[ Pagina de START ]

[ Argument ]

[ Autori ]

[ Noutati ]

[Aforismul zilei]

[ Galerie FOTO ]

[ Alte resurse ]

[ Harta site ]

[ Linkuri ]

[ Recomanda unui prieten ]
 


Sagrada Familia - intrarea


Antoni Gaudi

(1852-1926)

Despre Antonio Gaudi puteti citi în multe locuri pe net. De exemplu
în englezã aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Antoni_Gaud%C3%AD
sau în francezã aici: http://fr.wikipedia.org/wiki/Antoni_Gaud%C3%AD

O carte despre Antoni Gaudi, cel mai cunoscut arhitect al tuturor timpurilor, tradusã în româneste la Editura Baroque Books & Arts, Bucuresti, 2016:
Gaudi. Povestea unui geniu solitar: inspirat, imprevizibil, generos si unic
scrisã de Gijs van Hensbergen

Detalii carte pe site-ul editurii aici:
http://baroquebooks.ro/colectii/savoir-vivre/208-gaudi
sau pe ELEFANT.ro aici:
http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/biografii/gaudi-328884.html

Mai multe imagini cu creatiile lui Antoni Gaudi din BARCELONA AICI

din volumul
ANTONI GAUDI.
PAROLES ET ECRITS
reunis par Isidre Puig Boada,
Ed. L’Harmattan

În anul 2002 arhitectul Antoni Gaudi este cunoscut la nivel mondial. Orice strãin aflat în vizitã la Barcelona a admirat La Maison des Os, la Pedrera si Sagrada Familia. Dar ce stim despre acest om? A trãit singur, a murit fãrã urmasi, nu a scris nici un text, nici tehnic nici teoretic. Omul Gaudi rãmâne un mister. De aceea cartea Paroles et ecrits de Gaudi, carte catalanã editatã în 1981, care adunã cuvintele pe care arhitectul - la sfârsitul vietii lui în întregime devotate constructiei templului sãu - le-a încredintat studentilor ºi tinerilor arhitecþi care veneau sã-l viziteze, ne permite în sfârsit sã "ghicim" omul din spatele arhitectului, un om a cãrui pasiune supremã a fost aceea de a pune Arta în slujba Adevãrului pe care numai Frumusetea putea sã-l reveleze.

(de pe coperta a 4-a a cãrtii)


Frumuseţe 1
Frumuseţea este strălucirea Adevărului; întrucât Arta este Frumuseţe, fără Adevăr nu există artă. Pentru a găsi Adevărul trebuie cunoscut temeinic tot ceea ce a fost creat.

Frumuseţe 2
Frumuseţea este strălucirea Adevărului şi splendoarea seduce pe toată lumea; de aceea arta este universală. În schimb ştiinţa, raţionalul nu fac apel decât la capacităţile noastre intelectuale.

Opera de artă
Orice operă de artă îşi datorează să fie seducătoare (ceea ce fondează universalul şi atrage absolut pe fiecare, fie că este expert sau profan); când, printr-o căutare sistematică a originalităţii, se pierde calitatea de seducţie, nu mai există operă de artă.


Artele
Arhitectura este cea dintâi dintre artele plastice, sculptura şi pictura provin din ea.
Supremaţia vine din lumină. Arhitectura este punerea în ordine a luminii, sculptura este joc cu lumina, pictura, reproducere a luminii prin culoare care este descompunerea acesteia.

Marii maeştri
Marii maeştri (vorbim despre artă) sunt cei care posedă o sensibilitate servită de o inteligenţă rafinată şi viguroasă.

Originalitate 1
Originalitatea constă în a ne apropia de origine, a o întâlni.

