| |
Dumnezeu
este
Bucurie
Argument
Galerie FOTO
Autori
Noutati
Arhiva de noutati
Aforismul zilei - la zi
Aforismul zilei - 2009-1
Aforismul zilei - 2008-3
Aforismul zilei - 2008-2
Aforismul zilei - 2008-1
Aforismul
zilei - 2007
Florilegiu
Harta site
Linkuri
Alte resurse
english page
page en francais
Aphorismes 
Prezentari PowerPoint primite de la prieteni
Idei pentru 2%
Sustineti un proiect pt. Timisoara (aici)
Recomanda pagina unui prieten
Adauga Cerul din noi la Link-uri Favorite
Din cauza depasirii numarului limitat de fisiere pentru
Picosearch gratuit cautarea in site nu functioneaza corect! Mai bine apelati
la Google si pentru cautarea in site, specificand "ceruldinnoi.ro"
la cuvinte cheie.
Când strigi: "Am obosit!"
eu Îl aud pe Cel Ce strigã: "Veniti la Mine
toti cei obositi!"...
Si cât mi-as dori sã-l aud de la toti cei care
încã nu l-au strigat,
de la toti cei care încã se mai amãgesc
sa creadã cã nu au decât mici probleme
care se vor rezolva cu timpul!
(Maica Siluana...va
raspunde...)
Prizonier al disperării şi al angoasei lui fiind, omul
îşi refulează fără încetare fiinţa lui
profundă. Din această suferinţă care zvâcneşte,
inexplicabilă la început pentru conştiinţa obişnuită,
se poate naşte o imensă nostalgie,
nostalgia a ceva ce nu cunoaştem şi care totuşi
ne locuieşte. O anume agitaţie,
simţămintele de frică, de vinovăţie şi
de gol lăuntric devin însoţitorii noştri obişnuiţi.
Ei sunt acolo fără un motiv aparent şi nimic de
pe lume nu poate remedia ceva: toate măsurile noastre
de siguranţă lasă neschimbată această
frică aflată în noi, nici una din bogăţiile
acumulate nu acoperă acest gol ce se
cască tot mai mult iar omul onest, care duce o viaţă
fără reproş, continuă să resimtă
o ciudată vinovăţie.
Căci este vorba, de fapt, de cu totul altceva. Deja Viktor
Frankl recunoştea în aceasta „nevroza
existenţială".
(Alphonse si Rachel Goettmann - Dincolo în adâncul
nostru, Editura Herald, Bucuresti 2008)
fragmente din carte (aici)
Sunt îndrăgostit de viaţă.
Sunt îndrăgostit de plinătate.
Sunt îndrăgostit de focul viu.
Sunt îndrăgostit de Dumnezeu.
Sunt îndrăgostit de sufletul meu.
Către el merg cu braţele întinse.
Pe el îl caut prin toate acestea.
Nu vreau decât să umplu această absenţă a
mea, faţă de mine,
căci toate celelalte nu sunt decât consecinţe şi
reflexe ale ei!
Ariane Buisset - Baricadele misterioase
(citeste
mai departe)
Blaise Pascal
Oamenii cred sincer ca odihna este ceea ce cauta,
dar ei nu cauta decât tumultul.
(citeste articolul
intreg)
Recomandare de carte...
...de vacanta...dar nu numai...
pentru cã e plinã de sens...
si într-o prezentare graficã splendidã...
poate fi un cadou special...
Ariane Buisset :
Ultimul tablou al lui Wang Wei
”Cine sunt eu, deci,
şi cine este lumea? Ce ne leagă?
Suntem milioane dar, în mod sigur, dacă fie chiar unul din
noi îşi croieşte drum în lumină, întregul pământ
este transfigurat!...”
(citeste
fragmente pe site)
Toată lumea cunoaşte povestea lui Iov, dar puţini
o ştiu pe cea a câinelui său. Totuşi, acest câine
ar avea un cuvânt de spus despre drumul care duce la Dumnezeu. El
l-a ajutat pe Iov să priceapă cel mai mare dintre toate
misterele, cel al Răului.
(citeste
mai departe)
Drama cea mai sfâşietoare
a vieţii nu este aceea care îţi sare în ochi. Este cea
care nu a fost încă detectată şi care provoacă
o nelinişte atât de vagă, încât nu poate purta nici un
nume. Cea căreia i-ai căzut pradă fără
să ştii. Această nelinişte fundamentală
te determină să spui cuvinte, să comiţi acte
în definitiv, să învârteşti roata. E protejată de
un consens al iubirii şi al tăcerii.
(citeste
mai departe)
Selectie de poeme din volumul
Culesul roadelor
de Rabindranath Tagore
Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de
primejdii,
ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerşesc alinarea durerii mele,
ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăşi pe câmpul de luptă al vieţii,
ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mişel,
ce simte harul tău numai în noroc;
ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
în nenorocirea mea.
(citeste mai
departe)
Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii
Mirarea extraordinară de a fi chemat.
Eu ?!, am vrea, neîncrezători să spunem.
Nu ne vine a crede că s-a putut opri la o fiinţă
a cărei netrebnicie o cunoaştem la perfecţie,
că s-a hotărât să poposească în aşa murdar
sălaş.
Uimirii i se adaugă teama,
am vrea să fugim de răspundere (de năpastă?)
şi, ca Moise,
am fi ispitiţi să argumentăm (spre a scăpa):
cine sunt eu ca să mă alegi?
Eu nu sunt un om îndemânatic.
Alege pe un altul.
Asupra apropierii de Hristos,
proba care nu înşeală,
criteriul definitiv
este buna dispoziţie.
Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.
Virtuosul neîmblânzit nu ştie
şi nu poate rosti „dulce Iisuse”,
toată sfera dulcelui îi este străină,
inaccesibilă –
şi uită că
jugul Domnului este blând
şi povara lui uşoară.
(fragmente)
Anselm Grun:
Sã
ne iertãm pe noi insine
Foarte frecvent auzim oamenii plângându-se
că omul modern nu mai are astăzi simţul vinovăţiei
şi al păcatului şi că abandonarea practicii
spovedaniei merge mână în mână cu absenţa simţului
păcatului. Bineînţeles că în zilele noastre omul
nu mai înţelege noţiunea tradiţională a păcatului
ca încălcare a poruncilor. Acestea nu mai sunt atât de evidente
ca şi altădată. Psihologia
ne învaţă că în spatele faţadei impecabile de
creştini fideli legii, se poate ascunde multă agresivitate
şi duplicitate.
(citeste
articolul intreg)
Soeur Emmanuelle
De dimineaţa până
seara şi de seara până dimineaţa căutăm
în afară scăparea salvatoare din vidul lăuntric care
ne strânge.
