[ Pagina de START ]

[ Argument ]

[ Autori ]

[ Noutati ]

[Aforismul zilei]

[ Galerie FOTO ]

[ Alte resurse ]

[ Harta site ]

[ Linkuri ]

[ Recomanda unui prieten ]


 


Chico Xavier
1910-2002

Chico Xavier - Nosso Lar.

O extraordinară relatare a unor experienţe spirituale din lumea de dincolo.  (Universul Astral),
Ganesha publishing House

Detalii carte pe ELEFANT
- unde zilele acestea este la un pret bun gratie aniversãrii de 6 ani -
aici
http://www.elefant.ro/carti/religie-spiritualitate/spiritualitate/nosso-lar-201880.html

Alte fragmente din cartea In slujba vietii eterne de Chico Xavier pe site aici

Introducere la prima ediţie în limba engleză

De-a lungul istoriei, omul a primit informaţii despre viaţa de după moarte într- un mod progresiv, în funcţie de capacitatea sa de a le asimila. De-a lungul scurtei sale şederi pe Pământ, omul este în general prea implicat în activităţile sale lumeşti pentru a percepe într-un mod conştient realitatea unui nivel de existenţă invizibil. Din aceasta cauză, educaţia sa spirituală a progresat într-o manieră foarte lentă, de la începuturile sale, secole de-a rândul.

Revelaţii cu privire la lumea spirituală se regăsesc în scrierile tuturor marilor religii într-o anumită măsură. Totuşi, aceste revelaţii sau instrucţiuni spirituale erau limitate ca anvergură şi uneori codificate cu grijă, în scurte citate alegorice. De exemplu, este interesant să observăm cum apar aceste revelaţii gradat în Vechiul Testament, începând cu ideea de paradis şi continuând cu referinţe la îngeri sau mesageri spirituali, iar apoi la care de luptă şi la cai de foc, urmate de noţiune a de lume subterană sau iad, precum şi multe alte afirmaţii sugerând existenţa unei lumi transcendentale. în Noul Testament găsim în plus descrieri mai detaliate, cum ar fi starea lui Lazăr şi a omului bogat[1] după moartea lor, menţionarea de către Iisus a "multelor lăcaşuri" (Ioan 14:2), referirile la cei mari şi cei mici din Împărăţia lui Dumnezeu, precum şi la ”Legiunile de îngeri" (Matei 26:53). Unele detalii există şi în scrierile apostolilor, în special în Epistolele lui Pavel din Tars şi în Apocalipsa lui Ioan.

Un pas şi mai important este făcut în Apocalipsă, prin descrierea unor scene profetice zugrăvind ceea ce pare a fi o lume reală, locuită de călăreţi, fiinţe angelice, un oraş cu 12 porţi şi "râul cel pur al apei vieţii" (Apocalipsa, 22:1). În Apocalipsă mai sunt descrise şi procesele intrinseci ale judecăţii, laolaltă cu sublinierea importanţei faptelor noastre.

După perioada Biblică, au fost înregistrate puţine descrieri ale vieţii de după moarte, acestea regăsindu-se uneori la distanţe de secole întregi. Cele mai cunoscute pot fi găsite în manuscrisele mahomedane, în viziunile sfmtei Tereza şi ale lui Dante, precum şi în scrierile lui Emanuel Swedenborg, Johan Kaspar Lavater şi Joseph Smith. Secolele care au trecut au fost în aparenţă necesare pentru ca omenirea să poată cântări, analiza şi digera vechile revelaţii. Totuşi, la mijlocul secolului al XIX-lea, acest model s-a schimbat, iar procesul de informare a început să se accelereze. În lume, această schimbare a fost marcată în special de creşterea numărului de mediumi ce transmiteau nenumărate mesaje spirituale şi de sistematizarea Doctrinei Spiritiste de către Alian Kardec în Franţa. În secolul care a urmat, omul a avut la dispoziţie mai multă informaţie despre lumea de dincolo decât în toate celelalte secole puse la un loc.

Comunicarea cu spiritele a generat şi încă generează agitaţie. A fost neînţeleasă şi folosită greşit, dar indiferent de reacţia omului faţă de ea, se află aici cu un scop măreţ şi este recunoscută atât de Noul, cât şi de Vechiul Testament. Se înţelege de la sine că aceste comunicări, pentru a fi constructive, trebuie abordate cu o atitudine responsabilă şi respectuoasă.