Originalitate 4
Nu este posibil să mergem înainte fără a culege din trecut şi a profita de efortul şi de cunoştinţele dobândite de generaţiile anterioare. Trebuie să ne fondăm pe trecut pentru a ajunge să creăm opere de valoare, evitând în acelaşi timp erorile lui. Originalitatea regăseşte conceptele fundamentale cele mai îndepărtate; adevărata originalitate se întoarce la origine; nu trebuie să vrem să fim originali căci purtăm în noi înşine stilul nostru propriu care ţâşneşte în mod spontan.


Ideile mele sunt de o logică indiscutabilă, ceea ce mă uimeşte este faptul că ele nu au fost aplicate niciodată şi că eu a trebuit să fiu primul care să o facă. Este singurul lucru care mă poate face să tremur.

Originalitate 6
Structura care va fi cea pentru Sagrada Familia am încercat-o mai întâi pentru Colonie Guell. Fără această încercare prealabilă nu aş fi îndrăznit niciodată să o adopt pentru Templu.

Despre emoţia pe care o oferă clopotele
Gaudi spunea că vibraţia depinde de material şi că cel mai adecvat este aliajul care serveşte la facerea bronzului clopotelor, că orice material este cu atât mai apt să producă vibraţii cu cât a slujit mai mult timp.

De acolo provine marea emoţie pe care ne-o oferă clopotele. Cu cât sunt mai vechi, cu atât sună mai bine şi cu fiecare zi mai bine, până când se crapă de vechime, şi atunci îşi dau ele sunetul lor cel mai bun.
Gaudi credea că melancolia sunetului de clopote la ora apusului de soare venea din armonia dintre ziua care moare şi vocea bronzului care devine mai expresivă când se apropie de propriul sfârşit.

Bastonul călătorului

Am fost întrebat de ce fac coloane înclinate. Am răspuns: „Pentru motivul care-l face, pe cel care merge pe jos, să se sprijine de un baston înclinat, căci dacă l-ar pune vertical nu s-ar odihni sprijinindu-se de el”.

Coloane înclinate

Nu există în lume nici o coloană care să fie verticală (chiar dacă, de multe ori, s-a voit aceasta); natura cere ca ele să fie înclinate, singurul lucru de studiat este gradul de înclinare pe care îl putem pretinde.

Despre Templul Sagrada Familia

Sagrada Família (Sfânta Familie) este o uriaşă biserică din capitala Cataloniei, Barcelona (în nord-estul Spaniei). Imensa clădire este încă neterminată, deşi se lucrează la ea din 1882. Aceasta nu este finanţată din bani publici, asa cum se obişnuia în Evul Mediu. Sursele de finanţare sunt donaţiile private şi încasarile din biletele de intrare. Numele oficial este Temple Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).
Proiectul original al bisericii Sagrada Familia a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi, care a lucrat la el peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viaţă fiind dedicaţi în exclusivitate acestuia. Estimările iniţiale, bazate pe tehnicile de construcţie ale începutului secolului 20, preconizau un termen de câteva sute de ani pentru terminarea construcţiei. Gaudi ar fi comentat, în legătură cu acest termen: „Clientul meu nu se grăbeşte”. În prezent termenul estimat este anul 2026. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au continuat sub conducerea lui Domčnech Sugranyes, până în 1936, când au fost întrerupte de Războiul Civil Spaniol.
La 7 noiembrie 2010, Papa Benedict XVI a sfinţit biserica şi a ridicat-o la rangul de „minor basilica”.

Inaugurarea SAGRADA FAMILIA - un video pe youtube:
http://www.youtube.com/watch?v=5lYdrhYYWpg#t=558

Templul Sagrada Familia este un templu expiator. Aceasta vrea să spună că el trebuie să se hrănească din sacrificii, dacă nu va fi aşa, opera va fi criticabilă şi nu va putea fi terminată. Cuvântul „expiator” nu îi revoltă decât pe oamenii sectari.

Sacrificiul este necesar pentru succesul operelor, chiar dacă acestea necesită mult timp pentru realizare; de vreme ce este imposibil să trăim fără să ne sacrificăm, să o facem pentru opere bune.