Este o conspiraţie universală
împotriva liniştii, a odihnei, a interiorităţii.
Ori tocmai în singurul loc al interiorităţii, în contemplarea
stelelor care nu sunt căzătoare se construieşte personalitatea.
(citeste mai mult)
Anselm Grun:
Invitatie la seninatatea inimii
Unui om îi
era frică de umbra corpului lui şi căpătase
oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea
a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi,
cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât
mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi
că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea
tot mai rapidă, fără să se odihnească.
Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că
pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze
la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi
fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!
(citeste
articolul intreg)
Vasile Voiculescu : Confesiunea unui scriitor si medic
Îmi cereti sa
va spun ceva despre credinta, macar despre credinta mea?
(fragment)
Henri Le Saux
Dumnezeu […]
în îndurarea lui,
îşi trimite mesagerii:
noaptea,
întunericul,
suferinţa,
incapacitatea,
insuccesul în ochii lumii.
El face „semn” omului
şi
aşteaptă...
(citeste mai mult)
Tu esti iubit.
Aceste trei cuvinte,
dacã vrei sã le primesti
cu adevãrat,
pot bulversa si transforma
întreaga ta viatã.
(Iubirea
fãrã margini - Un monah al Bisericii
de Rãsãrit)
(citeste mai
mult)
S.S. Shenuda al III-lea, patriarh al crestinilor
copti din Egipt despre:
seninatate,
cum sã ne comportãm cu oamenii,
credinciosia in lucrurile mãrunte,
gandire teoretica si viata practica,
cum sa rezolvam problemele,
ambitie,
incapatanare,
momentul potrivit
"Dacă ne pierdem pacea interioară,
toate ne vor părea perturbate,
iar ceea ce este simplu
ne va părea complicat.
Această complexitate nu vine din exterior,
ci din interior.
*
- Daca sunteti credinciosi în
iubirea pentru cei de aproape,
Dumnezeu va va acorda iubirea vrajmasilor.
El va va da harul
de a va iubi vrajmasii…
(citeste articolul intreg)
|
|
Ultimele noutãti si recomandãri
MEDITATIA ZILEI
8 februarie 2010
Crestinul:
Din pãcate, în viata mea au existat o sumedenie de ghizi
spirituali care au insistat sã mã ajute. Mi-au bãgat
în cap învãtãturile cu atâta insistentã
încât am ajuns sã nu-ti mai aud vocea decât cu
mare greutate. Nu m-am gândit niciodata cã Tu însuti
ai putea fi maestrul meu, cãci ei mi-au repetat continuu: „Noi
suntem singurii tãi ghizi. Cine ne ascultã pe noi, îl
ascultã pe El”. Nu ei sunt însã de condamnat,
ci eu. Cãci mi-a lipsit fermitatea de a-i reduce la tãcere,
curajul de a descoperi singur, rãbdarea de a astepta momentul potrivit
si încrederea cã odatã, când mã voi astepta
mai putin, Tu vei rupe tãcerea si mi te vei revela.
din volumul Anthony de Mello - Cântecul pãsãrii,
Editura MIX,
detalii aici: http://www.edituramix.ro/?53t4l&v7f2k=1977
(arhiva de aforisme)
6-7 februarie 2010
Dacă ne-am comporta astfel am
trăi într-o lume fără frică.
Poate că este greu de crezut, dar viaţa
oferă mult mai multe posibilităţi decât am crede
atunci când ne eliberăm de frica noastră.
Există o lume nouă în noi, şi în
exteriorul nostru,
o lume fără frică care nu cere decât
să fie descoperită.
Elisabeth KUBLER-ROSS, David Kessler - LECTII
DE VIATÃ
Azi: Lectia fricii
(aici)
29 ianuarie 2010
Din acelasi serial, SUFÃR DECI ASPIR LA A
FI...
din volumul LYTTA BASSET - LA JOIE IMPRENABLE:
Despre frustare, gelozie...
Numai în momentul în care trăim sentimentul nostru
de vid pentru el însuşi,
cu onestitate şi luciditate, intrăm în contact cu ceea ce este
mai autentic în noi – aspiraţia la „a fi mai mult” şi la bucurie,
a căror sursă este în noi înşine. Aceasta presupune renunţarea
la a aştepta ca exteriorul (lucru sau fiinţă) să umple
golul din noi. Singurul lucru real, singura realitate
indestructibilă, este aspiraţia care este în noi.
(aici)
27 ianuarie 2010
Pagina de Argument - la zi...
(:::)
24 ianuarie 2010
Din acelasi serial, SUFÃR DECI ASPIR LA A
FI...
din volumul LYTTA BASSET - LA JOIE IMPRENABLE:
Despre vinã, despre ce trebuie sã
citim dincolo de "rãul" acesta.
Dacă el ar lăsa să persiste sentimentul de
vină,
sufocând propria sa aspiraţie la bucurie,
nu numai că nu ar coborî „justificat” de la Templu,
dar nu ar coborî „acasă la el”,
în această comunitate de viaţă în care nimeni nu este „nul”,
în care nimeni nu este de comparat cu nimeni
pentru că fiecare în parte este destinat-ă bucuriei.
(aici)
20 ianuarie 2010
La cererea "tele-vizitatorilor"... reluãm lectura vietii
împreunã cu Lytta Basset...
Fragmente traduse din volumul:
LYTTA BASSET - LA JOIE IMPRENABLE:
... cu dedicatie specialã pentru MONI ...
Putem conclude că contrariul
eşecului nu este succesul, ci bucuria,
aşa cum contrarul răului nu este binele, ci Sensul.
(aici)
18.01.2010
PRECIZARE FOARTE IMPORTANTÃ:
Simt că trebuie să fac o precizare.
Site-ul „cerul din noi” nu susţine o cale anume, dar pledează
pentru interioritate, aprofundare,
onestitate, luciditate, deschidere, pentru respect faţă de toţi
oamenii şi faţă de credinţele lor si se doreste strãin
de orice exclusivism religios.
Consider că decât să „demonizăm” celelalte
religii este mai bine să ne facem o idee despre ele şi oamenii
respectivi.
Momentan am postat ceva din domeniul budismului.
Îmi dau seama ce nedumerire sau „groază” vor simţi unii…
Dar sunt subiecte care ne interesează şi pe noi: despre rostul
reflectiei asupra mortii, despre demascarea ego-ului nostru, sfaturi pentru
asistarea muribunzilor.
NU PLEDEZ DELOC PENTRU BUDISM. Şi pe
mine mă lasă rece. Cred că nici nu ni se potriveşte
nouă, occidentalilor. Dar am considerat că merită să
aflăm cum văd ei nişte probleme.
La urma urmei, ei s-au preocupat de interior,
în tradiţia lor, mai mult decât noi.
