[ Start ]
[ Argument ][Galerie FOTO] [ Noutati ] [ Alte resurse ] [ Harta site ] [Adauga la Favorite][ Linkuri ] [ Recomanda unui prieten ]

 


Dumnezeu
este
Bucurie







Argument

Galerie FOTO
Autori - depăsită
Sustin/Recomand/Pledez/Sesisez(un fel de sistematizare a viziunii propuse prin acest site)
Arhiva de noutãti 2012-2016
Arhiva de noutati 2009-2012
Arhiva de noutati 2007-2009
Aforismul zilei - la zi
Aforismul zilei - 2014-2
Aforismul zilei - 2014-1
Aforismul zilei - 2013
Aforismul zilei - 2012
Aforismul zilei - 2011
Aforismul zilei - 2010-2
Aforismul zilei - 2010-1
Aforismul zilei - 2009-1
Aforismul zilei - 2008-3
Aforismul zilei - 2008-2
Aforismul zilei - 2008-1
Aforismul zilei - 2007
DEZVOLTARE PERSONALÃ
Pagina lui K.G.Durckheim
Durckheim - blogspot
SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)
Florilegiu(2006)
Harta site - depăsită
Linkuri
Alte resurse
About/Despre/Autor site
Copyright
Aphorismes
Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)
Impresii de vacanta - Barcelona
Impresii de vacanta - Viena
Impresii de vacanta - Budapesta - Holocaust Memorial
Prezentari PowerPoint primite de la prieteni
Recomanda unui prieten
Intamplari din INOCENTIA - un pamflet

Google

SUSTIN/RECOMAND/SESIZEZ

SALVATI COPIII
http://www.salvaticopiii.ro/
60% din copiii din România mãnâncã bãtaie de la pãrinti.
http://stiri.re/educatia-facuta-cu-pumnul-statistici-halucinante-arata-ca-60-din-copiii-din-roma
nia-mananca-bataie-de-la-parinti/
Ceva ce trebuie fãcut de cunoscut în România pe toate cãile...
Bãtaia NU este ruptã din rai...
Efectele pe termen lung ale "pedagogiei negre", ale umilirii, neglijãrii, abandonãrii copiilor...

asa cum spun si psihoterapeutii Alice Miller, Susan Forward, Moussa Nabati în textele postate pe acest site.


Trauma copilului bãtut si efectele pe termen lung asupra adultului si mai departe...
Si cum poate fi oprit acest ciclu al traumei...
Cititi un articol foarte bine scris:
Otilia Mantelers - Corpul nu uitã
pe site-ul revistei DILEMA VECHE AICI


Marsul acela "pentru viatã" cred cã ar trebui sã-si extindã pledoaria... si asupra felului în care sunt tratati bebelusii si copiii. Cu deloc mai putinã combativitate...

Oare chiar este rezolvatã toatã problema numai cu aducerea pe lume a copiilor NEDORITI de pãrinti?

E de mirare
atâta sensibilitate a unora în fata avortului si în acelasi timp atâta insensibilitate si orbire a acelorasi în fata abandonãrii copiilor, a maltratãrii copiilor, a bebelusilor chiar!

Câti oare dintre aprigii combatanti ai avortului sunt în cunostintã de cauzã cu privire la soarta copiilor NEDORITI de pãrinti?
A se citi ce spune Alice Miller, de ex. în Cãderea zidului tãcerii, ed. NEMIRA.

Acele marsuri ar trebui sã se transforme în actiuni, în crearea de asezãminte (un exemplu admirabil este cel de aici http://sfantulleontie.ro/2/) pentru asigurarea unei vieti demne, luminoase pentru copiii abandonati, neglijati, exploatati, pentru cei aflati în toatã neputinta lor în "grija" unor pãrinti inconstienti, iresponsabili...

Un exemplu admirabil de oameni cãrora le pasã cu adevãrat aici:
http://copilarieregasita.webs.com/

Si mai e ceva:
Decât sã militeze împotriva contraceptiei cum am vãzut în unele locuri.
Poate cã numãrul atât de mare de avorturi nu ar fi fost atât de mare dacã nu ar fi existat atâta "militare" anti-contraceptie... dacã nu s-ar fi semãnat atâta culpabilizare injustã în privinta contraceptiei...

A SE CITI ÎN ACEST SENS CARTEA
TAINA OMULUI SI TAINA CUNUNIEI
de la Editura THEOSIS, Oradea, detalii aici:

http://www.theosis.ro/index.php/shop/detalii/13
Unii... confundã contraceptia (sau controlul asupra sarcinii) cu avortul...
Biserica condamna avortul, nu contraceptia...

Telefonul copilului: 116 111
http://www.telefonulcopilului.ro/

Ce pãtesc bebelusii când pãrintii se ceartã?
Creierele copiilor care aud vocile furioase ale pãrintilor
devin mai vulnerabile la stres si conflicte


Mai mult aici:http://www.descopera.ro/
Citeste si aici: http://www.eva.ro/sanatate/mama-si-copilul/

Nu existã copii obraznici, ci pãrinti care nu stiu sa reactioneze“:
cum îi educi pe cei mici fara sa-i pedepsesti


Citeste mai mult: http://adevarul.ro/life-style/

RECOMAND
Emisiunea
DOSARELE PSI
de la Radio România Cultural
Sâmbãta între orele 18:15-19:00

Violenta domesticã împotriva femeilor

http://violenta.decatorevista.ro/

DEZVOLTARE PERSONALÃ
Atentie la pierderea calmului, a curajului de a trãi sau a bucuriei de a trãi.
Atentie la umbrã...
Mai mult aici

Meditatia
un mod de viatã
Mai mult aici

ECO-SPIRITUALITATE
Omul este destinat sã participe la ocrotirea Creatiei si la desãvârsirea ei,
nu la jefuirea ei.
Mai mult aici

O SOCIETATE MAI ECHITABILÃ, MAI UMANÃ
- printr-o autenticã culturã spiritualã,
inclusiv dezvoltare personalã -
în care sã fie loc de bine pentru toti.

Mai mult aici

UN MOD DE VIATÃ
MAI SIMPLU
aici
si aici
MAI LENT aici
pentru a fi mai disponibili pentru Esential.

UN MOD DE VIATÃ
MAI SÃNÃTOS AICI si aici
Atentie la problemele de sãnãtate care pot fi semnale de alarmã pentru conflicte nerezolvate, pentru încremenirea vietii din noi,
pentru pierderea drumului...

Despre MOARTE fãrã fricã...
Cunoasterea este cel mai bun antidot împotriva fricii.
aici

Nicolae Steinhardt

Mii de draci mã furnicã vãzând cum este confundat crestinismul cu prostia,
cu un fel de cucernicie tâmpã si lasã,
ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decât
sã lase lumea batjocoritã de fortele rãului,

iar el sã înlesneascã fãrãdelegile
dat fiind cã e prin definitie
osândit la cecitate si paraplegie.


Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste îndemnul Domnului (...)
....

Crestinismul e o transmutatie, nu a elementelor chimice, ci a omului. Metanoia. Aceasta e MINUNEA CEA MARE (...) transformarea fãpturii.

Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

mai mult aici


Cea mai profundă suferinţă a omului este cea pe care o resimte atunci când îşi pierde ţara de origine, împărăţia supranaturală a Fiinţei lui esenţiale. Este nostalgia omului exilat, departe de adevărata sa patrie. Din angoasa lui se naşte necesitatea unei căi interioare care, printr-un „mers înainte” să-l readucă în ţară. Majoritatea oamenilor nu-şi dau seama de această suferinţă, de această necesitate şi de această şansă, mai ales dacă fac carieră în lume, dacă au o sănătate bună, dacă practică o muncă care îi interesează şi se simt la adăpost în sânul unei comunităţi unde sunt bine văzuţi. Cu toate acestea, în adâncul lor, ei nu sunt fericiţi. Toată securitatea lor exterioară nu împiedică angoasa, culpabilitatea pe care o resimt fără a avea nimic să-şi reproşeze. Ei se îndoiesc de sensul existenţei lor, în mijlocul unei vieţi aparent utile, şi se simt izolaţi deşi, în mod obiectiv, sunt înconjuraţi şi protejaţi. Ce le lipseşte? Care este cauza suferinţei lor: ei sunt despărţiţi de Fiinţa lor esenţială şi nu-şi dau seama că anxietatea lor este protestul eiNumai înrădăcinarea în Fiinţă risipeşte angoasa esenţială, dă un sens existenţei umane şi îi asigură un refugiu în mijlocul insecurităţii din lume.

Nu există nevroză care să nu dispară când Fiinţa esenţială este în libertate la locul ei. [...]

Toată suferinţa lumii exprimă, de fapt, non-manifestarea FIINŢEI în puritatea ei nealterată.

