28 noiembrie 2020
Paginã în lucru....
Înțeleg prin înțelepciune
o concepție corectă despre scopurile de urmărit
în viață. Este un lucru pe care știința
însăși nu îl poate oferi. Prin urmare, de una singură,
dezvoltarea științei nu este suficientă ca să
garanteze vreun progres autentic, chiar dacă furnizează
unul dintre ingredientele necesare ale progresului.
Bertrand Russell – The Scientific Outlook
(citat în cartea CREDINȚA UNUI OM LIBER publicată
de Editura VELLANT)
S-a pretins că aș fi un apărător al totalei
libertăți în școli, dar această apreciere,
ca și opinia că sunt un anarhist constituie o eroare.
Cred că un anumit grad de forță este indispensabil,
atât în educație cât și în guvernare; dar cred, totodată,
că se pot găsi metode care să diminueze în mare
măsură gradul necesar de exercitare a forței.
De regulă, copiii sau adulții fericiți vor avea,
probabil, mai puține pasiuni distructive și, în consecință,
vor avea nevoie de mai puțină constrângere decât aceia
care sunt nefericiți. Dar nu cred că îi putem face
fericiți pe copii privându-i de îndrumare, nici că
li se poate inculca un simț de responsabilitate socială
dacă li se permite o indolență totală. Ca
toate celelalte probleme practice, chestiunea disciplinei din
copilărie este una de grad. Nefericirea profundă și
frustrarea instinctuală pot să producă un adânc
resentiment față de lume, care generează, uneori
pe căi foarte întortocheate, cruzime și violență.
Problemele psihologice și sociale mi-au captat atenția
în timpul războiului din perioada 1914-1918; am fost șocat
îndeosebi de faptul că, la început, majoritatea oamenilor
păreau să vadă în război un motiv de bucurie.
Era clar că această atitudine era cauzată de
o varietate de tare sociale, dintre care unele erau educaționale.
Numai că, în vreme ce părinții individuali pot
face mult pentru copiii lor individuali, o reformă educațională
pe scară largă trebuie să depindă de stat
și, prin urmare, de niște reforme politice și
economice prealabile.
Bertrand Russell – CREDINȚA UNUI OM LIBER, Editura VELLANT,
pag. 68
Emanciparea noastră față
de natura externă a făcut posibil un grad de bunăstare
umană mai mare decât tot ceea ce a existat până acum.
Dar, dacă este să se realizeze această posibilitate,
trebuie să existe libertate de inițiativă în
toate modalitățile care nu provoacă daune indiscutabile
și să fie încurajate acele forme de inițiativă
care îmbogățesc viața Omului.
Nu vom crea o lume mai bună încercând să formăm
oameni domesticiți și timizi, ci încurajându-i să
fie îndrăzneți, aventuroși și neînfricați,
exceptând situațiile în care le pot aduce prejudicii semenilor.
În lumea din care facem parte, posibilitățile binelui
sunt aproape nelimitate, la fel și posibilitățile
răului. Situația dificilă în care ne găsim
are drept cauză mai mult decât orice faptul că am
învățat să înțelegem și să stăpânim
într-o măsură înfricoșătoare forțele
naturii din afara noastră, dar nu și pe acelea care
sunt întrupate în noi. Stăpânirea de sine a fost
totdeauna un cuvânt de ordine al moraliștilor, dar, în
trecut, era vorba despre stăpânirea fără înțelegere.
În aceste prelegeri am urmărit o înțelegere mai cuprinzătoare
a nevoilor omenești, în comparație cu acelea pe care
le presupun majoritatea politicienilor și economiștilor,
deoarece numai printr-o astfel de înțelegere putem găsi
calea spre realizarea acelor speranțe care, deși,
deocamdată, sunt în mare măsură zădărnicite
de prostia noastră, grație priceperii pe care am dobândit-o,
au ajuns în raza noastră de acțiune.
Bertrand Russell – CREDINȚA UNUI OM LIBER, Scrieri esențiale,
vol. 1, Editura VELLANT, pag. 251-252