Şi cred că nu putem decât să ne îmbogăţim din
experienţa lor cu privire la acest domeniu atât de propriu fiecăruia
dintre noi şi atât de necunoscut: fiinţa noastră interioară.
Ecumenismul era o idee care mă încânta şi pe mine cu ceva ani
în urmă.
Apoi am descoperit cu uimire câtă ură se naşte în fiecare
tabără pentru această idee.
Berdiaev spune că: ”Ecumenismul este o calitate şi nu o cantitate;
este o dimensiune în profunzime”.
Aşa îl înţeleg şi eu, nu ca pe o nivelare, o relativizare
a exterioarelor, ci ca pe o aprofundare.
Sau, cum spunea pãrintele André Scrima, ca pe o "deschidere
centratã".
Pledez pentru prietenie şi respect pentru toţi oamenii indiferent
de tradiţia religioasă căreia îi aparţin.
Momentan chiar mã pasiona Tibetul... Mã gândeam sã
postez pe site câteva pagini din cartea de pelerinaj în Tibet
CALEA NORILOR ALBI la gândul cã se vor bucura si
altii. Dar ... cred cã închid site-ul...
si plec în Tibet.
Sã aruncãm o privire asupra întelepciunii orientale...
16 ianuarie 2010
Câteva fragmente
din aceeasi carte care se referã la un subiect care ne intereseazã
pe toti:
SFATURI DE SUFLET PENTRU A-I AJUTA PE MURIBUNZI
A ARĂTA O IUBIRE NECONDIŢIONATĂ
A SPUNE ADEVĂRUL
TEMERI LEGATE DE MOARTE
TREBURI NETERMINATE
A-ŢI LUA RĂMAS BUN
SPRE O MOARTE SENINĂ
(aici)
8 ianuarie 2009 completare 11 ianuarie 2010 din aceeasi carte
ÎNŢELEPCIUNEA ABSENŢEI EGOULUI
EGOUL PE CALEA SPIRITUALĂ
CĂLĂUZA ÎNŢELEAPTĂ
CELE TREI INSTRUMENTE ALE ÎNŢELEPCIUNII
(aici)

Fragmente din volumul reeditat la Editura HERALD,
SOGYAL RINPOCHE - CARTEA TIBETANÃ
A VIETII SI A MORTII
Toate marile tradiţii spirituale ale omenirii, incluzând bineînţeles
creştinismul, ne-au spus clar că moartea nu este sfârşitul.
Toate au transmis viziunea unei vieţi viitoare care conferă
vieţii de acum o semnificaţie sacră. Dar în pofida învăţăturilor
lor, societatea modernă este în mare măsură un deşert
spiritual în care majoritatea oamenilor îşi închipuie că viaţa
aceasta este tot ce există. Fără
o credinţă reală sau autentică într-o viaţă
viitoare, vieţile lor sunt lipsite de orice semnificaţie ultimă.
[...]
Ce trist este că cei mai mulţi dintre noi începem
să apreciem viaţa numai când suntem pe punctul de a muri! Mă
gândesc adesea la cuvintele marelui maestru budist Padmasambhava: „Cei
care-şi închipuie că au timp din belşug încep să se
pregătească numai la apropierea morţii. Atunci ei sunt
răvăşiţi de păreri de rău. Dar nu este oare
mult prea târziu?" Ce comentariu mai descurajant despre lumea modernă
s-ar putea face decât că majoritatea oamenilor
mor nepregătiţi pentru moarte, aşa cum au trăit nepregătiţi
pentru viaţă.
(aici)
30 decembrie 2009
Recomandare de carte pentru cei care vor sã stie si sã înteleagã
mai mult:
LAMA ANAGARIKA GOVINDA
LE CHEMIN DES NUAGES BLANCS
Pelerinages d'un moine bouddhiste au Tibet
De pe coperta spate a cãrtii:
Îmbinând jurnalul de pelerinaj, cu povestiri de aventurã,
comentarii filosofice si studii antropologice, Lama Govinda, german convertit
la budismul tibetan, care a trãit treizeci de ani în India
de Nord, ne oferã aici itinerariul lui spiritual, experientele
lui religioase si mistice. Descrie impresiile lui personale, personalitãtile
si evenimentele care au exersat asupra vietii lui interioare o influentã
durabilã. Adevãratã carte de viatã pentru
o întreagã generatie de occidentali fascinati de Orient,
aceastã lucrare devenitã o carte clasicã a literaturii
spirituale, a permis descoperirea unei regiuni si a unei culturi foarte
putin cunoscute pânã atunci. Si astãzi încã,
ea oferã o privire unicã asupra aspectelor sociale si spirituale
ale unei culturi tibetane mai amenintatã ca oricând.
Vestea bunã este cã aceastã carte este deja tradusã
în româneste:
CALEA NORILOR ALBI
Poate fi gãsitã pe site-ul Editurii Herald, aici:
http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=150
24 decembrie 2009; 25.12.2009; 26.12.2009
Fragmente traduse din cartea lui Jean-Yves Leloup
La vie de Jésus
racontée par un arbre
Viata lui Isus
povestitã de un arbore
Câteva povesti din POVESTEA relatatã de un arbore
despre viata lui Isus:
Toiagul - 24.12.2009
Masa de nuntã - 25.12.2009
Crucea - 26.12.2009
Zãvorul - 26.12.2009
(aici)
18 decembrie 2009
Pentru vizitatorii nou veniti
PAGINI de CRÃCIUN pe site:
Michel Tournier - Gaspar,
Melhior & Baltazar - fragmente (aici)
Dino Buzzati - Poveste
de Craciun (aici)
Selma Lagerlof - Noaptea
Sfântã(aici)
8 decembrie 2009
Fragmente din volumul
Peter Russel - De la stiintã la Dumnezeu
Cãlãtoria unui fizician în misterul
constiintei,
Editura Elena Francisc Publising, 2009
(aici)
O carte deosebit de interesantã despre schimbarea de metaparadigmã
care se impune...
De pe coperta spate a cãrtii :
De la stiintã la Dumnezeu este un curs intensiv de
natura realitãtii. Este povestea explorãrii de o viatã
a lui Peter Russel în natura constiintei - cum a ajuns de la ateu
convins, studiind matematicã ºi fizicã, la realizarea
unei sinteze personale profunde a misticului si stiintificului. Russel
amestecã povestea sa personalã de curiozitate si explorare
cu fizicã, psihologie si filosofie pentru a ajunge la o nouã
viziune asupra lumii în cadrul cãreia constiinta este o calitate
fundamentalã a creatiei. el aratã cum toate ingredientele
pentru aceastã viziune sunt la locul lor; nimic nou nu trebuie
descoperit. trebuie doar sã asamblãm piesele si sã
explorãm noua imagine a realitãtii care rezultã de
acolo.