K.G. Durckheim - Despre suferintã si perceptia ei la diverse nivele ale evolutiei umane.
Citeste tot capitolul aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html


Prizonier al disperării şi al angoasei lui fiind, omul îşi refulează fără încetare fiinţa lui profundă. Din această suferinţă care zvâcneşte, inexplicabilă la început pentru conştiinţa obişnuită, se poate naşte o imensă nostalgie, nostalgia a ceva ce nu cunoaştem şi care totuşi ne locuieşte. O anume agitaţie, simţămintele de frică, de vinovăţie şi de gol lăuntric devin însoţitorii noştri obişnuiţi. Ei sunt acolo fără un motiv aparent şi nimic de pe lume nu poate remedia ceva: toate măsurile noastre de siguranţă lasă neschimbată această frică aflată în noi, nici una din bogăţiile acumulate nu acoperă acest gol ce se cască tot mai mult iar omul onest, care duce o viaţă fără reproş, continuă să resimtă o ciudată vinovăţie.
Căci este vorba, de fapt, de cu totul altceva. Deja Viktor Frankl recunoştea în aceasta „nevroza existenţială
".

(Alphonse si Rachel Goettmann - Dincolo în adâncul nostru, Editura Herald, Bucuresti 2008)

fragmente din carte (aici)


Dacă ne-am comporta astfel am trăi într-o lume fără frică.
Poate că este greu de crezut, dar viaţa oferă mult mai multe posibilităţi decât am crede
atunci când ne eliberăm de frica noastră.
Există o lume nouă în noi, şi în exteriorul nostru,
o lume fără frică care nu cere decât să fie descoperită.

din LECTIA FRICII
Elisabeth KUBLER-ROSS - LECTII DE VIATA
(citeste mai mult)


Sunt îndrăgostit de viaţă.
Sunt îndrăgostit de plinătate.
Sunt îndrăgostit de focul viu.
Sunt îndrăgostit de Dumnezeu.
Sunt îndrăgostit de sufletul meu.
Către el merg cu braţele întinse.
Pe el îl caut prin toate acestea.
Nu vreau decât să umplu această absenţă a mea, faţă de mine,
căci toate celelalte nu sunt decât consecinţe şi reflexe ale ei!
Ariane Buisset - Baricadele misterioase
(citeste mai departe)


Blaise Pascal
Oamenii cred sincer ca odihna este ceea ce cauta,
dar ei nu cauta decât tumultul.
(citeste articolul intreg)

Recomandare de carte...
...de vacanta...dar nu numai...
pentru cã e plinã de sens...
si într-o prezentare graficã splendidã...
poate fi un cadou special...

Ariane Buisset :
Ultimul tablou al lui Wang Wei


”Cine sunt eu, deci,
şi cine este lumea? Ce ne leagă?
Suntem milioane dar, în mod sigur, dacă fie chiar unul din noi îşi croieşte drum în lumină, întregul pământ este transfigurat!...”

(citeste fragmente pe site)

Toată lumea cunoaşte povestea lui Iov, dar puţini o ştiu pe cea a câinelui său. Totuşi, acest câine ar avea un cuvânt de spus despre drumul care duce la Dumnezeu. El l-a ajutat pe Iov să priceapă cel mai mare dintre toate misterele, cel al Răului.
(citeste mai departe)


Drama cea mai sfâşietoare a vieţii nu este aceea care îţi sare în ochi. Este cea care nu a fost încă detectată şi care provoacă o nelinişte atât de vagă, încât nu poate purta nici un nume. Cea căreia i-ai căzut pradă fără să ştii. Această nelinişte fundamentală te determină să spui cuvinte, să comiţi acte în definitiv, să învârteşti roata. E protejată de un consens al iubirii şi al tăcerii.

(citeste mai departe)


Selectie de poeme din volumul
Culesul roadelor

de Rabindranath Tagore

Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,
ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerşesc alinarea durerii mele,
ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăşi pe câmpul de luptă al vieţii,
ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mişel,
ce simte harul tău numai în noroc;
ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
în nenorocirea mea.
(citeste mai departe)


Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

Mirarea extraordinară de a fi chemat.
Eu ?!, am vrea, neîncrezători să spunem.
Nu ne vine a crede că s-a putut opri la o fiinţă a cărei netrebnicie o cunoaştem la perfecţie,
că s-a hotărât să poposească în aşa murdar sălaş.
Uimirii i se adaugă teama,
am vrea să fugim de răspundere (de năpastă?)
şi, ca Moise,
am fi ispitiţi să argumentăm (spre a scăpa):
cine sunt eu ca să mă alegi?
Eu nu sunt un om îndemânatic.
Alege pe un altul.
 
Asupra apropierii de Hristos,
proba care nu înşeală,
criteriul definitiv
este buna dispoziţie.
Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.

Virtuosul neîmblânzit nu ştie
şi nu poate rosti „dulce Iisuse”,
toată sfera dulcelui îi este străină,
inaccesibilă –
şi uită că
jugul Domnului este blând
şi povara lui uşoară.

(fragmente)


Anselm Grun:
Sã ne iertãm pe noi insine

Foarte frecvent auzim oamenii plângându-se că omul modern nu mai are astăzi simţul vinovăţiei şi al păcatului şi că abandonarea practicii spovedaniei merge mână în mână cu absenţa simţului păcatului. Bineînţeles că în zilele noastre omul nu mai înţelege noţiunea tradiţională a păcatului ca încălcare a poruncilor. Acestea nu mai sunt atât de evidente ca şi altădată. Psihologia ne învaţă că în spatele faţadei impecabile de creştini fideli legii, se poate ascunde multă agresivitate şi duplicitate.
(citeste articolul intreg)


Soeur Emmanuelle
De dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa căutăm în afară scăparea salvatoare din vidul lăuntric care ne strânge.
Este o conspiraţie universală împotriva liniştii, a odihnei, a interiorităţii.
Ori tocmai în singurul loc al interiorităţii, în contemplarea stelelor care nu sunt căzătoare se construieşte personalitatea.

(citeste mai mult)

Anselm Grun: Invitatie la seninatatea inimii
Unui om îi era frică de umbra corpului lui şi căpătase oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi, cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea tot mai rapidă, fără să se odihnească. Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!

(citeste articolul intreg)


Vasile Voiculescu : Confesiunea unui scriitor si medic
Îmi cereti sa va spun ceva despre credinta, macar despre credinta mea?
(fragment)

Henri Le Saux

Dumnezeu […]
în îndurarea lui,
îşi trimite mesagerii:
noaptea,
întunericul,
suferinţa,
incapacitatea,
insuccesul în ochii lumii.
El face „semn” omului
şi
aşteaptă...
(citeste mai mult)


Tu esti iubit.
Aceste trei cuvinte,
dacã vrei sã le primesti
cu adevãrat,
pot bulversa si transforma
întreaga ta viatã.

(Iubirea fãrã margini - Un monah al Bisericii de Rãsãrit)
(citeste mai mult)


S.S. Shenuda al III-lea, patriarh al crestinilor copti din Egipt despre:
seninatate,
cum sã ne comportãm cu oamenii,
credinciosia in lucrurile mãrunte,
gandire teoretica si viata practica,
cum sa rezolvam problemele,
ambitie,
incapatanare,
momentul potrivit


"Dacă ne pierdem pacea interioară,
toate ne vor părea perturbate,
iar ceea ce este simplu
ne va părea complicat.
Această complexitate nu vine din exterior,
ci din interior.
*
- Daca sunteti credinciosi în
iubirea pentru cei de aproape,
Dumnezeu va va acorda iubirea vrajmasilor.
El va va da harul
de a va iubi vrajmasii…

(citeste articolul intreg)


Ultimele noutãti si recomandãri

MEDITATIA ZILEI


6 decembrie 2016

Acum citesc o altã carte foarte interesantã, profundã, bine documentatã,
bogat ilustratã cu exemple din viatã, din vise si din basme
despre Umbrã, despre
confruntarea cu Umbra si integrarea ei.
Constientizarea Umbrei este un pas esential spre individuare, spre realizarea totalitãtii pshice
.
Cartea se numeste Diavolul, în viziuni, povesti si vise de Lavinia Bârlogeanu,
Editura NEMIRA, 2014, colectia Philemon.

Ce împiedicã relatia cu Umbra? În primul rând, idealizarea oamenilor, acoperirea însusirilor mai putin frumoase si respectabile atât pentru ochii altora, cât si în fata propriei persoane. orbirea este cea care fabricã idealizarea. Dar, cu cât un om este mai aproape de ideal, cu atât Umbra lui e mai consistentã si mai tenebroasã. Prin urmare fiti suspiciosi în fata celor mai perfecti dintre dumneavoastrã
. Fiti suspiciosi în fata propriei tendinte spre perfectiune, deoarece trãdeazã un raport prost cu Umbra si aceastã stare de lucruri nu este nici pe departe atât de inofensivã precum am putea sã credem, pentru cã ne afecteazã pe toti. Cine nu este constient de Umbrã o proiecteazã, o lasã slobodã prin lume si ea se agatã de spatele cui nici nu gândim. Asa ajungem sã responsabilizãm pe cineva pentru propriile noastre fãrãdelegi, pentru pãcate care sunt ale noastre de fapt, pentru trãsãturi ce ne definesc pe noi însine, dar nu suntem dispusi sã recunoastem sau suntem prea orbi ca sã vedem.