Tocmai cei care se plâng de modul de construire al bisericii sau de durata lucrărilor nu dăruiesc nimic şi eu le spun: „Dacă cei care dăruiesc nu se plâng şi tac, cei care nu dăruiesc ce ar trebui să facă?”

Templul Sagrada Familia este opera poporului şi maniera de a fi a acestuia se reflectă în ea ca într-o oglindă. Este o operă care stă în mâinile lui Dumnezeu şi voinţa poporului. Arhitectul, care trăieşte în mijlocul poporului său, se adresează lui Dumnezeu şi îşi îndeplineşte sarcina. Providenţa este cea care conduce lucrarea potrivit planurilor sale.

Fecunditatea sacrificiului
Tot ceea ce putem face pentru Templu, trebuie să ne-o impunem ca pe un sacrificiu care este singura atitudine rodnică. Odată, în timp ce ceream un dar, îi spun persoanei pe care o solicitam: „faceţi acest sacrificiu”, persoana interpelată îmi răspunde: „Cu plăcere, nu este deloc un sacrificiu.” Atunci am insistat ca ea să-şi mărească darul până la a se sacrifica căci dragostea fără sacrificiu nu este adevărata dragoste, ci o simplă vanitate cel mai adesea.

Originea banilor
Nu accept un bilet de loterie pentru Templu. Oferiţi-mi banii pentru bilet căci Templul nu trebuie să fie construit nici cu bani necinstit dobândiţi, nici cu bani obţinuţi fără un efort cinstit, nici cu bani donaţi fără spirit de sacrificiu, întrucât este vorba de templu expiator.

Circumstanţele

Tot ceea ce am întreprins a fost rodul circumstanţelor; dacă ele erau favorabile mă adaptam lor, în caz contrar mă luptam contra lor. Ele sunt întotdeauna utile, ele sunt o manifestare a Providenţei. […]
Efortul este întotdeauna util; ceea ce fac în acest moment nu este inutil, fie că sunt viu sau mort, 70000 duros vor veni în plus graţie eforturilor pe care noi le facem acum.

Sărăcia din Templul Sagrada Familia
Lipsa de bani actuală îmi permite să studiez cu mai multă grijă soluţia problemelor care se prezintă. Altfel, ar trebui să mă ocup de organizarea lucrului şi aspectele tehnice ale Templului nu ar fi suficient de bine gândite, ar fi prea industriale căci aş fi obligat să mă repet. La drept vorbind, sărăcia întăreşte eleganţa care niciodată nu se prezintă sub exterioare bogate sau opulente. În abundenţă, care nu este decât complicaţie, nu există nici frumuseţe, nici eleganţă: nu există în ea decât opacitate

Despre lunga durată a lucrărilor

Templul creşte puţin câte puţin dar aşa a fost întotdeauna în cazul creaţiilor destinate să dureze mult timp şi care adesea se întâmplă să fie întrerupte. Stejarii seculari cresc foarte încet şi de multe ori un an foarte rece întrerupe creşterea. Trestiile, în schimb, cresc foarte repede, dar în anotimpul ultim vântul le doboară şi nu se mai aude de ele.

Fără nerăbdare
Opera Sagrada Familia se înalţă încet pentru că Patronul acestei Opere nu este grăbit.

 
Nu trebuie să ne plângem dacă eu nu voi putea termina templul. Eu voi îmbătrâni şi le va reveni altora să vină să dea o formă nouă acestui proiect, acest lucru îl va face şi mai grandios încă.


Providenţa veghează asupra Templului
În Sagrada familia totul este providenţial, până şi numirea mea ca arhitect, şi mai ales darul atât de important care ne-a fost făcut la început care ne-a permis să întrevedem Templul cu mai multă măreţie şi să accelerăm lucrările faţadei pe care suntem pe cale să o terminăm. Fără acest aport concepţia ar fi fost multa mai puţin îndrăzneaţă.

