[ Start ]
[ Argument ][Galerie FOTO] [ Noutati ] [ Alte resurse ] [ Harta site ] [Adauga la Favorite][ Linkuri ] [ Recomanda unui prieten ]

 


Dumnezeu
este
Bucurie







Argument

Galerie FOTO
Autori
Sustin/Recomand/Pledez/Sesisez(un fel de sistematizare a viziunii propuse prin acest site)
Noutati
Arhiva de noutati 2009-2012
Arhiva de noutati 2007-2009
Aforismul zilei - la zi
Aforismul zilei - 2014-2
Aforismul zilei - 2014-1
Aforismul zilei - 2013
Aforismul zilei - 2012
Aforismul zilei - 2011
Aforismul zilei - 2010-2
Aforismul zilei - 2010-1
Aforismul zilei - 2009-1
Aforismul zilei - 2008-3
Aforismul zilei - 2008-2
Aforismul zilei - 2008-1
Aforismul zilei - 2007
DEZVOLTARE PERSONALÃ
Pagina lui K.G.Durckheim
Durckheim - blogspot
Florilegiu(2006)
Harta site
Linkuri
Alte resurse
About/Despre/Autor site
Copyright
SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)
Aphorismes
Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)
Impresii de vacanta - Viena
Prezentari PowerPoint primite de la prieteni
Recomanda unui prieten
Intamplari din INOCENTIA - un pamflet

Google

 


Pentru oameni cu bani...


Casã de vânzare în Pãulis, judetul Arad:
pe Drumul Vinului
http://olx.ro/oferta/vand-casa-in-paulis-ID6bc1m.html#3f1fcefcaf
Comuna Pãulis este situatã între Arad si Lipova pe DN7 / E68.
Casa este gânditã pentru uz propriu, ca locuintã de varã la tarã.
Ceea ce este fãcut pânã acum este bine fãcut, nemteste... la propriu...
Casa se vinde deoarece proprietarii, vecinii mei, si-au schimbat planurile de viatã din cauza copiilor.

 

SUSTIN/RECOMAND/SESIZEZ

SALVATI COPIII
http://www.salvaticopiii.ro/
60% din copiii din România mãnâncã bãtaie de la pãrinti.
http://stiri.re/educatia-facuta-cu-pumnul-statistici-halucinante-arata-ca-60-din-copiii-din-roma
nia-mananca-bataie-de-la-parinti/
Ceva ce trebuie fãcut de cunoscut în România pe toate cãile...
Bãtaia NU este ruptã din rai...
Efectele pe termen lung ale "pedagogiei negre", ale umilirii, neglijãrii, abandonãrii copiilor...

asa cum spun si psihoterapeutii Alice Miller, Susan Forward, Moussa Nabati în textele postate pe acest site.


Trauma copilului bãtut si efectele pe termen lung asupra adultului si mai departe...
Si cum poate fi oprit acest ciclu al traumei...
Cititi un articol foarte bine scris:
Otilia Mantelers - Corpul nu uitã
pe site-ul revistei DILEMA VECHE AICI


Marsul acela "pentru viatã" cred cã ar trebui sã-si extindã pledoaria... si asupra felului în care sunt tratati bebelusii si copiii. Cu deloc mai putinã combativitate...

Oare chiar este rezolvatã toatã problema numai cu aducerea pe lume a copiilor NEDORITI de pãrinti?

E de mirare
atâta sensibilitate a unora în fata avortului si în acelasi timp atâta insensibilitate si orbire a acelorasi în fata abandonãrii copiilor, a maltratãrii copiilor, a bebelusilor chiar!

Câti oare dintre aprigii combatanti ai avortului sunt în cunostintã de cauzã cu privire la soarta copiilor NEDORITI de pãrinti?
A se citi ce spune Alice Miller, de ex. în Cãderea zidului tãcerii, ed. NEMIRA.

Acele marsuri ar trebui sã se transforme în actiuni, în crearea de asezãminte (un exemplu admirabil este cel de aici http://sfantulleontie.ro/2/) pentru asigurarea unei vieti demne, luminoase pentru copiii abandonati, neglijati, exploatati, pentru cei aflati în toatã neputinta lor în "grija" unor pãrinti inconstienti, iresponsabili...

Un exemplu admirabil de oameni cãrora le pasã cu adevãrat aici:
http://copilarieregasita.webs.com/

Si mai e ceva:
Decât sã militeze împotriva contraceptiei cum am vãzut în unele locuri.
Poate cã numãrul atât de mare de avorturi nu ar fi fost atât de mare dacã nu ar fi existat atâta "militare" anti-contraceptie... dacã nu s-ar fi semãnat atâta culpabilizare injustã în privinta contraceptiei...

A SE CITI ÎN ACEST SENS CARTEA
TAINA OMULUI SI TAINA CUNUNIEI
de la Editura THEOSIS, Oradea, detalii aici:

http://www.theosis.ro/index.php/shop/detalii/13
Unii... confundã contraceptia (sau controlul asupra sarcinii) cu avortul...
Biserica condamna avortul, nu contraceptia...

Telefonul copilului: 116 111
http://www.telefonulcopilului.ro/

Ce pãtesc bebelusii când pãrintii se ceartã?
Creierele copiilor care aud vocile furioase ale pãrintilor
devin mai vulnerabile la stres si conflicte


Mai mult aici:http://www.descopera.ro/
Citeste si aici: http://www.eva.ro/sanatate/mama-si-copilul/

Nu existã copii obraznici, ci pãrinti care nu stiu sa reactioneze“:
cum îi educi pe cei mici fara sa-i pedepsesti


Citeste mai mult: http://adevarul.ro/life-style/

RECOMAND
Emisiunea
DOSARELE PSI
de la Radio România Cultural
Sâmbãta între orele 18:15-19:00

Violenta domesticã împotriva femeilor

http://violenta.decatorevista.ro/

DEZVOLTARE PERSONALÃ
Atentie la pierderea calmului, a curajului de a trãi sau a bucuriei de a trãi.
Atentie la umbrã...
Mai mult aici

Meditatia
un mod de viatã
Mai mult aici

ECO-SPIRITUALITATE
Omul este destinat sã participe la ocrotirea Creatiei si la desãvârsirea ei,
nu la jefuirea ei.
Mai mult aici

O SOCIETATE MAI ECHITABILÃ, MAI UMANÃ
- printr-o autenticã culturã spiritualã,
inclusiv dezvoltare personalã -
în care sã fie loc de bine pentru toti.

Mai mult aici

UN MOD DE VIATÃ
MAI SIMPLU
aici
si aici
MAI LENT aici
pentru a fi mai disponibili pentru Esential.

UN MOD DE VIATÃ
MAI SÃNÃTOS AICI si aici
Atentie la problemele de sãnãtate care pot fi semnale de alarmã pentru conflicte nerezolvate, pentru încremenirea vietii din noi,
pentru pierderea drumului...

Despre MOARTE fãrã fricã...
Dând valoare vietii,
constienti cã vom muri.

aici

Nicolae Steinhardt

Mii de draci mã furnicã vãzând cum este confundat crestinismul cu prostia,
cu un fel de cucernicie tâmpã si lasã,
ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decât
sã lase lumea batjocoritã de fortele rãului,

iar el sã înlesneascã fãrãdelegile
dat fiind cã e prin definitie
osândit la cecitate si paraplegie.


Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste îndemnul Domnului (...)
....

Crestinismul e o transmutatie, nu a elementelor chimice, ci a omului. Metanoia. Aceasta e MINUNEA CEA MARE (...) transformarea fãpturii.

Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

mai mult aici


Cea mai profundă suferinţă a omului este cea pe care o resimte atunci când îşi pierde ţara de origine, împărăţia supranaturală a Fiinţei lui esenţiale. Este nostalgia omului exilat, departe de adevărata sa patrie. Din angoasa lui se naşte necesitatea unei căi interioare care, printr-un „mers înainte” să-l readucă în ţară. Majoritatea oamenilor nu-şi dau seama de această suferinţă, de această necesitate şi de această şansă, mai ales dacă fac carieră în lume, dacă au o sănătate bună, dacă practică o muncă care îi interesează şi se simt la adăpost în sânul unei comunităţi unde sunt bine văzuţi. Cu toate acestea, în adâncul lor, ei nu sunt fericiţi. Toată securitatea lor exterioară nu împiedică angoasa, culpabilitatea pe care o resimt fără a avea nimic să-şi reproşeze. Ei se îndoiesc de sensul existenţei lor, în mijlocul unei vieţi aparent utile, şi se simt izolaţi deşi, în mod obiectiv, sunt înconjuraţi şi protejaţi. Ce le lipseşte? Care este cauza suferinţei lor: ei sunt despărţiţi de Fiinţa lor esenţială şi nu-şi dau seama că anxietatea lor este protestul eiNumai înrădăcinarea în Fiinţă risipeşte angoasa esenţială, dă un sens existenţei umane şi îi asigură un refugiu în mijlocul insecurităţii din lume.