Diavolul, în viziuni, povesti si vise de Lavinia Bârlogeanu,
pag. 60, Editura NEMIRA
Prologul cãrtii poate fi citit pe site-ul destinat colectiei Philemon aici:
http://philemon.ro/diavolul-in-viziuni-povesti-si-vise-lavinia-barlogeanu/

5 decembrie 2016

Problema Puer Aeternus
de Marie-Louise von Franz

A trăi în ignoranţă este un act masculin şi feminin deopotrivă, a nu înţelege „de ce” şi „cum” se poate realiza evoluţia psihică şi transmutarea spre o altă amenajare a vieţii interioare e un fenomen masculin şi feminin deopotrivă. Neconştientizat, arhetipul eternului copil devine un demon al distrugerii celor mai înalte calităţi sufleteşti şi, în cele din urmă, al morţii, pentru că orice ego are ca scop final moartea protagonistului arhetipal, dar propria lui supravieţuire. În deplin acord cu mentorul său, Carl Gustav Jung, Marie-Louise von Franz spune limpede că avem o soluţie, există căi de a ieşi din această regretabilă realitate, dar e necesar efortul transformării, e inconturnabilă strădania smulgerii din posesia puterilor arhetipale negative, e stringentă evoluţia psihică, accesul la o realitate umană mai înaltă, trăirea vieţii într-un alt registru axiologic, includerea vieţii într-o perspectivă mai amplă, care include şi viaţa de după moarte.

Din studiul introductiv care prefaţează cartea Problema Puer Aeternus de Marie-Louise von Franz,
din colecţia Philemon de la Editura NEMIRA, 2016,
studiu intitulat Puer aeternus – de la idealizare la demascare şi scris de Lavinia Bârlogeanu, coordonatoarea colecţiei.
Toatã colectia PHILEMON este bine prefatata, un lucru foarte util pentru cititor.


30 noiembrie 2016

Trebuie să aducem Sinele noastre adevărate în lume…
Golul psihic apărut când înlăturăm sufletul din lume
duce la o lăcomie nesfârşită,
căci,
dacă lumea nu mai e cuprinsă cu sufletul,
atunci apare un mare gol, care trebuie umplut.

Robert Sardello – Facing the World with Soul
(citat de Robert Moss în cartea sa Visul activ la pag. 231)


29 noiembrie 2016

Fiecare om are propria lui vocaţie. Talentul reprezintă chemarea. Există o direcţie în care totul se deschide pentru om. El are aptitudini care îl invită, pe tăcute, să ceară zeciuială unor eforturi nesfârşite. Este ca o corabie pe un râu; întâlneşte obstacole în toate părţile, mai puţin în una; pe partea aceea toate obstacolele sunt îndepărtate, iar el pluteşte senin pe un braţ de râu, spre o mare infinită.
Acest talent şi această chemare depind de modul în care se organizează, de modul în care sufletul obişnuit se încarnează în el. El înclină să facă ceva ce pare uşor şi folositor, când îl faci, dar pe care nimeni altcineva nu-l poate face. El nu are niciun rival. Căci cu cât ţine cont de puterile proprii mai mult, cu atât munca lui va fi mai diferită de munca oricui altcuiva. Ambiţia lui este exact proporţionată cu puterile lui. Înălţimea vârfului e dată de lărgimea bazei. Fiecare om simte chemarea puterii de a face ceva unic şi niciun om nu simte o altă chemare.


Ralph Waldo Emerson – Spiritual Laws
(citat de Robert Moss în cartea sa Visul activ la pag. 225)


Aforismul zilei se arhiveazã AICI

Noutãti


27 noiembrie 2016

A trãi si a descoperi povestea esentialã de viatã
un capitol din cartea
Robert Moss - Visul activ, Editura NEMIRA

Trăim prin povesti.
Primii si cei mai buni învăţători din viaţa noastră si din evoluţia omenirii ne educă si ne inspiră spunându-ne poveşti. Povestea e drumul cel mai scurt către sensul lucrurilor, precum si modul nostru cel mai uşor de a ne aminti şi de a purta cu noi sensul pe care îl descoperim. O poveste bună trăieşte înăuntrul şi în afara timpului si ne oferă indicii despre o lume a adevărului de dincolo de lumea faptelor.

Conştient sau inconştient, poveştile ne conduc vieţile. Dacă nu suntem conştienţi că trăim o poveste, probabil că am rămas blocaţi într-una limitată si presantă, o poveste pe care definiţiile si aşteptările altora o leagă strâns în jurul nostru. Atunci când căutăm să ajungem la o poveste esenţială de viaţă, intrăm în contact cu surse imense de vindecare, creativitate si curaj.

Un fragment din carte poate fi citit aici


24 noiembrie 2016

Un autor si o carte, pe care tocmai o citesc,
despre Povestea mai Mare, din care facem cu totii parte,
în termeni de Sine si ego:

Edward F. Edinger -
Ego si arhetip.
Individuarea si functia religioasã a psihicului

din aceeasi colectie, PHILEMON, a Editurii NEMIRA

Sinele este centrul ordonator si unificator al întregului psihic (conştient şi inconştient), exact aşa cum ego-ul este centrul personalităţii conştiente. Sau, cu alte cuvinte, ego-ul reprezintă sediul identităţii subiective, în timp ce Sinele este sediul identităţii obiective. Astfel, Sinele este autoritatea psihică supremă şi subordonează ego-ul.
...
Din moment ce există două centre autonome ale fiinţei psihice, relaţia dintre acestea devine vitală. Relaţia ego-ului cu Sinele este una foarte problematică şi corespunde aproape în totalitate cu cea dintre om şi Creatorul său, aşa cum este descrisă în miturile religioase.


Edward F. Edinger - Ego si arhetip. Individuarea si functia religioasã a psihicului

Un fragment din carte poate fi citit aici





20 noiembrie 2016

Recomandare de carte foarte bunã, de o valoare rarã:


JUNG îndrãgostit de suflet de Lavinia Bârlogeanu,
de la Editura NEMIRA.

O lecturã care vã va îmbogãti cu sigurantã.

Am postat deja câteva pagini din carte aici

O foarte bunã prezentare a parcursului lui C.G. Jung,
a cãrui viatã a fost, dupã cum el însusi spunea, "istoria realizãrii de sine a inconstientului".

O recenzie la carte, fãcutã de Bogdan Mihai Mandache, în revista CONVORBIRI LITERARE,
poate fi cititã pe site-ul destinat colectiei PHILEMON de la Editura NEMIRA aici:
http://philemon.ro/bogdan-mihai-mandache-intilnirea-cu-jung/

Eu am achizitionat cartea de pe ELEFANT la un pret foarte bun, invers proportional cu valoarea cãrtii.


"Fascinaţia Sufletului exercită o putere enormă în zilele noastre, de aceea mi se pare important să-l aduc pe Jung în atenţia cititorului obişnuit. Jung înţelege foarte bine faptul că această fascinaţie nu este o manifestare maladivă aşa cum mai cred unii, obişnuiţi să caute marile soluţii pentru existenţa lor în exterior. Se pare că omul zilelor noastre a intrat într-o perioadă nouă în ceea ce priveşte conştiinţa şi starea lui spirituală, iar acest lucru poate fi remarcat dacă luăm în consideraţie nevoia lui de a privi tot mai intens la ceea ce se zbate sã iasă la lumină de sub linia de orizont a conştiinţei, din acel fond adânc al fiinţei de unde a ieşit la iveală - pentru Jung - gnosticul Philemon, arhetipul omului liber care oferă un model esenţial pentru omul de astăzi: al propriei sale libertăţi."

17 noiembrie 2016

O carte de inspiratie... jungianã foarte bine scrisã, interesant construitã:
ARRHETONUL
de Lavinia Bârlogeanu, Editura NEMIRA, 2012

O invit pe Ralona să ia loc pe scaun, în dreapta mea. Înţelege imediat că adunarea este alcătuită din oameni cărora le este insuportabilă singurătatea şi care sunt repudiaţi şi blamaţi de colegii lor din universitate, din cauză că ei ştiu lucruri pe care cei mai mulţi nu le ştiu.
- Îţi aminteşti, o întreb eu, aplecându-mă uşor  spre ea, ai vrut să pleci din universitate când ţi-ai propus să fii tu însăţi. Şi noi am făcut-o, toţi cei de aici.
Ralona priveşte cu atenţie în jur şi îi dau răgazul să se familiarizeze cu ceea ce se întâmplă în acea adunare, timp în care eu continui să-mi expun ideile în faţa participanţilor:
- Majoritatea colegilor noştri, indiferent din ce departament fac parte, trăiesc într-o altă lume decât noi, nu poţi vorbi cu nimeni despre spiritul etern, nu găseşti nicăieri puncte de contact, mai mult chiar, suntem priviţi cu uimire, suspiciune, teamă, revoltă.
(…)
- … Ei nu sunt capabili să scrie cărţi mari, cum scriaţi dumneavoastră, maestre – îmi spunea o doamnă, care încearcă să-mi continue munca şi mă priveşte cu admiraţie – astăzi este tot mai greu, dacă nu imposibil să faci aşa ceva, astăzi domneşte religia facilului. Ni se interzice dreptul de a scrie cărţi serioase, suntem obligaţi să producem articolaşe cu un număr limitat de pagini în care să atingem probleme punctuale. Ce înseamnă, domnilor, probleme punctuale? Hai să spunem adevărul: nimicuri. Universitatea vrea NIMICURI.