Russel ne ia din sãlile de conferinte de la Cambridge, unde a studiat
cu Stephen Hawking, într-un ashram de la poalele dealurilor din
Muntii indieni Himalaya. Integrând o cunoastere adâncã
a stiintei cu propriile experiente de meditatie, Russel ajunge la un univers
similar cu cel descris de multi mistici - unul în care stiinta si
spiritul nu mai sunt în conflict. Puntea dintre ele, asa cum aratã
Russel, este lumina. De la stiintã la Dumnezeu
ne invitã sã trecem acea punte înspre o viziune radical
diferitã si în cele din urmã vindecãtoare asupra
a noi însine si a universului - o viziune în care Dumnezeu
capãtã un nou înteles si practica spiritualã
o nouã semnificatie.
1 Decembrie 2009
Fragmente selectate din volumul:
Hélène Guisan-Démétriadès
–
A TREIA PREZENŢĂ,
Editura ANASTASIA
Important este sa crestem. Nu ne nastem gata fãcuti.
Nouã luni nu sunt de ajuns. Facerea noastra
continuã. Viata ne este datã
ca o lungã gestatie în afara trupului mamei, în asteptarea
unei noi nasteri. Am venit pe lume ca sã
crestem si sã ne preschimbãm conform unei asemãnãri
înscrise în noi pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu.
(aici)
29 noiembrie 2009
A asculta constituie începutul
sănătăţii mintale.
Este, de asemenea, începutul Mântuirii.
Drama fundamentaliştilor, pe
care o denunţă deja Filon,
este că se opresc la literă, la poveste,
că se închid în ea şi că vor să îi închidă şi
pe alţii în ea.
Fragmente din volumul:
Jean-Yves Leloup - A AVEA GRIJÃ
DE FIINTÃ aici
Fragmente traduse din volumul de dialoguri GUERIR L'ESPRIT:
VINDECAREA SPIRITULUI
aici
Jean
Yves Leloup:
Pãrintele Serafim de la Athos despre Rugãciunea
isihastã
A te ruga ca un munte
A te ruga ca un mac
A te ruga ca oceanul
A te ruga ca o pasãre
A te ruga ca Avraam
A te ruga ca Iisus
Când ajungeai la poarta schitului său, Părintele Serafim avea
obiceiul să te privească din cap până-n picioare, vreme
de cinci minute, fără să-ţi adreseze nici cel mai
neînsemnat cuvânt. Cei care nu dădeau bir cu fugiţii după
această cercetare amănunţită, puteau auzi judecata
batjocoritoare a monahului: „În tine, El n-a intrat mai jos de bărbie”;
„Pe la tine nici măcar n-a trecut…s-o lăsăm baltă”;
„La tine…oh, ce minune… a coborât până la genunchi”. Fireşte,
el vorbea despre Duhul Sfânt şi despre pogorârea lui mai mult sau
mai puţin profundă în om...
(citeste tot)
22 noiembrie 2009
„Eu sunt” scânteiazã,
sãdit în fiecare fiintã umanã,
pe pãmânt
tot asa ca
în spatele vãlului.
Fragmente din ultima carte scrisã de
Lytta Basset
CE LIEN QUI NE MEURT JAMAIS
..."nici o carte nu m-a costat atât cât
aceasta"...
(aici)
Eu cred
că motorul este experienţa însăşi...
...este de traversat pentru că nu pot da înapoi...
...
- despre Faţa de Compasiune mereu prezentã dincolo
de vãl...
...
Şi dacă am inversa? Dacă
ne-am concentra asupra „trezirii” persoanei decedate, fiind „atenţi
la Viaţa care se trezeşte”?
...
Întotdeauna a fost aşa: primii
martori nu au făcut decât să relateze experienţa lor.
...
Din cauză că am traversat asemenea momente, eu
am abandonat definitiv expresia „a avea credinţa”. Ştiu, prin
experienţă, că, în timpul suferinţei torturante,
eu nu am avansat mai mult decât oricare altul care n-a auzit niciodată
vorbindu-se despre Dumnezeu şi nici despre profeţii lui. De
fiecare dată, necredincioasei i-a fost dat să trăiască
„vizitarea”. Eu mă bucur astăzi: aceasta înseamnă că
asemenea "vizitãri" i se pot întâmpla
oricărei fiinţe umane, oricare ar fi convingerile ei.
Goliciunea noastră comună în faţa suferinţei mă
face incapabilă să gândesc că unii au ceea ce alţii
nu au (nu vor avea?).
9 octombrie 2009
DANIEL GOLEMAN despre neajunsurile din cãsnicie:
Duşmani intimi (:::)
Căsnicia lui şi a ei: rădăcinile se află în
copilărie
Neajunsurile din căsnicie
Gânduri toxice
Potopul: scufundarea căsniciei
Bărbaţii: sexul vulnerabil
Al lui şi al ei: sfat matrimonial
Cearta sănătoasă
Calmarea
Vorbitul în gând pentru îndepărtarea atmosferei otrăvite
Cum să asculţi şi să vorbeşti fără
a aborda un ton defensiv
Exersarea
Astãzi despre ceea ce ne lipseste celor mai
multi dintre noi: empatia,
capacitatea de a întelege ce simte celãlalt:
Rădăcinile empatiei
Cum acţionează empatia
Copilul bine racordat
Preţul racordării greşite
Neurologia empatiei
Empatia şi etica: rădăcinile altruismului
Viaţa fără empatie: ce este în mintea celui care molestează;
moralitatea sociopatului
(aici)
Cunoaşte-te pe tine însuţi
Pătimaşul şi indiferentul
Omul fără sentimente
Lăudând sentimentele viscerale
Golirea inconştientului
O veche poveste japoneză vorbeşte despre un
războinic samurai care l-a provocat pe un maestru Zen să îi
explice ce înseamnă rai şi iad. Călugărul însă
i-a răspuns cu dispreţ: „Eşti un mocofan — n-are rost să-mi
pierd vremea cu unul ca tine!"
Simţindu-se ofensat, samuraiul s-a înfuriat
cumplit, a scos sabia din teacă şi a zbierat: „Te-aş putea
omorî pentru obrăznicia asta."
„Acesta este iadul", a răspuns calm călugărul. Uluit
să constate realitatea în spusele maestrului care îşi îndreptase
atenţia asupra mâniei ce-l cuprinsese, samuraiul s-a liniştit,
şi-a băgat sabia în teacă, a făcut o plecăciune
şi i-a mulţumit călugărului că l-a luminat.
„Iar acesta este raiul", a spus călugărul.