Oraşul Astral[2] este fără îndoială una dintre cele mai remarcabile   scrieri care au contribuit la edificarea acestui nou curent. Este o dovadă în plus că o nouă eră a cunoaşterii transcendentale ni se deschide, iar epoca ocultării referinţelor despre lumea de dincolo este la final. În plus, ne este prezentată o lume spirituală de o natură uluitor de realistă. Uneori, suntem surprinşi de aspectele cvasi- materiale ale coloniei din Oraşul Astral. Însă, după o analiză mai atentă, începem să observăm înţelepciunea legilor lui Dumnezeu, care îi oferă sufletului o adaptare gradată la viaţa lipsită de corpul fizic, grosier. S-a confirmat de multe ori prin mesaje demne de încredere că dublurile eterice ale  lumii fizice reprezintă un fapt obişnuit pentru următorul nivel existenţial. Uneori, asemănările dintre cele două lumi sunt atât de derutante pentru cei abia plecaţi, încât sufletul confundă această lume cu Pământul, ignorând faptul că a murit şi că şi-a pierdut corpul fizic. Având în vedere aceste aspecte, precum şi alte principii de tranziţie explicate în Oraşul Astral, începem să  acceptăm existenţa unei lumi de după moarte, care respectă legile Naturii, un tărâm guvernat şi el de legile drepte ale cauzei şi efectului. Mediul descris de Andre Luiz în această carte aparţine unei lumi astrale superioare, unde sufletele se pregătesc pentru a trece către lumi mai elevate, mai imponderabile sau pentru a se reîncarna din nou în planul material.în acest moment, cititorul obişnuit ar putea să îşi pună întrebări despre relaţia lui Andre Luiz cu Francisco Cândido Xavier. În majoritatea scrierilor mediumice, sunt implicate cel puţin două fiinţe: mediumul şi entitatea care transmite. în cazul de faţă, mediumul este Xavier, iar spiritul este autorul Andre Luiz, acesta fiind pseudonimul ales de spirit pentru a-şi ascunde fosta identitate de pe Pământ, din motive explicate în altă parte a cărţii. Singura informaţie disponibilă cu privire la identitate a acestui spirit este că a fost un doctor destul de cunoscut care a trăit la începutul acestui secol în Rio de Janeiro. Multiplele încercări de a-l identifica, motivate de curiozitatea umană, au avut drept rezultat pure speculaţii. Andre Luiz i-a transmis mediumului Xavier - mai ales prin dicteu automat - şi alte cărţi la fel de însemnate şi de revelatoare ca Oraşul Astral, majoritatea fiind publicate de Federaţia Spiritistă Braziliană. Câteva dintre cărţile lui Andre Luiz şi multe dintre mesajele sale individuale au fost traduse în alte limbi.

 

Francisco Cândido Xavier, sau Chico Xavier, după cum este cunoscut, este un medium admirat şi iubit în toată Brazilia. Darurile sale spirituale uluitoare şi marele succes literar (aproape 250 de cărţi tipărite[3]; Xavier a donat dreoturile de autor de la toate cărţile sale, care până în ziua de azi s-au vândut în aproape şase milioane de exemplare) nu au afectat bunătatea şi umilinţa sa. La scurt timp după cel de-al patruzecilea an de ajutor spiritual şi social din partea sa, Brazilia părea că începe să-şi dea seama de eforturile şi devotamentul lui Chico. A fost numit cetăţean de onoare  al oraşului Uberaba, locul unde trăieşte acum. Acest gest oficial a fost apoi copiat de multe alte sate şi oraşe din întreaga ţară, fiecare dintre ele numindu-l cetăţean de onoare. Apariţiile sale în faţa cercurilor de intelectuali pe canalele de televiziune braziliene, unele durând până la câteva ore, i-au adus respectul întregii naţiuni pentru inteligenţa cu care a răspuns, sub ghidare spirituală, întrebărilor controversate ce i-au fost adresate.