Un mic fragment dintr-o carte pe care tocmai am citit-o zilele acestea, o carte totală,
demnă de admiraţie pentru backgroundul care a conceput-o, demnă de… Jung, personajul principal al cărţii,
Arrhetonul
de Lavinia Bârlogeanu, Editura NEMIRA, 2012
Am cumpărat-o de pe ELEFANT la un preţ bun.
Preţul este invers proporţional cu valoarea cărţii. La toatã colectia de la NEMIRA.
Trebuie spus cã si lectura ei necesită un anumit background din partea cititorului.

12 noiembrie 2016

Semnalez o colectie de carte de psihologie jungianã la Editura NEMIRA:
colectia PHILEMON,
coordonatã de Prof. univ. Lavinia Bârlogeanu
.

Detalii de vãzut aici: http://philemon.ro/
Inclusiv cele douã lansãri de carte de la Târgul Gaudeamus 2016 de sãptãmâna viitoare.

Profesionalism, seriozitate, pasiune, profunzime, cunoastere ...
Cu un cuvânt: competentã în materie.
Si curaj de a spune lucrurilor pe nume.

Iatã în sfârsit si la noi în România spiritualitate autenticã,
orientatã pe întregirea personalitãtii cu pãrtile lipsã,
tintind spre maturitatea umanã, cum spune K.G. Durckheim.
Si practicieni pregãtiti si vorbind din propria experientã de viatã.

Mai jos un fragment relevant dintr-un interviu cu Lavinia Bârlogeanu intitulat:
„Nu exista vise stupide, exista oameni care nu le pot întelege“.

Calea lui Jung poate fi urmata si de altii?

Da, este urmata si de altii, de catre cei care au nevoie si de altceva decît de o adaptare la viata sociala. În general, oamenii care vor sa se pregateasca ei însisi, printr-o munca interioara, pentru lucruri esentiale, includ aici si moartea, acei oameni carora nu le mai ajunge sau nu li se mai pare destul de ofertanta Biserica pentru ceea ce au de facut în privinta evolutiei lor spirituale, cei care nu mai vor sa-si lase sufletul în grija pastratorilor de suflete. Cea mai mare criza a lumii de astazi este criza spirituala. Degeaba te duci la biserica si lasi totul în seama preotului. Nimeni din exteriorul nostru nu poate face munca pe care ar trebui s-o faca fiecare cu sine. Tipul de interdictie si restrictiile bisericii, toata filozofia binelui si a raului pe care o propovaduieste sînt profund neadaptate realitatii umane. Jung spunea: prefer sa fiu întreg decît sa fiu bun. Nu trebuie sa ne mistificam, e nevoie sa ne aratam asa cum sîntem. Esenta umana presupune si acceptarea Raului, a Umbrei.

Interviul poate fi citit integral aici:
http://philemon.ro/

9 noiembrie 2016

CALEA ESTE TINTA

Un interviu cu Karlfried Graf Durckheim, la aproape 90 de ani, luat de psihanalistul Pierre Willequet

Graf Dürckheim, prin toată opera Dvs, prin dialoguri şi conferinţe, ne sugeraţi o ascultare, o mare prezenţă faţă de sine. Aţi putea să ne precizaţi ce este această prezenţă faţă de sine?


Pentru a răspunde la această întrebare este necesară distincţia dintre „eul existenţial” şi „Sinele sau fiinţa esenţială”. Când vorbesc despre prezenţa faţă de sine, vorbesc despre contactul pe care-l avem cu profunzimea noastră, cu fiinţa care SUNTEM. Există fiinţa pe care o AVEM, este cea care vrea să fie în formă bună, într-o sănătate bună, să se protejeze de dificultăţi… este fiinţa existenţială. Şi apoi există cu totul altceva, este prezenţa Divinului din om şi când vorbesc despre Divinul din om vorbesc despre ceva foarte natural, adică profunzimea, conştiinţa interioară care se revelează într-o experienţă mistică. Fiecare persoană care se află pe Cale a avut cele puţin o dată o experienţă de acest ordin, urmare căreia aude o mică voce care îi spune „acea trăire nu a existat numai pentru ca tu să-i păstrezi o frumoasă amintire… porneşte la Drum, pune un exerciţiu pe mijlocul Drumului şi încearcă să devii cel care, în viaţa de toate zilele, în existenţă, este o mărturie a Supranaturalului(l’Au-delŕ). În măsura în care devii aceasta, tu eşti o persoană, adică o fiinţă prin care „răsună”, ca să spunem aşa, Divinul care suntem în profunzimea noastră.”
...
...
Cuvântul „Cale” se aude din ce în ce mai des; care este sensul lui pentru Dvs?

Calea exprimă o atitudine a omului în care el nu se opreşte niciodată din travaliul pe care îl are de făcut asupra sa. O atitudine în care el nu se lasă dirijat unilateral de fiinţa sa existenţială care vrea să poată să facă, să ştie, să poată multe lucruri, să câştige bani, să se lupte pentru o poziţie bună în societate, ci începe să-şi asculte Fiinţa sa esenţială care, prin experienţa mistică, ne pune exact pe Cale, manifestând în lume originea noastră divină.

A deveni martor al Divinului în lume, prin calitatea pe care o încarnăm? Prin forma care suntem?

În tot ceea ce este, în tot ceea ce facem. Este vorba de a exprima Divinul care nu este o idee, ci o experienţă pe care am trăit-o noi înşine, o experienţă care ne revelă pe noi nouă înşine, o experienţă care este numită mistică. Adesea aud spunându-se „aceasta nu este DECÂT mistică”, ca şi cum ar fi vorba despre ceva care nu ar avea realitate. Dimpotrivă! Noi trăim aceste experienţe în realitatea noastră profundă şi tocmai conţinutul acestei realităţi profunde trebuie să-l exprime bărbatul, femeia în viaţa sa şi martorul Divinului în viaţă este o persoană. În acest sens putem spune că Isus a fost prima persoană pentru că toată viaţa sa nu a fost decât o unică mărturie a Tatălui. Martorul Divinului în existenţă este o persoană. Actualmente, există mulţi oameni, şi foarte puţine persoane.

Pentru persoana care se angajează pe Cale, care sunt criteriile unei autentice căutări spirituale, cum ştim ce drum să apucăm?

Criteriul este înainte de toate sacrificiul pe care suntem capabili să-l facem din intenţiile si dorinţele" micului eu" . Omul, în „micul său eu”, poate fi un excelent tată de familie, un soţ fidel, un bun patriot, un om dotat cu un remarcabil simţ etic, fără să fi fost vreodată atins de Supranatural. În schimb, puteţi întâlni de exemplu un artist care, din punct de vedere moral, poate da multora motive de critici şi totuşi să aibă o profundă relaţie cu Supranaturalul şi care este cu adevărat, în munca sa de artist, reprezentant al Fiinţei esenţiale. De cum un om este cuprins de calitatea esenţială a vieţii, el a început deja Calea.

Cititi întreg interviul tradus AZI în româneste pe blogul lui KGD aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro


7 noiembrie 2016

A medita? Moment de oprire!

Repede! Mai repede! Măriţi ritmul!

Cuvântul „oprire” este astăzi, în lumea întreprinderilor, înţeles ca o ofensă adusă injoncţiunii : a fi performant.

În acelaşi timp, citesc că meditaţia este propusă responsabililor cu managementul diverselor sectoare de întreprindere „pentru ca ei să-şi poată „asuma” stresul cu care sunt confruntaţi zilnic..!.” Găsesc această propunere dăunătoare şi periculoasă.
De fapt, a medita în scopul de a putea menţine,
în numele unor interese existenţiale şi materiale,
un ritm de muncă absurd şi abrutizant  -
fără a mai resimţi simptomele care au drept cauză această manieră de a acţiona –
este periculos pentru sănătate.

Jacques Castermane - Newsletterul din noiembrie 2016

Citii integral pe blogul lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2016/11/a-medita-moment-de-oprire-jacques.html

15 octombrie 2016

O carte pe care tocmai o citesc...
si nu pot decât sã o recomand...
despre C.S.Lewis si lumea lui imaginativã...
O continuã cãutare a EXPRESIEI MAXIMALE pentru a reda Marea Poveste...

In viziunea lui Lewis, povestea Narniei are capacitatea de a vrăji din nou o lume dezvrăjită. Ne ajută să ne imaginăm propria lume într-un mod inedit, Aceasta nu este o formă de escapism, ci un mod de a discerne niveluri de sens şi valori mai profunde în lucrurile pe care deja le ştim. Aşa cum arată Lewis, cititorul unor astfel poveşti pentru copii nu „dispreţuieşte pădurile adevărate" doar fiindcă „a citit despre păduri fermecate"; dimpotrivă, noul mod de a vedea lucrurile „face ca toate pădurile reale să fie puţin fermecate".
...