(aici)
Inrobit de patimi
Anatomia mâniei
Mânia „dă buzna"
Mânia se clădeşte pe mânie
Balsam pentru mânie
Calmarea
Eroarea descărcării
Calmarea neliniştii: cine, eu să-mi fac griji?
Funcţionarea îngrijorării
Abordarea melancoliei
Modalităţi de ridicare a moralului
Cei ce reprimă: negarea jovială
(aici)
(fragmente din volumul INTELIGENTA EMOTIONALÃ
editat de CURTEA VECHE PUBLISHING)
18 octombrie 2009
O veche povestire ZEN relatatã de K.G.
Durckheim:
ARTA PISICII MINUNATE
(aici)
14 octombrie 2009
Marie de Hennezel
...o autoare pe care demult intentionez sã o prezint pe
site. S-a tradus deja în româneste... cartea cea mai cunoscutã.
Fragmente din cartea
Moartea intimã,
Cei ce urmeazã sã
moarã ne învatã sã trãim
Editura Dharana, 2008
cu o prefatã de François Mitterand
(aici)
29 septembrie 2009
(aici)
BORIS CYRULNIK
fragmente din volumul:
MURMURUL FANTOMELOR
edtitat de Curtea Veche Publishing
21 septembrie 2009

(aici)
Tara Bennett-Goleman: O
ALCHIMIE INTERIOARÃ
Fragment din volumul: ALCHIMIA EMOTIONALÃ, Editura
CURTEA VECHE
Forţa contemplaţiei
Metafora alchimiei
Rafinarea conştientizării
Sinteza alchimiei emoţionale
Aplicaţii ale contemplaţiei
Calea către transformarea emoţiilor
17 septembrie 2009
TARA BENNETT-GOLEMAN CERCUL VIETII
Fragment din volumul: ALCHIMIA EMOTIONALÃ, Editura
CURTEA VECHE
Lanţul generaţiilor
Ruperea lanţului cu părinţii
Atunci când terapia poate repara lucrurile
Clarificarea schemelor cu părinţii
Un impermeabil afectiv
Dialogul interior cu vocea părintelui
Iertarea: toate la momentul potrivit
Empatia faţă de schema părintelui
Exprimarea iertării
O poveste de familie
DACĂ VREŢI SĂ LUCRAŢI
CU SENTIMENTELE PE CARE LE AVEŢI FAŢĂ DE COPILĂRIA
DVS.
13 septembrie 2009

Annick de Souzenelle -
Iesirea din exil
20 august 2009
fragmente din cartea Lyttei Basset
AU-DELA DU PARDON
Le desir de tourner la page
carte pe care, daca as fi editor,
ar fi prima din cãrtile acestei autoare pe care as publica-o în
româneste:
Dincolo de iertare
Dorinta de a întoarce pagina
Experienţa arată că nimeni nu revine spontan la
rana lui. Or, dacă atâtea demersuri întreprinse pentru a întoarce
pagina se arată a fi ineficace, este cel mai adesea pentru că
nu am avut curajul să luăm problemă la bază, adică
acolo unde nu încetează să facă rău. Dat fiind
că această rezistenţă instinctivă este atât de
răspândită, este mai bine poate să plecăm de la disfuncţionalităţi:
cine astăzi mă obsedează, îmi micşorează bucuria
de a trăi, în termeni familiari îmi „strică viaţa”? Vom
ataca mai întâi, de exemplu, compulsia de a-l judeca pe celălalt,
sau o nevoie de reparaţie, sau interzicerea unei mânii, etc.
(aici)
3 septembrie 2009
Lytta Basset - BUCURIA DE A FI UNIFICAT
O diferentiere progresivã
Sabia care permite viata
A fi miscat pânã în adânc
O oaie de neînlocuit
Cu inima în largul ei
Dacă mânia este înainte de toate energie care permite să ne
diferenţiem de altul, se înţelege de ce Dumnezeu refuză
ofranda lui Cain. Cu riscul de a trece drept un Nedrept, El începe să
se diferenţieze de caricatura Lui cu care se mulţumeşte
Cain: nu, El nu este acest lacom de servilitate umană care seamănă
teribil cu reprezentarea pe care Cain şi-o face despre mama sa. Opunându-se
unei ofrande făcute în acest spirit, nejucând jocul, El încearcă
să trezească în Cain
dorinţa de a trăi diferit de ceilalţi,
bucuria de a fi unic, fără comparaţie
şi fără dependenţă,
liber şi responsabil de alegerile lui.
(aici)
28 august 2009
Lytta Basset CE SÃ FACEM CU MÂNIA?
Iov, o mânie exemplarã
Autocenzura cea mai rea
Rãdãcini ale sentimentului de nedreptate
Liber sã ridici capul
Canalizarea energiei diferentierii
Culmea, este că în final – la sfârşitul acestei
Cărţi biblice -, toate reproşurile, contestările,
revoltele lui Iov duc la felicitări din partea acestui Dumnezeu
care, cu siguranţă, apreciază confruntarea:
„Slujitorul meu Iov a vorbit bine despre mine!” (42,7 repetat în v.8).
Pentru ce un asemenea deznodământ?
Pentru că puţin contează reprezentările
imaginare, acuzaţiile injuste, proiecţiile „delirante”.
Ceea ce contează mai presus de orice,
este faptul că Iov nu a rupt niciodată
relaţia cu Cel cu totul Altul, nu
a încetat niciodată să-I vorbească. Noul Testament
va da o confirmare strălucită acestei intuiţii:
numai legătura cu CELĂLALT (uman sau divin) face viaţa
posibilă în pofida a orice.
(aici)
25 august 2009
Lytta Basset: A
AVEA GRIJÃ DE RANÃ
Depresia care lichefiazã
Renuntarea la autodistrugere
Ceea ce ne face sã înaintãm
Auto-compasiunea
Dumnezeul cel mai necunoscut
... distrugătorii,
care încă sunt regula în
multe familii,
comunităţi religioase,
societăţi de toate tipurile...
Contactând partea mea cea mai profundă – cea despre
care numai eu singur-ă ştiu cât este de rănită -,
am fost pus imediat în contact cu partea cea mai intim sensibilă
şi dureroasă a oricărei fiinţe umane: izolarea a luat
sfârşit pentru totdeauna, eu am experimentat în întreaga mea persoană,
fără să fi căutat, profunda înrudire a oamenilor.
(aici)
9 august 2009
Sã ne vindecãm pentru a ierta
Un interviu cu Lytta Basset din volumul ENQUETE
AU COEUR DE L'ETRE.
Georges-Emmanuel Hourant, dialoguri cu saptesprezece ghizi spirituali.
... rãul îndurat precede rãul comis...
...suferinţa stă la originea separării şi nu invers...
