|
Pagina 5 din istoricul paginii de START
Posibilitati de NAVIGARE
<<< Postãri mai noi .................
Postãri mai vechi >>>
La pagina de START a site-ului aici
7 februarie 2020
In memoriam
Un video încãrcat
pe 31 ianuarie 2020 intitulat
Un ghid spiritual al timpului nostru, pãrintele
Alphonse Goettmann
poate fi vizionat aici:
https://www.youtube.com/watch?v=didTXfFpAD0
3 februarie 2020
Ceva foarte important pentru cei care cred cã meditatia este suficientã...
(Asa cum credeam si eu vreme de câtiva ani
buni pânã ce m-am izbit de probleme "imposibile"
- a se întelege întâlnirea cu propria Umbrã,
cât si cu cea a altora - care reclamau perceperea nemistificatã
a realitatii si impuneau... actiune fermã, o necesarã "stricare"
temporarã a linistii. Cum se spune: Dacã vrei liniste
pregãteste-te mai întâi de rãzboi...Nota
mea, V.J)
Am fãcut cândva un comentariu mai consistent pe tema aceasta
la pagina despre cartea DINCOLO, în adâncul
nostru, aici
"Practicile meditative au drept scop să consolideze contactul
cu fiinţa esenţială.
Dar succesul lor depinde în mare parte de travaliul de clarificare
psihologică a inconştientului.
Şi invers, această clarificare este adesea facilitată dacă
cel care se exersează a intrat deja în contact cu fiinţa sa
esenţială.
Fără un travaliu de psihologie a profunzimilor,
meditaţia poate,
tocmai pentru că pare să dea roade întrucât
aduce pacea interioară,
să împiedice conştientizarea inconştientului
refulat.
Atunci, într-o bună zi, tot ceea ce a fost refulat explodează,
antrenând cu sine prăbuşirea frumosului edificiu."
K.G. Durckheim - Exerciţii iniţiatice asupra corpului,
pag. 60-61
2 februarie 2020
Amintesc din nou mai ales când zilele acestea pe ELEFANT este promotia
Winter Black Friday - azi ultima zi.
Pentru cei interesati de cartea OMUL ÎN CÃUTAREA
SENSULUI VIETII de Viktor E. Frankl
Am observat cã a apãrut o nouã traducere a cãrtii
în 2018 la Editura VELLANT, în
colectia VERSANT, detalii pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/omul-in-cautarea-sensului-vieti
Îmi pare destul de semnificativ faptul că Prefaţa ediţiei
din 1962 a acestei cărţi a fost scrisă de un psiholog proeminent,
doctorul Gordon Allport, iar Prfaţa ediţiei prezente este scrisă
de un cleric. Pentru că am ajuns să înţelegem că aceasta
este o carte profund religioasă. Ideea centrală a cărţii
este că viaţa are sens şi că omul trebuie să
înveţe să vadă asta dincolo de circumstanţe. Frankl
susţine că viaţa are sens dincolo de orice. În versiunea
originală, înainte de adăugarea post-scriptumului, concluzia
finală este poate fraza cea mai religioasă scrisă în secolul
douzeci:
Am ajuns să-l cunoaştem pe Om aşa cum este. Până la
urmă, omul este acea creatură care a inventat camerele de gazare
de la Auschwitz, însă tot omul este creatura care a intrat cu demnitate
în ele, murmurând Tatăl Nostru sau Shema Yisrael.
Harold S. Kushner în Prefaţa acestei cărţi
31 ianuarie 2020
Semnalez o nouã carte de Viktor E. Frankl la Editura LITERA
Cel care are un motiv pentru care sã trãiascã...
Logoterapie si analizã existentialã. Articole ºi prelegeri.
Detalii carte pe ELEFANT unde zilele acestea este o promotie 50% reducere:
https://www.elefant.ro/cel-care-are-un-motiv-pentru-care-sa-traiasca
"Cel care are un motiv pentru care sã trãiascã
poate îndura aproape orice" - cu acest motto, Viktor Frankl
a studiat cum, chiar si in fata celor mai crunte lovituri ale vietii,
sensul este posibil si cum le permite oamenilor sa ramana sanatosi mental
in vremuri de criza.
Sa spui da vietii, sa supravietuiesti greutatilor, fricii si durerii
inseamna sa gasesti un sens in suferinta. Dar forta interioara a omului
il poate ridica deasupra destinului sau. Chiar daca nu putem schimba circumstantele,
avem mereu libertatea de a ne alege atitudinea in privinta lor. Sensul
vietii si rezilienta se afla in atentia logoterapiei lui Frankl, a studiului
sau asupra supravietuitorilor Holocaustului si a atitudinii sale critice
fata de pustiul interior al societatii consumeriste moderne. Aceasta carte
va invita sa redescoperiti un mare umanist.
Textele lui, scrise pe parcursul a sase decenii, simbolizeaza puntea pe
care Frankl a construit-o intre psihologie si arta filosofica a vietii.
27 ianuarie 2020
In memoriam părintele Alphonse Goettmann
Omul suferã de a nu fi cel care este în adâncul lui.
Duhul vrea sã ia trup în noi.
Am găsit azi dimineaţă în căsuţa de mesaje un
email de la Centrul Bethanie, France
Comunitatea Bethanie anunţă
Naşterea în cer a Părintelui Alphonse Goettmann.
A murit ieri, 26 ianuarie 2020.
Liturghia defuncţilor va fi oficiată miercuri, 29 ianuarie 2020,
în capela Prieuré Saint Thiébault à Gorze en
Moselle.
Fie ca Dumnezeu sã-l odihneascã si ca lumina Feţei
Sale sã strãluceascã peste el.
Părintele Alphonse Goettmann, preot ortodox francez, este fondatorul,
în 1976, alături de soţia sa Rachel (decedată în
2014), a Centrului de întâlniri spirituale Bethanie, Gorze, Franţa.
Şi este autorul unor cărţi, dintre care traduse în româneşte,
la Editura HERALD, următoarele:
- Dialog pe Calea iniţiatică
– dialog A. Goettmann cu Karlfried Graf Dürckheim.
- Dincolo, în adâncul nostru. Iniţiere în
meditaţie
- Bucuria, faţa lui Dumnezeu în om
Toate cele de mai sus sunt epuizate deja.
Şi o carte despre rugăciunea inimii, tradusă de Maica Siluana
Vlad,
cea mai frumoasă carte pe acest subiect, cred eu:
- Rugăciunea lui Iisus, rugăciunea
inimii, Editura Mitropolia Olteniei
Bucuria, faţa lui Dumnezeu
în om este cartea eveniment a vieţii mele, cea care mi-a schimbat viziunea
asupra vieţii.
În limbajul meu colocvial s-ar spune cam aşa:
În locul unui Dumnezeu încruntat şi nepăsător,
aşa cum îl vedeam eu prin ceaţă (aici e material pentru
o carte întreagă),
care aştepta de la om să fie cât mai „cuminte şi evlavios”
-
am descoperit că
Dumnezeu zâmbea şi privea binevoitor spre oameni, cu deosebire încurajator.
Mai mult, Dumnezeu aştepta ca omul să
crească şi nu să fie timorat de greutăţile
vieţii.
Iar aceasta presupunea mai mult efort şi curaj din partea omului
decât acela de a fi „cuminte şi evlavios” (şi aici e material
pentru o carte întreagă).
Aceasta presupune, adaug eu acum,
şi riscul aproape sigur de a nu fi înţeles de cei „evlavioşi”…
Mai ales dacă nu invoci toată ziua şi la tot pasul, sau
chiar deloc, cuvântul „Dumnezeu”…
Şi dacă ţi-a mai pus şi destinul nişte condiţii
mai aspre pe drumul vieţii.
Primele mele exercitii de meditatie
- care mi-au fost de un ajutor VITAL -
le-am învãtat buchisind cu dictionarul francez-român
dupã cartea
DINCOLO, ÎN ADÂNCUL NOSTRU.
Apoi am gãsit marile cãrti ale lui K.G. Durckheim, absolut
necesare mie.
Drumul meu a continuat mai departe un pic fundamental
altfel,
incluzând travaliul asupra inconstientului - ceva absolut necesar
pentru a deveni reali.
M-am explicat AICI
Dacã pãrintele Alphonse nu ar fi existat,
nu ar fi existat nici acest site... as putea spune.
Pagina de pe acest site destinatã comunitãtii
Bethanie se aflã aici
Pagine de internet a Centrului BETHANIE, Gorze, France se aflã
aici:
http://www.centrebethanie.org/
5 ianuarie 2019
Un film documentar despre meditatia crestinã si în spirit
Zen (în francezã) poate fi vizionat aici:
http://presence-lefilm-meditation.fr/
11 scurte interviuri cu persoane de diverse confesiuni
care practicã aceastã meditatie.
Printre acestia Laurence Freeman,
Francis Dekeyser.
În coltul din dreapta sus
pot fi selectate cele 11 interviuri.
Eu încã nu le-am vizionat.
Pe de altă parte, în alte pãrti se vorbeşte
mult astăzi despre meditaţie – în sens exclusiv laic însã.
Reprezentarea mentalã (perspectiva, Weltanschauung) a celui care
mediteazã conteazã fundamental, deoarece nu suntem roboti,
ci fiinte umane care înaintãm într-o directie, care
tine de o perspectivã, nu-i asa?
Unii simt cã meditatia este religioasã,
altii o vor exclusiv laicã...
Atitudinea justã în privinta meditatiei este o chestiune
de finete, dar esentialã, pe care si-o poate pune numai cel care
o practicã deja ca stil de viatã.
Ceva interesant în acest sens spune Dominique Durand:
Cum ar putea spiritualul sã se manifeste,
dacã nu în transparenta umanului, si cum sã nu vezi
prin anumite exigente, care iau nastere în corp, „intentiile
cerului”?
Meditaţia numită „laică” riscă
să-l închidă pe om într-un fel de auto-suficienţă,
lăsându-l la distanţă de misterul a ceea ce acţionează
în el în linişte: viaţa.
Să ne ferim să calificăm meditaţia
şi să o reducem la un cadru definit oricare ar fi acesta, am
risca astfel să-l condamnăm pe om la o eternă căutare
a părţii sale lipsă, exact acea parte care nu lipseşte
niciodată.
Dominique Durand în Scrisoarea pe ianuarie
2020 de la CENTRE DÜRCKHEIM, Mirmande, France - tradusã integral
în româneste AICI
Mărturisesc că eu sunt năucit de
cuvintele goale rostite în cadrul comercializării acestui cuvânt
astăzi tendinţă: meditaţie. Reprezentările
mentale prin care fiecare crede că poate răspunde la întrebarea:
„Pentru ce şi cum să medităm?” aruncă un voal peste
valoarea şi sensul exerciţiilor care îşi au rădăcinile
în Orient şi în Extremul Orient. Bogăţia acestor exerciţii
i se dezvăluie celui care, zilnic, reia acelaşi exerciţiu.
Singurul scop al practicii este practica!
Care practică? Prezenţa la „EuSunt”;
prezenţa la actul de a fi la momentul prezent fără a se
pierde în reprezentări pe care mentalul şi le face despre „Eu
sunt Eu”. Ceea ce necesită trecerea de la lumea
gândită la lumea sensibilă.
Jacques Castermane în aceeaşi scrisoare,
tradusã integral pe blogul destinat
lui KGD AICI
2 ianuarie 2020
Viaţa-i
datorie grea
Război e de viteji purtat!
Viaţa-i datorie grea
Şi laşii se-ngrozesc de ea -
Să aibă tot cei laşi ar vrea
Pe neluptat.
George Coşbuc - Moartea lui Fulger
27 decembrie 2019
Recomandare de lecturã pentru cei
dornici sã valorifice acest timp de vacantã
pentru aprofundarea întelegerii psihologiei noastre ("mecanismele"
dupã care functionãm):
o carte despre care am mai fãcut vorbire pe acest site:
Partea luminoasă a părţii întunecate.
De ce să fii complet cu bune şi cu rele,
de Todd Kashdan şi Robert Biswas-Diener
trad. Cristina Jinga
Editura TREI, 2019
Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici: http://www.edituratrei.ro
Existã loc de mult mai mult spatiu de viatã bunã
dincolo de limitarea la mindfulness...
O carte nec plus ultra de psihologie as îndrãzni
sã spun.
Dupã mai mult de un deceniu de lucru cu pacientii, clientii, studentii,
micile companii si organizatiile mari, ca armata si Fortune 100, noi,
autorii, prezentãm o nouã metodã de a urmãri
ceea ce este de dorit în viatã; nu fericirea propriu-zisã,
desi are ca efect secundar puterea de a ne face fericiti. Numim aceastã
stare integralitate. (pag.9)
O carte antifericire, spun autorii, dar care,
în mod paradoxal, îti va deschide calea
spre o bucurie mult mai mare decât ai putea experimenta vreodatã
printr-o abordare mai directã. Într-adevãr, studiile
din ultima vreme aratã cã nu existã o cale directã
spre fericire. Nu suntem împotriva fericirii, spiritului pozitiv
sau mindfulness-ului. De fapt, acestea sunt principii pe care chiar le
îmbrãtisãm. Însã dorim sã te întrebãm,
cititorule, esti pregãtit pentru mai mult? O sã ni te alãturi
în a duce fericirea la urmãtorul nivel? Acolo unde sã
ai nevoie de acces la tot ce existã în bagajul psihologic
uman, ceea ce înseamnã sã despachetezi si sã
integrezi pãrtile pânã acum ignorate si subestimate
ale celui care esti cu adevãrat? În paginile urmãtoare,
o sã afli cum sã devii mai agil emotional, social, mental.
Acceptând provocarea de a profita de partea întunecatã
la momentul oportun, o sã te apropii de integralitate, probabil
pentru prima oarã. (pag.16)
Pe ELEFANT.ro aici: https://www.elefant.ro/
21 decembrie 2019
O altã idee de carte cadou de CRÃCIUN
pentru oameni real interesati de mai
mult,
adicã de profunzimea vietii,
despre care întâmplãrile din
CARTEA ÎNTÂMPLÃRILOR trimit semnale :),
nu pot decât sã recomand ultima carte tradusã din
cãrtile lui K.G. Durckheim:
CHEMAREA MAESTRULUI SPIRITUAL.
Sensul îndrumãrii spirituale pe calea spre Sine
De ce nu ne-ar interesa sã aflãm despre
MAESTRUL INTERIOR, maestrul din noi, care tinde sã ne ghideze tocmai
spre MAI MULTUL la care suntem destinati?
Nu pentru a elucida MISTERUL, ci pentru a afla cum sã ne
înrãdãcinãm fiinta în aceastã
realitate misterioasã de dincolo de cea perceputã în
mod obisnuit.
Se pare cã a locui simultan în cele douã lumi este
destinatia noastrã.
Cu conditia sã avem rãdãcinile în realitatea
profundã.
Detalii carte pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/
20 decembrie 2019
O idee de cadou de CRÃCIUN pentru oameni
care citesc:
CARTEA ÎNTÂMPLÃRILOR
Culegere de TATIANA NICULESCU
Editura HUMANITAS
Are si un aspect deosebit de frumos, coperti cu clapete frumos decorate;
idealã pentru un cadou.
Si un continut de naturã sã ne facã transparentã
o VIATÃ MAI PROFUNDÃ care ne trimite semnale...
Detalii pe LIBRIS aici:
https://www.libris.ro/cartea-intamplarilor-mistere-ciudatenii-uimiri-HUM978-973-50-6571-3--p12880122.html
Poate fi cititã pe îndelete, ascultând rând pe
rând multele voci care par sã fie totusi într-o unicã
armonie. Se citeste usor. În orice caz, eu nu m-am putut desprinde
de ea pânã nu am terminat-o. Si am început-o ieri dimineatã.
9 decembrie 2019
Laureatii Nobel pentru literarturã si-au sustinut, 6 dec. 2019,
discursurile oficiale în fata Academiei Suedeze.
Astăzi, problema noastră rezidă – se pare
– în faptul că nu avem încă naraţiuni pregătite nu
numai pentru viitor, ci chiar pentru un concret acum, pentru ultra-rapidele
transformări ale lumii de azi. Ducem lipsă de limbaj, ducem
lipsă de puncte de vedere, de metafore, de mituri şi de noi
fabule. Totuşi, putem vedea frecvent tentative de a valorifica poveşti
ruginite şi anacronice care nu pot contura viitorul cu imaginarii
ale viitorului, fără îndoială presupunând că un vechi
lucru este mai bun decât un nou nimic, sau încercând în acest fel să
facem faţă limitelor propriilor noastre orizonturi. Într-un
cuvânt, noi ducem lipsă de noi modalităţi
de a povesti istoria lumii.
Olga Tokarczuk, Nobel 2018, în discursul
oficial - intitulat The Tender Narrator.
Întregul discurs, de mai bine de o oră, poate fi citit în engleză
pe site-ul nobelprize.org, mai exact aici:https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2018/tokarczuk/lecture/
O prelegere foarte amplã care nu face decât să
confirme că O.T. chiar este o vizionară.
Nu am apucat sã-l parcurg integral încã...
Tot acolo se aflã si discursul oficial sustinut de laureatul Nobel
pentru literaturã pe 2019,
austriacul Peter Handke.
Consacrati-vã demistificãrii,
care în acelasi timp
dezvãluie Misterul
Unic.
(Devote yourselves to demystification,
which at the same time
reveals the One Mystery)
(Betreibt die Enträtselung, die zugleich das Eine Rätsel verdeutlicht.)
Din discursul Nobel al lui Peter Handke, Nobel 2019, care
poate fi vizionat si citit (în englezã) aici:
https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2019/handke/lecture/
Eu încã nu am citit niciuna din cãrtile sale. Urmeazã.
Am vãzut cã s-au tradus recent câteva în româneste.
De aceea m-am repezit sã citesc mai întâi prelegerea
sa, era si mai scurtã.
Am citit si recitit alocutiunea sa. E foarte consistentã.
3 decembrie 2019
Recomandare de carte:
Olga Tokarczuk – Călătoria oamenilor cărţii
Când, prin exersarea trupului şi a voinţei, bărbaţii
urcau treptele succesive ale iniţierii, aflând până la urmă
despre Carte, aceasta însemna pentru fiecare altceva. Doar un singur lucru
îi unea – toţi credeau în sacralitatea ei şi în înţelepciunea
finală. Ea ar fi putut fi o rezolvare a enigmei vieţii prezente
în literele numelui lui Dumnezeu, ori în descrierea perfect poetică
a realităţii. Părea că Dumnezeu a creat oamenii în
toată diversitatea lor pentru a-şi dovedi sieşi cât de
multe ipostaze capătă conceptul uman al lucrării sale.
Ca şi când oamenii în carne şi oase ar fi nişte recipiente
pentru diferitele idei, concepţii şi atitudini. Când erau priviţi
din perspectivă umană, deosebirile erau uriaşe, dar când
erau priviţi aşa, ca şi când Dumnezeu i-ar fi privit de
la înălţimea sa, nu mai existau nici un fel de deosebiri.
Olga Tokarczuk – Călătoria oamenilor cărţii,
POLIROM, pag. 20
A doua carte citită de mine, din cărţile laureatei Nobel
pentru literatură pe 2018, după Poartă-ţi plugul
peste oasele morţilor.
Admirabil backgroundul grandios si coerent din care scrie această
autoare fantastică.
Tocmai am terminat de citit Călătoria oamenilor cărţii.
Ai impresia că autoarea cărţii se află la mii de ani
lumină, ca nivel de înţelegere, de muritorii de rând.
30 noiembrie 2019
Documentarul Marea Unire - România, la 100 de ani
poate fi vizionat pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=tGFL9LwAEqQ
Documentarul Maria, Regina României
poate fi vizionat pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=WEYbNh-Sz18
20 noiembrie 2019
Am început să am o idee despre viaţa
mea,
nu ca o conturare lentă a unei realizări care să corespundă
obiectivelor mele preconcepute,
ci ca descoperirea şi creşterea graduală a unui obiectiv
pe care nu îl cunoşteam.
Marion Milner (1900-1998)
Ce bine ar fi dacã s-ar traduce în
româneste cãrtile sale...
Mã intereseazã de numa'...
Am aflat de acest NUME din cartea lui A. Maslow Motivatie si personalitate,
unde se vorbeste despre oamenii aflati în procesul de actualizare
a Sinelui,
una din caracteristicele lor fiind creativitatea.
A se vedea cãrtile sale pe AMAZON aici:
https://www.amazon.com/s?k=marion+milner
Durere... :)
Am reusit între timp sã-mi procur UNE
VIE A SOI...