Nu putem înţelege fascinaţia pentru Narnia fără să înţelegem felul în care, în general, povestirile schimbă modul în care înţelegem realitatea şi locul nostru în această realitate. Cronicile din Narnia rezonează puternic cu o profundă intuiţie umană că povestea noastră personală se înscrie într-o naraţiune mult mai cuprin­zătoare, care, odată înţeleasă, ne ajută să ne vedem situaţia într-un mod nou şi mai semnificativ. Ni se ridică un văl de pe faţă, ni se deschide o poartă, cortina este dată la o parte - ni se dă voie să pătrundem într-o lume nouă. Vedem cum povestea noastră se integrează într-o poveste mult mai amplă, fapt care ne ajută să înţelegem în ce fel ne înscriem în această ordine mai cuprinzătoare şi rolul pe care noi înşine îl putem juca.
La fel ca Tolkien, Lewis cunoştea bine puterea imaginativă a „miturilor" - povestiri care încearcă să răspundă la întrebările: cine suntem, unde ne aflăm, de ce s-a stricat mersul lumii şi ce se poate face în acest sens. Tolkien a folosit mi­tul pentru a-şi impregna Stăpânul inelelor cu o stranie „neasemănare", cu un aer de mister şi vrajă, care face aluzie la o realitate dincolo de ceea ce raţiunea umană poate cuprinde. Lewis a observat că binele şi răul, pericolul, suferinţa şi bucuria se văd mult mai limpede când sunt „cufundate într-o poveste". Prin „realismul [lor] evocator", povestirile asigură un mod de a pătrunde structura de adâncime a lumii noastre, atât la nivel imaginativ, cât şi raţional.

Alister McGrath - C.S. Lewis. O viatã, Editura Newordpress, Arad, 2015,
trad. Natan Mladin

Câteva fragmente din carte, postate astãzi, pot fi citite aici

8 octombrie 2016

Am postat NOTA TRADUCÃTORULUI la cartea recent apãrutã,
K.G. Durckheim - Strãpungerea spre fiintã. Etapele maturitãtii umane
AICI


26 septembrie 2016


A apãrut cartea lui K.G.Durckheim
Strãpungerea spre fiintã.
Etapele maturitãtii umane
.




Detalii pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/etapele-maturitatii-detail


Unii se vor intreba daca maturitatea nu este un privilegiu rezervat senectutii.
Maturitatea nu este nici expresia unei predispozitii fericite, nici fructul natural al senectutii, ci rezultatul unui travaliu pe care omul il indreapta asupra sa.

Care este prima conditie in vederea dobandirii maturitatii? A recunoaste cu toata onestitatea ca ea ne lipseste. Trebuie sa luam limpede cunostinta de rezistentele noastre indreptate impotriva cresterii noastre interioare. Numai atunci vom avea acces la surse. Adversarul, necesar totusi, este Eul care separa si divizeaza; iar sursa este fiinta noastra esentiala, obturata insa de Eu. A asculta vocea ei, a o intercepta nu doar in orele linistite, ci de-a lungul cotidianului dificil, chiar si in mijlocul muncii mecanizate, aceasta este munca noastra de prima necesitate.

Fara aceasta dezvoltarea a sufletescului esential uman, omul ramane, oricare ar fi gradul de dezvoltare a aptitudinilor sale practice sau profesionale, doar jumatate de om, si aceasta inseamna imatur.

Majoritatea nu stiu ca aceasta lipsa de maturitate este extraordinar de raspandita in societate si ca ea este cauza multor esecuri atat pe plan personal, cat si pe plan familial (cresterea copiilor) si, deloc mai putin, pe plan social: lipsa de maturitate a barbatilor si a femeilor care ocupa posturi de prim-plan este cauza unei multitudini de ravagii in viata celor care sunt incredintati responsabilitatii lor.


Karlfried Graf Dürckheim

27 septembrie 2016

Imagini din BARCELONA AICI





Pavilioanele Guell_Gaudi din Barcelona


18 septembrie 2016


Daniel Pennac
Necazuri cu şcoala… recomandare de lectură…


AICI

13 septembrie 2016



Poze cu diverse posturi de meditatie.
Pozitii corecte si incorecte
de meditatie.
AICI:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro


10 septembrie 2016

Terapeutica pragmatică şi terapeutica iniţiatică

Există, pe de o parte, terapeutica pragmatică, care până în prezent a predominat fără a fi pusă în discuţie, şi, pe de altă parte, terapeutica iniţiatică care este în curs de dezvoltare. Adjectivul iniţiatic vine de la latinul initiare care vrea să spună: a deschide poarta care duce la ceea ce este secret. Ceea ce este secret este omul însuşi în esenţa sa, în fiinţa sa esenţială. Prin fiinţă esenţială înţelegem modul particular în care FIINŢA, componentă supranaturală a omului, este prezentă în fiecare individ şi ar vrea să se manifeste în lume în el şi prin el. A ajunge la manifestarea acestei prezenţe este dorinţa profundă, speranţa şi datoria fundamentală a omului. De îndeplinirea acestei datorii depinde în cele din urmă fericirea veritabilă şi vindecarea veritabilă.
Terapeutica pragmatică se preocupă în definitiv de „a şti să faci” – a şti să acţionezi, să te lupţi, să înţelegi, să dai formă, să lucrezi, să te adaptezi, să iubeşti etc. – pe scurt, de capacitate şi de eficacitate. Terapeutica iniţiatică se adresează omului considerat independent de capacităţile lui de randament şi de eficacitate în lume, omului dornic să realizeze împlinirea fiinţei lui; ea vizează transparenţa şi maturitatea.

Cele două forme de suferinţă corespund celor două datorii fundamentale ale omului. Una constă în a înfrunta lumea într-un mod care este just, a se adapta acolo şi a şti să se impună în ea, a o stăpâni şi a o modela ca pe un obiect şi ca pe o comunitate. Cealaltă datorie ne cere să urmăm calea interioară care duce la fiinţa noastră esenţială şi să ne maturizăm lăuntric înaintând pe calea iniţiatică a sufletului pentru a ne realiza adevăratul sine. Numai cu condiţia de a fi conştienţi de aceste două datorii cât şi de tot ceea ce presupun ele şi de a îndeplini exigenţele implicate de una sau de alta poate omul să fie un om întreg.


...toate suferinţele condiţionate de lume dispar atunci când se naşte interioritatea necondiţionată...

K.G. Durckheim - Exercitii initiatice asupra corpului

Cititi întreg capitolul tradus aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

1 septembrie 2016

Exercitii initiatice asupra corpului...

Nu stiu dacã existã cineva care sã nu fie vizat /interesat de aceastã "poveste" pragmaticã si totusi "miraculoasã"...

Omul care este „acolo” la modul just este deschis lumii fără a se fi predat ei; este recules în sine, fără a fi închis faţă de lume. Este decontractat fără riscul de a fi dizolvat şi are tonusul dezirabil fără a fi contractat. Modul just de a fi „acolo” depinde totdeauna de instalarea persoanei în centrul său, adică în centrul de greutate adecvat. Când acesta din urmă este plasat prea sus, experienţa arată că omul îşi afirmă eul fără să aibă cu adevărat încredere în sine, ceea ce provoacă o stare de tensiune. Această stare este întotdeauna expresia unei predominanţe a eului care dăunează totalităţii fiinţei şi realizării de sine şi care poate să traducă fie o lipsă de încredere în viaţă, fie anxietatea, fie o stare de alertă permanentă sau, mai mult, o iluzorie suficienţă. Toate acestea sunt legate de o lipsă de stabilitate a persoanei, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic şi intelectual. În plus, orice atitudine tensionată cu deplasarea centrului de greutate în sus ameninţă necontenit să basculeze în starea opusă, adică să cadă în disoluţie, moliciune, vlăguire.
Atitudinea justă, ca şi atitudinea falsă, se reflectă în maniera justă sau în maniera falsă de a sta în picioare, aşezaţi sau de a merge.


a. Statul în picioare tensionat.

Centrul de greutate este plasat prea sus (un pic exagerat).


b. Statul în picioare corect.
Omul îşi menţine centrul de greutate la locul potrivit, el posedă baza sigură care îl leagă, ca printr-o rădăcină, în mod ferm de pământ, îl tratează şi îl lasă să se dezvolte şi să „fie acolo” în mod natural. Într-o asemenea poziţie, ele este în măsură să înfrunte toate furtunile fără să-şi piardă curajul. Cel care posedă Hara nu se clatină atunci când i se aplică o lovitură în spate. Fără Hara el s-ar prăbuşi. Datorită Harei, el este decontractat, deschis lumii şi fără afectare. El poate să aibă atitudinea care corespunde exact naturii sale profunde.


K.G. Durckheim - Exercitii initiatice în psihoterapie

Iatã încã o carte care ar trebui tradusã în româneste!
De mare folos ar fi pentru multi.