Cu mare satisfacţie prezentăm cititorului englez această carte de o importanţă deosebită. Suntem siguri că, după ce îi vor analiza conţinutul, cititorii noştri vor fi de acord cu noi că adevărul vechii zicale care spune că "nimeni nu s-a întors din morţi ca să povestească" va fi serios pus la încercare de această carte. Totodată, pe parcursul cărţii, vor fi puse într-o nouă lumină cuvintele Domnului nostru Iisus Cristos care a spus: "În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri".

August 1986
S.J. Haddad.
 

UN PRIETEN NOU

În general, în Prefaţa unei cărţi ni se vorbeşte despre autor, elogiindu-se personalitatea şi virtuţile acestuia. Aici însă situaţia este diferită. Nu s-au găsit înregistrări ale existenţei unui medic având numele Andre Luiz.

Adeseori, înţelegerea reală şi dragostea adevărată ne apar ascunse dincolo de mantia anonimatului. Astfel, pentru a putea fi absolviţi de un trecut negativ, în procesul reincarnării unele nume vechi sunt şterse, fiind înlocuite de unele noi. În acest mod, tot trecutul este scufundat Într-o temporară uitare - o binecuvântare a Compasiunii Divine.

În acelaşi mod, o perdea a uitării a fost aşternută asupra celui ce a fost Andre Luiz. Astfel, nu putem să vă prezentăm informaţii despre cel care a fost un medic şi scriitor pe acest pământ, dar în schimb vă vom face cunoştinţă cu un nou prieten şi frate în eternitate.

Pentru a-şi transmite preţioasele impresii şi percepţii prietenilor pământeni, a fost necesar ca el să depăşească toate convenţiile, inclusiv folosirea propriului nume. A acţionat în acest fel pentru a evita rănirea fiinţelor dragi, încă prinse în ceaţa iluziei. A dat dovadă de aceeaşi generozitate ca un secerător care nu ofensează pe unul ce de-abia ară şi nu calcă în picioare câmpurile abia înverzite ale altuia.

Suntem conştienţi că această carte nu este singura de acest gen. Alţi autori au descris deja care sunt condiţiile vieţii de dincolo de mormânt.Totuşi suntem bucuroşi să avem în cercul nostru spiritual o persoană care ne poate transmite din experienţa sa. El dăruieşte maximul de detalii posibile pentru a ne clarifica legile ce guvernează strădaniile acestor Spirite sârguincioase ale binelui din sferele care sunt invizibile ochiului uman, deşi sunt într-o legătură strânsă cu planeta noastră.

Mulţi dintre cititori vor zâmbi cu siguranţă la citirea unor pasaje ale acestei povestiri. Totuşi, daţi-mi voie să vă reamintesc faptul că neobişnuitul a generat întotdeauna surprize. Care pământean nu a zâmbit tolerant când a auzit prima dată despre aviaţie, electricitate  sau radio, cu câteva decenii înainte de apariţia acestora?

Surprinderea, perplexitatea şi îndoiala sunt des întâlnite în cazul învăţăceilor care nu şi-au asimilat încă lecţiile. Acest lucru este firesc şi corect. Însă nu ne vom propune să criticăm punctul de vedere al semenilor noştri, chiar Jdacă nu suntem de aceeaşi părere. Fiecare cititor trebuie să analizeze personal ceea ce citeşte.

Vom face referire în continuare la scopul esenţial al acestei lucrări. Numărul de adepţi ai Doctrinei Spiritiste este în creştere rapidă. Sute de oameni sunt interesaţi de metode şi experimente conexe cu aceasta. Totuşi, confruntat cu o mulţime de noutăţi, omul nu trebuie să îşi neglijeze cel mai important ţel - propria evoluţie spirituală.

Nu este suficientă cercetarea fenomenelor, aderarea verbală la o doctrină, colectare a şi îmbunătăţirea statisticilor, oferirea de îndemnuri celorlalţi şi obţinerea acordului public, oricât ar fi acestea de lăudabile  la nivelul planului fizic. Este esenţial să acumulăm cunoştinţe în ceea ce priveşte potenţialul nostru infinit şi să le folosim în slujba binelui.