21 noiembrie 2019
A APÃRUT cartea despre care vorbeam:
La EDITURA HERALD o nouã aparitie editorialã:
o nouã carte de K.G. Durckheim
în româneste:
Chemarea Maestrului Spiritual.
Sensul îndrumãrii spirituale pe calea cãtre Sine
Detalii carte pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/chemarea-maestrului-spiritual-sensul-indrumarii-spirituale-pe-calea-catre-sine-detail
E vorba de traducerea cãrtii Der Ruf nach
dem Meister.
19 noiembrie 2019
În plus fatã de valoarea supravietuirii postulatã
de Darwin, acum putem postula si "valorile dezvoltãrii".
Nu numai cã e bine ca omul sã supravietuiascã,
ci e de asemenea bine (preferabil, de ales, bine pentru organism)
ca el sã evolueze în directia umanitãtii
depline, cãtre împlinirea potentialurilor sale, cãtre
fericire, seninãtate, experiente de vârf, cãtre transcendentã,
cãtre o cunoastere mai bogatã si mai corectã a realitãtii
si asa mai departe.
A.H. Maslow - Motivatie si personalitate, Editura TREI
Am postat azi un fragment din carte,
Diferente între trebuintele superioare si
cele inferioare
aici pe site:
pagini/Abraham_Maslow_Motivatie_si_personalitate.htm
Apropo de Piramida trebuintelor conceputã
de A. Maslow... si actualizatã tot de el.
18 noiembrie 2019
Un citat din discursul de investire al lui Nelson Mandela,
în care vorbeşte despre importanţa de a îndrăzni să
fim noi înşine şi de a merge până la capătul posibilităţilor
noastre.
În 1994 Mandela scrie: ”Teama noastră cea mai mare nu este aceea
de a fi inadecvaţi şi proşti. Frica noastră cea mai
profundă este aceea de a fi puternici peste măsură. Lumina
din noi, nu întunericul, ne înfricoşează cel mai mult. Ne întrebăm:
cine sunt eu pentru a fi atât de strălucit, de minunat, de frumos,
de talentat? Dar, în definitiv, de ce n-am fi? Noi suntem copiii al lui
Dumnezeu. Făcându-ne mici, nu ajutăm umanitatea. Nu este nimic
bun în ne micşora pe noi înşine pentru a nu-i face pe ceilalţi
să se simtă în nesiguranţă în prezenţa noastră.
Ne-am născut ca să manifestăm gloria lui Dumnezeu care
se află în noi. Nu numai în unii dintre noi, ci în fiecare dintre
noi. Şi, în măsura în care îi permitem luminii noastre să
strălucească, le permitem şi celorlalţi, în mod inconştient,
să facă acelaşi lucru. Când ne vom elibera de lanţurile
şi de temerile noastre, prezenţa noastră le va reda şi
celorlalţi libertatea.”
(citat de Anne Ancelin Schutzenberger în cartea
sa Bucuria de a trăi,
Editura Philobia, trad. Cristina Livia Vasilescu, pag. 112)
15 noiembrie 2019
Cartea BUCURIA DE A TRÃI
de Anne Ancelin Schutzenberger
despre care vorbeam mai jos,
poate fi achizitionatã AZI de le LIBRIS
la un pret bun -35% reducere aici:
https://www.libris.ro/bucuria-de-a-trai-anne-ancelin-schutzenberger-PHI978-606-8560-78-6--p10904437.html
O recomand din tot sufletul!
12 noiembrie 2019
Azi despre câteva cãrti, mai ales cã a început
Black Friday cel putin pe ELEFANT, dar si LIBRIS are multe oferte tentante
sãptãmâna aceasta.
Câteva din cãrtile recent achizitionate la promotie de SINGLES'DAY
(11.11):
Frederic Lenoir - Miracolul Spinoza, Editura
Philobia. Detalii aici: https://philobia.com/produs/miracolul-spinoza
Anne Ancelin Schutzenberger - Bucuria de a trãi,
Editura Philobia, Detalii aici: https://philobia.com/produs/bucuria-de-a-trai
O carte pe care eu am gãsit-o foarte interesantã si din
care am tradus mai demult, înainte de a exista în româneste,
câteva fragmente pe site aici:
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Anne_Ancelin_Schutzenberger.htm
Aldous Huxley - Reîntoarcere
în minunata lume nouã,
POLIROM
Ray Bradbury - CRONICI MARTIENE,
Editura PALADIN
Paul Varley - CULTURA JAPONEZÃ,
HUMANITAS
Catherine Horel - Amiralul Horthy.
Regentul Ungariei, HUMANITAS
William James - Vointa de a crede,
Editura HERALD
James Joyce - Gratia divinã -
bilingvã
Gauguin,
Editura Aquila
IMPRESSIONISSM de Karin H. Grimme,
Editura TASCHEN
Si de Black Friday am luat de la LIBRIS:
Simon Sebag Montefiore - IERUSALIM. Istoria
unui oras, Editura Trei
Albert Einstein - Teoria relativitãtii pe întelesul tuturor,
Humanitas
11 noiembrie 2019
Azi despre câteva filme:
Am vãzut filmul Maria,
Regina României.
Meritã vãzut, e un film foarte frumos, impresionant.
Trebuie vãzut: e un fragment exceptional de istorie necunoscut
îndeajuns.
Iar duminicã seara am vãzut si filmul Cardinalul
de Nicolae Mãrgineanu,
cu Radu Botar în rolul cardinalului Iuliu Hossu,
un alt fragment de istorie necunoscut îndeajuns.
Zilele trecute am vãzut douã filme de animatie
foarte bune, de genuri diferite.
La cinema am vãzut filmul românesc de animatie
Cãlãtoria extraordinarã
a Maronei,
de Anca Damian.
Este povestea unei cãteluse, Marona, care îsi revede
filmul vietii, asa cum li se întâmplã si oamenilor
în situatii extreme sau fatale. O viatã nu foarte fericitã,
cu bune si cu rele. Impresionantã atmosfera luxuriantã -
combinatie de graficã, dinamicã, muzicã - care exprimã
fericirea sau tristetea Maronei. Tot cosmosul se bucurã sau suferã...
Detalii film pe CINEMAGIA. ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/maronas-fantastic-tale-2231495/
Celãlalt film l-am vãzut la TV, pe CINEMAX si este un film
de animatie pe care îl vor savura iubitorii de artã:
Ruben Brandt-colectionar
https://www.cinemagia.ro/filme/ruben-brandt-collector-2224931/
Si acolo o animatie interesantã, nu o simplã redare a personajelor
umane.
9 noiembrie 2019
Au început Alegerile Prezidentiale. Mâine încep si în
România. Nu uitati, dacã vã pasã de România.
Eu merg la vot.
E foarte important turul I pentru viitorul României.
Nu pentru candidatul care va fi pe locul 2, ci pentru ca formatiunea
care s-a dovedit a fi o ciumã pentru România sã disparã
din prim-plan.
Sã nu ne culcãm pe o ureche acum cã s-a schimbat
ceva. Absenteismul la vot din 2016 - si "lehamitea" unora (cum
cã nu am avea pe cine alege) - ne-a adus la cârma tãrii
gasca de incompetenti si iresponsabili, pusi pe cãpãtuialã,
care în loc sã ne ducã înainte spre un mai bine
ne-a târât înapoi. Nici spitale, nici autostrãzi,
nici educatie, doar promisiuni, oricâte, cã si asa nu conteazã.
Cu cât mai multi vom participa la vot cu luciditate, cu atât
va scãdea sansa lor de a reveni.
Nu trebuie sã asteptãm ceea ce nu existã:formatiunea
imaculatã, ci sã facem ceea ce putem: sã eliminãm
rãul dovedit cu prisosintã.
O explicatie foarte clarã aici:
http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-prezidentiale-2019/viitorul-romaniei-se-joaca-in-turul
I
E nevoie de un partid de stânga autentic, dar nu de un partid
de oportunisti incompententi, iresponsabili, care se catãrã
cu promisiuni populiste pe sperantele segmentelor vulnerabile ale societãtii,
în timp ce de fapt sunt pusi pe jaf fãrã nici o milã;
care mint poporul cu nerusinare, amintindu-ne de discursul, nerusinat
de mincinos, comunist atât de familiar unora dintre noi; care strâmbã
legile pentru a proteja infractorii, sfidând orice simt moral de
dreptate.
8 noiembrie 2019
De astãzi în cinematografe:
Detalii aici:
https://www.facebook.com/mariareginaromanieifilm/
Programul complet al reprezentatiilor în sãptãmâna
8-14 noiembrie 2019 aici:
https://www.facebook.com/notes/queen-marie-of-romania/
6 noiembrie 2019
O carte cu adevărat interesantă,
pe care o citesc acum este:
Partea luminoasă a părţii întunecate.
De ce să fii complet cu bune şi cu rele,
de Todd Kashdan şi Robert Biswas-Diener
trad. Cristina Jinga
Editura TREI, 2019
Ca să recapitulăm aserţiunile de bază ale acestei
cărţi – despărţirea de aşa-numitele aspecte negative
ale arhitecturii tale psihologice îţi limitează potenţialul.
Nu doar acceptând, dar şi îmbrăţişând aspectele mai
puţin confortabile ale fiinţei tale, chiar dacă pentru
scurte perioade de timp, îţi maximizezi şansele pentru adevăratul
succes şi pentru a deveni integral. Aceasta, şi nu vreo fericire
debilă, este adevăratul Elizeu. (pag. 240)
Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici: http://www.edituratrei.ro
1 noiembrie 2019
31 octombrie 2019
O carte foarte utilã:
Lillian Glass – 10 căi pentru a face faţă persoanelor care
îţi fac rău. Când te confrunţi cu oameni toxici
De-a lungul anilor, în cadrul practicii mele private
ca specialist în comunicare şi consultant pentru voce, discurs şi
imagine, am putut observa importanţa incredibilă a cuvintelor.
Am văzut ce efect devastator au cuvintele urâte, gesturile urâte
şi oamenii maliţioşi asupra vieţii altora. Am descoperit
cât de fragili suntem noi ca fiinţe umane. Suntem atât de delicaţi
din punct de vedere emoţional, încât nu doar că ţinem minte
lucrurile urâte care ni s-au întâmplat când eram copii, dar ave, şi
tendinţa să ne trăim vieţile în funcţie de cuvintele
pe care le-am auzit sau situaţiile la care am fost martori în copilărie.
Dacă nu ar fi aşa, atunci de ce atât de mulţi dintre noi
suntem nevoiţi să cerem ajutorul psihoterapeutului, ca adulţi,
pentru a ne vindeca de stima de sine scăzută ce ne-a fost insuflată
în copilărie?
…
Torţionarii care ne împroaşcă cu gunoi verbal şi mesaje
negative, vorba care rănesc, ne lasă cicatrice şi uneori
chiar ne imobilizează, sunt „oameni toxici”. O persoană toxică
poate fi oricine – un coleg din copilărie, un frate sau o soră,
un părinte, un iubit sau o iubită, soţul sau soţia,
şeful sau colegul de muncă.
O persoană toxică este orice persoană care ţi-a înveninat
viaţa, care nu te susţine, care nu se bucură să te
vadă cum te dezvolţi şi te bucuri de succes, care nu îţi
doreşte binele. Pe scurt, el sau ea îţi sabotează eforturile
de a duce o viaţă fericită şi productivă.
Lillian Glass – 10 căi pentru a face faţă persoanelor care
îţi fac rău. Când te confrunţi cu oameni toxici, Editura
TREI, 2018
28 octombrie 2019
Călătoria eroului este alcătuită din
modele universale prin care răzbate strălucirea unei raze. După
părerea mea, o viaţă bine trăită este alcătuită
din mai multe călătorii ale eroului, una după alta. Eşti
chemat mereu şi mereu către tărâmul aventurii, către
noi orizonturi. De fiecare dată apare o problemă:
să îndrăznesc? Şi dacă îndrăzneşti,
trebuie să înfrunţi pericole, dar ai şi ajutoare, iar la
sfârşit te aşteaptă împlinirea
sau eşecul. Există întotdeauna
şi posibilitatea eşecului.
Dar există şi posibilitatea să atingi fericirea.
Joseph Campbell – Căi ale fericirii. Mitologie şi
transformare personală, Editura HERALD, pag. 216
O carte de neratat!
22 octombrie 2019
Un film de vãzut neapãrat:
INTRE CHIN SI AMIN
de Toma Enache
Un film impresionant, curajos, adevãrat...
O redare a unui episod din istoria care nu trebuie uitatã,
care trebuie cunoscutã asa cum a fost pentru a preveni repetarea
grozãviei:
teribilul "experiment Pitesti" de "reeducare" din
temnitele comuniste.
Film lansat în octombrie 2019.
Detalii despre calendarul Galei de prezentare a filmului în diverse
orase aici:
https://www.facebook.com/filmtomaenache/
Azi la Alba Iulia, mâine la Cluj, poimâine la Târgu
Mures samd
Asearã a fost si rândul Aradului sã vadã filmul.
Sala de la cinema ARTA s-a dovedit a fi neîncãpãtoare.
S-a stat si în picioare...
Dar va mai fi o proiectie a filmului în Arad marti pe 29 octombrie
2019.
A se vedea(asculta) pe aceastã temã si
A fost odata comunism
Detalii aici: https://radioromaniacultural.ro/home/a-fost-odata-comunism/
si
Amintiri din temnitele comuniste
Detalii aici: https://radioromaniacultural.ro/home/amintiri-din-temnitele-comuniste/
douã proiecte Radio România Cultural
difuzate în perioada 30 septembrie - 16 decembrie 2019
De pe site-ul RRC https://radioromaniacultural.ro/:
Radio România Cultural lanseaza, începând cu 30 septembrie,
în anul în care românii sarbatoresc 30 de ani de libertate,
doua ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevarata
istorie sonora a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizeaza
în pagini de memorialistica, dându-le glas unii dintre cei
mai importanti actori ai scenei românesti, dublate de marturii sonore
venite parca direct din iadul comunist, marturii cu vocile celor ce au
patimit în închisori.
A fost odata comunism este o rememorare,
prin intermediul paginilor de memorialistica, selectate de istoricul Georgeta
Filitti, coordonatoarea stiintifica a proiectului, a celor mai importanti
ani ai comunismului românesc.
21 octombrie 2019
Filme interesante de vãzut:
ultimele 3 selectii, din peste 50 de filme europene, nominalizate pentru
LUX Prize,
un premiu decernat de Parlamentul European.
Detalii aici:
https://www.youtube.com/watch?v=gZuH5LXutos
18 octombrie 2019
Culorile toamnei la Arad. Aleea pe care mã plimb eu zilnic.
14 octombrie 2019
O altă întrebare pe care nu am anticipat-o în raportul
iniţial al studiului meu [referitor la oamenii
aflaţi în procesul de actualizare a sinelui] este următoarea: aceşti oameni pot trăi numai cu oameni „buni”
şi într-o lume „bună”? Impresia mea retrospectivă, care
rămâne să fie verificată, fireşte, este că oamenii
aflaţi în procesul actualizării sinelui sunt în esenţă
flexibili şi se pot adapta realist la orice fel de
oameni şi orice mediu. Cred că ei pot
să trateze oamenii buni ca pe nişte oameni buni, iar
pe oamenii răi, ca pe nişte oameni răi.
A.H. Maslow – Motivaţie şi personalitate, pag. 39, Editura TREI
13 octombrie 2019
Toamna la Arad - vedere din Parcul Eminescu, de pe Malul Muresului
Am vãzut si eu zilele acestea filmul de animatie TESTOASA
ROSIE,
un film de lung metraj pentru adulti,
regizat de Michael Dudok de Wit,
cel care a fãcut si scurtmetrajul Father
and Daughter premiat cu Oscar în 2000, care poate fi
vãzut pe Youtube în mai multe locuri, de exemplu aici:
Testoasa rosie a fost fãcut la 10 ani dupã acesta.
Mi-a plãcut realizarea minimalistã ca imagine, în
spirit Zen as spune, dar cu atât mai expresivã.
Un film fãrã cuvinte, doar cu muzica adecvatã. O
poveste fantasticã, simbolicã despre om si viata sa.
Un om esueazã pe o insulã pe care nu existã tipenie
de om. Doar niste crabi vioi si jucãusi si niste pãsãri
care strãbat cerul din când în când. Omul încearcã
sã scape de aceastã singurãtate absolutã.
Îsi încropeste o plutã si pleacã în largul
mãrii. Dar pluta este distrusã cu violentã de o vietate
submarinã. Dupã câteva încercãri ratate
descoperã vietatea respectivã care îl retine pe insulã:
o broascã testoasã rosie care... se dovedeste a-i fi prietenã
de fapt...
5 octombrie 2019
Se poate spune că ateul din secolul
al XIX-lea a dat foc la casă în loc să o remodeleze.
A aruncat întrebările religioase odată
cu răspunsurile religioase, pentru că trebuia să
respingă răspunsurile religioase. Adică a întors spatele
întregii îndeletniciri religioase, pentru că religia organizată
îi oferise un set de răspunsuri pe care nu le putea accepta raţional
– care se bazau pe dovezi pe care un om de ştiinţă care
se respectă nu le-ar fi putut înghiţi. Dar omul de ştiinţă
mai sofisticat este acum în procesul de a învăţa că, deşi
trebuie să fie în dezacord cu majoritatea răspunsurilor la întrebările
religioase pe care le-a oferit religia organizată, este din ce în
ce mai clar că întrebările religioase în sine – şi căutările
religioase, năzuinţele religioase, înseşi trebuinţele
religioase – sunt perfect respectabile din punct de vedere ştiinţific,
că pot fi studiate, descrise, examinate într-un mod ştiinţific
şi că Bisericile încercau să ofere răspunsuri la întrebări
umane întru totul întemeiate. Deşi răspunsurile nu erau acceptabile,
întrebările în sine erau şi sunt perfect acceptabile şi
perfect legitime.
De fapt, psihologii existenţialişti şi umanişti de
astăzi ar considera probabil că o persoană este bolnavă
sau anormală într-un mod existenţial dacă nu ar
fi preocupată de aceste întrebări „religioase”.
Abraham H. Maslow – Religii, valori şi experienţe de vârf,
Editura TREI, pag. 36
O carte excepţională din care am postat
ceva pe site AICI
Oamenii inteligenti si sofisticati care nu pot trãi
fãrã rãspunsuri la întrebãrile profunde
ale vietii vor fi fericiti sã o citeascã...
Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/abraham-h-maslow-religii-valori-si-experiente-de-varf/3135/
4 octombrie 2019
Cum pot fi înţelese experienţele intense în care
predomină sentimentul că orizonturi nelimitate se deschid, că
eşti mai puternic şi mai neajutorat decât ai fost vreodată,
că nu ştii când a trecut timpul şi ceva important s-a întâmplat
şi te-a transformat – stări trăite uneori de îndrăgostiţi,
de părinţi sau care apar în experienţa orgasmică,
în momentele de creativitate, de insight terapeutic, în faţa
unei opere de artă? Sunt diferite de experienţele religioase?
Prăpastia dintre religie şi ştiinţă este de netrecut?
În volumul de faţă, Maslow examinează legăturile dintre
ştiinţă, religie, experienţe mistice, cogniţie
şi valori, respingând ideea că religia organizată ar fi
singurul izvor al virtuţilor şi valorilor umane. Maslow consideră
că experienţele de vârf nu sunt specifice doar emisarilor aleşi
ai lui Dumnezeu, ci fiecărui om, fiind esenţiale pentru o mai
bună înţelegere a unui aspect cu deosebire „uman" al existenţei
– nevoia de actualizare a sinelui.
De pe coperta a 4-a a cãrtii
Abraham H. Maslow – Religii, valori şi experienţe de vârf,
Editura TREI
3 octombrie 2019
Educaţia trebuie privită ca fiind
măcar în parte un efort de a produce fiinţa umană bună,
de a susţine viata cea bună şi societatea cea bună.
Renunţarea la asta este asemenea renunţării la realitate
şi la dezirabilitatea moralei şi eticii. Mai mult,
"O educatie care lasã neatinsã întreaga
sferã a gândirii transcendente este o educatie care nu are
nimic semnificativ de spus despre sensul vietii omului."revista
Manas, 17 iulie 1963
Abraham H. Maslow – Religii, valori şi experienţe de vârf,
Editura TREI, pag. 75
30 septembrie 2019 - 1 octombrie 2019
Abraham Harold Maslow
1908-1970
Semnalez încã o carte DE NERATAT pentru
cei interesati de întelegerea profundã a esentei omului:
Abraham H. Maslow - Religii, valori
si experiente de vârf
Editura TREI, Colectia Psihologia pentru toti, 2017, trad. Vlad Vedeanu.
Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/abraham-h-maslow-religii-valori-si-experiente-de-varf/3135/
Eu acum am descoperit-o si este din categoria nec
plus ultra...
O cãrticicã de putin peste 100 de pagini, dar plinã
de miez, de informatie fundamentalã, de la sursã.
Mi-a plãcut si traducerea. De admirat, cred cã nu a fost
simplu. In special inventarea termenului de vârfnic... ceea ce simplificã
redarea simplã si clarã a frazelor.
O abordare a problematicii omului mai mult decât actualã
(comparativ cu ceea ce se aflã acum pe piatã),
desi cartea a fost publicatã în 1970.
O reflectie foarte profundã, care dã o directie si un rãspuns
pozitiv
generatiei actuale aflate "în cãdere liberã în
viitor", cum spune Joseph Campbell, urmare a inadecvãrii reperelor
traditionale "înghetate"...
E vorba de experientele de vârf, peak-experience,
care, o datã trãite, dau sens vietii, schimbã în
totalitate perspectiva (Weltanschauungul) omului, îl ridicã
la un alt nivel de întelegere. Si toate domeniile asupra cãrora
are implicatii o asemenea experientã.
Experientele de vârf sunt cele la care K.G.
Durckheim se referã ca fiiind Experiente
ale Fiintei.
Eu am achizitionat-o de la Librãria Cãrturesti Arad, la
pretul de aproape 10 lei. Pe ELEFANT era la un pret mai mult decât
dublu (?!), a se vedea aici,
nu stiu de ce. Probabil cã nu se vindea... :) O carte atât
de bunã!
Am reusit sã postez câteva pagini semnificative
pe site AICI
30 septembrie 2019
Jessye Norman (1945-2019)
Remember Me...
Un interviu din 2014 la o emisiune BBC aici:
https://www.youtube.com/watch?v=keCO9DQE4RI
29 septembrie 2019
Ultima zi de Black Friday de Toamnã pe ELEFANT!
Semnalez o carte interesantã pe care am achizitiona si eu zilele
acestea:
BORIS CYRULNIK - Psihoterapia lui Dumnezeu.
Ce ne arata psihologia si neurologia despre efectul de rezilienta al credintei
Detalii carte pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/psihoterapia-lui-dumnezeu-ce-ne-arata-psihologia-si-neurologia-despre-efectul-de-rezilienta-al-credintei
Pentru cei interesati de cartea OMUL ÎN CÃUTAREA
SENSULUI VIETII de Viktor E. Frankl
Am observat cã a apãrut o nouã traducere a cãrtii
în 2018 la Editura VELLANT, în
colectia VERSANT, detalii pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/omul-in-cautarea-sensului-vieti
29 septembrie 2019
De ce învăţătura Orientului privitoare
la anihilarea eului nu e cel mai bun lucru…
(o spune şi C.G. Jung; o spune foarte clar şi K.G. Dürckheim:
pentru ca eul să treacă pe locul doi - ca slujitor al fiinţei
– el trebuie să existe mai întâi, ceea
ce nu totdeauna se întâmplã, nota mea V.J.)
În momentul de faţă, mai ales în Orient, se vorbeşte foarte
mult despre absenţa eului. Încerci să anihilezi singurul lucru
care îţi oferă un control asupra jocului. Trebuie să fie
cineva acolo, sus, căci altfel nu vei fi orientat către nimic.
Sinele, acesta e marele cerc, corabia, iar eul este micul căpitan
de pe punte.
Joseph Campbell – Căi spre fericire. Mitologie şi transformare
personală, Editura HERALD, 2018, pag.130
28 septembrie 2019
Despre Umbră
Societatea îţi va oferi un rol să-l joci, iar aceasta înseamnă
că va trebui să elimini din viaţa ta multe dintre lucrurile
pe care, ca persoană, te gândeai să le faci. Aceste potenţiale
sunt aruncate jos, în inconştient. Societatea îţi spune: „Trebuie
să faci asta, trebuie să faci aia!”. Dar în acelaşi timp
îţi mai spune şi „Nu ai voie să faci asta, trebuie să
faci celălalt lucru!”. Lucrurile pe care ai vrea să le faci
şi care nu sunt prea drăgălaşe, sunt aruncate tot
jos, în inconştient. Acesta este centrul inconştientului personal.
Iar umbra este, ca să spunem aşa, unghiul mort din firea ta.
Este acea parte din tine la care nu te vei uita. Este exact omologul inconştientului
freudian, amintirile reprimate, precum şi potenţialele reprimate
din lăuntrul tău.
Umbra este ceea ce ai fi putut fi dacă te-ai fi născut pe partea
cealaltă a drumului: cealaltă persoană, celălalt „tu”.
Umbra este alcătuită din dorinţele şi ideile pe care
ţi le-ai reprimat în lăuntrul tău sau pe care le-ai introiectat.
Umbra este groapa de gunoi a sinelui. Dar este şi un fel de tezaur:
păstrează marele potenţiale nerealizate din interiorul
tău.
…
În adâncimile întunecoase de acolo se poate acumula o mulţime de
lucruri. În cele din urmă, enantiodromia se va face simţită
şi demonul necunoscut şi neluat în seamă va năvăli
mugind la lumină.
Dacă rolul tău personal este prea slab, prea îngust - dacă
ai îngropat prea mult din tine în umbra ta – vei fi secătuit. Cea
mai mare parte a energiilor tale nu-ţi mai sunt accesibile şi
disponibile. Umbra eşti tu aşa cum ai fi putut să fii:
este acel aspect al tău care ai fi putut fi chiar tu dacă ţi-ai
fi îngăduit să-ţi îndeplineşti potenţialul inacceptabil.
Joseph Campbell – Căi spre fericire. Mitologie şi transformare
personală, Editura HERALD, 2018, pp.134-135
Notă. Enantiodromia ar însemna „fugă
în direcţia opusă”.
27 septembrie 2019
Mituri pentru viitor
Ce vedem astăzi? Cred că din cele ce am spus până acum
este clar că mitologia are o anumită funcţie, are grijă
de această creatură pe care o numim om, născută prea
devreme. Ne însoţeşte şi ne poartă din copilăria
fragedă până la maturitate, de la maturitate spre a doua noastră
copilărie, iar apoi pe uşa aceea neagră.
…
Consider că, pentru om, mitologia este echivalentul unui astfel de
organ [e vorba de marsupiu].
Avem nevoie de mitologie aşa după cum animalele marsupiale au
nevoie de buzunar ca să se dezvolte suficient pentru a depăşi
stadiul de copilărie incompetentă şi pentru a fi în stare
să iasă afară din marsupiu şi să spună:
„Iată-mă, acesta sunt eu.”
Pentru a sprijini dezvoltarea personală, mitologia nu trebuie să
fie rezonabilă, nu trebuie să fie raţională, nu trebuie
să fie adevărată; trebuie numai să fie confortabilă,
ca un marsupiu.
…
Şi ce avem acum? Avem o mulţime de naşteri ratate care
nu mai „absolvă” cel de-al doilea uter. Puii au fost aruncaţi
afară, golaşi şi scâncind neputincioşi şi trebuie
să se descurce cumva singuri.
…
Cred că trebuie să privim acum la aceeaşi sursă la
care au privit şi oamenii din secolele al XII-lea şi al XIII-lea,
atunci când civilizaţiile lor se prăbuşeau: la poeţi
şi la artişti. Aceşti oameni pot să
privească dincolo de simbolurile sfărâmate ale prezentului
şi să făurească noi
imagini de lucru, imagini care sunt
transparente la transcendenţă. Nu toţi poeţii
şi artiştii pot face lucrul acesta, fireşte, pentru că
mulţi nu sunt interesaţi de temele mitice, iar unii, chiar dacă
sunt interesaţi, nu ştiu prea mult despre ele; alţii, chiar
dacă ştiu destul despre ele, confundă viaţa lor personală
cu viaţa omenească – furia lor ar trebui să fie furia tuturor
oamenilor. Dar printre noi au existat şi mari artişti care au
ştiut să descifreze contemporaneitatea în aşa fel încât
să permită marilor idei să străbată strălucind
în timp, luminând şi inspirând călătoriile individului.
Doi dintre marii artişti care m-au călăuzit în acest fel
au fost Thomas Mann şi James Joyce. Să luăm Muntele
vrăjit şi Ulise. Aveţi aici toată scena
lumii contemporane – sau ceva din preajma primului război mondial
– interpretată în termeni mitologici. Ei bine, este mai probabil
să găsiţi echivalenţe în experienţele lui Stephen
Dedalus şi Hans Castorp, decât la Sfântul Pavel. Sfântul Pavel a
făcut o mulţime de lucruri, dar toate acestea se petreceau într-o
altă ţară şi cu mii de ani în urmă. (…)
Joseph Campbell – Căi ale fericirii. Mitologie
şi transformare personală, Editura HERALD, pp.55-59
26 septembrie 2019
O carte de neratat:
Joseph Campbell –
Căi ale fericirii. Mitologie şi transformare
personală, Editura
HERALD
Am cunoscut recent lucrările unui admirabil psihiatru
din Germania, pe nume Karlfried Graf Dürckheim
(a nu se confunda cu sociologul Emile Durkheim). Acest psihiatru a rezumat
întreaga problematică a sănătăţii – psihologice
şi fizice – prin referire la mit, continuând lucrările lui Carl
Gustav Jung şi Erich Neumann. În noi trăieşte o înţelepciune
de viaţă, spune Dürckheim. Suntem cu toţii manifestări
ai unei puteri mistice: puterea vieţii, cea care a modelat întreaga
viaţă şi care ne-a modelat şi în pântecele mamei noastre.
Iar acest gen de înţelepciune trăieşte în noi şi reprezintă
intensitatea acestei puteri, energia ei care se scurge în timp şi
în spaţiu. Dar este o energie transcendentă. Este o energie
care vine dintr-un spaţiu aflat dincolo de puterea noastră de
cunoaştere. Iar această energie este legată în fiecare
dintre noi – în acest trup – de un anumit angajament. Acum, mintea care
gândeşte, ochii care văd se implică atât de mult în concepte
şi sarcini locale şi temporale, încât ajungem şi noi să
fim legaţi şi nu mai lăsăm fluxul de energie să
curgă în voie. Iar după aceea ne îmbolnăvim. Energia se
blochează, iar noi suntem aruncaţi din centrul cercului; această
idee este foarte asemănătoare cu conceptele medicinei tradiţionale
chineze şi indiene. Astfel, problema psihologică – cum să
ne ferim de a rămâne blocaţi - este să devenim
transparenţi la transcendenţă – aceasta este
expresia. Nimic mai simplu!
Joseph Campbell – Căi
ale fericirii. Mitologie şi transformare personală,
Editura HERALD, pag.15-16
O carte pe care tocmai am început sã o citesc. Si este de
neratat!
O recomand cu toatã cãldura.
Pentru cei interesati de întelegerea profundã a lucrurilor...
Joseph Campbell este autorul bestsellerului EROUL CU O MIE DE CHIPURI,
ambele cãrti traduse la Editura HERALD.
Detalii pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://edituraherald.ro/carti/cai-ale-fericirii-mitologie-si-transformare-personala-653-detail
Despre cãrtile lui K.G. Durckheim traduse
în româneste, dar si o multime de texte ale acestui autor
inedite în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
12 septembrie 2019
Yuval Noah Harari – HOMO DEUS. Scurtă
istorie a viitorului
- Pãrerea mea -
Marele proiect uman al secolului XX – eradicarea foametei,
a molimelor şi a războiului – îşi propunea să menţină
o normă universală de bunăstare, sănătate şi
pace pentru toată lumea, fără nici o excepţie. Noile
proiecte ale secolului XXI – obţinerea nemuririi, fericirii şi
îndumnezeirii – speră de asemenea să vină în sprijinul
întregii omeniri. Totuşi, dat fiind că aceste proiecte îşi
propun mai curând să depăşească decât să menţină
norma, ar putea duce la crearea unei caste de supraoameni care îşi
vor abandona rădăcinile liberale şi îi va trata pe oamenii
obişnuiţi la fel cum i-au tratat europenii pe africani în secolul
al XIX-lea.
Dacă descoperirile ştiinţifice şi progresele tehnologice
vor împărţi omenirea într-o masă de oameni inutili şi
o elită restrânsă de supraoameni upgradaţi sau dacă
autoritatea va trece cu totul din mâinile fiinţelor umane la algoritmii
deosebit de inteligenţi, liberalismul se va prăbuşi.
(Precizare. Prin „liberalism” autorul desemnează aici valoarea sacrã
a individului ca atare, valoarea acordată propriei experienţe
a fiecărui ins, dreptul de se ghida după propriile valori.)
Yuval Noah Harari – HOMO DEUS. Scurtă istorie
a viitorului, POLIROM, pag. 306
O carte pe care mi-am impus să o citesc - dupã
ce am citit deja SAPIENS... - şi pe care tocmai am terminat-o. Am
parcurs-o cu un mare efort, deoarece nu am cum să rezonez cu perspectiva
redusă asupra omului pe care o are Harari, o
perspectivã pozitivistã, tipicã pentru stiinta secolului
al XIX-lea, mai ales în această carte unde s-ar fi cerut o
privire mai profundă.
O perspectivă care ignoră esenţialul fiinţei umane
nu poate crea nimic interesant, decât „o privire de robot”, "strict
stiintificã" - demnã de secolul XIX, nicidecum de secolul
XXI - ,din exterior, asupra omului şi a realizărilor inteligenţei
lui. Pentru autor, nu există suflet, nu există conştiinţă.
Omul este doar animalul cel mai evoluat. Nimic esenţial nu-l deosebeşte
de „rudele” lui. „Organismele sunt algoritmi” se spune. Încă nu
sunt descifraţi în integralitate aceşti algoritmi, dar în sensul
acesta se îndreaptă căutările Inteligenţei Artificiale..
Se pleacă de la faptul, constatat, că senzaţia şi
emoţia se exprimă printr-un algoritm biochimic, e adevărată
şi reciproca. Dar de aici până la a ne imagina că întregul
organism, inclusiv omul, poate fi redus la un algoritm, oricât de sofisticat
ar fi, e cale lungă. O spune şi autorul.
Nemurirea este înţeleasă ca „imortalitate”
a acestei vieţi. Viaţa nemuritoare nu ar fi altceva decât O
Mare Plictiseală în cel mai bun caz, o Oroare de fapt dacă stai
să te gândeşti. Un „noroc” de care vor avea parte, evident,
doar unii, care vor dispune de resursele financiare necesare întretinerii
periodice a tineretii...
Creativitatea omului – ceea ce vedem şi
acum în progresul tehnologic – ar fi tot pe linia aceasta a automatizării
tuturor proceselor, oamenii vor renunţa la propria autoritate pentru
că totul se va face automat. Creativitatea în acest sens ar fi, văd
eu, un fel de „joacă” de a ce mai ştie inteligenţa artificială
să facă.
Îndumnezeirea ? - ce întelege
Harari prin aceasta se poate deduce.
Supraoamenii de care vorbeşte autorul
ar fi, de fapt, nişte „infantili” capabili
să facă multe, dar complet ignoranţi cu privire la ceea
ce sunt ei înşişi. Ei nu mai au nevoie să se cunoască
pentru că toate deciziile se vor lua automat în funcţie de algoritmii
care învaţă singuri, şi în timp real, să ne cunoască
mai bine decât noi, să ne definească. Oamenii nu vor trebui
să-şi mai bată capul că multele voci ale eului narator
din capul lor (inclusiv vocile inconştientului). Iată cum este
eludată necesitatea de a conştientiza cum funcţionăm
ca fiinţe umane – primul pas spre maturitatea umană. Dar oamenii
despre care vorbeşte Harari nu cunosc această noţiune ce
ţine de profunzimea umană, de esenţialul fiinţei umane.
Această noţiune ar ţine de domeniul ficţiunii...
Ceea ce face Harari este o prospectare si imaginare
a viitorului în funcţie de ceea ce se întâmplă acum în domeniile
Inteligenţei Artificiale şi de direcţiile în care se fac
căutări. Eu nu îi contest autorului calitatea de a analiza,
organiza şi sintetiza atâta informaţie, şi nici imaginaţia
bogată.
De fapt, Harari nu face decât să ne arate ce
se află la capătul drumului pe care mergem. Se poate spune chiar
că aceasta este direcţia generală. De aici si succesul
de marketing. Chiar dacă pe acest drum, în final, unii vor
fi supraoamenii care vor stăpâni, iar ceilalţi vor fi marea
masă de săraci şi inutili (nemaifiind necesari nici pentru
rãzboaie, nici pentru economie) de care elitele nu vor mai avea
interesul să se ocupe. După cum se vede rămânerea
omului în infantilism - consumatorul ideal - este o trăsătură
generală întretinutã de acest progres tehnologic. ametitor.
Nimeni nu are interesul ca omul să trăiască conştient,
autonom, responsabil, conectat cu propria profunzime, prin propriile rădăcini,
nemanipulabil asadar. Si nici insul în sine,
cu rare exceptii, nu are astfel de preocupãri. Si nu are
întrebãri. Este incomod să te întorci spre interior
şi să-ţi pui atâtea probleme! Este mai comod să iei
nişte pastile de „fericire” sau de "amortire a durerii".
Este mai tentant să fii la curent cu avalanşa de noutăţi
tehnologice de pe piaţă. Nu e nevoie de
nici o conspiraţie pusă la cale de cineva. Singuri ne lăsăm
furaţi de peisaj.
Şi iată de ce cei preocupaţi de maturitatea umană,
desi sunt tot mai multi, sunt mult mai puţini.
Nu vor fi niciodată ei majoritarii, după cum se vede…
Ei vor fi niste oaze naturale prezervate... cei care întrupeazã
"Ideea de om". Altceva decât supraoamenii visati de Inteligenta
Artificialã.
HOMO DEUS sau
Când "neterminatii" ajung la butoane...
19 august 2019
„Numinosul" este un fel de realitate,
iar noi trăim, în mod obişnuit, într-o alta.
Dualismul nostru trebuie să rămână empiric, aşa
cum recomandă Kurt Schneider.
Un fragment - pe care nu am rezistat sã nu-l
postez -
din cartea lui Ion Vianu
Între violenţă şi compasiune. Amintirile unui psihiatru
despre NUMEN: AICI
18 august 2019
… dar proximitatea cu numinosul
ridică probleme tulburătoare; pe lângă ele nu se poate
trece ca şi cum nu ar fi nimic.
...
Oare modernitatea mai poate crede în basme? Sau singura cale este percepţia
valorii simbolice a mitului? În cazul lui Hristos, concepem valoarea simbolică
a ciclului suferinţă - moarte psihică – regenerare, valoarea
propedeutică a acestui sens. Ce se întâmplă între „Dumnezeul
meu, pentru ce m-ai părăsit?” şi întâlnirea mironosiţelor
are valoarea unei povestiri simbolice. Dar se mulţumeşte oare
o inimă omenească cu acest învăţământ uscat?
Pentru a înţelege omul religios, singura
lui posibilitate de a exista în lumea actuală este modul
basmului, aşa cum îl înţeleg şi trăiesc copiii:
nici sens literal, nici fals asumat! O lume „de
farmec plină”. Sunt convins că,
în felul acesta, omul rămâne capabil să admită Sacrul.
Universul tehnic nu este obligatoriu raţionalist, numai că
vârsta supunerii oarbe a imaginarului faţă de o autoritate intelectuală
specializată, dogma, a trecut. După cum trecută este şi
capacitatea de a te minţi. Soluţia prin basm, a gândirii
simbolice care creează, face ca viul să fie şi mai viu,
dă adâncime şi sens conştiinţei. Tragedia
de azi a religiei este aceea că ne închide undeva între reaua-credinţă
şi reaua conştiinţă.
Ion Vianu – Între violenţă şi compasiune.
Amintirile unui psihiatru, POLIROM, 2018, pag.49, 53
17 august 2019
Apropo de ISTORIA OMENIRII..
recomand pentru cei interesati de o asimilare rapidã a unei imagini
sintetice :
ATLAS ISTORIC AL LUMII.
O cãlãtorie vizualã
prin istoria umanitãtii, din antichitate pânã în
zilele noastre
Editura LITERA
O carte foarte bine structuratã, cu scheme si imagini grafice expresive,
cu date exacte pe o coloanã separatã.
O plãcere sã o parcurgi.