Toatã povestea - încã în lucru - o puteti citi pe blogul lui KGD aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

29 august 2016


Hermann Hesse - Siddhartha

Câteva mici fragamente aici

28 august 2016

Noul program al sesiunilor de la Centre Bethanie, Gorze, France aici:
http://www.centre-bethanie.org/compression/bethanie_programme.pdf

27 august 2016

Marguerite Yourcenar - CU OCHII DESCHSI, Editura Curtea veche

Sã fii printre sfinti când Dumnezeu a murit
*
... Nu am deloc impresia că Fiinţa Eternă a murit, în orice fel am alege să numim nenumitul...

Ceea ce moare sunt formele, totdeauna limitate, pe care omul i le dă lui Dumnezeu.
 
*
M-am gândit deseori cum ar putea fi educatia copilului.
*

AICI


23 august 2016

O carte care chiar meritã cititã:

Anita Moorjani - Am murit si m-am descoperit pe mine însãmi.
Cãlãtoria mea de la cancer la vindecarea profundã, trecând printr-o experientã în apropierea mortii.

În cartea de fatã Anita povesteste tot ce a învãtat în timpul experientei sale în apropierea mortii despre boalã, vindecare, teamã, iubirea de sine si mãretia sublimã care reprezintã esenta fiecãrui om.

La finalul cãrtii este o serie de întrebãri primite de autoare de la cititori si rãspunsurile ei.
Iatã una dintre ele:
Î : Am auzit multi oameni vorbind despre importanta iertãrii.
În timpul experientei tale în apropierea mortii ai constatat cã trebuie sã ierti foarte mult?


R: În lumea de dincolo starea de claritate este atât de acutã încât iertarea capãtã un cu totul alt înteles. Cu aceastã ocazie, am înteles cã singura persoanã pe care nu o iertasem cu adevãrat pe Pãmânt am fost eu însãmi, nu ceilalti oameni. Pe de altã parte, nu am simtit nicio judecatã negativã pentru asa-zisele mele greseli, ci doar o întelegere deplinã referitoare la actiunile mele.

O experientã din care veti afla multe lucruri interesante,
unele neasteptate sau altfel decât cele din povestile pe care ni le spunem de generatii.

Despre fiinta noastrã interioarã care se sufocã în noi de atâta adaptare la asteptarile celor din jur uneori.
Despre unicul necesar: a fi noi însine, cei adevãrati...

Detalii carte pe site-ul editurii Adevãr Divin aici:
http://www.divin.ro




15 august 2016

Un fragment din cartea lui Vasili Kandisnky
Despre Spiritual în artã, si în arta picturii în special

Triunghiul spiritual al umanitãtii
O imagine elocventã despre cum se petrece înaintarea cãrutei umanitãtii recalcitrante...
AICI

1 august 2016

In memoriam
Regina Ana a României
1923-2016

"Viata poate fi frumoasã..."


"Nu suntem o familie în care se plânge.
Ar fi prea putin...
"




În emisiunea Eugeniei Vodã Profesionistii de aici :

https://www.youtube.com/watch?v=nwMQnFUwXQc


2 august 2016

"Fiecare om este propriul sãu salvator.
Salvarea este numai prin efortul personal."

o spune explicit atât R.H. Benson de dincolo

cât si si K.G. Durckheim prin toatã opera sa.


La urma urmei revelatiile de dincolo ale lui R.H. Benson (de AICI)
nu fac decât sã confirme justetea
viziunii lui Durckheim despre om, viatã, Dumnezeu.
Si sã infirme o multime de fictiuni religioase inventate de om care nu fac decât sã-l îndepãrteze de realitatea sa.
Fictiuni care erau poate necesare atât timp cât nivelul de autocunoastere al omului nu era cel de azi,
când vedem bine cum ni se formeazã (si mai ales deformeazã) imaginea de sine, despre viatã, despre Dumnezeu.

Dacã în lumea de dincolo LEGILE NATURALE sunt suverane,
atunci nici aici, în lumea fizicã, nu poate fi altfel.
Si, în consecintã, asteptãm mai putine "miracole" gratuite de sus, de la sfinti, "prin credintã" etc
si acordãm mai multã atentie la ceea ce suntem, la ceea ce trebuie sã devenim.

Putem intra încã de aici în Realitatea lumii de dincolo - spune K.G. Durckheim.
Ne putem ancora în aceastã Realitate, mai exact. Acesta este maximul care se poate face în lumea aceasta.
Calea pe care o propune Durckheim este cea a constientizãrii si a sporirii ei.
R.H. Benson subliniazã acelasi punct de cotiturã de unde poate începe evolutia spiritualã a cuiva:
constientizarea realitãtii de fond, adevãrul de dincolo de fatadã.

Omul este sortit evolutiei spirituale.
Dumnezeu vrea ca omul sã reuseascã.
Omului îi revine sã-si clarifice ceata care îi întunecã aceastã imagine despre Dumnezeu.


31 iulie 2016

ultima adaugare: orele 20:00...

Alte secvente din lumea de dincolo

Pentru început ne putem da seama de "justetea" imaginii noastre despre cei ajunsi la "odihna vesnicã"...

Proiect pentru viitoarea mea activitate

Trebuie să amintesc că eu nu ceream pur şi simplu să revin la nivelul lumii fizice pentru a-i arăta că încă trăiesc!  Eu doream să desfac un lucru pe care mi-ar fi plăcut să nu-l fi făcut niciodată. Şi îmi dădeam seama că această sarcină nu putea fi îndeplinită într-o clipă. Nu puteam niciodată să şterg această carte, dar puteam să-mi liniştesc spiritul arătând adevărul, aşa cum îl cunoşteam acum, lumii de pe pământ.

R.H. Benson - Viata în lumea invizibilã

AICI



29 iulie 2016

Despre distractiile din lumea spiritualã...

...spre deosebire de lumea fizică,
piesele noastre de teatru oferă o soluţie cu adevărat fericită la fiecare problemă –
soluţie pe care pământul este prea orb ca s-o adopte.

AICI





28 iulie 2016

Alte impresii din lumea de dincolo...

Cum altfel am afla mai clar cum sã trãim, în ce directie sã ne îndreptãm în viatã, care este tinta de atins?...

Nu stiu dacã ati observat cum viziunea lui K.G. Durckheim despre om se potriveste perfect
cu cerul descris de cei care relateazã din lumea de dincolo:
scopul vietii este dezvoltarea personalã;
efortul uman se impune în acest sens;
fãrã acest efort personal si constient nimic nu se întâmplã,
nici o realizare a propriei persoane.
Jargonul religios de un fel sau altul nu duce la nici o realizare realã.
Este mai mult o escamotare a realitãtii pe care nu o privim direct în fatã.


Dumnezeu nu este mai aproape de noi în lumea spirituală
decât este de voi în lumea terestră.

Dar noi suntem mai apropiaţi de El
pentru că, printre alte lucruri,
vedem mai limpede Mâna Divină în această lume
şi expresia Spiritului Său.


R.H. Benson... de dincolo... în capitolul O vizitã...
Putem deduce cine este înaltul personaj care este vizitatorul...
AICI


27 iulie 2016

Vesti bune, multasteptate, de la Editura HERALD:
Se apropie publicarea cãrtii
Strãpungerea spre Fiintã.
Etapele maturitãtii umane

de K.G. Durckheim


24 iulie 2016
Un moment festiv din lumea de dincolo...
traducerea unui capitol din R.H. Benson, O vizitã,
din volumul Viata în lumea nevãzutã...
din care se va vedea de ce spun eu cã CERUL NU ESTE RELIGIOS...
desi este fundamental profund religios...

Am spus deja că aici, în lumea spirituală, există comunităţi care aparţin aceloraşi religii. Ne-am putea gândi aşadar că nici lumea spirituală nu stă mai bine în acest sens decât lumea fizică. Dar când lumea de pe pământ va fi cu adevărat iluminată, aceste comunităţi de aici vor dispărea. Orbirea şi stupiditatea lumii terestre sunt cauza existenţei lor aici. Acestor religii li se acordă toleranţă; şi ele ar trebui, de asemenea, să se exerseze în toleranţă, altfel ele vor fi măturate de aici. Ele nu trebuie să încerce niciodată să influenţeze ori să forţeze un suflet să creadă în doctrinele lor eronate. Ele trebuie să se ocupe de ceea ce le priveşte pe ele însele; membrii lor sunt pe deplin şi absolut liberi să practice religia lor în mediul lor. Adevărul îi aşteaptă pe pragul bisericilor lor, în momentul ieşirii din ele şi nu în momentul intrării în ele.

Când în cele din urmă un suflet percepe inutilitatea credinţelor sale religioase, el se detaşează imediat de ele. Devenit liber, şi cunoscând adevărul complet – care nu are nici credeu-ri nici porunci ecleziastice - , el îşi oferă gândurile Tatălui Ceresc, şi le oferă exact aşa cum îi vin în minte: libere, sincere, simple, dezbrăcate de orice jargon şi izvorâte din adâncul inimii.

AICI


7 iulie 2016

In legãturã cu cãrtile despre VIATA DE DINCOLO: o concluzie...