Omul nu este abandonat pe Pământ. El este un copil allui Dumnezeu, care este implicat într-o activitate constructivă, fiind temporar îmbrăcat în carne. Este un elev în cadrul unei şcoli meritorii, în care trebuie să înveţe să crească spiritual, să se ridice la un nivel mai înalt. Efortul depus în ipostaza de om este şansa, unealta şi manualul său.

Interacţiunea omului cu invizibilul este un proces sacru, având scopul de a restabili creştinismul pur. Fie ca nimeni să nu îşi neglijeze îndatoririle acolo unde îi este locul în cadrul Planului Divin.

Dragă cititorule, Andre Luiz a venit să ne spună că cea mai mare surpriză a morţii trupeşti este aceea că ne pune faţă în faţă cu propria noastră conştiinţă, în cadrul căreia ne construim propriul nostru rai, rămânem în purgatoriu sau plonjăm în abisul infernal. El ne aminteşte că Pământul este şcoala noastră sacră, pe care nimeni nu o poate pângări fară a afla preţul pentru această teribilă greşeală.

Păstraţi lecţiile sale în cartea sufletului vostru. Ele ne reamintesc că nu este suficient ca omul să se agaţe de existenţa sa umană. Este necesar să ştim cum să folosim această existenţă într-un mod plin de respect. Paşii unui creştin, indiferent de apartenenţa sa religioasă, ar trebui să se îndrepte cu adevărat către Cristos. Având în vedere acest scop, avem mare nevoie de Spiritism şi Spiritualism, dar mai ales de Spiritualitate.

Emmanuel (spiritul - ghid al lui F.C. Xavier),
Pedro Leopoldo
3 octombrie 1943

 

UN MESAJ DE LA ANDRE LUIZ

Viaţa nu îşi încetează niciodată curgerea. Viaţa este un izvor nesecat, iar moartea este doar efectul obscur al iluziilor. Râul cel mare îşi parcurge cursul în întregime până să se reunească cu vastitatea mării. Aidoma, sufletul parcurge în egală măsură diferite drumuri şi trece prin diferite stadii, beneficiind din când în când de afluenţii cunoaşterii, care îi întăresc personalitatea şi îi perfecţionează înzestrările înainte de a ajunge în Oceanul Eternei înţelepciuni.

Închiderea ochilor noştri pământeşti este un eveniment atât de simplu!

Abandonarea corpului fizic nu rezolvă problemele fundamentale ale iluminării, la fel cum schimbarea hainelor nu are nimic de-a face cu profundele întrebări referitoare la viaţă şi la destin.

O, poteci ale sufletului, misterioase căi ale inimii! Fiinţa trebuie să-şi parcurgă în întregime experienţele de viaţă înainte de a se confrunta cu suprema ecuaţie a Vieţii Eterne. Este esenţial pentru tine să trăieşti toate conflictele inerente existenţei şi să le aprofundezi pe parcursul îndelungatului proces al ascensiunii spirituale.

Ce copilărie să îţi imaginezi că simpla "cădere a cortinei" ar putea să rezolve problemele transcendentale referitoare la Infinit!

O viaţă reprezintă un simplu act.
Un corp - un veşmânt.
Un secol - o zi.
O îndatorire - o experienţă.
Un succes - o achiziţie.
O moarte - un suflu de revigorare.

Câte vieţi, câte corpuri, câte secole, câte îndatoriri, câte succese, câte morţi ne mai sunt destinate?

Şi, cu toate acestea, filozofii religioşi vorbesc despre decizii finale şi situaţii imuabile!

Din păcate, peste tot întâlnim erudiţi care sunt nişte analfabeţi din punct de vedere spiritual!

Intrarea în Şcoala Evangheliei se obţine cu multă trudă şi, în plus, admiterea aproape întotdeauna are loc într-o modalitate inedită - sufletul se află singur faţă în faţă cu Domnul nostru Iisus  Cristos, zbătându-se să răzbată printre dificultăţile vieţii, învăţând lecţii într-o sală de clasă invizibilă şi participând la conferinţe lungi de cuvinte nerostite.

Prin urmare, este lungă, foarte lungă călătoria noastră anevoioasă. Aici, eforturile noastre umile vă pot oferi doar o privire fugară asupra acestui adevăr fundamental.