Detalii carte pe ELEFANT.ro aici:
https://www.elefant.ro/atlasul-istoric-al-lumii_13cc19b6-03ae-448e-afd6-98d8fdd09be8
11 august 2019
Yuval Noah Harari - SAPIENS.
Scurtã istorie a omenirii,
o carte pe care am citit-o cu mult interes.
Cred cã ar putea fi inclusã în bibliografia scolarã
de liceu, pentru cã
oferã o perspectivã completã si complexã asupra
istoriei omenirii.
Cu rezerva, marea rezervã esentialã, cã omul este
vãzut ca rezultatul unui PROCES EVOLUTIV ORB, fãrã
vreun scop sau ratiune si, în consecintã, din punct de vedere
strict stiintific fãrã un sens al vietii.
Trãirile sale sunt expresia unor fenomene biochimice... Si atunci
fericirea s-ar putea obtine prin mijloace "chimice", nu? E doar
una din variante. Alta ar fi sã ne iluzionãm mai eficient...
Nu e de mirare dacã, apropiindu-se de final, cititorul se duce
cu gândul la fictiunea distopicã MINUNATA LUME NOUÃ
a lui Aldous Huxley, în care oamenii îsi luau portia zilnicã
de "soma" si erau asigurati contra nefericirii. Cãci
în final însusi autorul invocã aceastã carte
din aceastã perspectivã.
Despre toate acestea este vorba în capitolul frumos intitulat:
Si au trãit fericiti pânã la adânci
bãtrâneti
din care redau un fragment din subcapitolul intitulat:
Cunoaste-te pe tine însuti
pentru concluzia "colosalã" la care ajunge autorul:
Problema
principală este dacă oamenii ştiu adevărul despre
ei înşişi.
Ca să rezumăm, chestionarele privind starea de bune subiectivă
identifică starea noastră de bine cu sentimentele noastre subiective
şi căutarea fericirii cu urmărirea unei stări emoţionale
particulare. Prin comparaţie, pentru multe filosofii tradiţionale
şi religii precum budismul, cheia fericirii e să ştii adevărul
despre tine însuţi: să înţelegi cine – sau ce – eşti
cu adevărat. Majoritatea oamenilor se identifică în mod greşit
cu sentimentele, gândurile, preferinţele şi antipatiile lor.
[…] Nu-şi dau niciodată seama că ei nu sunt sentimentele
lor şi că urmărirea neîncetată a anumitor sentimente
sau senzaţii îi face doar să cadă în capcana nefericirii.
Dacă aşa stau lucrurile, atunci întreaga înţelegere pe
care o avem despre istoria fericirii ar putea fi eronată. Poate că
nu e atât de important dacă aşteptările oamenilor sunt
împlinite şi dacă ei se bucură de senzaţii plăcute.
Problema principală este dacă oamenii ştiu adevărul
despre ei înşişi. Ce dovezi avem că oamenii de astăzi
înţeleg măcar puţin mai bine acest adevăr decât vânătorii-culegători
arhaici sau ţăranii medievali?
Specialiştii au început să studieze istoria fericirii abia de
câţiva ani şi încă formulăm ipoteze iniţiale
şi căutăm metode de cercetare adecvate. E mult prea devreme
să adoptăm concluzii rigide şi să punem capăt
unei dezbateri care nici nu a început bine. ce e important e să reuşim
să cunoaştem cât mai multe abordări diferite cu putinţă
şi să punem întrebările potrivite.
Majoritatea cărţilor de istorie îşi îndreaptă atenţia
către ideile marilor gânditori, vitajia războinicilor, caritatea
sfinţilor şi creativitatea artiştilor. Ele au multe de
spus despre ţeserea şi destrămarea structurilor sociale,
despre ascensiune şi prăbuşirea imperiilor, despre descoperirea
şi răspândirea tehnologiilor. Totuşi,
nu spun nimic despre cum au influenţat toate acestea fericirea şi
suferinţele indivizilor. Aceasta
e cea mai mare lacună de înţelegere pe care o avem asupra istoriei.
Ar fi de dorit să începem s-o umplem.
Yuval Noah Harari – SAPIENS. Scurtă istorie a omenirii, pag.333,
POLIROM
Si iatã cã Durckheim, printre altii,
tocmai aceasta face: vorbeste despre adevãrul despre om... despre
fiinta de constiintã omul...
despre esenta sa nevãzutã dar ascunsã în tot
ceea se vede.
Fericirea lui din aceastã pespectivã?
Sã devinã ceea ce (potential) este prin esenta sa.
Cum anume? Ascultând de MAESTRUL INTERIOR...
învãtând sã asculte... sã se asculte...
sã facã liniste mai întâi în el însusi.
16 iulie 2019
Iatã la ce ne foloseste HARA...
„A fi înrădăcinat şi
fondat pe Prezenţa Sa” necesită un caracter virtuos,
adică o forţă interioară care ne ancorează în
„humusul” nostru: regăsim aici exerciţiul
numit Hara…
Astfel, omul de humus devine disponibil pentru a
primi roua cerească, care va face din el ceea
ce trebuie el să fie şi nimic altceva. Iar ceea ce trebuie
să fie va rămâne pentru el un
mister de descoperit în fiecare zi,
în acţiunea de graţie care ţâşneşte din inima
celui care a încredinţat totul în mâinile Tatălui.
Francis Dekeyser în scrisoarea tradusã zilele trecute AICI
13 iulie 2019
Pãrintele FRANCIS DEKEYSER
- Despre pericole pe cale
în Scrisoarea pe iulie 2019 de la Bethanie
Un text de un discernãmânt foarte profund!
Viaţa nu poate fi decât spirituală!
Tot ceea ce trăieşte şi respiră este animat
de suflul vital care îşi are sursa, izvorul în Dumnezeu. Eu
trăiesc pentru că sunt o fiinţă spirituală, adică
o fiinţă vie a Suflului. Fără Suflu nu există
viaţă: „Le retragi Tu suflul, ele mor şi se întorc în ţărână.”
(Ps. 104). Acest suflu ne locuieşte, ne poartă şi ne hrăneşte.
Este o forţă ordonatoare şi formatoare, dar şi eliberatoare
şi unificatoare în acelaşi timp.
Omul care primeşte conştient
această forţă este pe cale de transformare. El participă
la opera regeneratoare a lui Christos graţie spiritului său,
căci Spiritul este cel care vivifică spiritul din noi şi
astfel, graţie acestui elan vital care pulsează în spiritul
nostru, chiar şi omul prizonier al eului său existenţial
aspiră, fără să o ştie adesea, să regăsească
graţia lui Christos înviat.
Omul este astfel făcut încât este împins în
mod constant să se depăşească şi tocmai în această
„tindere spre” se realizează omul. Acest impuls interior este puternic
şi angajamentul poate să se lovească de multiple
pericole. Voi semnala două dintre acestea: pe de o parte,
tendinţa spre „subterfugiu spiritual” şi, de altă
parte, identificarea cu „supraeul spiritual”.
Tradusã integral în româneste
pe site AICI
Si pe blogul destinat lui KGD pentru cã este exact în acelasi
spirit:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
11 iulie 2019
Dominique Durand - De la gândire la prezentã
(Scrisoarea pe aprilie 2019 a Centrului Durckheim)
O expunere clarã pe o temã foarte spinoasã:
cea a vacuitãtii cãutate prin meditatia ZEN.
Aici, pe blogul destinat lui KGD:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
Non-gândirea nu trebuie sa fie o cautare în
cursul meditatiei,
ea se prezinta în mod natural atunci
când apare consimtamântul nostru deplin
la momentul prezent.
10 iulie 2019
Still Face Experiment: Dr. Edward Tronick
De remarcat:
Abilitatea cognitivã a bebelusului de a citi si reactiona la expresia
de pe fata mamei.
Schimbãrile care survin în expresia si reactia copilasului
atunci când mama îi refuzã, pentru scurt timp, atentia
sa.
Efectul pe termen lung al neglijãrii emotionale
în copilãria timpurie...
Pentru cã aceastã "fatzã" cu care a fost
întâmpinat copilul în aceastã perioadã
de formare va rãmâne pe viatã
undeva într-un fundal nebãnuit.
Asa si acum se formeazã POVESTEA NESTIUTÃ
DIN CAPUL NOSTRU de adult.
"Destinul unui adult este conceput de un copilas
pânã la vârsta de 5 ani"
( Eric Berne în cartea sa CE SPUI DUPÃ "BUNÃ
ZIUA")
8 iulie 2019
Dãnut Jemna - Crestinism si societate
Am revenit în România dupa o luna de munca în Franta.
A fost o ocazie buna de a interactiona nu numai cu mediul academic, ci
si cu cel religios. Fac acest lucru de mai multi ani, însa aceasta
ultima calatorie mi-a întarit si mai mult convingerea cu privire
la modul în care credinta si dinamica socio-culturala dintr-un anumit
spatiu interactioneaza reciproc, adeseori fara a identifica obiective
sau interese comune vizibile sau afirmate explicit. Ma uimeste dinamica
comunitatii crestine din spatiul francez si încerc sa analizez cum
anume ea rela?ioneaza cu o societate care este etichetata drept una foarte
secularizata, cu înclinatii politice de stânga si cu un stat
foarte puternic. În egala masura, observ tot mai clar cum în
România comunitatea crestina si societatea traverseaza o perioada
cu multe provocari, cu inertii si incertitudini, cu disponibilitate redusa
de schimbare, cu lideri care întârzie sa apara etc. Pe scurt,
voi evoca câteva aspecte ale acestui raport între crestinism
si societate cu câteva exemple din spatiul român si cel francez.
Continurea pe blogul autorului, aici: https://danutj.wordpress.com/2019/07/03/crestinism-si-societate/
Cine este Dãnut Jemna:
http://www.feaa.uaic.ro/doc/cv-as/Jemna_Danut_CV_ro.pdf
5 iulie 2019
Dominique Durand
A învăţa să ne recunoaştem în natura
noastră esenţială
Cunoaştem cu toţii această maximă
greşit atribuită multor filosofi: „Devino cel care eşti”
şi pe care trebuie să o restituim autorului ei: Pindar (sec.V
înainte de I.Cr.), fără a omite să menţionăm
ceea ce el însuşi a adăugat: „… când o vei fi aflat.”
”Deviens qui tu es, quand tu l’auras appris.”
Căci despre o aflare-învăţare este
vorba, în care trebuie să ne angajăm: să ne recunoaştem
în ceea ce suntem în adâncul nostru, să recunoaştem ceea ce
ignorăm din natura noastră de fiinţă umană, deplină,
una, în ordine.
Pe calea zenului, suntem invitaţi să reintegrăm
partea noastră ignorată, uitată, neglijată şi
totuşi nelipsită. Noi ne-am privat de ea din cauza acestei conştiinţe
obiectivante care separă, fixează şi divizează.
(...)
A învăţa să lăsăm: iată în
ce rezidă sarcina noastră în care avem să ne angajăm
cu cea mai mare tenacitate. A lăsa corpul viu să lucreze… Nu
putem să ne mărginim la a gândi că „suntem”,
ci trebuie să învăţăm să
lăsăm corpul viu să ne reveleze că suntem.
Din scrisoarea pe iulie 2019 a Centrului Durckheim din Franta
tradusã integral în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
4 iulie 2019
Jacques Castermane - Exercitiul numit ZAZEN
... spre deosebire de MINDFULNESS care este în slujba ego-ului...
În scrisoarea periodicã pe iulie 2019 tradusã deja
în româneste pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
Va urna si scrisoarea Doamnei Dominique Durand -
pe aceeasi temã,
o abordare interesantã.
23 iunie 2019
Un interviu cu Lazslo Nemes, regizorul filmului
SUNSET lansat zilele acestea în România.
Pe HOTNEWS aici:
https://www.hotnews.ro/
21 iunie 2019
"Vizitand Bavaria, am cazut prada, la randul
meu, dorintei de a-l cunoaste mai bine pe acest rege neinteles de contemporani,
insa reabilitat de multimile care, an dupa an, ii descopera palatele ori
viziteaza Bayreuthul, templu al artei wagneriene al carui animator si
mecena a fost."
spune Jean de Cars în Prefata cãrtii sale despre Ludwig al
II-lea al Bavariei,
o carte pe care tocmai am citit-o si eu dupã ce am vãzut
câteva din castelele Bavariei.
Câteva informatii din carte le-am inclus în
pagina destinatã excursiei la castelele bavareze.
Detalii carte pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/
11 iunie 2019
Abatia de la MELK - monument UNESCO
Poze din excursia la Castelele din Bavaria AICI
Am adãugat mai multe poze azi.
6 iunie 2019
Jacques Castermane - Meditatia? La ce bun?
În anii 1970, cu ocazia unei conferinte, Dürckheim declara:
„Omul occidental suferã de mult timp
de o formã de viatã al cãrei caracter excesiv duce
la ceea ce numim stresul.
Adevãrata cauzã a acestei maladii nu este suma conditiilor
exterioare, ci absenta de contact cu propria fiintã interioarã.
Acolo se aflã si cauza numeroaselor boli care nu au motive vizibile.
De unde importanta acestui exercitiu spiritual care este: cultura
linistii..."
Din newsletter -ul pe iunie 2019 de la CENTRE Durckheim
din Franta,
tradus integral în româneste pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
3 iunie 2019
Castelul Neuschwanstein din Bavaria
Detaliu din acelasi castel
Cu dublu click pe fiecare vedeti o pozã mai mare. Deocamdatã.
Pe viitor si alte poze din Salzburg, Munchen, castelele Herrenchiemsee,
Nimphenburg, Neuschwanstein, Hohenschwangau, biserica Wieskirche (patrimoniu
UNESCO) de lângã Steingaden, Abatia din Melk (patrimoniu
UNESCO).
Dintr-o altã excursie organizatã de mirificii de la MIRIFIC
TRAVEL Arad la Castelele bavareze.
Am trecut si prin Steingaden... Nu este foarte departe de Schwangau, locul
de unde se urcã la cele douã castele regale.
Steingaden - locul unde a copilãrit si unde, în cripta familiei
de la Johanneskapelle, odihneste KG Durckheim.
15 mai 2019
Recomandare de carte:
Uneori, când le citeam seara copiilor mei, îmi venea în minte gândul pervers
că reformulând pentru ei aceleaşi basme, povestiri biblice şi
mituri pe care oamenii le spun de sute sau mii de ani, nu le făceam
un dar, ci îi privam de ceva – îi jefuiam de posibilităţile
infinite de a înţelege lumea, inscripţionând atât de
devreme şi atât de adânc în mintea lor canalele străvechi ale
evenimentului şi ale consecinţei. Seară după seară,
îi instruiam în convenţie. Oricât de
frumos şi de înduioşător ar fi, e mereu la fel. iată
care sunt diferitele forme pe care le poate lua viaţa, le spuneam.
Şi totuşi îmi aminteam de o vreme când mintea fiului meu mai
mare nu producea forme cunoscute şi nu urma tipare familiare, când
întrebările lui insistente, ciudate despre lume ne-o revelau din
nou. Vedeam în perspectiva lui o formă de geniu şi totuşi
continuam să-l educăm în formele convenţionale, deşi
ne îngrădeau. Din dragoste. Ca să-şi afle calea în lumea
în care nu are de ales şi trebuie să trăiască. Şi
încetul cu încetul gândurile lui ne-au surprins tot mai puţin, iar
întrebările lui au ajuns să se refere în cea mai mare parte
la sensul cuvintelor din cărţile pe care acum le citea singur.
În serile când le reciteam copiilor mei cu voce tare povestea lui Noe,
a lui Iona sau a lui Odiseu, mi se părea că acele poveşti
frumoase care-i linişteau şi le făceau ochii să strălucească
erau şi ele o formă de legare.
Nicole Krauss – Pădurea
întunecată, Humanitas fiction, 2018, pag. 143
O carte foarte frumoasă pe care tocmai am citit-o.
Scrisă dintr-un background admirabil.
Ţesută în jurul temei omului ajuns la
miezul vieţii,
care se pomeneste ajuns într-o pădure întunecată
în care nu se mai vede calea cea dreaptă.
Trebuie fãcut ALTCEVA... odatã ajuns la miezul
vietii...
E concluzia celor doi protagonisti...
Trebuie inventatã propria cãrare...
ascultând indicatiile din propriul interior....
Detalii carte pe site-ul HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/p%C4%83durea-%C3%AEntunecat%C4%83
6 mai 2019
Jacques Castermane:
Scopul meditatiei?
Trezirea fiintei umane la adevãrata sa naturã!
Dragi Prieteni, terapia pe care o propuneţi dumneavoastră
este numai jumătate din terapie. …
Este terapia pragmatică, care îşi are
utilitatea ei pentru a-l ajuta pe om să funcţioneze în existenţa
sa.
Dar există o altă terapie care nu are drept scop acela de a
funcţiona bine în existenţă, ci care priveşte viaţa
noastră interioară. Această terapie are drept scop de a
descoperi acea dimensiune din noi înşine, prea adesea ignorată,
propria noastră esenţă….
(KGD)
Fragment din înregistarea video ce însoteste scrisoarea periodicã
de la Centrul Durckheim, France.
Atât scrisoarea cât si continutul înregistrãrii
video au fost traduse azi pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
5 mai 2019
Paul Tillich despre Nietzsche si filosofia lui
Nietzsche este cel mai impresionant si mai autentic
reprezentant a ceea ce putem denumim "filosofie
a vietii". Viata în termenul acesta este procesul
în care puterea fiintei se actualizeazã pe sine însãsi.
Dar actualizându-se, aceasta depãseste acel lucru din viatã
care, desi apartine vietii, neagã viata. (...)
Viata are nenumãrate aspecte, si este ambiguã. (...) Curajul
este puterea vietii de a se afirma pe sine în pofida acestei
ambiguitãti, în timp ce negarea vietii din cauza elementului
negativitãtii ei este o expresie a lasitãtii.
Pe aceastã bazã, Nietzsche dezvoltã o filosofie si
o profetie a curajului în opozitie cu mediocritatea si decadenta
vietii din perioada a cãrei venire o prevedea.
...
"Ce este bine?" întrebati
voi.
A fi brav este bine.
(Zaratustra)
Autoafirmarea vietii este afirmarea vietii si a mortii
care apartine vietii.
Paul Tillich - CURAJUL DE A FI, Editura HERALD, pp. 37-38
1 mai 2019
Friedrich Nietzsche
ECCE HOMO
Ultimul capitol din carte - intitulat DE CE SUNT UN DESTIN
- postat azi pe site AICI
capitol din care am extras cele de mai jos.
Condiţia existenţei celor
buni este minciuna -: altfel exprimat, faptul că ei
refuză cu orice preţ să vadă cum este alcătuită
realitatea, şi anume că nu e făcută în aşa
fel încât să provoace în permanenţă instincte binevoitoare,
cu atât mai puţin în aşa fel încât să accepte oricând o
intervenţie a mâinilor mioape şi binevoitoare. Să consideri
stările de criză de tot felul ca pe o obiecţie în general,
ca pe ceva care trebuie desfiinţat, aceasta este niaiserie par
excellence, un veritabil dezastru prin urmările sale, o stupiditate
fatală, aproape la fel de mare ca dorinţa de a aboli vremea
rea - de pildă, din compasiune pentru oamenii săraci...
(...)
Din fericire, lumea nu este
construită pe acele instincte conform cărora doar animalele
blânde de turmă şi-ar găsi îngusta lor fericire în ea;
să ceri ca toată suflarea să
devină „om bun”, animal de turmă, cu ochi albaştri, binevoitoare,
„suflete frumoase” – sau, cum doreşte domnul Herbert Spencer,
altruiste, ar însemna să castrezi omenirea
si s-o reduci la o prăpădită de chinezărie.
– Iar lucrul acesta a fost încercat!... Tocmai asta se numea morală…
Friedrich Nietzsche – Ecce homo, Ideea Europeană, 2016,
pag. 198
Nu poate sã lipseascã vocea lui Nietzsche
de pe "cerul din noi",
un site adresat cititorilor inteligenti...
Mai ales cã pe fond are atâta dreptate...
În esentã este si concluzia mea (V.J.,
îmi dau seama cât de scandalizati vor fi unii)...
Trebuie sã devenim întregi, nu "buni",
moi, fãrã formã, dresati, devitalizati, mediocri
- în dauna totalitãtii noastre, în detrimentul
sarcinii noastre sacre de om a ceea ce avem de exprimat; contrar Vietii
care tinde si ne preseazã sã se manifeste într-un
mod specific prin noi în lume.