Am terminat de citit cele douã cãrti întocmite de Allan Kardec, traduse si în româneste,
CARTEA SPIRITELOR si CARTEA MEDIUMILOR, iar în total am citit mai mult de 10 cãrti pe aceastã temã.
Meritã citite ambele cãrti mentionate mai sus pentru a ne lãmuri în privinta a ce este si a ce nu este de luat în seamã în aceste comunicãri.
Concluzia care se degajã mai ales este cã "revelatia" primitã de dincolo depinde în primul rând de nivelul spiritului comunicator. Nu întotdeauna spiritul comunicator este de nivel elevat. Pot sã intervinã o multime de spirite de nivel inferior, si nu toate sunt bine intentionate, unele se pot amuza pur si simplu pe seama credulitãtii noastre. Drept urmare nu poate fi luat ca adevãr absolut tot ce provine prin aceste comunicãri. Multe sunt fãcute de spirite încã impregnate de materialitate. Calitatea comunicãrii se vede dupã felul în care se exprimã, dupã problemele pe care le abordeazã, dupã claritatea ideilor. Si, desigur, calitatea redãrii de cãtre medium este iarãsi esentialã, pentru cã spiritul comunicator îsi ia ca unelte de lucru posibilitãtile mediumului.

Pentru mine cele mai complete revelatii din lumea de dincolo rãmân comunicãrile lui R.H. BENSON, toate cele 5 sau 6 cãrti.

Pãcat cã nu sunt traduse în româneste... Desi existã o multime de alte cãrti traduse pe tema after life, preferate de editurile românesti, poate pentru cã mediunii respectivi sunt la modã...
Dar niciuna nu se comparã cu mesajul esential, principiile simple si clare ale evolutiei din lumea de dincolo, LEGILE NATURALE pe care le aflãm din cãrtile lui R.H. BENSON.

Chiar si cãrtile lui Chico Xavier, mediumul pentru medicul Andre Luiz, contin idei moralizatoare pur si simplu. Una din ele este aceastã cerintã de supunere "fãrã murmur" în fata greutãtilor vietii. Or, eu nu vãd posibilã nici o evolutie realã umanã pe linia aceasta. Asa am putea justifica orice absurditate în viatã, orice situatie abuzivã, orice nedreptate la urma urmei...
Cred cã nici Allan Kardec nu ar subscrie la asa ceva. "Ajutã-te si Cerul te va ajuta" spunea el sau unul din spiritele elevate care dãdeau rãspunsuri la întrebãrile lui. Plus cã totul se petrece cumva între membrii familiei, prin reîncarnãri în diverse forme. Ca si cum familia ar fi cel mai bun lucru - sã mã ierte unii... - nu numai de pe lume ci pânã si în viata de dincolo... Idei încã omenesti, spirite nedesprinse încã din materialitate, ar spune Allan Kardec. Mi se pare un cerc cam îngust pentru aceastã Mare Poveste, în care unora dintre noi - cãrora ni se face pãrul mãciucã la ideea de a ne regãsi din nou în familia de origine în aceeasi situatie... - ne dispare gustul pentru lumea de dincolo.. Spre deosebire de acestea, R.H. Benson spune cã numele de familie nici nu conteazã, identitatea noastrã nu are nici o legãturã cu familia de origine, ci cu personalitatea noastrã unicã.

Sã nu uitãm cã este o mare diferentã de nivel spiritual între autorii cãrtilor dictate din lumea de dincolo.
Primul, R.H. Benson - preot anglican, apoi catolic, cu preocupãri reale de viatã spiritualã - a ajuns în lumea de dincolo direct în regiunile luminoase si a "revenit" cu mesajele sale dupã 30 de ani. Din propria declaratie, el ne relateazã "ceea ce a reusit sã înteleagã el însusi în tot acest timp prin propriul efort de cunoastere" la care se adaugã rãspunsurile pe care le-a primit de la fiintele superioare lui pe care a avut ocazia sã le întrebe.
Pe când medicul Andre Luiz, care si-a dictat cãrtile lui Chico Xavier, ajuns în tinuturile întunecoase - un fel de purgatoriu - în care a rãtãcit 8 ani de zile, apoi, la rugãmintea lui, a fost salvat de acolo si a evoluat. A revenit cu mesajele destul de repede, cam dupã 10 ani (?).
Este clar cã nu aveau cum sã vorbeascã de la acelasi nivel de cunoastere a lumii spirituale.


Ca fapt divers, nici cãrtile scrise de James van Praagh, mediumul de succes, nu mi se par de un nivel spiritual elevat.


Nu cred cã cã voi mai completa pagina lui R.H. Benson de
aici cu alte informatii. Sau, în orice caz, nu în curând.


4 iulie 2016

In memoriam Elie Wiesel

Într-adevăr, as putea să povestesc până la sfârşitul zilelor mele despre săptămânile, lunile şi veşniciile pierdute pe care le-am trăit la Auschwitz, lăsând la o parte orice alt subiect, să-mi consacru în exclusivitate viaţa, supravieţuirea, depunerii de mărturii în favoarea tuturor celor răpiţi de vijelia de cenuşa. Dar învăţăcelul mistic din mine nu încetează să mă avertizeze: „Atenţie! Nu trebuie să spui prea mult! Secretul adevărului rezidă în tăcere!" Iată, deci, dilema: cu neputinţă să taci, interzis să vorbeşti. Aşa că prefer să aştept. Şi să vorbesc despre altceva, despre atâtea alte lucruri, mai curând decât despre experienţa mea la Auschwitz. Despre Talmud, Biblie, misticism, hasidism, romanele referitoare la Ierusalim şi la Moscova şi Oraşul norocului. Şi totuşi, chiar atunci când imaginează istorisiri vechi sau recente, populate de personaje cu destine felurite, povestitorul continuă să trăiască în umbra flăcărilor care l-au iluminat si orbit cândva. Le vede, totdeauna le va vedea. A jurat să nu le lase niciodată să se stingă. Chiar şi acolo sus, în lumea despre care se spune că este a adevărului, se va înfăţişa în faţa tronului ceresc şi va spune: priveşte, Te rog priveşte flăcările care ard, ard într-una, ascultă strigătele mute ale copiilor pe cale de a se preface în cenuşă si pulbere.

Va fi auzit oare povestitorul acolo sus?

Dar aici, jos?

Din volumul de memorii Elie Wiesel - Toate fluviile curg în mare, Editura HASEFER, 2000

Câteva fragmente din carte postate azi aici


19 iunie 2016

Despre opozitia (aparentã) dintre religie si spiritualitate
Iatã un subiect fierbinte, abordat de cineva în mãsurã sã-l clarifice,
vorbind din propria experientã si din calitatea de preot ortodox

Îmi pare că în aceste timpuri există o punere în opoziţie deplorabilă între spiritualitate şi religie. Or această opoziţie nu îmi pare a fi reală decât doar dacã considerãm că religia  este o adeziune intelectuală la un sistem de gândire. Dar în acest caz avem de a face în mod clar cu o deviere a credinţei, prea prezentă, vai, în istoria oamenilor. Să încercăm să vedem mai clar cum stau lucrurile.

Pascal Sauvage - Scrisoarea nr. 134, iunie 2016, de la Betahnie, Gorze, Franta
Cititi traducerea integralã a scrisorii care rezumã esentialul a ce înseamnã de fapt spiritualitatea
AICI

16 iunie 2016

Omul nu este abandonat pe Pământ. El este un copil al lui Dumnezeu, care este implicat într-o activitate constructivă, fiind temporar îmbrăcat în carne. Este un elev în cadrul unei şcoli meritorii, în care trebuie să înveţe să crească spiritual, să se ridice la un nivel mai înalt. Efortul depus în ipostaza de om este şansa, unealta şi manualul său.
Interacţiunea omului cu invizibilul este un proces sacru, având scopul de a restabili creştinismul pur. Fie ca nimeni să nu îşi neglijeze îndatoririle acolo unde îi este locul în cadrul Planului Divin.


Chico Xavier - Nosso Lar, Ganesha Publishing House
Prefata si primul capitol aici

14-16-19 iunie 2016

Între timp am descoperit si eu o altã carte scrisã tot de dincolo si tot ca în aceeasi perioadã (1943), de un fost medic. E vorba de cartea Nosso Lar (Cãminul nostru) transmisã prin mediumul brazilian Chico Xavier. S-a fãcut si un film dupã carte. Cartea este tradusã si în româneste. A se vedea aici:
Detalii carte pe site-ul editurii aici:http://edituraganesha.ro/produs/nosso-lar-chico-xavier-ganesha/
Tot acolo s-a mai tradus si publicat În slujba vietii eterne, de acelasi autor. Detalii aici: http://edituraganesha.ro/produs/in-slujba-vietii-eterne-chico-xavier-ganesha/
Eu am fãcut comanda prin Librãria Cãrturesti.
Cartile pot fi citite si pe net, dacã veti cãuta. Dar la acest pret acceptabil meritã achizitionate legal.
Intre timp am apucat sã vãd filmul biografic dedicat lui Chico Xavier, un medium propus pentru premiul Nobel. Toate drepturile de autor pentru multele cãrti publicate - primite prin dicteu - au fost cedate în scopuri caritabile.
Apoi am apucat sã vãd în sfârsit si eu filmele
Nosso Lar si Si viata continuã.