Vă vorbesc ca un prieten anonim, cu acest anonimat izvorând dintr-o iubire frăţească. Marea majoritate a oamenilor sunt precum un vas fragil care încă nu poate cuprinde întregul Adevăr. Prin urmare, ne limităm aici la a transmite numai profunda experienţă în sine, cuvalorile sale colective. Nu vom tulbura pe nimeni cu ideea Eternităţii. Fie ca mai întâi vasele să se întărească. Aşadar, dedicăm această scurtă dare de seamă spiritelor înflăcărate ale fraţilor noştri care se străduiesc să ascensioneze spiritual şi care înţeleg, laolaltă cu noi, că „vântul suflă unde voieşte".(Ioan, 3:8)

Şi acum, prietene, fie ca mulţumirile mele să se imprime pe această hârtie şi astfel să se ridice şi să se contopească într-o tăcere profundă, plină de înţelegere şi de recunoştinţă.

Atracţia, aprecierea, iubirea şi bucuria sălăşluiesc în suflet. Fiţi siguri că în profunzimile fiinţei mele simt toate acestea faţă de voi.

Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze!

André Luiz

 

Capitolul 1

ÎN ZONELE ÎNTUNECATE

Aveam impresia că am pierdut noţiunea timpului şi a spaţiului.

Eram convins că nu mai făceam parte din lumea celor vii şi totuşi am continuat să trag în piept foarte mult aer.

De când devenisem eu marioneta unor forţe irezistibile? N-aş fi putut spune. Mă simţeam ca un prizonier închis în cuşca întunecată a groazei. Cu viaţa atârnându-mi de un fir de păr şi inima bătându-mi incontrolabil, pradă unei frici teribile, am urlat de multe ori ca un nebun. Am implorat milă şi am protestat împotriva sentimentului amar de deznădejde ce pusese stăpânire pe sufletul meu. Însă plânsetele mele se spărgeau în tăcere sau primeau drept răspuns lamentări ale altor voci, chiar mai tânguitoare decât a mea. În alte momente, râsete stridente şi sinistre străbăteau tăcerea, ca şi cum nişte fiinţe necunoscute ar fi fost foarte aproape de mine, care eram un prizonier al nebuniei. Forme diabolice, feţe groaznice, înfăţişări monstruoase treceau pe lângă mine din când în când, amplificându-rni starea de panică. Peisajul, atunci când nu era întuneric beznă, era inundat de o lumină sinistră, ca şi cum ar fi fost învăluit într-o ceaţă densă, încălzită de razele soarelui.

În acest fel am continuat acea stranie călătorie. Cu ce scop? Cine putea spune? Ştiam doar că alergam încontinuu. Frica mă conducea orbeşte ... Unde erau casa, soţia şi copiii mei? Pierdusem orice simţ al direcţiei. Frica de necunoscut şi groaza de întuneric îmi anulaseră capacitatea de a raţiona chiar din momentul în care m-am eliberat de corpul fizic din mormânt.

Starea de conştienţă mă chinuia. Aş fi preferat absenţa totală a raţiunii sau non-existenţa. Un noian de lacrimi îmi şiroia pe obraji şi doar rareori eram binecuvântat cu câteva momente de somn.

Odihna mea era adeseori curmată de fiinţe monstruoase care mă trezeau şi mă batjocoreau, fiind obligat să fug în continuare.

Am înţeles în cele din urmă că eram într-un un alt plan al vieţii, provenit din emanaţii ale Pământului. însă era prea târziu. Angoasa îmi cuprinsese mintea şi, când am început să fac planuri de acţiune, apăreau numeroase incidente care mă atrăgeau pe cărările înşelătoare ale gândurilor. Niciodată nu mi se păruse atât de important să îmi pun întrebări cu privire la religie ca acum. Principiile pur politice, filozofice şi ştiinţifice mi se păreau acum de o importanţă secundară pentru viaţa umană. Deşi acestea erau achiziţii valoroase pe Pământ, trebuia să recunosc că omenirea nu era alcătuită din generaţii trecătoare, ci din suflete nemuritoare ce se află în ascensiune către o destinaţie glorioasă. începeam să conştientizez existenţa unei prezenţe ce este deasupra a tot ceea ce este material sau intelectual: Credinţa - o manifestare divină la om. Totuşi, o asemenea analiză a fost cam târzie. E adevărat că aveam o oarecare cunoaştere a Vechiului Testament şi adesea citisem din Evanghelii. Dar trebuie să recunosc că nu am cercetat niciodată scrierile sacre cu lumina inimii mele. Acceptasem interpretări ale unor scriitori care nu erau deschişi spre a simţi şi conştientiza Adevărul şi uneori chiar erau în dezacord cu adevărurile fundamentale. Cu alte ocazii, îmi însuşisem un punct de vedere ecleziastic, intrând de bunăvoie într-un cerc de contradicţii.

