Dialog pe Calea iniţiatică »
Karlfried Graf Durckheim convorbire cu Alphonse Goettmann
(traducere din limba franceza)

Alphonse Goettmann

Karl Graf Durckheim

Puteti citi Nota traducãtorului: (aici)

Prefata

Cap. I "Te-am chemat pe nume"
Cap II Mãretia si decãderea omului
Cap. III Cer si pãmânt: dubla origine a omului
Cap. IV Calitãtile celor cinci simturi: ferestre spre invizibil
Cap. V De la Moarte la Viatã: Pãtrunderea Fiintei
Cap. VI "Calea, Adevãrul, Viata"
Cap. VII Pentru o nouã artã de a trãi
Cap.VIII Umbre si lumini pe cale
Cap. IX Angajamentul: Crucea lui Cristos sau Crucea Rosie?
Cap.X "Invatatorule, unde locuiesti?"
Cap XI "Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna"

Notã din 5 iulie 2022
Urmare a unei sesizãri amiabile de încãlcare de copyright
am redus sau sters complet o multime de texte postate,
inclusiv din cele traduse de mine si inexistente în româneste.
Asa e corect.

Unele pagini au fost eliminate (10.07.2022).

Prefata

Această carte a luat naştere la Rutte, cătun suspendat la o mie de metri altitudine, între colinele şi brazii din Pădurea Neagră. Castelele tipice cu imense acoperişuri întunecate se detaşează pe simfonia în verde a pajiştilor bogate şi a pădurilor umbroase. Un râu sălbatic coboară vesel din înălţimi, rivalizând în limpezime cu cerul. O linişte adâncă, plină de viaţă, învăluie acest peisaj. Se respiră pace şi seninătate aici, impresia de mister şi de infinit te cuprinde imediat, deja se ridică în tine, cu nostalgie, marea întrebare a sensului lucrurilor şi a existenţei… Aici locuieşte, într-un castel ascuns în pădure, cel care şi-a consacrat viaţa pentru a răspunde la eterna întrebare a omului: „Cine sunt eu?”… Karlfried Graf Durckheim este numele lui!

Îl cunosc pe Graf Durckheim de mulţi ani, şi această mărturie care ia formă astăzi este expresia unei lente maturizări şi a unei experienţe profunde pe care vrem, amândoi, să o împărtăşim cu cei care, de asemenea, sunt în căutarea esenţialului.

În viaţa mea există un „înainte şi un după Durckheim”. Născut în Biserica catolică, mi-am căutat mult timp faţa mea adevărată de om şi de creştin, încordat nebuneşte de acel „Vino, urmează-mă” al Evangheliei, dar nu am găsit… Am citit sute de cărţi dar nu am găsit… Am frecventat asiduu diferite facultăţi de teologie, dar nu am găsit… M-am lansat impetuos în rugăciune, acţiune, politică, dar nu am găsit… Ca şi psalmistul, mi-am strigat durerea Domnului. Atunci l-am întâlnit pe Graf Durckheim, aidoma Pelerinului ascuns pe drumul spre Emaus. A fost ca o izbucnire în mine… explozia… am căzut de pe cal ca şi Pavel pe drumul  Damascului şi solzii au căzut de pe ochii mei. Graf Durckheim a fost pentru mine maestrul care mi-a permis să descopăr pe singurul Maestru adevărat, Isus Cristos! Turnanta viaţii mele se amorsa…