Nu există nevroză care să nu dispară când Fiinţa esenţială este în libertate la locul ei. [...]

Toată suferinţa lumii exprimă, de fapt, non-manifestarea FIINŢEI în puritatea ei nealterată.

K.G. Durckheim - Despre suferintã si perceptia ei la diverse nivele ale evolutiei umane.
Citeste tot capitolul aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html


Prizonier al disperării şi al angoasei lui fiind, omul îşi refulează fără încetare fiinţa lui profundă. Din această suferinţă care zvâcneşte, inexplicabilă la început pentru conştiinţa obişnuită, se poate naşte o imensă nostalgie, nostalgia a ceva ce nu cunoaştem şi care totuşi ne locuieşte. O anume agitaţie, simţămintele de frică, de vinovăţie şi de gol lăuntric devin însoţitorii noştri obişnuiţi. Ei sunt acolo fără un motiv aparent şi nimic de pe lume nu poate remedia ceva: toate măsurile noastre de siguranţă lasă neschimbată această frică aflată în noi, nici una din bogăţiile acumulate nu acoperă acest gol ce se cască tot mai mult iar omul onest, care duce o viaţă fără reproş, continuă să resimtă o ciudată vinovăţie.
Căci este vorba, de fapt, de cu totul altceva. Deja Viktor Frankl recunoştea în aceasta „nevroza existenţială
".

(Alphonse si Rachel Goettmann - Dincolo în adâncul nostru, Editura Herald, Bucuresti 2008)

fragmente din carte (aici)


Dacă ne-am comporta astfel am trăi într-o lume fără frică.
Poate că este greu de crezut, dar viaţa oferă mult mai multe posibilităţi decât am crede
atunci când ne eliberăm de frica noastră.
Există o lume nouă în noi, şi în exteriorul nostru,
o lume fără frică care nu cere decât să fie descoperită.

din LECTIA FRICII
Elisabeth KUBLER-ROSS - LECTII DE VIATA
(citeste mai mult)


Sunt îndrăgostit de viaţă.
Sunt îndrăgostit de plinătate.
Sunt îndrăgostit de focul viu.
Sunt îndrăgostit de Dumnezeu.
Sunt îndrăgostit de sufletul meu.
Către el merg cu braţele întinse.
Pe el îl caut prin toate acestea.
Nu vreau decât să umplu această absenţă a mea, faţă de mine,
căci toate celelalte nu sunt decât consecinţe şi reflexe ale ei!
Ariane Buisset - Baricadele misterioase
(citeste mai departe)


Blaise Pascal
Oamenii cred sincer ca odihna este ceea ce cauta,
dar ei nu cauta decât tumultul.
(citeste articolul intreg)

Recomandare de carte...
...de vacanta...dar nu numai...
pentru cã e plinã de sens...
si într-o prezentare graficã splendidã...
poate fi un cadou special...

Ariane Buisset :
Ultimul tablou al lui Wang Wei


”Cine sunt eu, deci,
şi cine este lumea? Ce ne leagă?
Suntem milioane dar, în mod sigur, dacă fie chiar unul din noi îşi croieşte drum în lumină, întregul pământ este transfigurat!...”

(citeste fragmente pe site)

Toată lumea cunoaşte povestea lui Iov, dar puţini o ştiu pe cea a câinelui său. Totuşi, acest câine ar avea un cuvânt de spus despre drumul care duce la Dumnezeu. El l-a ajutat pe Iov să priceapă cel mai mare dintre toate misterele, cel al Răului.
(citeste mai departe)


Drama cea mai sfâşietoare a vieţii nu este aceea care îţi sare în ochi. Este cea care nu a fost încă detectată şi care provoacă o nelinişte atât de vagă, încât nu poate purta nici un nume. Cea căreia i-ai căzut pradă fără să ştii. Această nelinişte fundamentală te determină să spui cuvinte, să comiţi acte în definitiv, să învârteşti roata. E protejată de un consens al iubirii şi al tăcerii.

(citeste mai departe)


Selectie de poeme din volumul
Culesul roadelor

de Rabindranath Tagore

Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,
ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerşesc alinarea durerii mele,
ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăşi pe câmpul de luptă al vieţii,
ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mişel,
ce simte harul tău numai în noroc;
ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
în nenorocirea mea.
(citeste mai departe)


Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

Mirarea extraordinară de a fi chemat.
Eu ?!, am vrea, neîncrezători să spunem.
Nu ne vine a crede că s-a putut opri la o fiinţă a cărei netrebnicie o cunoaştem la perfecţie,
că s-a hotărât să poposească în aşa murdar sălaş.
Uimirii i se adaugă teama,
am vrea să fugim de răspundere (de năpastă?)
şi, ca Moise,
am fi ispitiţi să argumentăm (spre a scăpa):
cine sunt eu ca să mă alegi?
Eu nu sunt un om îndemânatic.
Alege pe un altul.
 
Asupra apropierii de Hristos,
proba care nu înşeală,
criteriul definitiv
este buna dispoziţie.
Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.

Virtuosul neîmblânzit nu ştie
şi nu poate rosti „dulce Iisuse”,
toată sfera dulcelui îi este străină,
inaccesibilă –
şi uită că
jugul Domnului este blând
şi povara lui uşoară.

(fragmente)


Anselm Grun:
Sã ne iertãm pe noi insine

Foarte frecvent auzim oamenii plângându-se că omul modern nu mai are astăzi simţul vinovăţiei şi al păcatului şi că abandonarea practicii spovedaniei merge mână în mână cu absenţa simţului păcatului. Bineînţeles că în zilele noastre omul nu mai înţelege noţiunea tradiţională a păcatului ca încălcare a poruncilor. Acestea nu mai sunt atât de evidente ca şi altădată. Psihologia ne învaţă că în spatele faţadei impecabile de creştini fideli legii, se poate ascunde multă agresivitate şi duplicitate.
(citeste articolul intreg)


Soeur Emmanuelle
De dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa căutăm în afară scăparea salvatoare din vidul lăuntric care ne strânge.
Este o conspiraţie universală împotriva liniştii, a odihnei, a interiorităţii.
Ori tocmai în singurul loc al interiorităţii, în contemplarea stelelor care nu sunt căzătoare se construieşte personalitatea.

(citeste mai mult)

Anselm Grun: Invitatie la seninatatea inimii
Unui om îi era frică de umbra corpului lui şi căpătase oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi, cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea tot mai rapidă, fără să se odihnească. Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!

(citeste articolul intreg)


Vasile Voiculescu : Confesiunea unui scriitor si medic
Îmi cereti sa va spun ceva despre credinta, macar despre credinta mea?
(fragment)

Henri Le Saux

Dumnezeu […]
în îndurarea lui,
îşi trimite mesagerii:
noaptea,
întunericul,
suferinţa,
incapacitatea,
insuccesul în ochii lumii.
El face „semn” omului
şi
aşteaptă...
(citeste mai mult)


Tu esti iubit.
Aceste trei cuvinte,
dacã vrei sã le primesti
cu adevãrat,
pot bulversa si transforma
întreaga ta viatã.

(Iubirea fãrã margini - Un monah al Bisericii de Rãsãrit)
(citeste mai mult)


S.S. Shenuda al III-lea, patriarh al crestinilor copti din Egipt despre:
seninatate,
cum sã ne comportãm cu oamenii,
credinciosia in lucrurile mãrunte,
gandire teoretica si viata practica,
cum sa rezolvam problemele,
ambitie,
incapatanare,
momentul potrivit


"Dacă ne pierdem pacea interioară,
toate ne vor părea perturbate,
iar ceea ce este simplu
ne va părea complicat.
Această complexitate nu vine din exterior,
ci din interior.
*
- Daca sunteti credinciosi în
iubirea pentru cei de aproape,
Dumnezeu va va acorda iubirea vrajmasilor.
El va va da harul
de a va iubi vrajmasii…

(citeste articolul intreg)


Ultimele noutãti si recomandãri

MEDITATIA ZILEI

27 mai 2016

Sugestii de vacantã - VIENA


Fatada muzeului destinat lui Hundertwasser

Mai mult aici

25 mai 2016

Unul din cele mai problematice aspecte cu care se confrunta toti oamenii ce vor sa creada în ceva mai înalt decât ei însisi este cauzalitatea provenita din imensa doza de negativism din aceasta lume. Exemplul principal dat în sprijinul ideilor acestora îl constituie raul. Când îi întreb pe subiectii mei cum de permite un Dumnezeu iubitor suferinta, observ cu surprindere ca raspunsurile lor nu sunt prea variate. Subiectii cazurilor mele spun ca sufletele noastre sunt create de un Creator care plaseaza starea de pace absoluta în mod deliberat la un nivel greu accesibil, tocmai pentru ca noi sa ne straduim mai mult sa o atingem.

