Alfred Tennyson
1809-1892

O
(ceea ce numeşte K.G. Dürckheim)
experienţă a Fiinţei

Mi-am petrecut seara într-un oraş mare împreună cu doi prieteni. Am citit împreună şi am discutat poezie şi filozofie. Ne-am despărţit la miezul nopţii. Mai aveam de parcurs un drum lung până acasă. Sufletul meu, aflat încă sub influenţa profundă a gândurilor, imaginilor şi sentimentelor stârnite de lectură şi discuţii, era liniştit şi împăcat. Mã aflam într-o stare de bucurie liniştită, aproape pasivă. De fapt, nu gândeam, ci am lăsat gândurile, imaginile, sentimentele să curgă oarecum liber prin mine. Dintr-odată, cu totul pe nepregătite, m-am trezit învăluit într-un nor de culoarea flăcării. O clipă m-am gândit la foc, la un incendiu undeva prin apropiere. Dar mi-am dat seama imediat: focul se afla în mine însumi. De îndată m-a copleşit un sentiment de entuziasm şi de bucurie infinită, însoţită sau urmat imediat de o iluminare indescriptibilă a capacităţii mele de înţelegere. Astfel, am văzut, între altele – nu eram doar convins, am văzut -  că universul nu este alcătuit din materie moartă, ci, dimpotrivă, că este o prezenţă vie (a living Presence); că, fără excepţie şi fără vreun accident, lumea este astfel făcută încât fiecare lucru acţionează cât se poate de bine în favoarea celorlalte. Viziunea a durat câteva secunde. Apoi s-a dus. Dar amintirea ei şi sentimentul acelei realităţi pe care ea o dezvăluia au dăinuit dea lungul tuturor celor 25 de ani care au trecut de atunci.

Alfred Tennyson

(citat de Rudolf Otto în cartea sa Sacrul. Despre numinos, Editura LIMES, pag.299
care, la rândul lui, este citat din C. Butler, Western mysticism, p. 332)

Resedinta Lordului Alfred Tennyson casa Farringford de pe insula Wight
Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Alfred,_Lord_Tennyson

Salt la inceputul paginii