Ce-i drept, nu am considerat niciodată că aş fi fost un criminal pe parcursul vieţii mele, deşi filozofia de a trăi pentru prezentul imediat mă absorbise în totalitate. Viaţa mea pământească, acum transformată în aşa-zisa moarte, nu a fost cu nimic diferită de viaţa pe care o duc mulţi alţi oameni.

Născut din nişte părinţi poate prea generoşi, am absolvit Universitate a fără prea mult efort şi am experimentat şi eu împrăştierea şi viciile tineretului din acea vreme. După un timp, când m-am căsătorit şi mi-am întemeiat o familie, am fost binecuvântat cu copii, am obţinut o poziţie stabilă, fiind scutit de orice griji financiare. Totuşi, autoevaluându-rnă, simţeam într-un mod profund că pierdusem timpul şi că acum aud mustrările tăcute ale conştiinţei mele. Trăisem pe Pământ, beneficiind de roadele plăcute ale vieţii, şi totuşi niciodată nu am făcut ceva pentru ca să mai plătesc din greaua datorie pe care o aveam.

Am ignorat total generozitatea şi sacrificiile părinţilor mei, la fel ca şi pe cele ale soţiei şi ale copiilor mei. Într-un mod egoist, mi-am păstrat familia doar pentru mine. Primisem un cămin fericit, dar îmi închisesem uşile faţă de cei ce aveau nevoie de ajutorul meu. M-am delectat cu bucuriile din cercul meu familial, dar niciodată nu am împărtăşit acest dar preţios cu mai marea mea familie umană. Neglijasem să realizez chiar şi cele mai elementare îndatoriri ce ţin de solidaritatea fraternă.

Acum, că viaţa mea se terminase, realizam că fusesem ca o plantă de seră, incapabilă să reziste condiţiilor realităţilor eterne. Nu cultivasem seminţele divine pe care Tatăl Ceresc

le însămânţase în sufletul meu. Acestea au fost sufocate de ierburile dorinţei mele nesfârşite de confort şi distracţie. Nu mi-am însuşit lecţiile pentru această nouă viaţă. În consecinţă, era corect să o încep ca un olog, aruncat în râul eternităţii  infinite, incapabil să înot, sau ca un cerşetor mizerabil ce se află la capătul puterilor sale, rătăcind în mijlocul unui deşert bântuit de furtuni.

O, dragi prieteni de pe Pământ! Cât de mulţi dintre voi puteţi încă să evitaţi drumul amar al suferinţei prin cultivarea domeniilor interioare ale inimii voastre. Aprindeţi-vă lumina interioară înainte de trecerea pragului în lumea umbrelor! Căutaţi Adevărul, ca nu cumva Adevărul să vă găsească nepregătiţi! Munciţi şi trudiţi acum, pentru ca nu cumva să plângeţi după aceea!

Sursa : Chico Xavier - Nosso Lar. O extraordinară relatare a unor experienţe spirituale din lumea de dincolo.  (Universul Astral), Ganesha publishing House, trad. Horia Pintea, pp. 7-17



[1] Se referă la omul bogat din "Pilda omului bogat şi a săracului Lazăr" care apare în Biblie - n. t. eng.

[2] Traducerea sintagmei "Nosso Lar", în varianta englezească - n. t.

[3] 3) Aceasta era valabil în momentul apariţiei acestei cărţi. Până la moartea sa în iunie 2002, numărul cărţilor lui Chico Xavier ajunsese la 412, totalizând circa 50 de milioane de exemplare vândute. Veniturile din vânzarea acestor cărţi au fost integral donate pentru opere de caritate. Chico Xavier a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru pace în anii 1981 şi 1982 - n. t. eng.



Salt la inceputul paginii