Si asta nu înseamnã a nu fi buni, ci a fi buni dar
de o bunãtate mai cuprinzãtoare, care vede si pe termen
lung, care vede si efectele dezastruoase pe termen lung ale unei bunãtãti
niaise. Rãul din lume a prosperat bine, si prosperã
încã, pe seama unei bunãtãti naive în
lipsa unui discernãmânt matur.
A se citi întreg capitolul postat AICI
pentru a întelege CONTEXTUL.
Pe mine personal, textul lui Nietzsche mã
duce cu gândul la Noua eticã,
de Erich Neumann - fragment pe site aici
26 aprilie 2019
Am adãugat poze din Praga, Kutna Hora, Bratislava
la cele existente AICI
25 aprilie 2019
Recomandare de carte
O carte eveniment tradusã în sfârsit si în româneste
la Editura TREI
Viktor E. Frankl - Vointa
de sens. Fundamente si aplicatii ale logoterapiei
Ceea ce eu numesc vid existenţial
constituie o provocare pentru psihiatria de astăzi. Tot mai mulţi
pacienţi se plâng de un sentiment de gol şi de lipsă de
sens, care mi se pare că derivă din două lucruri. Spre
deosebire de animal, instinctele omului nu-i spun ce trebuie să
facă. Iar, spre deosebire de timpurile vechi, tradiţiile nu-i
mai spun ce ar fi bine să facă. Adesea, el nu mai ştie
nici măcar ce îşi doreşte de fapt să facă. în
schimb, fie doreşte să facă ceea ce fac ceilalţi oameni
(conformism), fie face ce doresc ceilalţi
să facă el (totalitarism).
...
În vremuri cum sunt ale noastre, în care tradiţiile
sunt în declin, psihoterapia trebuie să vadă ca sarcină
a sa principală echiparea omului cu abilitatea de a găsi un
sens pentru viaţa lui. Într-o eră în care cele zece
porunci par să-şi fi pierdut validitatea necondiţionată
pentru mulţi oameni, omul trebuie să înveţe să asculte
cele zece mii de porunci implicate de cele zece mii de situaţii care
compun viaţa lui. În această privinţă, sper ca cititorul
să afle că logoterapia îi răspunde nevoilor din prezent.
Prefata cãrtii postatã pe acest site AICI
Viktor E. Frankl, un descendent al legendarului
rabin Loew Ben Bezalel din Praga, rabin devenit faimos datoritã
romanului Golem si a filmelor bazate pe acesta.
20 aprilie 2019
Câteva poze din statiunea Karlovy Vary pot fi vãzute
AICI
Vor urma si altele.
Vedere din Karlovy Vary
15 aprilie 2019
13 aprilie 2019
Recomandare de film bun, azi pe HBO la orele 18:25:
Inside Out - Întors pe dos,
un film de animatie impresionant cu o mare inteligenta emotionalã.
Detalii film pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/inside-out-577669/
3 aprilie 2019
O înregistrare de la lansarea cãrtii
Simbolismul corpului uman de Annick
de Souzenelle aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ruygqo0ljL0
1 aprilie 2019
Stephen R. Covay
ETICA PERSONALITĂŢII ŞI ETICA CARACTERULUI
Concomitent cu cercetările mele asupra percepţiei,
m-am consacrat unui studiu aprofundat al literaturii succesului publicate
în Statele Unite începând cu anul 1776. Am citit si frunzărit sute
de cărţi, articole şi eseuri privind problematica autoeducaţiei,
a psihologiei popularizate si a autoajutorării.
Acum ştiam pe degete tot ceea ce un popor liber si democratic considera
a fi cheile succesului în viata.
Parcurgând două sute de ani de scrieri despre succes, am detectat
în această literatură un şablon de-a dreptul surprinzător.
Poate din cauza stressului la care suntem supuşi, ale cărui
efecte le-am putut constata la oamenii cu care lucrasem de-a lungul anilor,
am resimţit în mod acut caracterul superficial al literaturii succesului
- în majoritatea ei - din ultimii 50 ani. Era plina de constienţa
imaginii sociale, de tehnici si soluţii de moment -
tot atâtea „pansamente” sociale şi „aspirină” - destinate problemelor
acute si părând, uneori, să ofere ameliorări temporare,
care lăsau însă neatinse aspectele cronice, subiacente, ce supurau
si ieşeau din timp în timp la iveală.
Prin contrast, aproape toata literatura primilor 150 ani era centrată
pe ceea ce am putea numi Etica Caracterului, ca fundament
al succesului - cum ar fi integritatea, modestia, fidelitatea, măsura,
curajul, dreptatea, răbdarea, hărnicia, simplitatea si Regula
de Aur.
Autobiografia lui Benjamin Franklin e tipică pentru această
literatură. Este, în esenţă, povestea unui om care s-a
străduit să integreze în profunzime anumite principii si deprinderi.
Ce învăţătură se desprindea din analiza Eticii Caracterului?
Că un mod de viata eficace presupune adoptarea anumitor principii
de bază şi că oamenii nu pot avea succese reale si mulţumiri
de durată decât asimilând si însuşindu-şi aceste principii,
modelându-si astfel caracterul iniţial.
La scurt timp după Primul Razboi Mondial. perspectiva asupra succesului
s-a deplasat de la Etica Caracterului la ceea ce am putea numi Etica
Personalitătii. Succesul a devenit o funcţie a personalităţii,
a .imaginii publice, a unor atitudini si comportamente anume, a unor tactici
si strategii care facilitau procesele interacţiunii umane. Această
Etică a Personalităţii acţiona, în esenţă,
pe doua căi: tehnici de relaţionare umană individuală
şi colectivă, pe de o parte, si adoptarea unei atitudini mentale
pozitive, pe de alta. O filosofie care se exprima prin maxime mai mult
sau mai puţin inspirate si valabile, precum: "Atitudinea va
determina altitudinea", "Zâmbind îşi faci mai mulţi
prieteni dect rânjind" sau "Ce crede omul şi gândeşte
se-mplineşte."
Alte aspecte ale acestei Etici erau vădit manipulative, chiar perfide,
propunând tehnici de seducţie ori de mimare a interesului faţă
de slăbiciunile sau maniile celorlalţi pentru a-i influenţa
sau adoptarea "privirii dominatoare" si alte procedee de intimidare.
O parte a acestei literaturi considera caracterul ca un ingredient al
succesului, refuzându-i însa rolul fundamental si catalizator pe care
îl deţine. Referirile la Etica Caracterului se făceau din vârful
buzelor; accentul se punea doar pe metodele de influenţare imediată,
pe strategiile de forţă, pe abilitatea în comunicare si pe atitudini
pozitive.
Stephen R. Covay – Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, Editura
ALL, pp. 5-6
24 martie 2019
Paul Tillich
Curajul de a fi
este înrădăcinat în Dumnezeul
care se iveşte
atunci când Dumnezeu
a dispărut în angoasa îndoielii.
Paul Tillich – CURAJUL DE A FI, Editura
HERALD, 2007, pag. 219, trad. din engleză Sorin Avram Vîrtop
Un capitol substantial din aceastã carte
plinã de substantã a fost postat azi pe site AICI
21 martie 2019
Fiinţa ontică şi spirituală
nu îi este doar dată omului, ci îi este şi cerută. Omul
este responsabil pentru aceasta; literal vorbind, i
se cere să răspundă, dacă este întrebat, ce a făcut
din el însuşi.
…
Omul este în esenţă „libertate finită”;
libertate nu în sensul nedeterminării, ci în sensul de a fi în stare
de a se determina pe sine însuşi prin decizii în centrul fiinţei
sale. Ca libertate finită, omul este liber în cadrul contingenţelor
finitudinii sale. dar, în cadrul acestor limite, el este solicitat să
facă din el însuşi ceea ce se presupune că ar trebui să
devină, să-şi împlinească destinul. În fiecare act
al afirmării morale de sine, omul contribuie la împlinirea destinului
său, la actualizarea a ceea ce este în mod potenţial. Scopul
eticii este acela de a descrie natura acestei împliniri în termeni
filosofici sau teologici.
Dar, indiferent cum este formulată norma, omul are puterea de a acţiona
împotriva acesteia, de a veni în contradicţie cu fiinţa lui
esenţială şi de-şi pierde destinul. În condiţiile
înstrăinării omului de el însuşi, aceasta este o realitate.
Chiar şi în ceea ce el consideră a fi fapta sa cea mai bună,
este prezentă ne-fiinţa şi o împiedică de a fi perfectă.
Paul Tillich – CURAJUL
DE A FI, Editura Herald, pp.65-66
17 martie 2019
Recomandare de carte foarte bunã:
Ştiam de ani întregi că îmi consum prea multă
energie ca să mă lupt cu fantomele, mai degrabă decât tălmăcind,
descoperind, interpretând propria viaţă şi propriile vremuri.
Mă zvârcoleam într-un mare disconfort emoţional, ştiind
că eram vinovat ca naiba fiindcă nu fusesem sincer cu mine însumi.
Dar când mi-am dat seama de asta, nu mai ştiam cine era acest „eu
însumi” cu care trebuia să fiu cinstit.
…
Când copiii au mai crescut, am simţit că este important ca ei
să comunice într-un fel cu Dumnezeu, cu natura, sau cu forţa
vieţii, sau cu ei înşişi. Şi de-asta îi duceam duminica
în locuri singuratice, pe plajă sau pe vârful unui munte şi
le spuneam să se aşeze şi să se gândească pur
şi simplu la orice voiau ei – preferabil la Dumnezeu.
…
… Simţeam dragoste pentru copiii mei, dar mă simţeam izolat
de dragostea lor. Nu simţeam dragoste de la nimeni.
Mi-am spus că n-am fost iubit niciodată. Nu există bani,
posesie, împlinire, nimic care să aibă un sens, în lipsa unui
sentiment al iubirii.
Slavă Domnului, aveam capacitatea de a dărui iubire, chiar dacă
uneori greşit îndreptată, şi atunci de ce nu aveam niciun
talent, nicio abilitate, niciun mijloc de a primi iubirea? De ce aveam
tot echipamentul de emisie, şi niciunul de recepţie? Eram un
bărbat care emitea tot felul de mesaje, dar nu ştia niciodată
dacă fuseseră sau nu receptate. Vorbeam în gol.
Anthony Quinn – Păcatul originar. O autobiografie,
Editura NEMIRA, 2018, pp. 246-248
Detalii carte pe ELEFANT aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/biografii-si-memorii/biografii/pacatul-originar-1958418.html
7 martie 2019
Recomandare de carte foarte interesantã
Detalii carte pe LIBRIS.ro aici:
https://www.libris.ro
Actiunea cãrtii se petrece în principal în anul 325
d.Hr., în preajma primului Conciliu de la Niceea convocat de împãratul
Constantin cel Mare, prin care s-au pus bazele dogmatice si canonice ale
crestinismului.
O carte curajoasã pentru cititori curajosi...
Veti vedea de ce...
27 februarie 2019
O noua religie îsi propune sa vindece boala
corporatistului român: despre sarlatanie si coaching
Un articol scris de Iuliana Alexa pe REPUBLICA.ro
care puncteazã foarte bine dupã mine niste diferente esentiale.
Coachingul este o forma de optimizare a potentialului
uman, derivata din psihoterapii, si care, la început, se adresa
echipelor de lucru. Ar fi trebuit sa ramâna o astfel de metoda de
optimizare a personalului, de motivare si de directionare, ale carei rezultate
sa fie masurabile. Ca asa e cinstit.
...
Coachingul a degenerat si a devenit un soi de religie, cu aderenti care
se aduna într-o sala mare si repeta niste clisee care nu au nicio
valoare.
...
Psihologia, dezvoltarea personala, psihoterapiile, nu sunt o apa de ploaie,
o colectie de idei si sfaturi la care se pricepe oricine. Schimbarea comportamentelor
nu e asa de usoara, nu ne-am nascut toti fericiti si cu sanse egale...
Integral aici:
https://republica.ro/o-noua-religie-ic-i-propune-sa-vindece-boala-corporatistului-despre-coaching-c-i-c-arlatanie
15 februarie 2019
Apropo de actualitatea vremii...
De (re)vãzut filmul lui Fritz Lang, Testamentul
doctorului Mabuse (1933)
pe TVR3 sâmbãtã la orele 20
Detalii pe CINEMAGIA
aici si pe IMDB AICI.
Un film parabolã. Undeva într-un spital de boli mintale un
bolnav de multi ani, dr. Mabuse, are un moment de "revenire"
subitã si de atunci nu se mai opreste din scris... Culmea este
cã existã o stranie legãturã între Rãul
imaginat de acesta si Rãul ce se petrece în realitate...
Ultimul film fãcut de Fritz Lang înainte de a emigra în
SUA.
Cu rãsuflarea în ceafã a nazismului în ascensiune.
Si azi pe TVR3 la 21 un film românesc de Dan Necsulea (2002)
Tandretea lãcustelor.
Detalii pe CINEMAGIA aici
Scuze pentru dezinformare. Desi filmul Testamentul doctorului Mabuse
s-a dat sâmbãta trecutã pe TVR3, pe CINEMAGIA.ro
figura si sâmbãta aceasta.
13 februarie 2019
O radiografie exactã a situatiei dramatice în care ne aflãm
si mai ales înspre care ne îndreptãm în timp
ce noi asistãm si ne opunem "democratic" asaltului CETEI
SINISTRE cãreia nu-i pasã de nimeni si de nimic si
care vrea sã coboare România în BEZNÃ si SÃRÃCIE:
"Sã nu fim naivi, crezând cã
PSD nu va merge pânã la capãt"
Daca mecanismul odios, antidemocratic, numit "masina de vot"
a PSD va continua sa functioneze, pe baza amestecului de supunere, egoism
si oportunism amoral care se gaseste din belsug in satele Romaniei, in
micile orase, in administratia publica, in institutiile fundamentale ale
statului, in biserica majoritara, atunci PSD va obtine si la urmatoarele
alegeri un scor semnificativ.
Interviu cu sociologul Dumitru Bortun
Pe ZIARE.com AICI
10 februarie 2019
Hara, expresie a fiinţei
Un interviu cu Jacques Castermane apãrut în
revista Regard Bouddhiste
Este suficient să privim această fotografie pentru a vedea ce
este hara. Este Dürckheim care merge pe un drum înzăpezit aproape
de căsuţa sa din Pădurea Neagră: pentru mine, emană
din acest ansamblu de gesturi care este actul de a merge, o impresie de
unitate, şi ceea ce numim hara; nu mai există opoziţie
între corp şi suflet, corp şi spirit.
Interviul este deja tradus în româneste pe blogul
destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2019/02/jacques-castermane-hara-expresie-fiintei.html
Cultura harei este o muncă de dezegocentrizare.
28 ianuarie 2019
SAPIENS
Poziţia genului Homo în lanţul trofic a fost, până
foarte recent, în mod clar la mijloc. Milioane de ani oamenii au vânat
animale mai mici şi au cules ce au putut, în tot acest timp fiind
vânaţi de prădătorii mai mari. Abia acum 400.000 de ani
câteva specii de oameni au început să vâneze animale mari în mod
regulat şi doar în ultimii 100.000 de ani – odată cu ascensiunea
lui Homo sapiens – omul a ajuns brusc în vârful lanţului trofic.
Acest salt spectaculos din mijloc în vârf a avut consecinţe enorme.
Alte animale de la vârful piramidei, precum leii şi rechinii, au
evoluat până la această poziţie într-un mod foarte gradual,
de-a lungul a milioane de ani. Acest lucru a permis ecosistemului să
dezvolte mecanisme de control şi echilibrare care au împiedicat leii
şi rechinii să provoace prea multe distrugeri. Pe măsură
ce leii au devenit mai redutabili, gazelele au început să alerge
mai repede, hienele să coopereze mai bine, iar rinocerii să
fie mai irascibili. În schimb, oamenii au ajuns în vârf atât de repede,
încât ecosistemul nu a avut timp să se adapteze. Mai mult, oamenii
înşişi nu au reuşit să se adapteze. Majoritatea prădătorilor
de vârf ai planetei sunt animale pline de măreţie. Milioanele
de ani de dominaţie le-au dat un sentiment de deplină încredere
în sine. Dimpotrivă, sapiens seamănă mai mult cu un dictator
dintr-o republică bananieră. Fiindcă am fost până
de foarte curând printre subalternii savanei, suntem plini de temeri şi
anxietăţi în ceea ce priveşte poziţia noastră,
ceea ce ne face de două ori mai cruzi şi mai periculoşi.
Numeroase flageluri istorice, de la războaie sângeroase la catastrofe
ecologice, îşi au provenienţa în acest salt extrem de pripit.
Yuval Noah Harari – SAPIENS. Scurtă istorie a omenirii, POLIROM,
2017, pag.20
21 ianuarie 2019
Paul Tournier - Invizibilul
al Treilea
Transcendenta ca experientã
Iatã cã am reusit sã traduc...
si s-a dovedit cã este asa cum mã asteptam... adicã
de bine...
Era vorba la un moment dat, cu ani în urmã, cã s-ar
traduce în româneste cartea sa PERSOANÃ SI PERSONAJ,
dar... nimic. Acum înteleg: paznicii beznei religioase de la noi
sunt foarte vigilenti: nu cumva sã intre vreo fâsie de luminã...
Aceasta nu mai are practic nimic de a face cu ceea ce am discutat în conversaţia
noastră. Nu este absolut necesar să vorbim despre Dumnezeu,
despre religie, transcendenţă, probleme spirituale. Aceste
subiecte pot fi mai mult un obstacol, un alibi, o evadare în abstracţii,
în teologie, în filozofie, în discuţii teoretice şi controverse,
desigur interesante, dar fără ieşire, fără o
adevărată dimensiune transcendentă. Ceea ce creează
„oportunitatea“, despre care vorbeşte AMIEL, este tocmai faptul că
am ieşit din alibiul nostru intelectual, dintr-o reprezentare a ideilor
noastre sau chiar din convingerile noastre, pentru a lăsa să
vorbească mai degrabă trăirea noastră, trăirea
vizitatorului meu şi trăirea mea proprie. Numai experienţa
trăirii este personală, în timp ce ideile sunt în mare parte
împrumuturi. Experienţa vine peste noi, fără să
ştim cum, în timp ce putem explica mereu de unde provin ideile.
Traducerea în româneste a acestui eseu se aflã AICI
20 ianuarie 2019
Când am scris Eichmann la Ierusalim, una dintre intenţiile
mele principale a fost să distrug legenda măreţiei răului,
a forţei demonice, să spulber admiraţia pe care oamenii
o au faţă de marii răufăcători precum Richard
III etc. Am găsit în Brecht[1] următoarea
remarcă: „Marii criminali politici trebuie demascaţi şi,
mai ales, expuşi râsului. Ei nu sunt mari criminali politici, ci
oameni care au permis mari crime politice, ceea ce e cu totul altceva.
Faptul că lui Hitler i-a eşuat proiectul nu înseamnă că
era un idiot." Că Hitler era idiot a fost, desigur, prejudecata
întregii opoziţii, a opoziţiei dinainte de momentul când a
acaparat puterea. Şi, din cauza asta, nenumărate cărţi
au încercat să-l justifice şi să facă din el un om
măreţ. De aceea spune Brecht: „Faptul că lui Hitler i-a
eşuat proiectul nu înseamnă că era un idiot, iar amploarea
proiectului său nu-l face un om măreţ." Aşadar,
Hitler n-a fost nici una, nici alta; categoria asta de măreţie
nu este aplicabilă. Şi Brecht mai spune: „Dacă clasele
conducătoare îi permit unui mic escroc să devină un mare
escroc, asta nu-l îndreptăţeşte să ocupe o poziţie
privilegiată în perspectiva noastră asupra istoriei. Deci faptul
că devine un mare escroc şi că urmările actelor lui
sunt uriaşe nu-i sporeşte valoarea." Şi, în general
vorbind, Brecht face remarca asta abruptă: „Se
poate afirma că tragedia tratează suferinţa omenirii mai
puţin serios decât comedia."
Hannah Arendt - ULTIMUL INTERVIU si alte povestiri, HUMANITAS, 2018
O carte pe care tocmai o citesc. O lecturã foarte bunã pentru
"deschiderea mintii"...
15 ianuarie 2019
Paul Tournier - Medicina persoanei
Tocmai am citit si eu cartea lui Paul Tournier,
La medicine de la personne.
Publicată în 1940. Prima sa carte, urmată apoi de o serie de
cărţi şi de o serie de conferinţe.