Michael Newton - Cãlãtoria sufletelor, Cartea Daath Publishing House, pag. 159

Am postat azi si CONCLUZIA acestei cãrti ametitoare pe site aici


24 mai 2016

Cred că aproape trei sferturi din totalul sufletelor ce trăiesc pe Pământ în trupuri umane sunt încă în fazele incipiente ale evoluţiei.(…)
Subiecţii mei afirmă că sufletele îşi încheie încarnările pe Pământ atunci când ajung la maturitatea deplină. (…)

Sufletele mai puţin dezvoltate înclină să-şi plece voinţa în faţa aspectelor ce guvernează societăţile umane, cu o structură socio-economică care generează o proporţie mare de oameni subordonaţi altora. Sufletul neexperimentat tinde să fie sufocat de lipsa unei gândiri independente, dar şi să manifeste egocentrism, neacceptându-i cu uşurinţă pe ceilalţi aşa cum sunt.
Michael Newton – Călătoria sufletelor, pag. 74

Aforismul zilei se arhiveazã AICI

23 mai 2016


Michael Newton - Cãlãtoria sufletelor

Nu sunt o persoana religioasa,
dar am aflat ca locul unde mergem dupa moarte
este unul de ordine si de îndrumare

si am ajuns sa apreciez ca
viata de acum si cea de apoi au fost croite cu mare maiestrie.

Michael Newton - Cãlãtoria sufletelor, Cartea Daath Publishing House

Introducerea si CONCLUZIA acestei cãrti fascinante si ametitoare pot fi citite pe site aici

19 mai 2016

.... omul a neglijat studiul cel mai important dintre toate
– studiul lui însuşi,

şi, plecând de aici,
studiul destinaţiei lui ultime,
după scurta, foarte scurta durată a vieţii de pe pământ,
vine timpul pentru el să plece de aici în „moarte”
şi călătorie mai departe –
unde?

din volumul Here and Hereafter (Roberth Hugh BENSON)

Pentru început: ce se întâmplã în momentul mortii aici

Apoi va urma:
- cum ajungem la locul nostru în lumea spiritualã
- efectele negative ale ritualurilor, religioase sau nu, dar strãine de realitatea spiritualã a situatiei
- totala ineficientã a rugãciunilor invocate pentru sufletul plecat - din acelasi motiv al necunoasterii realitatii a ceea ce se întâmplã
- ce se întâmplã cu cei care ajung în regiunile întunecate ale lumii spirituale
- ideile religioase "putine dar sigure" cu care am trãit o viatã se dovedesc a fi cea mai mare piedicã în fata naturalului si a normalului lumii spirituale

Iatã cea bunã ocazie sã aflãm cum este de fapt dincolo de la cineva chiar de dincolo.

Uimitor cât este de actualã perspectiva autorului (trecut dincolo în 1914, mesajul acesta este din 1957), veti vedea pe parcurs:
cronica vietii noastre înregistratã în mintea subconstientã,
(exact ce spune prof. Dulcan în cartea MINTEA DE DINCOLO)
fiecare om se va judeca singur
fiecare om este propriul SALVATOR, este rãspunzãtor de el însusi,
SALVARE = a-ti croi un destin spiritual propriu,
omul se aflã într-un proces de evolutie,
si nu a "cãzut" de undeva de mai sus...


30 aprilie 2016 - 15 mai 2016

Vã doresc Sãrbãtori Fericite!





O vedere din Paradis, din lumea nevãzutã... din lumea de dincolo...
din care se spune cã nu s-a întors nimeni...

Si totusi unii s-au întors ca sã ne povesteascã,
ca sã risipeascã spaima de moarte,
spunând care este realitatea:
viata continuã si dupã abandonarea corpului muritor.

Si ca sã restabileascã adevãrul deformat de multele religii omenesti, prea omenesti...


Unul dintre acestia este Monseniorul Robert Hugh Benson (1871-1914): aici

Cunoasterea este cel mai bun antidot împotriva fricii,
mai ales daca aceasta frica este pe tema posibilei sau probabilei stari de existenta dupa ce trecem din lumea aceasta în urmatoarea”, spune Anthony Borgia (mediumul prin care s-au transmis mesajele) în prefata primei carti.

29 aprilie 2014

Semnalez un articol pe care l-am citit cu foarte mult interes pe platforma CONTRIBUTORS
Ea si eu, despre moarte si despre Dumnezeu

scris de Adela Toplean


Poate ma însel, dar nu cred sa existe o legatura cauzala între erodarea institutiei Bisericii si/sau a traditiei culturale crestine si superstitiile noastre de fiecare zi, micile sau marile noastre derapaje magice, nationalismele, lepadarile de sine, sovinismele si apocalipsele. Mai degraba cred ca si unele si altele sunt consecinte ale acestei lipse a culturii esentelor, a acestui refuz sistematic de a ne purta noua însine – în mod specific – de grija. E aici, cred un ciudat refuz de a ne lua în primire, un soi de masochism national deprins în comunism care ne face incapabili sa ne raportam onest, ne-sceptic si eficace atât la cele vesnice, cât si la cele trecatoare.
.....
Si eu? Eu de ce mai scriu? A lua urma mortii nu poate înseamna mai mult decât cercetarea unei absente si explicarea unui vid de sens, având drept complici o sociologie înca insensibila la aventurile existentiale cotidiene si niste subiecti tinuti la adapost de realitatea mortii. Si totusi submotivati de realitatea vietii. Scriu, deci, “cu mâinile goale”. Tot ce am este credinta ca sistemul modern al mortii este – necesarmente – dincolo de orice sociologie; si, cel mai probabil, dincolo de orice teologie. Mai mult ca sigur, dincolo de orice Românie. Ce s-o fi aflând dincolo de Dincolo, n-am de unde sa stiu. O destinatie? Un orizont de interpretare? O miscare launtrica?

Articolul integral poate fi citit aici:
http://www.contributors.ro/cultura/ea-%C8%99i-eu-despre-moarte-%C8%99i-despre-dumnezeu/?cfcc


28 aprilie 2016

Oameni cãrora le pasã....copilãrie regãsitã...



Copilãrie regãsitã...asa îsi intitula doamna învãtãtoare Dana Simonescu din Rupea, jd.Brasov, site-ul
cu vreo 10 ani în urmã aici:
http://copilarieregasita.webs.com/home.htm
Site-ul nu este la zi pentru cã nu mai este gratuit.

Poza de mai sus cu cei nouã copii deja, cãrora familia Simonescu le-a oferit un cãmin de-a lungul anilor, este la zi. Mai multe detalii: aici


8 aprilie 2016

O altã carte de aceeasi autoare,
Annick de Souzenelle
"Mergi spre tine." Vocatia divinã a omului

O altã carte, apãrutã în 2013 la Ed. Albin Michel,
în care suntem introdusi într-o altã lecturã a Bibliei decât cea istoricã,
lecturã care nu exclude desigur istoricitatea textelor sacre:
o lecturã a mitului...
... si veti vedea de ce avem nevoie tocmai de aceastã lecturã mult mai profundã si cu sens real pentru împlinirea omului ...

este lectura adecvatã pentru omul zilelor noastre...
este lectura necesarã pentru responsabilitatea omului aflat la nivelul actual al evolutiei sale...

cea de-a saptea zi a "facerii" sale...
"facere" care nu se realizeazã decât prin participarea sa activã
la binecvuvântarea divinã care îl invitã sã-si realizeze potentialul,
sã se VERTICALIZEZE,
sã devinã NUMELE unic pe care-l poartã în sine ca potential de realizat,
ca participare la Unicul NUME.

Annick de Souzenelle face dreptate textelor sacre printr-o lecturã actualã a lor, de o mare bogãtie, plinã de semnificatie si de relationãri la domenii de vârf ale cunoasterii.
Este o viziune care s-a construit timp de mai bine de treizeci de ani.



Scriu acestea pentru a trage un semnal de alarmă asupra faptului că generaţia noastră, proşternată în faţa viţeilor ei de aur, nu mai vede şi nici nu mai aude Vocea divină. Ea a obiectivat atât de mult şi a instrumentalizat cuvintele în slujba propriilor ei discursuri încât nu mai poate citi textele primului Testament decât ca pe discursuri ce privesc un trecut istoric;
(....)
Dacă ştim că miturile – muthos în greacă, de la rădăcina muein, „a intra în mister”- sunt povestiri care permit să se intre în misterul Omului, adică într-un real, altul decât cel al istoricului, care ne ţine în exil faţă de noi înşine, atunci noi trăim în ele nu un trecut, ci un prezent ardent. Citim texte care traduc acest real pentru care limba nu are cuvinte spre a-l descrie. În străfundul ultim al acestui real este Verbul.