Isus nu spune niciodată:
„Veniţi la mine, voi cei păcătoşi,
cei vinovaţi”,
ci întotdeauna:
„Veniţi la mine, voi cei trudiţi şi
împovăraţi”!
Putem face din vindecarea rãnilor noastre
o adevãratã cale spiritualã.
Nu suntem responsabili de rãul îndurat
dar suntem responsabili de ceea ce facem cu el.
Pe deplin responsabili.
(aici)
Semnalez un blog interesant dar mai ales
foarte util:
IESIREA DIN LABIRINT
Trezia mintii si cerul inimii:
http://iesireadinlabirint.wordpress.com/
Pariez cã nici nu stiti câti dintre noi au nevoie de IESIREA
DIN LABIRINT...
Aflãm doar cu trecrea anilor si acutizarea disfunctionalitãtilor...
iunie 2009
Lytta Basset
Cîtiva pasi cãtre BUCURIA
CARE NU POATE FI LUATÃ...
(fragmente din cartea LA JOIE IMPRENABLE
de Lytta Basset)
... o lecturã care ne "umanizeazã"...
...si ne deschide spre noi însine si spre ceilalti si spre viatã
...
Despre nerecunoasterea sentimentului de excludere.
...sentimentul de excludere si nevoia
de a exclude sunt strâns legate;
nevoia de a exclude nu merge niciodata fara sentimentul nerecunoscut
de a fi tu însuti exclus...
(aici)
15 iunie 2009
Încã un pic din Lytta Basset - LA JOIE
IMPRENABLE (aici)
22 iulie 2009
Din aceeasi carte scrisã de Lytta Basset
din capitoul PE URMELE BUCURIEI
din subcapitolul SUFÃR, DECI ASPIR LA A FI
subiectul Traumatismul nasterii
(aici)
24 iulie 2009
CURAJUL DE A EXISTA (Lytta Basset) - prima parte
(aici)
31 iulie 2009
Din acelasi serial al BUCURIEI CARE NU POATE FI LUATÃ:
Sursa cea mai profundã a curajului nostru
de a exista se aflã în afara noastrã...
...la cel cãzut la pãmânt...
"du-te si fã si tu la fel"...
Dar cu toate acestea:
...surplusul, viaţa din abundenţă
nu se explică prin acest simplu gest,
ca un efect care ar decurge dintr-o cauză;
ci este ca şi cum Isus ar spune:
fă aceasta… şi vei vedea… vei fi tu însuţi surprins… vei
trăi...
(aici)
2 august 2009
Sã mai CITIM putin viata ALTFEL, alãturi
de Lytta Basset...
Despre utilitatea, mai exact necesitatea experientelor negative...
...esecul, vina, frustrarea...
despre vidul interior sãpat de experientele
negative
- vid necesar într-o primã fazã -
un vid care trebuie constientizat si nu compensat
cu altceva
pentru cã el poate fi
un început de regenerare de sine
un punct de plecare...
(aici)
Sã mai citim putin împreunã cu Lytta Basset
despre materia primã întunecatã si informã
din care este fãcutã, la urma urmei, bucuria.
Esecul -
necesitatea si bogãtia experientei lui...
motorul dezvoltãrii noastre...
Toată lumea este de acord să spunem că,
încă din frageda copilărie, eşecul
este sursă de progres.
Se pare că dorinţa de a fi antrenează
eşecul,
care la rândul lui stimulează dorinţa
de a fi.
Este legea oricărei creşteri umane: ea prezidează învăţarea
mersului şi a limbajului ca şi dobândirea cunoaşterii sau
maturizarea afectivă.
Eşecul este deci marea ocazie de readaptare
şi de progres...
(aici)
11 iulie 2009
În sfârsit, câteva pagini din KARL
BARTH,
CREATIA CA BINEFACERE
...si perceptia Creatiei la Mozart...
(aici)
fragmente din volumul DOGMATICA BISERICII,
apãrut la Editura HERALD
21 iunie 2009
Lytta Basset -"Moi,
je ne juge personne", evanghelia
dincolo de morala.
...o abordare terapeuticã si nu moralizatoare...
Această carte se adresează oricui doreşte
să trăiască liber de această compulsie de a se separa
de celălalt printr-o judecată definitivă.
Această nevoie persistentă
de a-l elimina pe loc cu o judecată pe
celălalt ne alertează atunci cu privire la o realitate pe care
nu suntem înclinaţi să o luăm în socoteală:
am mers noi până la capătul fricii noastre de celălalt?
Există un ţinut, dincolo de frică şi
judecată. Christos ne-a precedat acolo:
dincolo de orice morală stă un Dumnezeu pe care această
carte ar vrea să ajute sã-l întrevedem…
(aici)
Din capitolul DEZVÃLUIREA NEVOII DE A JUDECA:
1. O constatare dificilã: (aici)
2. Cum Christos pune bazã pe sentiment
(aici)
3. O nevoie de a judeca care oculteazã frica (aici)
8 iunie 2009
Un interviu cu Lytta Basset
pentru aceeasi revistã, Nouvelles Clés,
interviu intitulat:
De ce sã ne simtim vinovati de dimineata
pânã seara?
(aici)
Nu am uitat nici de BUCURIA CARE NU POATE FI LUATÃ...
Cartea are peste 500 de pagini si ar trebui tradusa si publicata în
romîneste.
Voi încerca poate un rezumat sau o prezentare a continutului.
Deocamdatã am citit doar primele 160 de pagini.
Ar trebui cititã de toti cei care consiliazã, de cei care-l
"împart" pe Dumnezeu semenilor lor...
Ar trebui cititã de toti cei care "cred" dar nu numai.
Ar trebui cititã si de cei care "nu cred" pentru ca aceasta
"necredinta" a lor este în general un refuz al modului
nostru teoretic, insuficient sau nesãnãtos de a vedea...
si de a sustine cã acesta este "adevãrul"...
Este cea mai umanã interpretare crestina a parabolei asa-numite
a "fiului risipitor".
Este o privire plinã de compasiune si de sens asupra existentei
"asa cum este"
si in acelasi timp deschide perspectiva pentru bucurie,
pentru participarea la Sãrbãtoarea vietii de aici...
(si nu ca o îngãduintã, ci ca o aspiratie LEGITIMÃ,
mai mult: ca însusi mediul transformãrii noastre)
Este o cãlãtorie spre noi însine...
si astfel vom ajunge si la aproapele nostru,
la semenul nostru cel atât de asemãnãtor nouã.
Abia asa îi vom putea transmite un mesaj de
viata si nu unul de culpabilizare...
O carte care îsi CAUTÃ EDITURA din
ROMÂNIA interesatã sã ofere cititorilor o carte profundã,
de mare folos pentru un public foarte larg...