Existã multi bolnavi pentru care medicamentele
si regimurile nu sunt decât un paleativ pentru cã rãul-boala
care îi locuieste este mai profund si, adesea, pacientul nu îi
permite medicului sã îi analizeze motivele reale ale acestui
rãu-boalã. Este vorba, în general de o dereglare mai
profundã, în general impenetrabilã, pe care numai
un examen de constiintã o poate decela. Aceste simptome, dr. Paul
Tounier le numeste "probleme de Viatã". (de pe
coperta spate a cartii).
Sarcina medicului este mai întâi de a vindeca, dar şi de a-i ajuta pe
oameni să crească în calitate de persoane, să-şi
înfrunte problemele, să se dezvolte plenar.
Miza relaţiei personale medic-pacient este de
face din el o persoană, nu un lucruşor balotat de la
un specialist la altul, şi care nu aşteaptă ajutor decât
din afară, de la ceea ce i se face. Înseamnă a-l smulge din
pasivitatea sa, a face apel la colaborarea sa activă în tratamentul
său, a-şi asuma responsabilitatea pentru sine.
(dintr-un articol scris de P.T.)
O carte evident inspirată, scrisă de un
medic creştin evident inspirat, şi, în plus, din propria
experienţă de viaţă:de medic şi consilier în
probleme de viaţă, în urma observaţiei că bolile sunt
generate în general de „problemele de viaţă” neconştientizate
şi nerezolvate. Boala nu este doar organică, ci include şi
aspectele psihologic şi spiritual al omului. Medicina persoanei presupune
abordarea omului în integralitatea sa: fizicã, psihicã
si spiritualã. Era la începuturile medicinei psihosomatice.Cartea
este dedicatã lui Frank Buchman, fondatorul Grupului Oxford.
O carte actuală, mai ales dacă am extinde
puţin toate conceptele – părerea mea –
PRIN APROFUNDARE. Atât reprezentările despre componenta
spirituală a omului, transcendenţa, cât si notiunea de
PÃCAT într-un sens esential (cum deja si este în gândirea
autorului:separarea de Dumnezeu, de Sursa de Viatã adicã)
si nu unul moralizator. Si dacă am merge pe urma "problemelor
de viaţă" până la rădăcinile lor biografice,
determinante totuşi, asa cum psihologii au aflat între timp.
Este o pledoarie pentru responsabilitatea omului pentru propria viatã.
Dacã VINDECAREA PERSOANEI este tinta, atunci ce este PÃCATUL
ar fi mult mai clar de vãzut.
Termenii sunt strict religioşi, autorul este crestin
asumat de formatie protestant. Planul lui Dumnezeu pentru fiecare om,
păcatul, voia lui Dumnezeu, pocăinţă (în sensul de
recunoaştere, conştientizare), iertare si cerere de iertare,
repararea nedreptăţii, acceptarea sortii; destinul unic al fiecărei
persoane, potrivit propriilor daruri şi numai aşa.
Esenţialul este foarte bine văzut,
după părerea mea, chiar dacă este exprimat în acest limbaj
strict religios încărcat deja de atâtea reprezentări formaliste,
întunecate si angoasante, şi devenit astfel descurajant pentru
cãutãtorul sincer al zilelor noastre. Omul trebuie să-şi
regăsească forţa de a face faţă vieţii,
forţă pe care o dobândeşte doar prin regăsirea legăturii
cu Dumnezeu şi apoi prin menţinerea ei printr-o practică
regulată (meditaţia, tęte-ŕ-tęte cu Dumnezeu, spune P.T.- un
fel de ascultare în liniste, înteleg eu) şi prin acţiunea
practică.
Cartea fiind scrisã în 1940, este foarte
interesant de aflat cum a evoluat gândirea acestei personalitãti
strãlucite în urmãtorii zeci de ani. Ar
fi de citit probabil cartea sa PERSOANÃ SI PERSONAJ, scrisã
mai târziu.
Am gãsit în volumul omagial dedicat
lui K G Durckheim, la aniversarea a 70 de ani, volum intitulat
TRANSZENDENZ ALS ERFAHRUNG. BEITRAG UND WIDERHALL
(TRANSCENDENTA CA EXPERIENTÃ.Contributie
si ecou)
printre multele nume de autori prestigiosi si numele lui Paul Tournier,
cu un eseu intitulat
Der unsichtbare Dritte (Invizibilul al
treilea).
Nu promit ... sã traduc... cã am mai promis... si nu m-am
tinut de cuvânt.
Cartea LA MEDICINE DE LA PERSONNE este un must-read. Eu am descărcat-o
de aici: http://www.paultournier.org/autre/Medecine_de_La_Personne.pdf
8 ianuarie 2019
Necesitatea imperioasã care ne preseazã
sã practicãm meditatia în fiecare zi este direct legatã
de aceastã nevoie de a afina calitatea contactului cu ceea ce sustine
viata noastrã.
Dominique Durand aici:
http://www.centre-durckheim.com/v2/LettreDinstJanv19.pdf
6 ianuarie 2019
A trăi şi a lucra în afara
sensului
şi a oricărei perspective interioare
este angoasant.
Wolfram Helke - A atinge sufletul prin corp
Am tradus azi încã un fragment din aceastã carte,
si anume:
Spiritualitatea în cotidian – conştiinţa
trăită
în continuare la traducerea de ieri, adicã AICI
5 ianuarie 2019
Frica si angoasa
Frica pare limitată în timp, ea durează atât timp
cât se menţine situaţia generatoare de frică. Angoasa
nu este declanşată de o cauză concretă, ea se naşte
dintr-o situaţie incomprehensibilă. Angoasa poate să
devină o schemă de comportament cronic (şi nevrotic).
...
Cu cât inteligenţa domină mai mult viaţa
omului, cu atât se adânceşte sciziunea dintre trăirea corporală
şi psihică, de o parte, şi intelectuală, de cealaltă
parte. Dacă omul începe să acorde mai multă încredere inteligenţei
sale decât instinctelor sale fizice, el trăieşte o sciziune
neliniştitoare. Cât timp controlul mental funcţionează
şi garantează succesul, ordinea pare să domnească.
Wolfram Helke - A atinge sufletul prin corp
O carte pe care tocmai am parcurs-o si eu.
Un fragment care poate fi de interes pentru mai multã lume l-am
tradus azi AICI
1 ianuarie 2019
La multi ani!
Vã doresc un an 2019 de Progres!
Pierre Teilhard de Chardin – Viitorul
omului
Progresul nu este ceea ce comunul gândeşte,
şi din cauza căruia se irită, nevãzându-l
niciodată venind.
Progresul nu este numaidecât bunătatea,
nici bunăstarea,
nici pacea.
Nu este odihna.
Nu este nici măcar de-a dreptul virtutea.
Esenţialmente, Progresul
este o Forţă,
cea mai periculoasă dintre Forţe.
El este Conştiinţa a tot ceea ce
este şi a tot ceea ce se
poate.
Chiar dacă trebuie să provocăm toate indignările şi
să lovim în toate prejudecăţile, trebuie să
o spunem, pentru că acesta este adevărul:
A fi mai mult înseamnă mai întâi a şti
mai mult.
Pierre Teilhard de Chardin – L’ avenir de l’homme, Editions
du Seuil, 1959, pag. 30
27 decembrie 2018
Si tot de Sãrbãtori si de Centenar... de (re)citit un roman
românesc:
Liviu Rebreanu, Pãdurea
spânzuratilor
- Măicuţă, am văzut
pe Dumnezeu! murmură copilul cu însufleţire...
...
„Am pierdut pe Dumnezeu",
îi fulgeră prin minte, închizând ochii cu frică, parcă
astfel ar fi vrut să împiedice ruina. Avea impresia foarte clară
că se prăbuşeşte într-o prăpastie fără
fund şi nu se poate opri, nu se poate agăţa de nimic. Aceasta
însă a ţinut numai un moment, sau poate nici atâta, iar pe urmă
a rămas cu o groază crâncenă în inimă, ca şi
când s-ar fi trezit, în miez de noapte, singur, într-un cimitir imens,
fără să ştie încotro să apuce...
...
Apoi toate simţămintele, cele tulburi, ca şi
cele clare, se adunara într-un mănunchi solid, puternic, şi
îndată îi apăru în creieri un gând viu ca un trăsnet: „Sufletul
meu a regăsit pe Dumnezeu!"
O dâră de raze albe scânteia pe crucea udată de furtună.
Flacăra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare,
cu zgomotul ploii, cu verdeaţa câmpurilor, cu albastrul care părea
un ochi al infinitului, cu infinitul însuşi, într-o armonie fierbinze.
Simţea în sufletul său pe Dumnezeu, precum sufletul său
se simţea în Dumnezeu…
Douã fragmente, din care am extras cele de mai sus, postate azi
pe site AICI
19 decembrie 2018
Recomandare de carte bunã… de SĂRBĂTORI…
Eric-Emmanuel Schmitt – Evanghelia după
Pilat, Humanitas Fiction
O carte pentru care autorul s-a documentat vreme de 10 ani. A început
sã o scrie în 1993 si dupã sapte ani de lucru, când
era gata pentru dat la editurã, cartea i-a fost furată (exista
doar pe suport digital). A început să o scrie din nou, din memorie.
Prima editie a cãrtii în francezã a apãrut
în 2000, la Editura Albin Michel, Paris.
Spicuiri din ceea ce scrie autorul despre scrierea acestei cărţi
în Postfaţa ediţiei din 2015 de la Humanitas:
Cum de am avut îndrăzneala să scriu în
numele lui Isus? Un ateu nu s-ar jena, pe când eu, care am primit credinţa
în Sahara, eu, a cărui spiritualitate poate fi numită, datorită
studiului şi timpului, creştină, eu transgresez continuu
limitele, îmi iau dreptul meu în fiecare clipă, nesocotesc caracterul
sacru al Evangheliilor!
Justific această îndrăzneală prin scopul cărţii
mele: acela de a crea o imagine vie şi apropiată a lui Isus,
a cărui figură e ştearsă după atâtea veacuri
de reprezentări pioase, al cărui cuvânt nu răsună
decât ca un ecou abia auzit, repetat papagaliceşte, ale cărui
fapte sunt încremenite în tablouri atât de cunoscute încât nimeni nu le
mai observă, ale cărui strigăt, îndoială şi curaj
sunt ignorate, înăbuşite de Bisericile care, pentru a edifica
poporul, au vrut să prezinte un Dumnezeu încurajator, sigur de el,
conştient de propriul destin.
După douăzeci de veacuri de zvonuri, de scrieri, de palimpseste,
de şoapte, nu mai auzim nimic, nu mai vedem nimic! Dacă îi întreb
pe contemporanii mei, Isus este pentru ei un celebru necunoscut: nu mai
este nici Dumnezeu, nici om. Nu mai e un Dumnezeu pentru că e redus
la o figură istorică – înţelept, iluminat, impostor sau
victimă – căreia îi recunoaştem, totuşi, existenţa.
Nu mai e un om, căci, în dorinţa lor de a crede şi de a-i
face să creadă şi pe alţii, religioşii se leagă
excesiv de caracterul divin, de puterea miraculoasă a personajului.
În cartea mea, îl voiam mai întâi om, apoi Dumnezeu…
Sigur că pentru a descrie şederea lui Isus în pustiu, mă
inspir din propria mea noapte în deşert: în februarie 1989, am intrat
ateu în Sahara şi am ieşit credincios.
Un mister îţi dă de gândit fără încetare.
Detalii carte pe site-ul Editurii HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/evanghelia-dup%C4%83-pilat-0
16 decembrie 2018
POVESTEA CEA BUNĂ.
Discutii despre adevãr, fictiune si psihoterapie psihoanaliticã,
Editura TREI, 2016
Dialog între J.M. Coetzee si Arabella Kurtz
Am postat azi pe site
AICI
un capitol din aceastã carte foarte interesantã.
Chiar dacã perspectiva asupra omului - comunã celor doi
parteneri de dialog - mi se pare incompletã, sãrãcitã
tocmai de esentialul uman.
Depinde ce se întelege exact prin perspectivã post-religioasã
aici. Mai exact la ce fel de "religios" se raporteazã
acest "post".
Încã nu am terminat-o de citit, sunt doar pe la mijloc. Nu
este usor de citit.
15 decembrie 2018
Artiştii – cântăreţii, pictorii, scriitorii – sunt cei
care m-au inspirat cel mai mult în ceea ce priveşte natura subiectivă
şi intersubiectivă a experienţei; cei care îmi spun că
nu putem decât să fim noi înşine, dacă
am găsi încrederea să realizăm asta; şi că,
vrem-nu vrem, suntem influenţaţi de alţii, de cei care
au venit înaintea noastră şi cei care trăiesc alături
de noi, în moduri pe care doar le bănuim.
Arta pe care o iubesc pare să-mi spună:
„Priveşte la ce se întâmplă în
jurul tău – cu toată bogăţia, detaliile şi culorile,
cu frumuseţea şi urâţenia sa; nu te opri din a privi şi
din a te gândi la ce vezi; dar nici nu uita că tu eşti cel care
priveşte, că ai o poziţie şi un loc din care să
priveşti – şi la fel fac şi alţi oameni. Ocupă
acea poziţie pe deplin.”
Arabella Kurtz
în cartea POVESTEA CEA BUNĂ.
Discutii despre adevãr, fictiune si psihoterapie psihoanaliticã,
Editura TREI, 2016.
Un fascinant dialog între
J.M. Coetzee, laureat în 2003 al Premiului
Nobel pt. literatură,
şi psihoterapeuta Arabella Kurtz
despre nevoia umană de a imagina poveşti.
Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/arabella-kurtz-povestea-cea-buna/2923/
8 decembrie 2018
O carte pe care tocmai am citit-o cu mare încântare:
François-Henri Désérable – Un anume domn Piekielny,
Humanitas Fiction, 2018,
un roman prezent pe toate listele marilor premii literare în 2017,
printre care şi Premiul Goncourt – Alegerea României 2017.
Poate că, în cele din urmă, nu trebuie
să căutăm prea departe: Gary crezuse în literatura care
era viaţa însăşi, care ajungea din urmă viaţa
şi se confunda cu ea; crezuse că literatura va triumfa asupra
vieţii, dar iată că renunţase să mai creadă
asta. Flacăra încetase să mai ardă pe altar. Torţa
literaturii nu mai strălucea în noapte.
Înainte de aceasta am citit şi cartea lui Romain
Gary (Emile Ajar) – Ai toată viaţa înainte, Editura
UNIVERS,
Romain Gary fiind cel în jurul căruia gravitează, ca în
jurul unui mister, romanul indicat mai sus.
6 decembrie 2018
Am vãzut filmul MOROMETII 2. Mi-a
plãcut.
Este o restituire autenticã a unui fragment de istorie
prezentat falsificat în comunism.
Cu transparente spre prezentul ce tinde sã repete trecutul drapat
în aceeasi minciunã.
5 decembrie 2018
Erich Fromm - Arta de a trãi
Poate cel mai dificil obstacol în
calea deprinderii artei de a trăi este ceea ce aş numi „marea
impostură" .
...
În sferele artelor şi literaturii, impostura este de
asemenea necontrolată. Publicul, chiar şi publicul educat, şi-a
pierdut în mare măsură capacitatea de
a recunoaşte diferenţa dintre ceea ce este autentic şi
ceea ce este fals. Acest defect este cauzat de mai mulţi factori.
Primul este orientarea pur cerebrală a celor mai mulţi oameni.
Ei citesc sau ascultă doar cuvinte şi concepte intelectuale
şi nu ascultă „cu a treia ureche", cea pentru verificarea
autenticităţii autorului. Pentru a da
un exemplu: în literatura despre budismul zen există scriitori
ca D.T. Suzuki, a căror autenticitate este mai presus de îndoială;
el vorbeşte despre ce a trăit, însăşi realitatea acestei
autenticităţi face cărţile lui deseori dificil de
citit, întrucât a nu oferi răspunsuri satisfăcătoare raţional
ţine de însăşi esenţa zenului. Există alte cărţi
care par a înfăţişa corect ideile zen, dar ai căror
autori sunt doar nişte teoreticieni cu o experienţă redusă.
Cărţile lor sunt mai uşor de înţeles, dar ele nu transmit
calitatea esenţială a zenului. Totuşi, eu am constatat
că cei mai mulţi oameni care pretind că au un interes serios
pentru zen nu au observat diferenţa decisivă, în ceea ce priveşte
calitatea, dintre Suzuki şi alţii.
Erich Fromm - Arta de a trãi, editura TREI
Situatia de mai sus, datã ca exemplu, este
vizibilã si la noi, în România. Drept
urmare se cer si se publicã cãrti usoare despre zen care
sunã frumos dar nu duc nicãieri, iar cele scrise de cineva
care STIE despre ce-i vorba din propria practicã, serioasã
si îndelungatã, nu se publicã deoarece "nu se
vând"...
Cititi mai mult din capitolul din care am extras fragmentul de mai sus
AICI
16 noiembrie 2018
Meditatia zazen este întâlnirea cu sine însusi
într-un mod pânã atunci refulat sau necunoscut.
K.G. Durckheim
10 noiembrie 2018
Autocunoaşterea pe care o aduce calea psihologiei
abisale şi
al cărei prim stadiu e legătura cu umbra
sărăceşte omul de iluzii,
dar îl îmbogăţeşte în înţelegere
şi pricepere, căci extinderea personalităţii
prin întâlnirea cu umbra mijloceşte deschiderea unui nou acces, nu
numai la propriile profunzimi interioare, ci şi la latura întunecată
a speciei umane ca întreg. Acceptarea umbrei este o creştere în abisurile
propriului sol primordial, iar odată cu pierderea iluziei flotante
a unui eu ideal se naşte o nouă profunzime, înrădăcinare
şi stabilitate.
Erich Neumann – Psihologia abisală şi noua etică,
Editura Nemira, pag. 84
5 noiembrie 2018
Semnalez un film de animatie frumos si inspirational pentru copii:
FERDINAND
Vineri pe HBO la 18:30
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/ferdinand-628921/
Iatã cum ar
trebui sã fie basmele actuale pentru copii,
care sã vizeze adultii de mai târziu:
sãnãtosi, curajosi, proactivi, pasnici dar preseverenti,
solidari cu semenii (ajutând chiar concurenta :)),
care îsi urmeazã visul...
Într-o lume în care "Taurii nu înving niciodatã"...
Si pentru cei mari o privire lucidã si echilibratã asupra
realitãtii zilei:
Un interviu cu Mihaela Miroiu pentru ziare.com
aici:
http://www.ziare.com/politica
Libertatea individuala nu pare sa fie valoare suprema.
Aceasta pune in pericol forma sociala de organizare a libertatii: democratia.
3 noiembrie 2018
Cu cât oamenii sunt mai sensibili
faţă de Umbră,
cu cât o acceptă mai firesc,
cu cât mai mult asimilează din substanţa
ei,
Diavolul îşi reduce dimensiunile.
Când aceste noţiuni intră în joc şi omul îşi asumă
o responsabilitate autentică în raport cu ele, îşi asumă,
în acelaşi timp, o responsabilitate faţă de umanitate în
general. Diavolul este problema noastră, a tuturor, pentru că
Diavolul este legat de noi toţi, prin însăşi Umbra noastră.
Diavolul,
în viziuni, povesti si vise de Lavinia Bârlogeanu,
Editura NEMIRA, pag. 369
Cu aceste rânduri se încheie cartea.
De precizat cã Diavolul reprezintã Umbra colectivã,
dar situatia este mai complexã.
Am reluat un citat de la Aforismul zilei din data de 7 decembrie 2016,
în jurul cãreia sunt mai multe referinte pe tema aceasta
a Umbrei noastre.
Un interviu foarte interesant cu Lavinia Bârlogeanu
la RFI
pe tema Despre Jung, umbrele si luminile din noi
poate fi audiat aici:
https://www.rfi.ro/emisiunile-rfi-ro-94492-lavinia-barlogeanu-despre-jung-umbrele-si-luminile-din-noi
31 octombrie 2018
… căci la urma urmei, tocmai în lucrurile cele mai
profunde şi însemnate, suntem nespus de singuri, şi ca unul
să-l poată sfătui pe celălalt sau chiar să-l
ajute trebuie să se întâmple multe, multe trebuie să reuşească,
trebuie să se potrivească o constelaţie întreagă de
lucruri, ca să ai o dată măcar norocul acesta.
Rainer Maria Rilke – Scrisori către un tânăr poet, Editura
Diana Press, pag. 20
29 octombrie 2018
Azi fãrã cuvinte...
Doar putinã muzicã cu Alexandra Violin:
http://alexandraviolin.ro/ro_RO
Ambiantã muzicalã pentru evenimente.