Annick de Souzenelle - "Va vers toi". La vocation divine de l'homme, Ed. Albin Michel

Introducerea cãrtii tradusã aici



24 martie 2016


O nouã carte de Annick de Souzenelle,
o carte eveniment,
o altfel de lecturã a Bibliei,
o lecturã de oameni mari...
o lecturã pentru omul zilelor noastre.

Vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte – dă de mâncare hrana care ar fi putut fi o otravă pentru un popor copil, dar care se impune astăzi pentru cel care a crescut şi îi este foame.”

Annick de Souzenelle – Le Seigneur et le Satan.
Au-dela du Bien et du Mal,

Albin Michel, 2016

Introducerea cărţii si câteva fragmente adãugate pe parcurs
traduse în româneste

AICI

Iatã maturitatea umanã pentru care pledeazã acest site,
maturitatea despre care vorbeste K.G.Durckheim (acesta fãrã sã intre în interpretãri religioase), Lytta Basset, Jean-Yves Leloup, Richard Rohr
si atâtia altii de pe acest site...


Este pledoaria pentru regãsirea nucleului divin din om si transmutatia continuã a omului pornind de la acest nucleu
pentru ca omul sã devinã cel care este potential, sã-si realizeze NUMELE sãu...
ceea ce este cu totul altceva decât acea perspectivã pueriãl si moralizatoare a religiilor...

18 martie 2016

In memoriam academician Solomon Marcus

Eu mereu am iubit lumea.


(1925-2016)

Fara o imaginatie de mare îndrazneala si fara un graunte de «nebunie»,
fara o cultura care sa treaca mult dincolo de orizontul actual al scolii,
nu o vom scoate la capat.
Dar daca va uitati cu atentie în ochii copiilor,
întrezarind asteptarile lor,
veti întelege cât de mare e raspunderea noastra.

Sunt ultimele rânduri din ultimul sãu articol
"Usor cu pianul pe scãri"
postat pe platforma CONTRIBUTORS aici

Toate articolele sale postate pe Contributors aici

Câteva evocãri aici:
http://www.contributors.ro/cultura/a-iubit-lumea-in-memoriam-solomon-marcus-1925-2016/?cfcc
http://www.contributors.ro/editorial/la-o-despartire/?cfcc

http://adevarul.ro

18 martie 2016

Otilia Mantelers - Corpul nu uitã
De citit neapãrat acest articol foarte bine scris care descrie efectele pe termen lung ale bãtãii din copilãrie asupra adultului si mai departe...
Si cum poate fi oprit acest ciclu al traumei...


Dar de ce lovesc unii parintii?

Toti parintii îsi iubesc copiii, acest lucru este un fapt de netagaduit. Cei care lovesc sînt acei parinti care fie au fost batuti la rîndul lor în copilarie, fie au fost martori la violenta fizica (Si-au vazut mama sau bunica sau sora lovita), fie au avut spaime mari si au acumulat multa teama, la care, atunci cînd o simt, au reactia de lupta si lovesc. Ei sînt niste parinti care au nevoie de multa compasiune, fiindca trecutul lor dureros este cel care le dicteaza comportamentul agresiv de acum. Ei au însa nevoie de vindecare, fiindca altfel dau traumele lor mai departe. Facînd terapie si mergînd la grupuri de sprijin, acesti parinti, care recunosc durerile vechi si comportamentele actuale agresive, dau dovada de mult curaj si realizeaza un lucru miraculos: opresc ciclul traumei, copiii lor fiind prima generatie din familie care începe sa traiasca o viata mai libera.

Articolul poate fi citit integral pe site-ul revistei DILEMA VECHE AICI

15 martie 2016


Câte ceva despre autorul cãrtii de interviuri
Enquête au coeur de l'être,
George-Emmanuel Hourant,
- este crestin ortodox -

carte din care am tradus interviul cu Richard Moss,
si mai sunt si altele traduse deja pe site.
AICI


14 martie 2016


Richard Moss


Una din marile frumuseţi ale universului nostru este faptul că nu puteţi atinge realizarea spirituală la mâna a doua, nimeni nu poate să vi-o dea. Aceasta înseamnă că fiecare suflet a primit un domeniu fantastic de libertate, inclusiv o profundă credinţă în ceea ce suntem şi o infinită răbdare.

La începutul nostru
Un interviu tradus din volumul Enquête au coeur de l'être,
Ed. Albin Michel
AICI
Iatã Povestea noastrã mai mare din care facem cu totii parte...

8 martie 2016

De Ziua Femeii si altfel...
mai pragmatic, mai necesar...



Lez-demnitatea si antifeminismul se clãdesc pe supunerea, nepãsarea si tãcerea femeilor.

Misoginismul nu e deloc monopolul bãrbatilor...


Mihaela Miroiu - Dincolo de îngeri si draci.

Etica în politica româneascã
Un fragment dintr-un interviu cu Prof. Mihaela Miroiu despre CONDITIA FEMEII în România
inclus în aceastã carte foarte instructivã:
AICI


29 februarie 2016

Semnalez un articol foarte interesant - de fapt o serie de trei -
... cât sã ne (mai) tinem de urât ?
scris de ALIN FUMURESCU pe platforma CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/cultura/cat-sa-ne-mai-tinem-de-urat-iii/

Sufletul se educã prin imagini...

Ce este o poveste? O imagine care educã. Prin imaginatie, dar nu oricum...
Lipsiti de întelesuri n-avem rost...

Buna educare a capacitatii imaginative este, asadar, esentiala pentru buna oranduire a sufletului.

papusarii sufletului au un rol cheie – pentru ca ei ma invata ce sa iubesc, deci ce sa doresc.

Da, cu totii alergam dupa placere, dar ce anume ne face placere e o chestiune de educatie, adica de imagini.

Daca nevoia de altii e naturala, plictiseala de sine nu mai e.

27 februarie 2016

Portret al „noilor aventurieri ai spiritualităţii”...
Foarte interesant!

Instruiţi,

mobilizaţi cu toate resursele fiinţei lor pentru viaţa interioară,
independenţi de autorităţile religioase…

O cercetare sociologică întreprinsă în Franţa.

Jean-François Barbier-Bouvet
sociolog al religiilor




„Oamenii nu mai sunt în căutarea adevărului, ci a împlinirii de sine”
este concluzia lui...
AICI

16 februarie 2016



Jostein Gaarder - LUMEA SOFIEI.
Romanul istoriei filosofiei

aici

Ar putea fi inclusã în programa scolarã de liceu...

sau doar indicatã la bibliografie...
sau ca alternativã la ora de religie...


14 februarie 2016

O experientã trãitã de Alfred Tennyson

Astfel, am văzut, între altele – nu eram doar convins, am văzutuniversul nu este alcătuit din materie moartă,
ci, dimpotrivă,
că este o prezenţă vie (a living Presence);
că, fără excepţie şi fără vreun accident,
lumea este astfel făcută încât
fiecare lucru acţionează cât se poate de bine
în favoarea celorlalte.


Alfred Tennyson

Episodul întreg poate fi citit aici

1 februarie 2016



Un capitol din aceastã minunatã carte despre sacrul
din strãfundul sufletului omului

Rudolf Otto - SACRUL. DESPRE NUMINOS
Mijloace de exprimare a numinosului
aici

Când, în anul 1917, Rudolf Otto, profesor la Marburg, îsi publica mica lui carte DAS HEILIGE, nici nu bãnuia mãcar cã oferea publicului un best-seller destinat sã aibã un rãsunet mondial. De atunci, mai mult de douãzeci de editii s-au epuizat în Germania si volumasul, devenit repede celebru, a fost tradus în vreo zece limbi. Cum se explicã succesul acesta fãrã precedent?
El se datoreazã, fãrã îndoialã, în primul rând noutãtii si originalitãtii perspectivei adoptate de autor. În loc sã analizeze IDEILE de Dumnezeu si de religie, Rudolf Otto s-a strãduit sã analizeze modalitãtile experientei religioase.

Mircea Eliade - Putere si sacralitate în istoria religiilor (1952)

20 ianuarie 2016

În oglinda Seriozităţii

Două feluri de oameni întâlnim astăzi mai des
decât în vremurile anterioare:
oameni pentru care nimic nu este serios
şi
cei care sunt de o seriozitate rareori întâlnită până acum.


Unii spun: avem de toate, dar nu avem nici un sens – şi trăiesc în consecinţă.
Ceilalţi, în schimb, sunt purtaţi de un fel de Gravitate de fond, aproape solemnă şi totuşi voioasă, care îi poartă de-a lungul zilei ca şi cum ar fi văzut, dincolo de toate non sensurile, un sens mai profund.

Ochii celor dintâi sunt fără strălucire, ca şi stinşi.
Ochii celorlalţi sclipesc de o strălucire elocventă, ca şi cum ar fi prezentă, dincolo de realitatea cenuşie a vieţii de zi cu zi, o realitate mai înaltă.