La contactul cu el şi prin învăţătura lui, mi-am dat seama că eu căutam cu disperare în afară ceea ce purtam în fondul meu însumi. De fapt găsisem…, dar într-un mod prea intelectual! Totul era acolo, dar sub formă de inventar raţional, de examene şi de strategie. Eram în faţa unei uşi zăvorâte. Graf Durckheim a fost cheia care a deschis uşa spre experienţă; „ştiinţa” mea devenea Viaţă, mintea cobora în „inimă”. Verbul a luat trup în mine în marea mişcare însufleţitoare a Duhului, spre unica Sursă a oricărei Vieţi care este Tatăl.
Iată că descopeream experimental Treimea divină, mărturisită mental timp de atâţia ani! Începând cu acest moment, uşa era larg deschisă… Ea dădea spre un spaţiu care va genera toate bulversările pe care trebuia să le cunoască viaţa mea pe urmă: în special o înţelegere radical diferită a Bibliei şi a Tradiţiei, de unde o redescoperire concretă a Părinţilor Bisericii, şi astfel m-am înrădăcinat progresiv în Ortodoxie. După întâlnirea cu Rachel, drumul nostru ne-a condus la a cere sacramentul Iubirii şi exercitarea preoţiei în sânul Bisericii ortodoxe din Franţa. Aici nu încetăm să realizăm cu uimire că intuiţia fundamentală a lui Graf Durckheim întâlneşte în fond tocmai nucleul mesajului biblic şi că aceasta se poate aprofunda în Biserică prin rugăciunea contemplativă, teologia mistică, divina liturghie şi viaţa în comunitate…

Dar „se poate pune lumina sub obroc?” Este imposibil în miezul unei asemenea experienţe! Una din primele roade a fost crearea „Bethanie”-i, centru de cercetare şi de meditaţie în Vosgii din Nord, care are drept bază învăţătura lui Graf Durckheim. Aici a germinat, în experienţă şi întâlniri, dorinţa de a face cunoscut şi mai mult apelul plin de forţă pe care Graf Durckheim îl adresează omului timpului nostru. Astfel s-a născut acest dialog…

Într-o frumoasă dimineaţă de iunie, am luat, soţia mea şi cu mine, drumul spre Rutte… Bătrânul înţelept ne aştepta acolo… Ce har! Ce bucurie de a dialoga cu el zile şi ore întregi… Am regăsit, în camera lui de lucru, acel climat de mister şi de seninătate care ne-a cuprins de cum am ajuns în sat… Dar cum să-l descrii pe Graf Durckheim? Ar putea cuvintele să traducă forţa lui extraordinară şi această tinereţe care nu are vârstă, temperamentul de foc, privirea lui, în acelaşi timp plină de tandreţe şi pătrunzându-vă până în „măruntaie”, surâsul lui, uneori tulburător, care îi iluminează toată faţa, vocea sa, rând pe rând melodioasă şi pasionată, izbucnirile în râs şi umorul lui… Niciodată, nici un text nu va putea să redea esenţialul acestei întâlniri!

Mulţumim, Graf Durckheim, pentru acest timp minunat petrecut alături de dumneavoastră, mulţumim pentru bogăţia de nespus pe care ne-aţi comunicat-o, mulţumim pentru ceea ce nu aţi spus dar pe care intimitatea prezenţei dumneavoastră ne-a revelat-o, mulţumim pentru iubirea pe care ne-aţi dăruit-o şi de care vom rămâne pentru totdeauna impregnaţi…

Alphonse Goettmann

Note:

- Convorbirea a avut loc direct în franceză şi a fost înregistrată pe bandă de magnetofon.

- Pentru a nu leza nici o conştiinţă Graf Durckheim vorbeşte fără diferenţiere despre Dumnezeu şi despre Fiinţă.

- Un singur lucru contează pentru Graf Durckheim; şi pe acesta l-a făcut să strălucească în mii de feluri, repetându-l mereu dar pe niveluri diferite şi prin abordări variate. Într-un discurs logic şi liniar, orice repetiţie este plictisitoare şi inutilă, aici în schimb, ea este voită şi necesară: este vorba de o învăţătură în spirală, de un fel de „rumegare(meditare) a cuvântului” în care, ca şi cântarea liturgică şi metoda experimentală a Scripturilor, devenim ceea ce „mâncăm” în continuu, „suntem” puţin mai mult ceea ce tocmai am citit în loc să o „ştim”.

(extras din cartea:"Dialogue sur le Chemin initiatique"
Karlfried Graf Durckheim, entretiens avec Alphonse Goettmann,
Editura Albin Michel, Franta, 1999, editia a treia)

Salt la inceputul paginii