30 mai 2009
2 iunie 2009 - continuare (aici)
Avem oare dreptul sa fim fericiti?
Trãim fãrã sã stim interdictia
de a ne bucura?
E justã aceastã interdictie?
Cum s-a instalat în noi? Cum
o putem depãsi?
Putem ajunge de unul singur la bucurie?
Câteva pagini din cartea scrisã de
Lytta Basset - LA JOIE IMPRENABLE
BUCURIA CARE NU POATE FI LUATÃ
(aici)
17 februarie 2009
Lytta Basset - Culpabilitate, paralizia
inimii
(>>>)
6 iunie 2009
Un interviu savuros cu André Frossard
(autorul cãrtii Dumnezeu existã, eu L-am întâlnit
- fragmente aici),
Dumnezeu, diavolul si eu
(aici)
22.04.2009
Un autor deosebit de interesant:
Basarab Nicolescu,
fizician, savant de notorietate mondialã,
membru de onoare al Academiei Române,
premiat de Academia Francezã pentru cartea
Noi, particula si lumea

Detalii despre autor si fragmente pe site: (aici)
20.04.2009
Cãrti utile de psihologie pe net:
Pentru cei interesati de cartea (atât de utilã...):
Labirintul codependentei
scrisã de dr. Robert Hemfelt, dr. Frank
Minirth, dr. Paul Meier
tradusã si publicatã de Editura LOGOS,
Cluj Napoca
Este postatã integral pe net (aici)
Si manualul de aplicare a acesteia,
Iesirea din labirint
scrisã de dr. Robert Hemfelt, dr.
Frank Minirth, dr. Paul Meier, dr. Deborah & dr. Brian Newman
tradusã si publicatã de Editura LOGOS,
Cluj Napoca
Este postata integral pe net (aici)
Si am gasit pe net o altã carte interesanta:
Alice Miller - Desteptarea Evei
s-ar putea sa fie de folos pentru cineva:
http://www.scribd.com/doc/3100388/Alice-Miller-Desteptarea-Evei
Pentru cei interesati, cartea
"Cele 5 rãni care ne împiedicã
sã fim noi însine" de Lise Bourbeau
este postatã integral pe net în douã fisiere:
(aici
- partea I) si (aici
- partea II)
Probabil cã este posibilã achizitionarea cãrtii de
la Editura ASCENDENT.
Chiar dacã nu împãrtãsiti perspectiva de la
care pleacã autoarea (reîncarnarea),
totusi identificarea si tratarea rãnilor în "aceastã"
existentã este necesarã pentru oricine.
13 aprilie 2009
Alphonse Goettmann
Dacă n-am fi creştini
amatori, lumea ar fi fost demult în flăcări…
Un mesaj esenţial cu ocazia Postului
Mare, întoarcerea inimii - un program de
viaţă.
Adevărata convertire este convertirea la Iubire...
Noi "facem" o multime de lucruri dar uitãm
sã fim îndrãgostiti.
Acţiunea noastră este fără adresă,
ea nu se adresează nimănui,
existenţa noastră este fără
vizavi, relaţiile noastre nu
sunt decât funcţionale.
Noi am pierdut Viaţa vieţii, adevăratele
motive au dispărut…
Ieşirea din amatorism se face numai prin autenticitate
totală.
(>>>)
11 aprilie 2009
Vã recomand sã revedeti câteva din meditatiile devotionale
ale
unui monah al Bisericii de Rãsãrit
( Lev Gillet )
traduse din volumul
"JESUS. Simples regards sur le Sauveur"
(>>>)
Se vor mai adãuga si altele pe parcursul acestei Sãptãmâni.
3 aprilie 2009
Maxime Egger:
Când religia se transformã în mormânt (aici)
Pasi pentru o resacralizare a Creatiei
(aici)
Căci nu vom rezolva criza ecologică,
de o manieră profundă şi durabilă, fără
o re-creare cosmologică şi antropologică, adică fără
o transformare „radicală” a concepţiei noastre despre natură
şi despre persoana umană. Această
schimbare de conştiinţă este şi de ordin spiritual:
ea trece printr-o redescoperire a dimensiunii metafizice, divine sau sacre,
a materiei, a cosmosului şi a fiinţei umane.
22 martie 2009
Rabin Philippe Haddad - Dumnezeu
îsi amenajeazã lumea Sa (>)
K.G. Durckheim
VIATA SI OMUL (aici)
...Povestea noastrã, Povestea din care facem parte...fiecare...
mereu...
Viaţa umană
înfloreşte atunci când atinge supranaturalul
dar Fiinţa supranaturală îşi atinge împlinirea atunci când
omul o primeşte,
adică atunci când îi permite Fiinţei supranaturale să „se
facă trup”.
Rezistenţa faţă de
Viaţa în impulsul ei spre devenire este cauza unei mari suferinţe.
Cu cât un om este mai aproape de gradul de evoluţie care îl face
capabil să perceapă voinţa FIINŢEI,
cu atât mai mult îl tulbură refuzul eului său egoist.
Un „om de bine” poate fi la fel surd la vocea FIINŢEI
ca şi unul „rău”.
El se crede, adesea, prada puterilor întunericului: în realitate, el este
cel care face un vrăjmaş
din Fiinţa lui esenţială, care străpunge spre lumină.
...răspunsurile omului la chemarea Fiinţei
determină întotdeauna destinul său.
Adolescenta-trezirea Fiintei (aici)
Etapele maturităţii
umane din punct de vedere psihologic şi religios (aici)
In memoriam Karlfried
Graf Durckheim (aici)
8 martie 2009

Un fragment din poemul filosofic
ETERNUL FEMININ
de Pierre Teilhard de CHARDIN
(>>>)
26 februarie 2009

Fragmente din cartea Profesorului Dumitru Constantin Dulcan,
În cãutarea sensului pierdut.
apãrutã la Editura EIKON, 2008,
2 capitole:
Criza spiritualã a omului modern
Avertisment din "eter" pentru o nouã
spiritualitate
(>>>)
Cartea se poate achizitiona on line de aici:
http://www.librarie.net/carti/115496/In-cautarea-sensului-pierdut-vol-1-2-Dumitru-Constantin-Dulcan
sau de aici:
http://www.librariacarter.ro/detaliicarte.php?id=2042
O carte ce uimeste si pune pe gânduri...
O carte scrisã de un om de stiintã
care în acelasi timp este si un om de constiintã...