Între cele două trăiesc cei mulţi ca lumini pâlpâinde, sub presiunea fluctuantă a ceea ce oamenii în general, şi astăzi cu o intensitate specială, au denumit „gravitatea vieţii”, realitatea aridă – între aprinderea şi stingerea din nou, între plăcere şi durere, între speranţă şi dezamăgire - a micii lor vieţi cuprinse între naştere şi moarte
.

K.G. Dürckheim – Etapele maturităţii umane
carte aflatã în pregãtire la Editura HERALD  
Durchbruch zum Wesen

18 ianuarie 2016

Libertate în Finit...

Numai când ideea de comunitate
– fie aceasta căsătoria sau statul –
sau ideea de individualitate şi de libertate a ei
stau sub semnul Infinitului,
atunci şi Finitudinea,
în care acestea prind rădăcini şi cresc,
se transformă
şi în ea se deschide calea spre libertate.

Libertate în Finit
există doar acolo unde
opoziţia implacabilă a dorinţelor şi instinctelor din Finitudine
este, prin instalarea în Infinit,
depăşită sau făcută fără putere.

Numai acolo unde în om,
dincolo de micul său Eu,
se ridică Subiectul care,
sesizat fiind de Infinit, urmează chemarea lui imperioasă
şi acţionează şi trăieşte responsabil,

intră pacea în lume.


K.G. Dürckheim – Etapele maturităţii umane
carte aflatã în pregãtire la Editura HERALD


1 ianuarie 2016


La multi ani!
Vã doresc un AN NOU FERICIT!

Dar ce este fericirea?
Si cum ajungem la ea?
Direct ?
Sau... indirect?


Scopul cãii nu este fericirea,
dar calea ESTE fericirea.


spune o maximã Zen citatã de Francis DEKEYSER,
instructor de arte martiale si preot ortodox,
presedintele asociatiei Bethanie, Gorze, Franta,



în Mesajul sãu de Anul Nou
cel mai consistent si profund mesaj de Anul Nou pe care l-am gãsit,
mesaj ce merge direct la esenta lucrurilor,
tradus integral aici


25 decembrie 2015

Vã doresc Sãrbãtori Frumoase!
Si sã nu asteptati de la ele ce nu vã pot da...
Dar sã gãsiti sensul profund al Sãrbãtorii, vindecãtor...
Si sã auziti si chemarea la responsabilitate vizavi de acesta...


Dumnezeu devine om pentru ca omul sa devinã dumnezeu.

Cititi Mesajul de Crãciun al preotului ortodox
Pascal Sauvage
,



actualul coordonator al Centrului de întâlniri Bethanie, Gorze, Franta.


AICI


24 decembrie 2015

In memoriam Charles Chaplin


Fabio Stassi – Ultimul dans al lui Charlot, Editura POLIROM

Intr-o searã de Crãciun, Moartea il viziteazã pe Charlie Chaplin in casa lui din Elvetia. Marele actor si regizor e trecut de optzeci de ani, dar are un fiu inca mic si ar vrea sa-l vada crescind. Intr-o clipa de curaj, Chaplin ii propune un pact Batrinei Doamne:...

Detalii carte aici:
http://www.polirom.ro/catalog/carte/ultimul-dans-al-lui-charlot-4881/detalii.html

…numai în dezordinea iubirii orice acrobaţie devine posibilă…

un fragment dintr-o carte foarte frumoasă,
un omagiu adus lui Charles Chaplin sub formă de ficţiune pe baza unor întâmplări reale.
- o carte a cărei lectură va fi o bucurie pentru iubitorii genialului Chaplin -

De atunci, am profitat de fiecare pretext pe care mi-l oferea bătrâneţea: slăbirea vederii, pierderea memoriei, regretul tinereţii. Însăşi condiţia mea îmi oferea un repertoriu inepuizabil de soluţii. Trucul e întotdeauna acelaşi: să faci astfel încât ceva să meargă strâmb şi lumea să apară răsturnată, cu susu-n jos. Dacă un uriaş încearcă, în toate chipurile, să deschidă o uşă şi nu reuşeşte, dar, imediat după, uşa se deschide fără nici un efort în faţa unei pisici, unui copil, a unui biet vagabond sau a unui bătrân, râdem. Pentru că e complet opusul a ceea ce se întâmplă în viaţă. Comicul e un salt, un om care se ridică după o rostogolire sau un altul care e pe punctul de a cădea, dar nu cade niciodată. Comicul e stângaci ca mine, Christopher. Îi ironizează pe cei bogaţi, reface ordinea lucrurilor, repară nedreptăţile. Cum spunea prietenul meu, Frank Capra, închide porţile celor puternici şi le deschide celor slabi şi fără putere, chiar dacă numai pentru străfulgerarea unui zâmbet. Tocmai acest neverosimil ne umple ochii de lacrimi. Încă de la început, de când am cântat cântecul lui Jack Jones în locul mamei mele, să stârnesc râsul şi lacrimile a fost protestul meu copilăresc  împotriva mizeriei, bolii şi dispreţului, refuzul urii şi al tuturor formelor greşite care ajung să guverneze relaţiile umane. E uimitor, când te gândeşti, cât e de uşor să te molipseşti de veselie şi cât de tristă şi bolnavă este, în schimb, lumea.

Se spune că universul s-a născut dintr-o mare şi de neînţeles explozie. După mine, trebuie să se fi întâmplat pe arena unui circ. O femeie se rotea în aer şi un bărbat a surprins mişcarea într-o cutie magică, reproducând-o la infinit, până când a populat cu umbre pământul şi l-a umplu de rumeguş, de râsete, de lacrimi. Nu se poate să se fi întâmplat decât aşa, Christopher, pentru că numai în dezordinea iubirii orice acrobaţie devine posibilă.

Pa!
Tatăl tău, Charles


23 decembrie 2015

O colindã de la ARAD
Concert de colinde în Gara de la ARAD
sustinut de FILARMONICA ARAD


În asteptarea colindãtorilor...

Click-ul pe pozã vã duce pe youtube...



7 decembrie 2015

Deci doar un Eu puternic înţelege şi apără
principiile fundamentale ale vieţii,
precondiţia pentru ca

Superiorul reflectat în împărăţia omului
să se dezvolte veridic înrădăcinat şi realmente viu.
Chestiunea care se pune este dacă Eul,
în împărăţia omului,

domneşte sau slujeşte.
Numai ca slujitor este el în drept să fie.


Karlfried Graf Duerckheim - Etapele maturitãtii umane
carte în pregãtire la Editura HERALD


17 noiembrie 2015

Editura HERALD la Târgul de carte GAUDEAMUS.
Detalii evenimente aici:
https://www.edituraherald.ro

5 noiembrie 2015

A revenit emisiunea ARTA FERICIRII pe TVR2.
Are un spatiu mai amplu de 50 de minute.
Dar...
Este difuzatã zilnic de luni pânã vineri între orele 13:20 si 14:20,
sau, în reluare a doua zi dimineata la ora 8:10.

Vãzând orele de difuzare pentru aceastã emisiune de o calitate deosebitã, cu invitati speciali în fiecare emisiune,
nu poti sã nu te întrebi la ce s-au gândit cei care au stabilit aceste ore de difuzare pentru o emisiune de larg interes?
Este drept cã este foarte bunã si pentru pensionari care sunt acasã la orele respective.
Dar emisiunea este foarte bunã mai ales pentru tineri, maturi, pãrinti... care sunt la scoalã, la facultate sau la serviciu la orele respective.
Se discutã pe fond probleme ale zilei, ale noastre, ale societãtii noastre.
Ieri a fost un regal de emisiune - pãcat de bruiaj... despre tineri, inteligentã creatoare, despre generatia de mutanti la care am ajuns, (a 4-a),
despre rostul crizelor din societate - CA CEA DE ACUM DE LA NOI DIN TARÃ -
despre faptul cã iesirea din crizã presupune o SCHIMBARE DE PARADIGMÃ,
o schimbare a modului de a gândi,
este ceea ce vedem în revolta tinerilor frumosi care au iesit sã protesteze.
Si, da, iesirea din crizã presupune ca omul sã devinã MATUR, CONSTIENT DE SINE.
Astfel va avea CURAJUL sã-si ASUME convingerile si sã meargã înainte cu RESPONSABILITATE.


Si un mesaj pentru pãrinti (generatia a 3-a de mutanti):
"Aveti curaj sã fiti alãturi de copiii vostri si vã veti ridica si voi!"

Invitat Prof. dr. FLORIN COLCEAG, "antrenorul de genii".

Un interviu foarte interesant poate fi citit aici:
http://www.dela0.ro/

Oare de ce nu se consultã CEI DIN FRUNTEA TARII cu astfel de oameni
dacã vor o solutie realã, adecvatã, de iesire din crizã?


