliei
este BUCURIE.





(Stan Rougier)

Bucuria e cel mai mare mister sufletesc…
Nu o simti nicaieri si e în tine.
Durerea vine din afara, pe calea vazduhului si a intemperiilor,
se hraneste cu spatii, se adapa cu timp.
Bucuria vine dinauntru si-ti umple fiecare celula cu osanale.
Bucuria e fara motiv lumesc si e cel mai înalt extaz al omului.

Durerea e un val, bucuria – marea…



(Vasile Voiculescu)

Mai presus de orice sunt fericit, fericit, fericit.
Sunt si pricep ca sunt si mi-o si spun. Si lumina parca e mai luminoasa decât lumina si parca ea vorbeste si-mi spune cine e. visul mi se pare a dura mult, mult de tot.
Fericirea nu numai ca dureaza încontinuu, dar si creste mereu;
daca raul nu are fund, apoi nici binele nu are plafon...

Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înseala, criteriul definitiv este buna dispozitie.
Numai starea de fericire dovedeste ca esti al Domnului.
Virtuosul îmbufnat nu e prietenul Mântuitorului ci jinduitorul dupa diavol.
Ascetul artagos nu e autentic.

Crestinul e liber, asadar fericit.
Acesta si este sensul genialei si inspiratei fraze a lui Kierkegaard:
contrariul pacatului nu este virtutea, contrariul pacatului este libertatea.


(Nicolae Steinhardt)