*
Desearã pe CINEMAX2 la 21:30 filmul de animatie PERSEPOLIS
la a cãrui regie a participat si Marjane
Satrapi,
autoarea romanului grafic autobiogarfic PERSEPOLIS.
O paginã dramaticã din istoria Iranului, Revolutia islamicã
din 1978... Cu mult umor totusi...
Detalii film pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/persepolis-18004/
25 octombrie 2018
Este nevoie de timp
pentru a admite că suntem destinaţi suferinţei
întrucât viaţa nu merge înainte fără suferinţă
dar
e nevoie de şi mai mult timp
pentru a avea revelaţia că suntem,
înainte de toate,
destinaţi bucuriei.
Lytta Basset – La
Joie imprenable, ed. Albin Michel, Paris, France
Fragmente traduse din carte pe site AICI
19 octombrie 2018
Toamnă
de Rainer Maria Rilke
Cad
frunzele şi cad ca de departe,
parcă s-ar ofili grădini în ceruri;
şi cad încet, cu gesturi care neagă.
Şi noaptea, cade greu ţărâna-ntreagă,
din mii de stele în singurătate.
Noi toţi cădem. Şi-această mână cade.
Şi cealaltă, o vezi: la fel, în toate.
Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta nesfârşit de blând.
14 octombrie 2018
C.G. Jung despre inconstient
(...) Motoul „Dacă vrei, poţi”
este superstiţia omului modern.
Totuşi, pentru a susţine acest crez, omul modern plăteşte
preţul printr-o remarcabilă lipsă de introspecţie.
Este orb la faptul că, în ciuda raţioalităţii şi
eficienţei lui, este posedat de „forţe” pe care nu le poate
controla. Zeii şi demonii lui nu au dispărut deloc; ei doar
au primit nume noi. Ei îl fac să aibă nelinişti, vagi aprehensiuni,
complicaţii psihologice, o nevoie insaţiabilă de pastile,
alcool, tutun şi mâncare – şi, pe deasupra, îi provoacă
o gamă largă de nevroze.
C.G. Jung – Abordarea inconştientului, din volumul Omul
si simbolurile sale
Contextul din care a fost extras citatul de mai
sus poate fi citit AICI
13 octombrie 2018
Dominique Durand - Meditati?
Nu încetati niciodatã antrenamentul
Sursa foto: www.zazenbear.com
Este partea a doua a scrisorii periodice de la Centrul Durckheim din Franta.
Scrisoare scrisã de Dominique Durand, tradusã integral aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2018/10/dominique-durand-meditati-nu-incetati.html
Dominique Durand este fondatoare a Asociatiei INSTANT din Grenoble,
asociatie dedicatã meditatiei pe calea trasata de K.G. Durckheim.
Site aici: https://associationinstant.wixsite.com
11 octombrie 2018
Jacques Castermane -
Dacã mi-ar fi dat sã înteleg
!
Iată răspunsul dat de Hirano Katsufumi Roshi unui participant
care spunea că nu înţelege importanţa acordată exerciţiului
mersului lent (foarte lent) propus între două perioade de zazen.
„Când, după zazen, exersăm exerciţiul
mersului lent (Kin Hin), atenţia la picioare este importantă.
Modul nostru de a merge face parte din practicile importante din zen.
Persoanele care au practicat mult se remarcă prin frumuseţea
şi demnitatea manierei lor de a merge. În viaţa de toate zilele,
noi trebuie să îndeplinim cu seriozitate şi ardoare ceea ce
avem de făcut pe moment; fiecare lucru, unul câte unul, cu grijă
fără a-l fuşeri”.
Jacques Castermane
Scrisoarea nr. 76, octombrie 2018, de încurajare
la o practicã zilnicã a meditatiei atentiei depline
tradusã integral în romîneste pe blogul destinat lui
KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2018/10/scrisoarea-periodica-de-la-centrul.html
2 octombrie 2018
Un film românesc de neratat:
"Imi este indiferent dacã în istorie vom intra ca barbari",
de Radu Jude
zilele acestea în cinematografele din România
Un film tare, cu teme de reflectie în jurul unui episod
istoric si totusi foarte actuale.
Si totul îmbãiat într-un umor nebun...
26 septembrie 2018
Recomandare de carte:
OMUL SI SIMBOLURILE SALE. C.G. Jung,
M.-L. von Franz, Joseph L. Henderson, Jolande Jacobi, Aniela Jaffé
Editura TREI
Detalii carte pe site-ul Editurii Trei aici
Dacă umbra ne devine prieten
sau inamic, depinde în mare parte de noi înşine.
(…) De fapt este exact ca orice fiinţă umană, cu care trebuie
să ne înţelegem: uneori trebuie să cedăm, uneori să
rezistăm, uneori să oferim dragoste – în funcţie de ce
anume reclamă situaţia. Umbra devine ostilă
numai când este ignorată sau neînţeleasă.
Uneori, deşi nu foarte des, individul se simte obligat să îşi
trăiască cea mai rea parte a naturii sale şi să şi-o
reprime pe cea bună. (…)
Ar fi relativ uşor dacă umbra s-ar putea
integra în personalitatea conştientă numai prin încercarea de
a fi sinceri şi de a ne folosi înţelegerea profundă (insight).
Însă, din nefericire, o asemenea tentativă nu funcţionează
mereu. În partea de umbră a personalităţii există
un impuls atât de puternic, încât raţiunea nu poate izbândi împotriva
lui. O experienţă amară din exterior poate ajuta ocazional;
trebuie să cadă o cărămidă în capul cuiva, ca
să zicem aşa, pentru a opri pulsiunile şi tendinţele
umbrei. Cu timpul, acestea pot fi oprite luând o decizie eroică,
dar este necesar un efort supraomenesc, iar acest lucru este posibil numai
dacă Omul Măreţ dinăuntru (Sinele) îl ajută pe
om să o facă.
Marie-Louise von Franz – Procesul individuării
din cartea fabuloasã despre noi însine,
recomandatã mai sus
pp. 225-227
5 septembrie 2018
O carte pe care tocmai o citesc, cu mare interes
…
SHIRIN EBADI, laureată
a Premiului Nobel pentru pace (2003), IRANUL
MEU
Prima femeie laureatã a Premiului Nobel pentru
pace din lumea islamicã
Detalii aici: https://www.nobelprize.org
2 si 5 septembrie 2018
Desearã pe HBO la orele 20 filmul de animatie COCO,
cîstigãtor premiu OSCAR pe 2018
la categoria Cel mai bun film de animatie.
Detalii film pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/coco-974503/
1 septembrie 2018
Nevroza fundamentală
a zilelor noastre rezidă în
refularea sentimentului ontologic (în pierderea sentimentului fiinţei,
dimpreună cu împiedicarea conştientizării potenţialităţilor
ca manifestări ale acestei fiinţe).
… rolul terapeutului nu este acela de a „vindeca” simptomele nevrotice
ale pacienţilor, deşi acesta este motivul pentru care cei mai
mulţi oameni vin la cabinet. Iar faptul că vin din această
raţiune reflectă destul de bine şi problema lor. Terapia
are de-a face cu ceva mult mai bazal, ea încearcă
să determine persoana să-şi trăiască
pe deplin propria existenţă.
Rollo May – Descoperirea FIINTEI. Fundamentele analizei existentiale,
pag. 214
25 august 2018
Cred că certitudinea interioară nu
poate fi obţinută decât prin descoperirea
fiinţei şi afirmarea ei în noi
înşine.
Spre deosebire de orientările psihologice bazate pe condiţionare,
mecanisme comportamentale şi pulsiuni, opinia mea este că trebuie
să căutăm dedesubtul acestor teorii şi să descoperim
persoana, fiinţa căreia i se întâmplă toate aceste lucruri.
Ce-i drept, cultura noastră pare puţin dispusă
să discute despre tema fiinţei. Oare pentru că ne expune
prea mult, pentru că este prea intimă sau prea profundă?
Ocultând fiinţa, nu facem decât să pierdem cele
mai preţioase lucruri din viaţă. Asta pentru că
sentimentul fiinţei este strâns legat de întrebări mai adânci
şi mai fundamentale — întrebările despre dragoste, moarte, anxietate,
grijă pentru semeni.
ROLLO MAY - Descoperirea fiintei. Fundamentele analizei existentiale,
Editura TREI
Mai mult din aceastã carte în care este vorba despre noi
însine ca persoane pe site aici
2 august 2018
O carte foarte interesantă :
Tatiana Niculescu – Ei mă consideră făcător de
minuni. Viaţa lui Arsenie Boca,
Humanitas, 2018
…cel mai cunoscut nume al României
contemporane rămâne, pentru zeci de mii de pelerini care i se închină,
numele unui mare necunoscut. Nu pot decât să sper că, pe drumul
spre Prislop, unii dintre ei vor descoperi în această carte un om
la fel de fascinant ca necunoscutul pe care-l venerează.
... asa se încheie cartea, care se citeşte dintr-o suflare...
30 iulie 2018
Comunitatea indivizilor liberi
este următorul ţel al evoluţiei,
încă îndepărtat,
dar vizibil la orizont.
Viitorul colectivului trăieşte
în prezentul indivizilor
încolţiţi de propriile probleme,
căci aceştia sunt organele colectivului. Oamenii cei mai sensibili,
sufletele bolnave, creativii sunt întotdeauna premergătorii. Permeabilitatea
lor crescută la conţinuturile inconştientului colectiv,
nivelul profund, ce determină evenimentul de grup, îi sensibilizează
la conţinuturi nou-emergente, pe care colectivul nu le percepe încă.
Dar aceşti oameni sunt şi cei pentru care
problemele devin personal arzătoare, cu
cel puţin cincizeci de ani înainte ca existenţa
lor să fie remarcată de colectiv.
O carte pe care îmi doream demult si mult de tot
să o citesc - despre noua eticã -, dar nu exista în româneşte.
Iată că acum există.
Erich Neumann – Psihologia
abisală şi noua etică, Editura NEMIRA, 2018,
colecţia PHILEMON
Prefata, introducerea si cuprinsul postate
azi pe site
aici
28 iulie 2018
Să îmbătrânim frumos înseamnă să
adăugăm viaţă anilor, nu ani vieţii. Asta
înseamnă să trăim în prezent, să simţim fiecare
clipă, să ne acordăm timpul de a întâmpina tot ceea ce
vine spre noi ca o descoperire purtătoare a unei lecţii de viaţă.
Jacques Salomé - Un strop de eternitate,
Editura Curtea Veche, 2018
Douã fragmente din carte pot fi citite pe site aici
Si - chiar legat de aceasta - încã o carte
pe care am citit-o efectiv dintr-o suflare:
Ken Mogi - Micã enciclopedie IKIGAI,
Editura LITERA
Un regal de esentã japonezã...
Detalii pe ELEFANT aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/dictionare-si-enciclopedii/enciclopedii/mica-enciclopedie-ikigai-metoda-japoneza-de-descoperire-a-scopului-in-viata-1352455.html
27 iulie 2018
Despre individualitate şi
egocentricitate
Din dialogul dintre Renée Weber (RW) şi David Bohm (DB)
RW… cu cât sentimentul întregului este mai viu
în noi, cu atât ne simţim mai răspunzători în a-l exprima
în viaţa noastră de zi cu zi ca individualităţi.
…
DB Individualitatea este posibilă doar dacă
se desfăşoară din întreg.
Egocentricitatea nu este deloc individualitate.
Egocentricitatea se axează pe imaginea de sine, care este o iluzie
şi o amăgire, adică nimic. În adevărata indivualitate,
o fiinţă autentică se desfăşoară din întreg
în modul său particular, într-un moment particular.
RW Curios, sentimentul de a fi înrădăcinat în întreg este cel
care permite adevărata individualitate.
DB Da. Nu poţi avea o adevărată individualitate decât ancorată
în întreg. Orice altceva este egocentrism.
RW Majoritatea oamenilor cred că ele sunt sinonime.
RW Spre deosebire de egocentric, adevărata individualitate înţelege
că în fiecare moment ea nu este altceva decât un rol al întregului.
DB Nu este nimic încremenit în ea, îşi desfăşoară
veşnic potenţialul, aşa cum spune vechea vorbă, înfloreşte
neîncetat, după cum îi place să zică lui Krishnamurti,
dezvăluind din ce în ce mai profund ceea ce este.
Renée Weber – În căutarea unităţii.
Dialoguri cu oameni de ştiinţă şi înţelepţi,
Editura NEMIRA, 2015
26 iulie 2018
Renée Weber
Semnalez o carte foarte interesantă
pentru cei care aspirã la o viziune sinteticã asupra vietii:
Renée Weber – În căutarea unităţii.
Dialoguri cu oameni de ştiinţă şi înţelepţi,
Editura NEMIRA, 2015
Stephen Hawking
Dalai Lama
Krishnamurti
David Bohm
Lama Anagarika Govinda
Rupert Sheldrake
Ilya Prigogine
Bede Griffiths
La început a fost mirarea şi înfiorarea, care au inspirat căutarea
de la care ştiinţa şi religia au pornit. La origine, ştiinţa
şi religia au fost una, neatinse de separarea modernă, care
a mers până la a proclama că ele reprezintă domenii eminamente
distincte, cu un hotar de nedepăşit. În urma separării,
sentimentul de mirare a devenit ştiinţă, iar sentimentul
de înfiorare, mistică.
…
…spre deosebire de ştiinţă, mistica sfârşeşte
cu unirea, cu „tu eşti Acela” din filosofia indiană. Am întâlnit
pomenit obiectul unirii sub diferite denumiri: dharma, dharmakaya, Brahman,
Tau, Unul, Binele, golul, vidul, Dumnezeu, Abisul, chiar Dumnezeirea de
dincolo de Dumnezeu. Pentru mistici toate denumirile sunt oricum inadecvate
şi, în acest sens, ele nu contează. (…) Toţi misticii cred
că limbajul şi reprezentările încearcă în zadar să
traducă, prin neînsemnatele noastre simboluri, această sferă
inefabilă. Într-o măsură mai mică sau mai mare, ele
nu sunt decât umbre pe pereţii peşterii lui Platon. (…) Până
şi o denumire prudentă, aşa cum este „necondiţionatul”,
nu poate decât să aproximeze realitatea la care se referă. Toate
reprezentările, cuvintele, conceptele, formulele şi formulările,
fie ele ştiinţifice sau mistice, suferă de neajunsurile
Peşterii. (…) Ţinând cont de limitele limbajului, cuvântul deseori
întrebuinţat de mistici pentru a-şi descrie experienţa
este unire.
Detalii carte pe site-ul NEMIRA aici:
https://nemira.ro/in-cautarea-unitatii
25 iulie 2016
Am mai completat ceva la pagina despre care vorbeam în 23 iulie
2018, AICI.
24 iulie 2018
Despre
Casa FILIP de la Cluj
pe Pressone aici:
https://pressone.ro/casa-filip/
23 iulie 2018
Am fãcut azi o completare - dupã 10 ani...- la prezentarea
cãrtii Dincolo, în adâncul
nostru, apãrutã în 2008, epuizatã
deja.
Ce spuneam atunci si ce am considerat cã trebuie sã adaug
acum,
pentru a nu da sperante false pe un drum incomplet,
acum când stiu cã existã o cale realã care
"functioneazã",
puteti citi AICI.
21 iulie 2018
Un film de animatie foarte interesant, original.
Birdboy. Copiii uitati
Psiconautas. Los ninos olvidados (2015)
Un film de Pedro Rivero si Alberto Vazquez.
L-am vãzut asearã pe CINEMAX.
Se va mai da si luni noaptea.
Nu e pentru copii sub 12 ani.
Foarte expresiv. Impresionant.
Despre maturizare într-o lume plinã de pericole...
Cine nu e interesat de asa ceva?
O idee despre film aici:
https://www.youtube.com/watch?v=QbPj4cxqTTU
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/psiconautas-los-ninos-olvidados-813185/
O pãrere avizatã aici:
http://www.art7.fm/psihonautii-copii-uitati-o-post-apocalipsa-animata/
18 iulie 2018
Editura HERALD anuntã aparitia unui nou
volum de ALICE MILLER:
REVOLTA CORPULUI. Forta vindecãtoare
a propriului adevãr.
cu o multime de exemple din lumea cãrtilor si a autorilor
lor
care îsi exprimã prin ele viziunea proprie despre viatã
- viziune nãscutã fãrã sã stie din
propria suferintã.
A se vedea Cuprinsul cãrtii pe
linkul de mai jos cãtre site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/revolta-corpului-detail
In Revolta corpului, Alice Miller analizeaza mai convingator
decat oricand consecintele pe termen lung pe care abuzul din copilarie
le are asupra trupului victimelor. Folosind experienta avuta cu pacientii
sai si intorcandu-se la istoriile de viata ale unor mari scriitori, precum
Marcel Proust, Franz Kafka si Virginia Woolf, Miller demonstreaza ca umilinta
traita de copii, sentimentele lor reprimate de neputinta, furie si ura
la adresa parintilor se manifesta la maturitate sub forma bolilor, fie
ele cancer, accidente vasculare sau alte afectiuni grave, iar neputinta,
lipsa permisiunii personale si sociale de a le constientiza la varsta
adulta isi gaseste paralela in dependenta de substante care insoteste
de multe ori starea de vid interior rezultata in urma refularii si a clivajului
interior. Ca specialist ce nu s-a ferit niciodata de controverse, Alice
Miller indeamna vehement societatea sa renunte la imperativul otravitor
al poruncii biblice de a-ti cinsti si iubi neconditionat parintii si sa
nu ofere iertare parintilor care, folosind metode tiranice de educare,
au provocat suferinte de neconceput copiilor proprii.
Din nou o carte "groaznicã" pentru
oamenii "cumsecade"...:)...
17 iulie 2018
Un documentar de vãzut neapãrat pe HBO:
Robin Williams: Vino în mintea mea
Detalii film pe CINEMAGIA aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/robin-williams-come-inside-my-mind-2462437/
14 iulie 2018
Inepuizabil... multi documentat, profund reflexiv, inspirat, imaginativ,
mereu nou...
Eric-Emmanuel Schmitt – Omul
care vedea dincolo de chipuri,
Humanitas Fiction, 2018
Dumnezeul pe care îl venerez eu nu declanşează nici gânduri
şi nici acţiuni negative. E un Dumnezeu care luminează,
linişteşte, insuflă iubire. În loc să adâncească
fisurile, sau să amplifice vrajba, el ne face să pătrundem
în unitatea şi armonia Totului. Ne umple de recunoştinţă,
nu de invidie. Ne înăbuşă frustrările sau ne arată
cât de ridicole sunt. Ne înalţă, nu ne degradează, astfel
încât tot ce zace în noi se aşază pe calea unei modeste smerenii.
Dumnezeul acesta nu ne cere să ucidem, ne cere să iubim şi
să perpetuăm viaţa.
- Dacă nu Dumnezeu, cine împinge la crimă? Religiile?
- Dumnezeu este focul. Religiile derivă din
el ca un fel de răciri. Sunt diferite, dar conţin aceeaşi
inimă, la originea lor arde aceeaşi flacără unică,
universală. De ce se multiplică? Pentru ce sunt divergente?
Din pricina unor factori secundari. Dincolo de vorbe şi concepte,
focul persistă. Pentru a exprima inexprimabilul, profetul şi
misticul transpun, traduc. Atunci intervine o scădere a temperaturii
focului, o primă răcire. Pe urmă, textele circulă
– modificate, rescrise.
E a doua răcire. Pentru a doua oară scade temperatura. Apoi,
se stabilesc şi se definesc confesiuni, rituri, se construiesc Biserici.
E a treia răcire. În cele din urmă, pentru
a uni masele în mod clar, simplu, focul e înlocuit cu dogme.
Ei bine, atunci se poate ajunge la frigul polar!
pag. 157
Detalii carte pe site-ul HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/omul-care-vedea-dincolo-de-chipuri
Oamenii nu înţeleg nimic din cărţile
mele. Mi le tipăresc, mi le vând, alţi oameni le cumpără,
citează din ele, dar de citit, se citesc cum vrea fiecare. Mă
doare omul.
…
De-a lungul pereţilor şi mobilelor răsună fragmentată,
şoptită, ultima frază a Marelui Ochi:
- Mă doare omul.
Aşa se încheie convorbirea spumoasă dar
foarte profundă, magnificã as spune, a cuiva care avea o listă
de întrebări pentru Dumnezeu, de nedumeriri legate de aparenta nereuşită
a proiectului divin intenţionat cu omul prin cele trei cărţi
fundamentale: Vechiul Testament, Noul Testament şi Coranul.