Domnilor de la TVR,
de ce nu difuzati emisiunea la ore accesibile si pentru cei cãrora le este destinatã?
Seara de la orele 19 în locul acelui documentar de exemplu.
O emisiunea atât de bunã sã fie atât de "ascunsã"
prin orele de difuzare.
Este REVOLTÃTOR!

Arhiva cu emisiunile înregistrate aici:
http://www.tvrplus.ro/

19 octombrie 2015

Lipsa de maturitate a adulţilor este maladia cronică a unei umanităţi care,
orbită de puterea sa de dominaţie asupra lumii exterioare
pierde din vedere calea interioară.
Îi revine epocii noastre, pe cale de reînnoire,
să reflecteze la ceea ce înseamnă maturitatea umană şi
să caute semnele de non-maturitate
care ne otrăvesc viaţa.


Karfried Graf Dürckheim – Durchbruch zum Wesen
(Etapele maturitãtii umane)

O carte despre maturitatea umanã, a cãrei lipsã, esentialã, se resimte în toate domeniile vietii noastre.
O carte de care avem cea mai mare nevoie...
"Hazardul" a decis asa...
Si a decis bine...


17 octombrie 2015


O veste bunã pentru ciititorii cãrtilor lui K.G. Durckheim...

Omul în faţa maturităţii sale

Criza religioasă pe care o traversăm în prezent provine din clătinarea încrederii în dreptatea divină.

Este cel puţin paradoxal ca un creştin să poată să-şi piardă credinţa,
sau să poată să aibă o îndoială privind dreptatea divină,
din simplul fapt că lumea nu funcţionează potrivit raţiunii sale
.
Credinţa creştină nu este tocmai credinţa,
pe care ne-o revelează Isus Christos,
în Realitatea divină care învinge moartea, non sensul şi solitudinea omului?
Marile crize din vremea noastră nu au ele oare o cu totul altă semnificaţie?


Nu ar trebui ele să-l aducă pe om să descopere
noi surse de credinţă
care nu ar izbucni
fără catastrofele din existenţa sa
şi fără prăbuşirea credinţelor din prima copilărie?

Poate că omul trebuie să fie provocat
pentru a intra în maturitatea sa „spirituală”,

pentru a fi pregătit să audă „consolatorul”,
spiritul adevărului divin din el însuşi?
(Sf. Ioan)
Incredibilele dezordini şi bulversări pe care le traversăm nu sunt ele ca ocazia unui apel unic adresat omului pentru ca el să se întoarcă în el însuşi şi să asculte cu atenţie ceea ce vocea sa secretă şi interioară îi spune pe tema realităţii aparente a unei lumi în suferinţă, şi ceea ce îi revelează pe tema Realităţii care nu este din această lume, şi care învinge aici toate suferinţele sale?

Karfried Graf Dürckheim – Durchbruch zum Wesen

… o carte care – e cert… la anul… cât de curând...- va fi citită în româneşte...

Mai trebuie doar tradusã...

Un capitol din această carte, despre ADOLESCENŢĂ, a fost tradus deja mai demult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/02/karlfried-graf-durckheim-adolescenta.html

15 octombrie 2015

Un articol de Antoaneta OLTEANU
despre Svetlana Aleksievici,


Site:http://alexievich.info/indexEN.html

laureata premiului Nobel pt. literaturã pe 2015

în revista Observator cultural

aici:

http://www.observatorcultural.ro/Un-Nobel-pentru-zilele-noastre*articleID_32524-articles_details.html

15 octombrie 2015

Bine de stiut!
M. Scott Peck - Oamenii minciunii
O carte tulburatoare, fascinanta, ce redeschide vechea discutie despre esenta raului uman. Desi de-a lungul timpului aceasta problematica a fost dezbatuta mai degraba de filozofie si religie, avem acum o alta abordare – din perspectiva unui psihiatru cu o remarcabila deschidere interdisciplinara. Un tur de orizont asupra naturii umane, un dialog deschis între psihologie si religie. Cazurile clinice prezentate aici, manifestari ale raului în viata cotidiana, desi la prima vedere pot fi catalogate drept maladii psihice, la o analiza psihiatrica atenta refuza sa se înscrie în categoriile standard ale psihologiei sau psihiatriei.
Minciuna este trasatura cea mai relevanta a raului ce salasluieste în oameni, ea fiind atât un simptom, cât si o cauza a raului.

M. Scott Peck - Oamenii minciunii. Speranta de vindecare a rãului uman, Editura CURTEA VECHE.


Mai multe fragmente aici
Detalii carte pe site-ul ediurii CURTEA VECHE aici

10 octombrie 2015

Jacques Castermane - Atractia pentru meditatie !
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

5 octombrie 2015

Marian Popescu
Manifest pentru Dezvoltarea personalã în Scoala Româneascã
Dezvoltarea personalã ar trebui sã fie coloana vertebralã pentru formarea copiilor, elevilor si studentilor prin încurajarea creativitãtii, interdisciplinaritãtii si a gândirii libere.
...
Harta Educatiei, asa cum e ea „desenatã” acum, nu e deloc aceeasi cu „teritoriul” pe care îl reprezinta. E a unei tari straine unde copiii sunt luati la scoala fara garantia ca vor învata limba propriei personalitãti. Ar trebui sã luptãm pentru Dezvoltarea personalã în Scoala româneascã.

Un articol postat pe platforma CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro

4 octombrie 2015

Câteva erori erori cognitive curente semnalate în cartea
Rolf Dobelli - Arta de a gândi limpede

De una din cele semnalate ne lovim toatã ziua:
"concluziile" pe care ni le serveste presa drept cauze (fãrã nici o legãturã) ale unui fenomen...
dintr-un rezultat statistic


Distorsiunea rezultatului

O ipoteză scurtă: să presupunem că un milion de maimuţe joacă pe piaţa bursieră. Cumpără şi vând acţiuni în neştire şi, desigur, complet la întâmplare. Ce se întâmplă? După o săptămână, cam jumătate dintre maimuţe vor fi ie­şit în profit, iar restul, în pierdere. Cele care au făcut profit sunt păstrate; pe celelalte le trimiteţi acasă, în a doua săptă­mână, jumătate dintre cele rămase au rezultate bune, cea­laltă jumătate nu, şi pleacă acasă. Şi aşa mai departe. După zece săptămâni veţi mai avea cam o mie de maimuţe - cele care şi-au investit banii întotdeauna bine. După douăzeci de săptămâni a mai rămas o singură maimuţă; aceasta a ales de fiecare dată, fără nicio excepţie, acţiunile potrivite şi acum este milionară. S-o numim maimuţa de succes.

Cum reacţionează reprezentanţii presei?


Cititi mai departe aici

26 septembrie 2015

Valerio Albisetti: Drumul spre constientizare

În viziunea mea, la sfârşitul existenţei, privind înapoi, ar trebui să vedem o trecere de la o structură orientată integral spre sine, la una orientată spre celălalt, până la atingerea deschiderii maxime, cea către transcendent, către divin.

A creşte înseamnă a ne decentra,
a nu mai plasa centrul în noi înşine,
ci în Entitatea Diferită şi Absolută,
ce nu poate fi redusă la uman,
în Dumnezeu.

Doar astfel, construind progresiv, de-a lungul etapelor psihologice evolutive, ajungem să ne experimentăm pe noi înşine, pe celălalt, lumea, având o structură psiho-spirituală atât de deschisă şi respectuoasă încât trăim realitatea ca pe un dar, ca pe ceva gratuit şi nu impus.


Valerio Albisetti – Drumul spre conştientizare, Editura Pauline, 2014

Mai multe pagini din carte aici


12 septembrie 2015

Structura sufletului nostru cere INDIVIDUAREA

... calea individuării este o responsabilitate
în faţa căreia se află fiecare fiinţă umană.


Structura sufletului nostru o cere.


Şi când nu urmăm acest ordin,
această lege interioară
,
în timp ce avem posibilitatea s-o facem,
plătim scump
.


Depresia, tot felul de maladii psihosomatice, distoniile vegetative reprezintă azi cam 70% din maladiile de astăzi. Nu este în întregime vina noastră pentru că nu suntem educaţi în acest sens. Suntem bieţi ignoranţi în ce priveşte sufletul nostru. Dar, din fericire, încet-încet psihologia ne obligă să recunoaştem această stare de lucruri.


Dr. Tauber Ignace în dialogul plin de bogăţie cu Jacques Castermane din volumul
Jacques Castermane – Lecţiile lui Durckheim. Primii paşi pe calea iniţiatică
o carte care sper că va fi citită şi în româneşte în viitor.


Intregul dialog pe tema PSIHOLOGIEI ADÂNCURILOR poate fi citit aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot

13 septembrie 2015

O prezentare PowerPoint despre COLOANA VERTEBRALÃ
foarte interesantã si mai ales utilã:
- legãtura cu temele noastre specifice de viatã -
- De ce "ne doare spatele"? -
pãcat doar cã nu spune sursa informatiilor (autor, carte)
AICI
Multumesc, Moniq!