Sărăcia mijloacelor actuale, de asemenea, este providenţială. Ea îmi permite să studiez totul eu personal ( clopotele, de exemplu); dacă ar exista bani, ar trebui să mă ocup de organizarea muncii în timp ce, avansând puţin câte puţin, am răgazul să mă gândesc la fiecare problemă şi să o rezolv fără a cădea în repetiţii industriale.

Această încetineală forţată este utilizată pentru a obţine o mai mare perfecţiune, aşa încât chiar şi problemele care admite soluţii frecvent repetate, datorită timpului de care dispunem, pot fi rezolvate altfel.

Recunosc că este o viziune optimistă a faptelor, dar fără optimism nu se pot realiza lucrări importante.

Situarea Templului
Totul este providenţial în Templu; chiar şi situarea lui: el se află în centrul oraşului şi al câmpiei Barcelonei, există aceeaşi distanţă de la Templu la mare ca şi de la Templu la munte, aceeaşi distanţă până la Sants ca şi până la Sant Andreu, aceeaşi distanţă până la râul Llobregat ca şi cea până la râul Besos.

Faţada Nativităţii
Faţada Nativităţii exprimă inocenţa şi bucuria vieţii. Clopotniţele se termină cu atributele episcopale şi cu Gloria in excelsis Deo; ele sunt dedicate apostolilor următori ale căror imagini se află mai jos: sf. Barnaba, sf. Simon, sf. Iuda şi sf. Matei. Şi mai jos se pot citi evocările evanghelice ale Spiritului în linii ascendente. Portalurile sunt consacrate virtuţilor teologale: în centru Caritatea care este cea mai importantă, la dreapta Credinţa, la stânga Speranţa.

Fiecare găseşte în Templu ceea ce el caută acolo, ţăranii văd acolo cocoşi şi găini, oamenii de ştiinţă văd semnele zodiacale, teologii văd genealogia lui Isus, dar explicaţia, ideea principală, nu o înţeleg decât cei avizaţi şi nu trebuie să o vulgarizăm.

Faţada Patimii
Poate că va fi considerată extravagantă această faţadă, dar aş vrea ca să reuşească să înfricoşeze. Şi pentru a atinge acest deziderat, sunt gata să sacrific însăşi construcţia, să rup arcurile, să tai coloanele, pentru a face înţeleasă cruzimea sacrificiului.

Faţada Patimii

Faţada actuală a patimii am conceput-o în durere când eram grav bolnav, în 1911, la Puigcerda, atât de bolnav încât cineva din cei care mă susţineau credea că sunt mort. Convalescenţa a fost lungă, aveam ca infirmier un călugăr de la Castille-la-Veille, compatriot al lui Ioan al Crucii din ale cărui opere îmi citea.

Poezia sfântului, pe care călugărul mi-o citea atât de expresiv, nu numai că mă consola, dar încet-încet îmi întărea spiritul, permiţându-mi să meditez asupra portalului Patimii pe care am sfârşit prin a-l pune pe hârtie. Datorită unei lungi convalescenţa, am avut timpul să o studiez şi să o gândesc.

Faţada Patimii

Dacă aş fi început cu această faţadă, oamenii ar fi bătut în retragere.

În contrast violent cu portalul Nativităţii care este decorat, ornat, cel al Morţii este dur, gol, ca făcut din oase.

Faţada Gloriei

Fragmentul de machetă al clopotniţelor faţadei principale nu îl voi completa, nici dezvolta. Am decis să las programat pentru ca o altă generaţie să poată colabora la construirea templului, după modelul altor temple unde se poate vedea că faţadele aparţin unor autori diferiţi şi chiar că ele corespund unor stiluri diferite.

O viziune a interiorului Sagradei Familia

Structura interioarelor sugerează pădurea. Această asemănare s-a impus fără ca eu să o fi căutat în mod expres.