O carte excepţională… izvorâtã
dintr-un background impresionant, admirabil.
9 iulie 2018
Eric-Emmanuel Schmitt (n. 1960)
Mai multe detalii despre autor pe site-ul HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/eric-emmanuel-schmitt
Recomandare de carte esentialã, autobiograficã:
Eric-Emmanuel Schmitt – Noaptea
de foc, Editura Humanitas
Este o relatare – foarte expresivă - a ceea ce K.G. Durckeim numeşte
o experienţă a Fiinţei.
La 28 de ani, autorul-personaj pleacă într-o călătorie
în Sahara împreună cu un prieten regizor, pentru a scrie un scenariu
despre misticul Charles de Foucauld. În timpul expediţiei, se rătăceşte
de grupul de excursionişti şi de ghidul tuareg şi este
nevoit să petreacă o noapte singur în imensitatea muntelui Hoggar.
Rămas fără mâncare şi fără apă, în
frigul nopţii deşertice, simte cum se deşteaptă în
el o forţă arzătoare care-i dă încrederea că
nu e totul pierdut şi puterea să se întoarcă nevătămat,
după un urcuş ca o cursă a supravieţuirii, un urcuş
real şi simbolic totodată. Eric, occidentalul, intelectualul,
filozoful raţionalist convins că oamenii sunt doar praf de stele
în mijlocul universului infinit, îşi vede zdruncinate toate certitudinile:
focul pe care l-a trăit ca pe o imensă împăcare, libertate
şi bucurie salvatoare poartă oare numele de Dumnezeu?
Detalii carte pe site-ul Editurii HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/noaptea-de-foc
5 iulie 2018
Gustav Meyrink – Faţa verde, Editura NEMIRA, 2014
Înţelegea acum că aici începe marea
prăpastie ce separă capacitatea de înţelegere a unei fiinţe
normale, oricâtă imaginaţie şi credinţă ar fi
avut, de cei ce sunt treji spiritual. Existau oare cuvinte pentru
a descrie, chiar şi cu aproximaţie, cele trăite aproape
neîntrerupt în acest scurt interval de timp?
…
Se gândi le nenumăraţii morţi care zăceau îngropaţi
sub ruinele oraşului distrus. Era incapabil să simtă vreo
tristeţe legată de ei: „Vor învia, chiar dacă într-o altă
formă, până ce vor ajunge la ultima, la suprema formă,
cea de <om trezit>, care nu mai moare. Natura însăşi va
întineri mereu, aidoma păsării Phoenix.”
…
Noi simţuri încercau să se manifeste în el pentru a-i deschide
lumea invizibilă ce se întrepătrunde cu cea vizibilă. În
orice clipă vălul care încă o ascundea ochilor lui putea
să cadă.
…
O nouă conştiinţă se adăugase conştiinţei
umane obişnuite pe care o avusese până atunci, îl îmbogăţise
cu capacitatea de a percepe lumea nouă, care o absorbea pe cea veche,
fiindu-i tangentă, care o metamorfoza, lăsând-o în acelaşi
timp să se perpetueze miraculos – asemenea florilor ce apar din muguri.
Vălul de pe ochi îi căzu şi el. Mult timp nu înţelese
ce se întâmplă. Era ca cineva care nu ar fi văzut toată
viaţa lucrurile decât în două dimensiuni şi care devenea
brusc conştient de o construcţie tridimensională, pe care
o priveşte multă vreme fără să priceapă
despre ce este vorba.
Înţelesese treptat că ajunsese la capătul
drumului pe care orice existenţă umană trebuie să-l
parcurgă, căci acest parcurs este raţiunea ei secretă:
să locuiască în cele două lumi.
…
Asemeni lui Ianus cel cu două feţe, Hauberrisser îşi putea
arunca privirile în lumea terestră şi în lumea cealaltă,
desluşind clar amănuntele şi lucrurile ce le compuneau:
Era un Trăitor
Al Lumii de Aici
Şi al Lumii de Dincolo.
2 iulie 2018
Începutul este ceea ce îi
lipseste omului...
Gustav Meyrink - Faţa verde,
NEMIRA, 2014
O carte de fictiune pe care o vor savura iubitorii de profunzime, de mister
si de întelepciune ezotericã.
Pe ELEFANT încã mai poate fi gãsitã. Aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/fictiune/moderni-contemporani/fata-verde-219779.html
O recenzie a cãrtii poate fi cititã pe BOOKBLOG aici:
http://www.bookblog.ro/recenzie/ocultism-la-amsterdam/
28 iunie 2018
Rainer Maria Rilke – Note despre melodia
lucrurilor,
Editions ALLIA, Paris, 2017
I
Noi suntem la început de tot, vezi tu.
Ca înainte de orice lucru. Cu
o mie şi una de vise în urma noastrã şi
fără fapt.
II
Nu mă pot gândi mai fericit să ştiu altceva
decât acest unic:
că omul trebuie să devină un iniţiator.
unul care scrie primul cuvânt în urma unei
seculare
liniuţe.
XXXVI
Căci este aproape de importanţa unei religii această înţelegere:
că, odată ce am descoperit melodia arierplanului,
nu mai suntem indecişi în cuvintele noastre şi nici obscuri
în deciziile noastre. Este o certitudine liniştită
născută din simpla convingere de a face parte dintr-o melodie,
deci de a deţine de drept un loc determinat şi a avea o atribuţie
într-o vastă operă în care cel mai infimul valorează exact
ca cel mai marele. A nu fi în plus este condiţia primară a înfloririi
conştiente şi liniştite.
25 iunie 2018
Muzica e dorinta incontrolabilã
de a face parte
dintr-o poveste fenomenalã.
...
Nu trãi fãrã a rãspunde chemãrii
din sufletul tãu!
Ce frumos spus...
Muzica nu se întâmpla doar pe scena, doar în studio,
în fata unui cor sau nici macar doar în fata pianului. Pentru
mine, muzica e armonia dintre Om si tot ceea ce-l înconjoara. E
iubire. E dorinta incontrolabila de a face parte dintr-o poveste fenomenala.
Poate exprima orice îsi propune, chiar si fara cuvinte.
Nick Negrutiu aici:
http://www.bihon.ro/muzica-cu-un-bursier-la-baylor-university/1456943
18 iunie 2018
Tocmai am descoperit cã s-a tradus în sfârsit în
româneste cartea
scrisã de Susan Forward
Pãrintii toxici,
carte apãrutã la editura Adevãr
Divin.
Multe explicatii pentru propria functionare deficitarã, pentru
propria nefericire putem descoperi acolo... Nu ca sã ne resemnãm
cu situatia, ci neapãrat ca sã gãsim CALEA DE IESIRE
de acolo. Iar primul pas, esential, al acestei cãi este CONSTIENTIZAREA.
Existã încã atâta orbire în societatea
noastrã fatã de aceastã realitate. Si nu poti sã
zici nimic cã îti ridici toatã lumea în cap...
Stiu din propria experientã. Mi-am pierdut si câtiva prieteni
din aceastã cauzã... "Auzi? Sã dai vina pe pãrinti!"...
Sunt probleme pe care trebuie sã "le rezolve Domnul"...
dacã vrea El... Noi nu putem decât sã ne rugãm...
si sã invocãm tot felul de texte pioase...
Asa cã mi-am câstigat un "bun renume" într-un
anumit mediu: eu sunt cea rea, cea care criticã...
Nu e de mirare dacã am renuntat cu totul la întelegerea acestui
mediu în care stãpâneste CEATA...
Odatã ce ai VÃZUT FENOMENUL cu ochii
tãi - trãindu-l pe propria piele - nu mai poti sã
te faci cã nu-l vezi. Mai ales când vezi si simti nenorocirea
pe care o trãieste victima.
Câteva fragmente din aceastã carte - cu titlu atât
de înfricosãtor (!)...- traduse de mine mai demult pot fi
citite pe site: AICI
Ar mai fi una bunã de tradus si în româneste de aceeasi
autoare.
Se numeste Mothers Who Can't Love: A Healing Guide
for Daughters
S-ar traduce asa:
Aceste mame care nu stiu sã iubeascã.
Sã vã povestesc un caz pe aceastã temã. Mama
unei cunostinte are 80 de ani si este dreaptã ca un cãpitan.
Are tinutã! Alãturi de dânsa, fiica sa, cunostinta
mea (D.) stã cumva "pitulatã". De o viatã!
Aceastã atitudine "pitulatã" a lui D. este generalã,
adicã se manifestã si în fata altora. Este o "fatã
bunã", cum se spune. Si toatã lumea din jur - mama,
sotul, fiul, nora - asteaptã de la ea sã fie "fatã
bunã". Doar cã D. este atât de disperatã
de nefericirea în care se aflã pe toate planurile încât
are uneori "gânduri negre". Nu vede altã iesire.
D. are un serviciu greu, stând în picioare cele 8 ore de lucru.
Si sâmbãta si duminica dimineata devreme, când toti
cei care au serviciu ar dormi un pic mai mult, eu le întâlnesc
de regulã pe D. si pe mama ei deja la cumpãrãturi.
Sau o vãd pe mama duminica dimineata înainte de ora 8 intrând
deja în blocul fiicei, pe care o ia de odihnitã si cãreia
îi face program de weekend. Iar D. nu stie de ce este atât
de ametitã... Poza de mai jos este relevantã pentru aceastã
situatie:
Nu de putin curaj are nevoie fiica din pozã pentru a se impune,
pentru a se ridica în picioare - asa cum este normal.
Iatã de ce este nevoie de psihoterapie.
11 iunie 2018
O carte interesantã si impresionantã pe care tocmai am terminat-o
de citit:
ACUARELE scrisã de Lidia
Ostalowska, jurnalistã si scriitoare polonezã.
Despre Dina Gottliebova Babbitt, prizonierã
si supravietuitoare a lagãrului de la Auschwitz.
Cartea a apãrut la editura Ratio et Revelatio,
Oradea.
Detalii carte aici:
https://ratioetrevelatio.com/produs/acuarele-lidia-ostalowska/
În Polonia postbelicã pânã
în anul 1947 au fost ucisi mii de evrei salvati din lagãr.
(pag. 137)
Noutãti
19 mai 2018
Astăzi, mulţi părinţi
nu înţeleg problemele psihologice ale noii generaţii.
Trebuie mai cu seamă ca copilul să aibă curajul să
se opună părinţilor lui pentru a adopta propriul drum.
Eu primesc foarte des scrisori de la părinţi care îmi spun:
„Ce aţi făcut din fiul meu? El este atât de amabil de obicei.
Zilele trecute ne-a scris o scrisoare în care ne reproşează
tot ceea ce am făcut din el, pretinde că noi nu l-am lăsat
să-şi dezvolte propriile capacităţi şi o grămadă
de lucruri asemănătoare. Este teribil!” Răspunsul meu este
atunci următorul: „Lăsaţi-l. Permiteţi-i o dată
să vă spună tot ce vrea să vă spună, ceea
ce este el, ceea ce a suferit din partea voastră fără să
vă răspundă vreodată. Fiţi acel cineva care suportă
suferinţa copilului, cea pe care l-aţi făcut să o
suporte fără să vreţi. Şi veţi avea apoi
cel mai bun prieten din lume. Dar lăsaţi-l în adevărul
lui.”
Un alt fragment din dialogul consemnat în cartea L'Esprit
Guide dintre Frantz Woerly si K G Durckheim.
POSTAT AICI:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/astazi-multi-parinti-nu-inteleg.html
18 mai 2018
O carte pe care mi-as dori sã o citesc în româneste:
Art & Physics: Parallel Visions in Space, Time, and Light
de Leonard Shlain
Pe ELEFANT aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte-straina/the-arts/the-arts-general-issues/art-physics-parallel-visions-in-space-time-and-light-paperback-809264.html
Poate o traduce cineva. Poate o remarcã o editurã româneascã...
16 mai 2018
Si pe la 40 de ani când copiii pãrãsesc
cãminul...
Şi la 18 ani, copiii părăsesc casa. Atunci
vine ziua când femeia - care la început a
fost o tânără fată, soţie, mamă -, acum că
copiii au plecat – poate spune: „Eu pot fi Louise sau Francoise… Pot fi
eu însămi.” Ea poate începe o nouă viaţă.
Atunci, femeia de 45-50 de ani poate începe o viaţă personală,
pe care nu a putut-o trăi înainte. Dar este un moment foarte important
pentru ea să ştie să se separe de viaţa pe care a
trăit-o până atunci şi să înceteze să joace rolul
pe care l-a jucat. Există mame care nu pot înceta niciodată
să joace rolul de mamă. În timp ce alte femei spun: „Eu vreau
să trăiesc ceea ce sunt în fond.” Ea poate să înceapă
o nouă viaţă. Tocmai această parte a vieţii conţine
cea mai mare şansă.
Şi pentru bărbat?
Astăzi, în psihologie, se pune şi problema
bărbaţilor de 40 de ani: depresia bărbaţilor de 40
de ani…
Despre ce este vorba? Este bărbatul care a reuşit. În general,
bărbatul de la 20 de ani are o anumită idee despre ce urmează
să facă. El speră ca într-o bună zi să câştige
bani pentru a-şi asigura existenţa, să aibă o familie.
Şi, la 40 de ani, el ajunge tatăl unei familii de doi sau trei
copii, cu un venit asigurat. Are ceea ce îi trebuie. Biftecul lui. El
a reuşit… Şi apoi ce? „Acum, ce urmează? Încotro? Am tot
ceea ce îmi trebuie, dar ce mai urmează?” Şi astfel, el cade
într-o groapă pentru că nu are un răspuns. El poate să-şi
spună: „Pot merge şi mai departe.” Să aibă un loc
mai bun în serviciul său. Dar în fond el se simte „ajuns” în momentul
în care are tot ceea ce îi trebuie pentru a-şi trăi viaţa
existenţială.
El cade într-o groapă, pentru că rămâne în el, neştiută,
o nostalgie mai profundă. Pentru cel care nu este numai bunul mic
burghez, ci are şi o altă vână în el, se deschide deodată
un abis.
Un alt fragment din acelasi dialog consemnat în cartea L'Esprit
Guide
dintre Frantz Woerly si K G Durckheim:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/si-pe-la-40-de-ani-dupa-ce-copiii.html
14 mai 2018
Ce este căsătoria? La început un bărbat şi
o femeie se întâlnesc. Există o mare iubire sau o mare pasiune. Şi
se pleacă pe această bază. Ajunge aceasta pentru a face
un mariaj fericit?
Din dialogul consemnat în cartea L'Esprit
Guide dintre Frantz Woerly si K G Durckheim.
Cititi mai departe pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/ce-este-casatoria-la-inceput-un-barbat.html
10 mai 2018
„Fiţi perfecţi, aşa cum şi Tatăl
vostru din ceruri este perfect.” (Matei 5,48)
sau despre „perfecţiune” în mijlocul vieţii ordinare…
Père Francis Dekeyser în Lettre nr. 152 de la Bethanie
Tradusã integral azi aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/francis-dekeyser-fiti-perfecti-sau.html#more
8 mai 2018
George baron Lowendal - Fãrã cuvinte
Frumuseţea vârstnicului este expresia unei vieţi trăite.
George baron Lowendal - Clopotarul
Un fragment pe aceastã temã, din dialogul dintre K G Durckheim
si Frantz Woerly,
tradus azi si postat pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/frumusetea-varstnicului-este-expresia.html
7 mai 2018
In memoriam Doina Cornea: scurtmetrajul PÃPUSA
pe PRESSONE aici:
https://pressone.ro/in-memoriam-doina-cornea-scurtmetrajul-papusa-video/
Scrisoarea respectivã, adresatã celor care nu au încetat
sã gândeascã, e postatã integral
AICI
6 mai 2018
Pânã nu mi-am recuperat credinta nu am
fost în stare de nimic...
Doina Cornea
Câteva pagini din SCRISORILE DESCHISE
de-a lungul timpului
...atât de actuale ca pledoarie de fond...
ale Doinei Cornea.
AICI
Suntem uimiti: cum de viata noastrã si-a pierdut elanul, speranta,
calitatea; cum de ne simtim atât de blazati, atât de îmbãtrâniti?
Nu ne dãm seama în ce mãsurã frica de a fi
"noi însine", cu alte cuvinte trãdarea adevãrului
nostru lãuntric, din lasitate sau interes, ne ucid viata interioarã,
ne paralizeazã gândirea, curajul, creativitatea, reducându-ne
în cele din urmã, la dimensiunea noastrã pur vegetativã.
...
Spiritul este o fortã; voi vorbi despre necesitatea
întoarcerii la spiritual.
...
Interioritatea, în punctul ei central,
este locul în care fiinţa noastră comunică cu Fiinţa
universală. Acesta este locul adevărului şi partea cea
mai apărată din noi. Dacă nu ne centrăm viaţa
în ea, ne înstrăinăm, ne pierdem identitatea.
...ce naivi eram noi atunci (1989-1990) si ce bine vedea dânsa...
câtã dreptate avea...
1 mai 2018
Cum am putea uita de miturile vechi care stau la începuturile
tuturor popoarelor;
miturile cu dragonii care se schimbă în momentul extrem în prinţese;
poate că toţi dragonii vieţii noastre
sunt prinţese care nu aşteaptă
decât să ne vadă frumoşi şi
îndrăzneţi.
Rainer Maria Rilke - Scrisori cãtre un tânãr
poet
Mai mult aici
29 aprilie 2018
Rainer Maria Rilke - Scrisori cãtre un tânãr
poet
În traducerea lui Ioan si Ulvine Alexandru...
Altã recomandare nu mai e necesarã...
Periculoase şi rele ne sunt doar acele tristeţi
pe care le porţi printre oameni pentru a scăpa de
ele în sporovăiala generală...
Momentele noastre de tristete sunt momentele în
care s-a născut ceva nou în noi, ceva necunoscut...
Cu cât suntem, trişti fiind, mai liniştiţi, mai răbdători
şi mai deschişi, cu atât mai adânc şi nestrămutat
intră noul în noi, cu atât ni-l însuşim mai bine,
cu atât mai mult va deveni destinul nostru...
Lumea a trebuit să înţeleagă într-un sens
nou atâtea noţiuni care se referă la sensul evoluţiilor
şi al mişcării şi încet va învăţa să
descopere că ceea ce numim destin iese din
oameni, nu intră în ei din afară.
Cum s-a înşelat lumea multă vreme în ce priveşte
mişcarea soarelui, continuă să se mai înşele asupra
mişcării celor ce vin. Viitorul e fix, dragă domnule Kappus,
noi însă ne mişcăm în spaţiul nemărginit.
Şi dacă vorbim din nou despre singurătate,
devine din ce în ce mai clar că în fond nu-i ceva ce poţi alege
sau părăsi. Suntem
singuri. Poţi să te înşeli
asupra acestui lucru şi să faci ca şi cum n-ar fi aşa.
Asta-i tot.Cu cât e însă mai bine să ne dăm seama
că noi suntem totul, ba chiar să plecăm de aici!
Un fragment din carte - din care am selectat mai sus - postat azi aici
25 aprilie 2018
Frantz Woerly - Spiritul ghid. Convorbiri cu Karlfried Dürckheim
Fiinţa umană face parte din două realităţi: Realitatea
existenţială şi Realitatea esenţială, cea care
dirijează fiinţa profundă şi care reprezintă
divinul din om. Chiar şi oamenii care nu ştiu nimic despre aceasta
sunt ei înşişi înrădăcinaţi într-o Realitate
mai profundă. Este important să avem o
bază unde suntem cu adevărat „în casa noastră”.
Există în viaţă sau pe calea interioară momente periculoase,
pline de durere sau de surpriză, bulversări, morţi, catastrofe
sau momente de mare bucurie în care fiecare poate simţi pe neaşteptate
o calitate diferită şi faptul că viaţa existenţială,
adică existenţa noastră în timp şi spaţiu şi
care îl preocupă pe eul omului, nu este totul.
Astăzi, în Occident, noi suntem la punctul acesta, şi mulţi
oameni resimt aceasta în care ceva nou se apropie de noi. Ceea ce alcătuia
viaţa tradiţională dispare încet-încet şi îşi
pierde forţa. Este deci un moment în care fiecare este chemat să
reflecteze asupra a ceea ce reprezintă viaţa pentru el însuşi.
Cititi mai mult pe blogul dedicat lui KGD un fragment
consistent tradus azi aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/04/frantz-woerly-spiritul-ghid-convorbiri.html
Posibilitati de NAVIGARE
<<< Postãri mai noi ..................
Postãri mai vechi >>>
La pagina de START a site-ului aici
| |