Si POVESTEA CU INDIVIDUAREA... aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot


27 august 2015


Charlie Chaplin
Acel binecunoscut Poem al maturitãtii
De când am început sã mã iubesc pe mine însumi


Nu mai trebuie să ne fie fricã de dispute, de confruntãri
sau de orice alt fel de probleme cu noi însine sau cu ceilalti.
Chiar si stelele se ciocnesc.
Si din coliziunea lor noi lumi se nasc...
Astãzi stiu cã Aceasta este VIATA.


o traducere revizuitã, un pic mai fidelã, sper,
dar departe de a fi cea mai bunã
AICI

27 august 2015

Inteligenta emotionalã întoarsã pe dos.
Înca nu a început scoala si zilele sunt lungi – asadar mergeyi sa vedeti „Întors pe dos”, noul film Disney Pixar. Pentru copiii-adulti care vor sa comunice cu copiii-copii despre emotiile si sentimentele lor, este una dintre (prea) putinele resurse ce pot fi gasite pe piata româneasca.

Recomnadare de Cosiam Rughinis.

Cititi mai departe pe platforma CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/

16 august 2015

Un sondaj de-a dreptul... uimitor... dacã nu chiar incredibil...:
Fãcut de IRES: ROMANIA CREDINCIOASÃ

http://www.hotnews.ro

1 august 2015


Lytta Basset - Religia perversã aici
Iatã un mod sãnãtos de a crede...
Iatã de ce critic eu pe acest site anumite aspecte ale unei religii patologice ...

29 iulie 2015

Jacques Salome despre LIBERTATEA DE A FI
din volumul
Jacques Salome - Ghid de supravietuire în universul profesional, Editura CURTEA VECHE

LIBERTATEA DE A FI nu ne poate fi nici oferită, nici acordată de cineva din exteriorul nostru. Ea se construieşte încet, cu tenacitate şi coerenţă (uneori fiind nevoie de întreaga viaţă!), în jurul câtorva repere, care vor constitui tot atâtea câmpuri de forţă ce ne vor permite să nu ne mai lăsăm definiţi de alţii, să ne afirmăm şi să ne poziţionăm faţă de ceilalţi, nu în reacţional, ci într-o confruntare deschisă.

Libertatea de a fi începe odată cu depăşirea unui conflict intrapersonal foarte vechi, acela dintre nevoia noastră de afirmare şi aceea de aprobare...


aici


28 iulie 2015

Emisiunea ARTA FERICIRII, moderată de Mirela Vaşadi, de pe TVR2, s-a încheiat brusc. Şi fără nici o explicaţie. Cum aşa?

O emisiune foarte bună care promitea mult, promitea să facă lumină în cutia neagră care suntem noi pentru noi înşine. O abordare cu o paletă foarte largă, cu invitaţi care aveau ceva de spus. O emisiune bine făcută.
O emisiune care se anunţa că va dura toată vara se încheie brusc după 3 săptămâni…
Ce să credem? Că a deranjat pe cineva? Că era un pericol pentru Marile Interese care înfloresc pe seama Marii Ignoranţe a noastre?
Se pare că nu se doreşte DEZVOLTARE PERSONALĂ, ci se doreşte să rămânem aşa cum suntem: „mici şi neajutoraţi, ascultători, duşi de mânuţă…” Si mare parte din noi nici nu vor altceva...

Dacă aveţi probleme de sănătate mergeţi la medic ca sã vã prescrie neapãrat medicamente. Nu cumva să vă gândiţi la medicina alternativă. Sau, şi mai rău, la probleme ce ţin de psihologie şi să aflaţi cumva care este NORMALITATEA VIEŢII… Doamne fereşte să aflaţi cumva că vă puteţi schimba viaţa… că vă puteţi însănătoşi, ridicându-vă în picioare

Dacă aveţi nedumeriri mergeţi la Biserică, la duhovnic. În nici un caz la psiholog, la terapeut. Pentru că aţi putea descoperi NORMALITATEA VIEŢII care este altceva decât OBIŞNUITUL apăsător pe care îl vedem toată ziua în relaţiile umane şi care ne face să credem că Cineva vrea să trăim strâmb, chirciţi… Ati putea descoperi cã puteti trãi cu demnitate...


Evident cã în acest ultim paragraf nu mã refer la extrem de rarele exceptii sãnãtoase din care unele sunt semnalate cu încântare si pe acest site.

Recomandare de carte

Neapărat de citit pentru oricine vrea să ştie în ce fel de lume trăim.

Dezinformarea, de Ion Mihai Pacepa şi Ronald J. Rychlak,
publicată de Editura HUMANITAS.

Detalii carte pe site-ul editurii HUMANITAS, unde pot fi citite şi câteva pagini din carte, inclusiv cuprinsul, aici:

http://www.humanitas.ro/humanitas/dezinformarea

S-ar spune că nu o poţi lăsa din mâini… Totuşi trebuie să faci pauze pentru că ceea ce afli încet-încet este greu de îndurat.
Nu e usor sã constati cât de usor se propagã si se multiplicã dezinformarea rãu intentionatã...
si mai ales cum o luãm de bunã...

O carte cutremurãtoare, dar care trebuie cititã...
doar dacã nu vrem sã rãmânem "mici si neajutorati, dusi de cineva de mânutã..."

23 iulie 2015

Arhiva emisiunii de dezvoltare personalã ARTA FERICIRII de pe TVR2 se aflã aici:
http://www.tvrplus.ro/
O emisiune pe care o recomand !

19 iulie 2015

Semnalez un film interesant pe HBO zilele acestea:
Darul lui Jonas
o transpunere cinematograficã, deloc usoarã, a cãrtii
The Giver scrise de Lois Lowry
cu Meryl Streep si Jeff Bridges
o fictiune despre o lume înfricosãtoare, sterilã - fãrã durere, fãrã emotii, fãrã amintiri - în care oamenii au reusit sã realizeze Uniformul...
Lumea în care traieste Jonas pare a fi una perfecta. Totul e sub control. Frica, suferinta si razboiul au disparut. Nimeni nu are de facut vreo alegere. Fiecarei persoanei i s-a desemnat un rol în cadrul comunitatii, iar conducatorii ei iau toate deciziile, fara a face vreo greseala. Dar destinul si misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalti.
Roman puternic si provocator, Darul lui Jonas va stimula cu siguranta generatii de tineri sa citeasca si sa gândeasca.“
New York Times

Cartea s-a tradus în româneste, 2014, la editura Arthur. Detalii carte aici:
http://www.editura-arthur.ro/carte/darul-lui-jonas
Detalii film aici:
http://www.cinemagia.ro

27 iunie 2015

Reuniunea de clasã

"Reuniunea de clasa” constituie debutul ca regizor al artistei suedeze Anna Odell, care a realizat un film incomod si ilar ce se opreste asupra ierarhiilor si structurilor de putere cu care crestem si ne formam ca oameni. Au trecut douazeci de ani de când cei din clasa 9C au luat-o pe drumuri separate, iar, în ajunul reuniunii lor, emotia pluteste în aer. Cu toate acestea, lucrurile vor lua o întorsatura complet neasteptata, dupa ce Anna Odell decide sa-i confrunte direct pe aceia care i-au facut copilaria nefericita. Artista, regizoarea si protagonista Anna Odell realizeaza aceasta pelicula folosind o linie neclara între documentar si film de fictiune, mai ales atunci când ia în discutie dramele traite de un copil si traumele din copilarie pe care apoi le va avea toata viata lui de adult. De asemenea, ea mai vorbeste despre cât de dificil este sa te confrunti cu felul în care esti perceput de ceilalti.

Sursa: http://www.cinemax.ro/movie

Asa este...

10 iulie 2015

Un articol despre copiii dislexici în DILEMA VECHE
Extraordinarele întîmplari ale copiilor dislexici si ale parintilor lor
de Iaromira Popovici
aici:
http://dilemaveche.ro

7 iulie 2015

Semnalez o nouã emisiune la TVR2
Arta fericirii
moderatã de Mirela Vasadi.
O emisiune cu profil de dezvoltare personalã.
Vor fi invitati de marcã, oameni cu o mare experientã profesionalã,
dar si de viatã,
oameni de la care oricine are de învatat,
oameni care au reusit sa transforme în arta, propria lor existenta.
De luni pânã vineri de la 18:30 la 19.
Se reia a doua zi de la orele 14.
Sursa: http://port.ro/

Am vãzut primul episod si mi-a plãcut. Toatã aprecierea!
Cu onestitate despre ceea ce avem mai mare nevoie cu totii...
despre autocunoastere...
si fãrã amãgirea publicului cu iluzii nerealizabile sau cu solutii miraculoase dar ineficace.