 […]
Decoraţiunea boltelor se va compune din frunze printer care se vor zări păsările de pe pământul nostrum. Pilonii naosului principal vor fi formaţi din palmieri, arbori ai gloriei, ai sacrificiului şi al martiriului.
[…]

Religie, liturghie, asceză
[…]

Creaţia
A realiza ceva constă în a pune propria lege în acord cu legea Creaţiei (altfel ea nu ar dura, nu ar avea consistenţă). Pentru a ajunge acolo experienţa este indispensabilă.

Creaţia continuă şi Creatorul se serveşte de creaturile lui. Cei care caută să înţeleagă legile naturii în scopul de a se inspira din ele pentru a crea opere noi colaborează cu Creatorul. Plagiatorii nu colaborează cu el. Originalitatea constă în întoarcerea la origine.

Viaţa
Viaţa este o bătălie. Pentru a lupta e nevoie de forţă şi aceasta este virtute care nu poate fi prezervată şi sporită decât prin frecventare spirituală, adică prin practică religioasă.

Viaţa este iubire şi iubirea este sacrificiu.
[…]

Răbdarea
Răbdarea este o putere. Iată motivul pentru care copiii, care sunt nerăbdători, sunt neputincioşi.


Libertate
Omul este instrumental unei Fiinţe Superioare care posedă, singura, libertaea planului triunghiului.


Spiritul
Artistul trebuie să fie un călugăr, nu un frate.

Gloria
Gloria este o lumină care împrăştie bucurie, veselie a spiritului. Leonardo da Vinci a plând când a terminat Cina cea de taină pentru că nu l-a reuşit, aşa cum voia, pe Christos în glorie. Rafael nu a plând, dar odată terminată Transfigurarea, era disperat căci nici el nu a reuşit pe Isus aşa cum îl voia.

Artiştii devin vanitoşi pentru că sunt autori ai unei fărâme de Glorie, dar ei ar trebui să vegheze ca aceasta să fie o glorie veritabilă care să-i satisfacă prin ea însăşi.


Despre nemurire
Atât timp cât voi vedea oameni murind, voi crede în nemurire.

Moartea episcopului de Astorga

Într-o zi ni s-a spus că episcopul este bolnav şi că el vrea să ne vadă. Nimeni nu se neliniştea din cauza bolii sale dar eu am înţeles că el este pe moarte. Le-am spus asta celor care îl înconjurau. Ştiţi cum am înţeles că el este pe moarte? L-am găsit atât de transformat, atât de frumos încât mi-a venit gândul că el nu mai putea să continue să trăiască. Era prea frumos. Tot ceea ce fusese personal dispăruse din el! trăsăturile feţei, culoarea, vocea… Nu mai rămânea din fiinţa lui decât o prezenţă fără relaţie cu lucrurile. Frumuseţea perfectă nu este din această lume.

Fericirea este întotdeauna a altuia
[…]
”Cum puteţi trăi atât de singur?” . Gaudi a răspuns: „Nu sunt singur, sunt înconjurat de minuni de toate felurile!” „Aşadar sunteţi fericit.” „În această lume cel care este fericit este întotdeauna altul” a replicat el

Spitalul
Dacă cad bolnav, am prevăzut totul: voi merge la spitalul care este „la sainte Maison.”

Ultimele cuvinte

El a murit la spital, în cea de-a treia zi (a fost accidenta , lovit de tramvai în timp ce mergea pe stradă, dus la spital (fără a fi recunoscut initial, confundat cu „un om al străzii” din cauza ţinutei modeste…), în mijlocul după amiezii; nu a rostit alt cuvânt decât Amin ca răspuns la o rugăciunea a preotului şi apoi „Dumnezeul meu!”

Sursa: Fragmente selectate şi traduse din volumul
ANTONI GAUDI.
PAROLES ET ECRITS reunis par Isidre Puig Boada,
precedat de „Gaudi, le scandale” par Carles Andreu,
Ed. L’Harmattan.
Traducerea Viorica Juncan




interior Sagrada Familia

Salt la inceputul paginii