Între timp am descoperit cã avem tradusã în româneste si cartea fundamentalã - veche de mai bine de un secol... -care sistematizeazã acest fel de revelatii - de la spiritele de dincolo prin mediumi. E vorba de celebra carte a lui Allan Kardec, Cartea spiritelor tradusã în româneste de George Scrima de la Editura Herald, apãrutã în 2016. Ce coincidentã! Allan Kardec nu era medium, dar a studiat materiale primite de mediumi.
Detalii carte pe site-ul Editurii Herald aici:
https://edituraherald.ro

Vã recomand sã vedeti filmul Nosso Lar (Casa noastrã).
Se aflã pe net subtitrat în limba românã.

Un film foarte reusit. Impresionant. Realizat în spiritul respectului sacru pentru fiinta umanã, dar si al responsabilitãtii pentru propria atitudine.
Descrierea lumii spirituale din film este uimitor de asemãnãtoare cu cea pe care o face R.H. Benson în cãrtile sale. Existã însã si diferente, dar nu de principiu. E normal sã existe, fiecare vorbeste din experienta sa, si fiecare are propriul mod de a-l pune în imagini pentru a-l comunica prietenilor de pe Pãmânt. Dar mai ales cei doi vorbesc despre locuri diferite din lumea spiritualã. Andre Luiz prin Chico Xavier vorbeste despre propria experientã de 8 ani petrecuti în zona Umbral (un fel de purgatoriu sau ceva mai rãu) în care a ajuns initial si apoi despre iesirea de acolo si despre viata din colonia spiritualã Nosso Lar care deserveste aceastã zonã de tanzitie. H.G. Benson prin Anthony Borgia vorbeste în special despre viata de pe tãrâmurile luminoase. Primul face multã referire la procesele de reîncarnare (mai ales la cea obligatorie, impusã, de expiere a datoriilor), al doilea nu vorbeste deloc despre asa ceva. Primul se exprimã cu predilectie într-un limbaj religios, cu vizibilã tentã moralizatoare, precizând totusi diferenta dintre trãirea realã si formalism. Al doilea vorbeste despre realitãti concrete, directe, din realitatea ultimã, fãrã reprezentãri religioase, dar cu un viu si fericit sentiment de religiozitate.
Foarte interesant: sensul vietii este evolutia spiritualã si responsabilitatea ne apartine nouã însine. Iatã ce aflãm de la "acest fel de cãrti"...
,
de la aceste comunicãri din lumea de dincolo,
care,
dacã le veti citi, veti vedea cã nu au cum sã fie altceva decât ceea ce pretind a fi (nu mã refer la înselãtorii sau sarlatanii sau cei care se îmbogãtesc pe seama acestor comunicãri sau pretinse comunicãri cu spiritele).
Un alt lucru care mi s-a pãrut interesant în aceste revelatii de dincolo:
trimiterea la psihologie
pentru a ne întelege pe noi însine si relatiile nocive cu ceilalti (iubirea egoistã, posesivã)- a se vedea în acest sens filmul Si viata continuã.
Accentul pus pe "stiinta pshicã" este subliniat si de Benson.

14 iunie 2016


Allan Kardec - CARTEA SPIRITELOR
Editura HERALD, 2016
De parcã ne-am fi vorbit...
De fapt în 2016 este o republicare a cãrtii, cartea a apãrut initial în 2009, dacã nu mã însel.
Gratie Editurii HERALD avem sansa sã citim în româneste aceastã carte fundamentalã.
"Spiritismul nu este altceva decât o „scoala de întelepciune”: nici un secret ezoteric, nici un demers initiatic."
Am postat Prefata cãrtii aici
Scopul vietii este dezvoltarea personalã...
Crestinismul initial avea în vedere tocmai acest lucru...
Iatã ce aflãm de la aceste "revelatii" de dincolo.

10 - 12 iunie 2016

H.G. BENSON din lumea de dincolo...despre lumea de dincolo...

Ei văd în acelaşi timp că întreaga lume spirituală se întinde în faţa lor
cu drept egal pentru toţi oamenii, semenii lor,
şi că Dumnezeu, de care au fost întotdeauna înfricoşaţi atunci când erau pe pământ,
este un Tată cu o bunăvoinţă nelimitată şi nelimitabilă 
şi Unul care, mai mult, nu a putut să nutrească niciodată răzbunare pentru vreunul din copiii săi.
Aceasta este în sine o descoperire iluminatoare
care este de o mare utilitate pentru noul venit în lumea spirituală,
căci ea îi deschide totodată mintea pentru adevăr.


Mai mult - fragmente nou postatei - aici

7 iunie 2016

Michael Newton - Destinul sufletelor
am selectat câteva fragmente relevante pe anumite teme
„Când îi conduci pe oameni în lumea spiritelor, ei îl vad pe Dumnezeu?”
Iata o întrebare care mi se pune frecvent în timpul conferintelor si la care nu poate exista un raspuns scurt.
AICI

2 iunie 2016

Semnalez un articol foarte interesant
despre MISCAREA TRANSUMANISTÃ
un interviu cu Dan CAUTIS luat de Octavian PALADE:

Românul care îi pregateste pe americani pentru viitor:
”E foarte posibil ca rasa umanã sa devinã o rasã de sclavi”

aici:
http://playtech.ro/2016/interviu-dan-cautis-transumanism/


27 mai 2016

Sugestii de vacantã - VIENA


Fatada muzeului destinat lui Hundertwasser

Mai mult aici




23 mai 2016


Michael Newton - Cãlãtoria sufletelor

Nu sunt o persoana religioasa,
dar am aflat ca locul unde mergem dupa moarte
este unul de ordine si de îndrumare

si am ajuns sa apreciez ca
viata de acum si cea de apoi au fost croite cu mare maiestrie.

Michael Newton - Cãlãtoria sufletelor, Cartea Daath Publishing House

Introducerea si CONCLUZIA acestei cãrti fascinante si ametitoare pot fi citite pe site aici

19 mai 2016

.... omul a neglijat studiul cel mai important dintre toate
– studiul lui însuşi,

şi, plecând de aici,
studiul destinaţiei lui ultime,
după scurta, foarte scurta durată a vieţii de pe pământ,
vine timpul pentru el să plece de aici în „moarte”
şi călătorie mai departe –
unde?

din volumul Here and Hereafter (Roberth Hugh BENSON)

Pentru început: ce se întâmplã în momentul mortii aici

Apoi va urma:
- cum ajungem la locul nostru în lumea spiritualã
- efectele negative ale ritualurilor, religioase sau nu, dar strãine de realitatea spiritualã a situatiei
- totala ineficientã a rugãciunilor invocate pentru sufletul plecat - din acelasi motiv al necunoasterii realitatii a ceea ce se întâmplã
- ce se întâmplã cu cei care ajung în regiunile întunecate ale lumii spirituale
- ideile religioase "putine dar sigure" cu care am trãit o viatã se dovedesc a fi cea mai mare piedicã în fata naturalului si a normalului lumii spirituale

Iatã cea bunã ocazie sã aflãm cum este de fapt dincolo de la cineva chiar de dincolo.

Uimitor cât este de actualã perspectiva autorului (trecut dincolo în 1914, mesajul acesta este din 1957), veti vedea pe parcurs:
cronica vietii noastre înregistratã în mintea subconstientã,
(exact ce spune prof. Dulcan în cartea MINTEA DE DINCOLO)
fiecare om se va judeca singur
fiecare om este propriul SALVATOR, este rãspunzãtor de el însusi,
SALVARE = a-ti croi un destin spiritual propriu,
omul se aflã într-un proces de evolutie,
si nu a "cãzut" de undeva de mai sus...


30 aprilie 2016 - 15 mai 2016

Vã doresc Sãrbãtori Fericite!





O vedere din Paradis, din lumea nevãzutã... din lumea de dincolo...
din care se spune cã nu s-a întors nimeni...

Si totusi unii s-au întors ca sã ne povesteascã,
ca sã risipeascã spaima de moarte,
spunând care este realitatea:
viata continuã si dupã abandonarea corpului muritor.

Si ca sã restabileascã adevãrul deformat de multele religii omenesti, prea omenesti...


Unul dintre acestia este Monseniorul Robert Hugh Benson (1871-1914): aici

Cunoasterea este cel mai bun antidot împotriva fricii,
mai ales daca aceasta frica este pe tema posibilei sau probabilei stari de existenta dupa ce trecem din lumea aceasta în urmatoarea”, spune Anthony Borgia (mediumul prin care s-au transmis mesajele) în prefata primei carti.


Continuarea paginii:

Pentru reducerea timpului de încãrcare a paginii de start am fãcut un ISTORIC al paginii de start,
sectionat (deocamdatã) în 3 pagini.
In timp vor fi mai multe.

Posibilitati de NAVIGARE

Spre pagina 1 de istoric a paginii de start aici

Spre pagina 2 de istoric a paginii de start aici

Spre pagina 3 de istoric a paginii de start aici