Si, apropo de constientã si autocunoastere,
un Decalog al Minciunii/Manipulãrii aici:
http://www.nasul.tv/decalogul-minciunii-manipularii/
bun de citit când ne furã peisajul...

28 iunie 2015
Din seria Lecţiile lui Durckheim

Naturalul este rodul unui imens efort


Imagine de la Schonbrunn

… acelaşi lucru după zece ani de muncă…


G.D. În toate disciplinele de pe cale, tehnica este înainte de toate artificială. Discipolul trebuie să o repete până când într-o bună zi ea să devină o a doua natură. Trebuie să înţelegem că naturalul este rodul unui imens efort. Când începeţi să cântaţi, o faceţi mai întâi plecând de la vocea voastră naturală. Lucrând arta cântului vă pierdeţi această voce. Şi după zece ani de muncă o regăsiţi, dar pe un alt plan.
Sau, un alt exemplu, luaţi cazul unei dansatoare foarte dotate. Are 17 ani, nu ştie nimic dar ţine de natura ei să danseze. Ea trebuie să piardă totul pentru a deveni o mare dansatoare. Un mare pictor se află la un anticar şi priveşte pânzele. Soseşte un tânăr cu o pânză pictată de el. Şi acest mare pictor, apropiindu-se, îi spune anticarului: „Vedeţi, faţă de aceasta, tot ceea ce mi-aţi arătat sunt tablouri fără valoare!” Dar se întoarce apoi spre tânăr şi îi spune: „Nu vă închipuiţi nimic. Dacă îmi aduceţi acelaşi lucru după zece ani de muncă, abia atunci acesta va fi ceva!”

J.C. - … acelaşi lucru după zece ani de muncă…

G.D. – Da… zece ani de muncă, oricare ar fi aceasta, meditaţia, aikido, tirul cu arcul.

J.C. – Aceşti zece ani de muncă sunt durata de trecere de la inconştienţă la conştienţă?

G.D. – În fond, aş putea să răspund da. În sensul în care noi nu putem să dezvoltăm nimic, ci doar să ne deschidem pentru ceea ce este dintotdeauna acolo. Când maestrul Umeji m-a cuprins în braţele lui a fost ca pentru a-mi spune: „Ah, iată, acum natura este din nou completă, Marea Viaţă este în mica viaţă.” Ea este bineînţeles întotdeauna acolo, întotdeauna prezentă. Dar noi nu suntem întotdeauna conştienţi de aceasta.

Jacques Castermane - Les Lecons de K.G. Durckheim, pag. 196


6 iunie 2015

Semnalez o carte interesanã, recent apãrutã,



o carte biograficã despre C. S. Lewis scrisã de Alister McGrath
"cu suficientã simpatie, dar si cu suficientã detasare criticã"
cum ne spune Teofil Stanciu aici:
https://drezina.wordpress.com/2015/06/05/o-biografie-a-lui-c-s-lewis/
Traducerea Natan Mladin.

Cartea a apãrut la Editura Neword Press, ARAD, detalii aici:
http://www.newordpress.com/carti/c-s-lewis-o-viata/

25 mai 2015

Un interviu tradus integral în româneste finalizat la aceeasi paginã.

Aceşti copii au reuşit.
Viaţa este aici, acum, în ochii lor care strălucesc, în zâmbetul lor, în acele zmeie înălţate pe cer, în acel moment unic, de neuitat.




Ceea ce văd eu în Bolivia, sunt persoane care trăiesc învierea, nu ca pe o istorie îndepărtată, ci astăzi chiar. Şi ştiu că aici, astăzi, noi suntem înviaţi.

din interviul tradus AICI

Comentariile mele, V.J.:
Aceasta cred si eu cã este ÎNVIEREA despre care a vorbit de fapt Isus si despre care vorbesc Evangheliile,
aceastã trecere AICI ÎN ACEASTÃ VIATÃ de la moarte la viatã,
de la o viatã moartã la o viatã vie, plenarã, abundentã.

Iatã un mod de a crede sãnãtos, VINDECÃTOR, matur...

25 mai 2015

Un interviu tradus integral în româneste finalizat la aceeasi paginã.

24 mai 2015


Marianne Sebastien
fondatoare si presedintã a fundatiei Voix Libres (Voci libere)
Mai mult la pagina dedicatã acestei personalitãti magnifice,
care sustine un mod de a ajuta just, sacru pur si simplu,
bazat pe dezvoltarea interioarã a celui ajutat:AICI

19 mai 2015

Am aflat, neoficial, "pe surse" (!), cã în curând va apãrea cartea
Alan Watts - Duh si contemplatie
o carte despre necesitatea experientei mistice în religie,
care cred cã va interesa pe multi care cautã un rãspuns real si o solutie la actualul declin al religiei institutionalizate.


Detalii carte pe site-ul Editurii HERALD aici:
http://www.edituraherald.ro
Fragmente din carte - prin bunãvointa traducãtorului, d-l Marian Stan, pe site:
AICI

17 mai 2015

Uu fragment relevant din cartea lui
Deepak Chopra
DUMNEZEU. O istorie a revelatiei sale

Editura Paralela 45

,E cineva acolo?"

Citind povestirile despre sfinţi, înţelepţi şi vizionari eşti prins de o senzaţie ciudată, un amestec de inspiraţie si îndoială. Suntem ca o cultură ce a avut cândva telefoane până când s-au stricat. Încercăm să vorbim cu Dumnezeu, doar pentru a auzi o tăcere mormântală la celălalt capăt al firului. „E cineva acolo? Alo, alo! E cineva?" e singurul lucru care mai poate fi ros­tit. Cu legătura întreruptă, e imposibil de ştiut dacă Dumnezeu ascultă. Poate că şi El se întreabă de la celălalt capăt al firului: „E cineva acolo?"

AICI

16 mai 2015

Mâine dimineatã pe FilmCafe la 6:35 filmul PADRE PIO (cele douã pãrti)
Detalii aici

14 mai 2015

Harville Hendrix si Helen LaKelly Hunt
Dãruieste iubirea care vindecã - ghid pentru pãrinti
Editura HERALD

Printre conceptele pe care Harville si Helen ni le prezinta in volumul lor se numara
- Imago – partenerul-fantasma – pe care mintea noastra inconstienta il construieste pornind de la imaginea celor pe care i-am iubit in copilarie –, care ne-a calauzit in cautarea unui partener de viata.
- Parintii minimizatori si maximizatori – stilurile defensive care influenteaza ceea ce spunem si modul in care interactionam cu propriii copii.
- Un proces parental care ne ajuta sa punem capat „ciclului ranirii” – perpetuarea ranilor pe care le-am primit in copilarie – pe masura ce ne crestem copiii.

Adevarul profund transformator pe care il dezvaluie Harville Hendrix si Helen LaKelly Hunt este ca, urmarindu-si constient reactiile fata de comportamentul si manifestarile copilului, parintii pot invata de la el, descoperind propriile „??puncte de vindecare”. Tratandu-i pe cei mici cu respect si intelegere, parintii ii incurajeaza sa fie ei insisi si sa se cunoasca in profunzime.

Mai mult despre carte aici:
http://www.edituraherald.ro
Si mai mult în discutia de la ADEVARUL LIVE de mai jos.

14 mai 2015

Cum ne împiedicã traumele din copilãrie sã avem o relatie de cuplu fericitã si sã fim pãrintii care ne dorim sã fim
o discutie la Adevarul Live cu psihologul Gaspar Gyorgy si expertul în parenting Otilia Mantelers
despre teoria IMAGO
si despre conferinta de la Bucuresti 23-24 mai 2015 - Romexpo Pavilion H1 – Sala Titulescu
cu cei doi psihologi americani
Harville Hendrix si Helen LaKelly Hunt:
inclusiv o exempificare
AICI

În plus, Editura HERALD - dublã lansare de carte a celor 2 autori aici:
AICI

11-14 mai 2015

Actualizare pagina de Argument aici
Am simplificat pe cât am putut...
M-a inspirat întâllnirea de 40 de ani amintitã mai jos.

12 mai 2015

O pozã cu mine...
Intr-o vreme unii vizitatori ai site-ului erau interesati sã mã cunoascã pe viu.
Când au aflat ce vârstã am :) interesul li s-a risipit ca prin minune...
Dar dincolo de aceastã întepãturã amicalã poate exista si un interes real, onest, justificat.



Intalnirea de 40 de ani a absolventilor Facultatii de matematicã-mecanicã
de la Universitatea de Vest Timisoara,
promotia 1971-1975.
9 mai 2015

AICI

 


Continuarea paginii:

Pentru reducerea timpului de încãrcare a paginii de bazã am fãcut o sectiune aici...
Continuarea paginii se face numai de aici. Nu am renuntat la ea pentru cã sunt multe lucruri care sunt prinse numai acolo, fiind pierdute astfel pentru cei care consultã site-ul numai dupã GALERIA FOTO, sau numai dupã AUTORI.