Si aici poate fi vizionat interviul acordat
postului TV ANTENA 2:
http://www.antena2.tv/arhiva?eid=69&data=24.01.2009&sx=01-24-2009
Si aici este interviul acordat revistei Formula AS,
Intoarcerea lui Dumnezeu:
(aici)
Si urmand linkul de mai jos puteti viziona emisiunea din 21.03.2009
Oamenii timpului nostru
avand ca invitat pe Prof.Dr. Dumitru Constantin
Dulcan
- CHIMIA FERICIRII -
http://www.antena2.tv/arhiva?eid=69&data=21.03.2009&sx=03-21-2009
27 iunie 2009
In aceastã searã pe ANTENA
2 la emisiunea OAMENII TMPULUI NOSTRU
Dumitru Constantin DULCAN despre ultima sa
carte INTELIGENTA MATERIEI.
Inregistrarea emisiunii se aflã deja aici:
http://www.antena2.tv/arhiva?eid=69&data=27.06.2009&sx=06-27-2009
21
februarie 2009
Ceva ce ar trebui sã ne dea de gândit...
Excesul de carne amenintã grav planeta
(>>>)
Articol preluat din numãrul curent al revistei Formula AS.

Anselm Grun:
15 februarie 2009
Corp si spiritualitate (>>>)
7-9 februarie 2009
Fiecare fiinţă umană
este unică:
ea lasă în această lume, prin viaţa ei,
o urmă pe care numai ea poate s-o lase.
Omul matur este cel care lasă această urmă
în loc de a-şi înscrie paşii pe urma altora.
Obstacole în
calea maturizãrii
Primul obstacol: frica
de lume si un drog numit Dumnezeu
Al doilea obstacol:
refularea şi perfecţionismul
Al treilea obstacol: imaginile
care ne retin prizonieri
(>>>)
1 februarie 2009
Câteva pagini memorabile dintr-o carte captivantã si profundã:
JOHN OLIVER - ATINGÂND
CERUL
Cum am descoperit Ortodoxia pe insula Valaam
(»
» »)
26 ianuarie 2009
Pãrintele Alphonse Goettmann - Un
alfabet pentru descifrarea evenimentelor (»
» »)
18 ianuarie 2009
Astãzi e numele timpului lui Dumnezeu
(pr. Constantin Galeriu) (»
» »)
24 decembrie 2008

De Crãciun (»
» »)
Si un montaj PowerPoint de Crãciun
... de import... (aici)
20 decembrie 2008
Un fragment din romanul lui Michel Tournier,
Gaspar, Melhior & Baltazar

(» » »)
Un eseu de Alexandru Mironescu:
Politica si oamenii ei
(»
» »)
16 decembrie 2008
Pãrintele Constantin Galeriu despre
psihologia lui Jung:
Psihanaliza si dreapta credintã a Bisericii
(»
» »)
Si un articol de acelasi autor preluat de pe site-ul www.crestinortodox.ro
pe aceeasi temã:
Psihanaliza în lumina credintei ortodoxe(»
» »)
14 decembrie 2008
Pãrintele Arsenie Papacioc (»
» »)
8 decembrie 2008
Vã recomand o carte pe care o citesc si eu acum, se gãseste
pe internet,
Dans de unul singur de Frank
Schaeffer
http://www.ortho-logia.com/Romanian/DansSingur/DA-Cuprins.htm
9 noiembrie 2008
Religie si proces de individuatie
(un capitol din vol. Frieda Fordham - Introducere în psihologia
lui Jung)
(aici)
En francais: LE SON DU SILLENCE - images
et aphorismes (ici)
Ceea ce în româneste existã deja (aici)
20 0ctombrie 2008
A murit Soeur Emmanuelle... "s-a nãscut în cer"
(cum spun francezii)...
în noaptea de duminicã spre luni, 20 octombrie 2008, în
somn, fãrã agonie, asa cum si-a dorit...
Je suis passionnée de la vie, passionnée d'être, d'exister,
de chanter, de courir vers les autres et de leur sourire...
A fost una dintre personalitãtile cele mai iubite din Franta.
In 2002 i s-a acordat gradul de comandor al Legiunii de onoare iar în
2008 a fost ridicatã la gradul de mare ofiter
al Legiunii de onoare.
Surâdeti lumii si lumea vã va surâde...
Pe 16 noiembrie ar fi împlinit 100 de ani...
Cine este Soeur Emmanuelle: (aici)
- actualizat in 24.10.2008
Moartea mă face să cânt
în inima mea. În clipa în care mă apropii de eternitatea eternităţii,
văd moartea asemănătoare mişcării unui copil
care se aruncă în braţele tatălui lui. Mă reaşez
în acest adevăr esenţial al încrederii mele în Domnul. Sunt
fiica lui. M-am născut şi voi intra în moarte prin această
legătură filială iubitoare care mi-a traversat întreaga
viaţă. Mă pregătesc să trăiesc întâlnirea
filială cu Domnul meu. Iubirea , într-o faţă către
faţă de eternitate.
În sfârşit.
Soeur Emmanuelle despre Harul bãtrânetii
si al mortii (aici)
O galerie foto: (aici)
O micã secventã video "reprezentativã":
(aici)
Pagina de Omagii de pe site-ul Asociatiei
ASMAE: (aici)
Si un cântec inspirat de aceastã minunatã
Artistã a Iubirii: (aici)
Si un cântec omagiu interpretat de
Jean-Claude Gianadda (aici)
Si...o altã formã de iubire a francezilor
pentru Soeur Emmanuelle...
... o declaratie de dragoste pentru aceastã femeie
de foc...
o parodie simpaticã: Soeur Emmanuelle
antrenor la clubul
Paris Saint-Germain (aici)
Testamentul spiritual lãsat de Soeur
Emmanuelle (citit la ceremonia oficialã din Catedrala Notre-Dame
din Paris), tradus (aici)
5 octombrie 2008
Ce are de spus
Soeur Emmanuelle
la cei aproape 100 de ani (16.11.2008)
(» » »)
16 octombrie 2008
George Bãlan - Despre fuga
de sine si întâlnirea cu sine
(fragmente din volumul În cãutarea maestrului)
Un creştinism leşinat - care pentru aceasta era un pseudo-creştinism,
deviat de la direcţia iniţial imprimată - a
făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a secătui
spiritul de puteri. L-a uns cu alifiile unei
ipocrite smerenii, i-a jugulat forţa de a rezista ticăloşiei
agresive, i-a luat încrederea în eficacitatea prezenţei sale şi
în incomparabila sa superioritate, i-a stins conştiinţa profetică
şi apostolică: a
făcut din el o cîrpă. Căci asta e azi ceea
ce oamenii numesc spirit: o cîrpă. Pretutindeni i se aduc omagii,
dar nicăieri nu domneşte. [...]
Au ajuns să facă din el o babă tremurătoare,
iar el este chintesenţa bărbăţiei veşnic tinere!
(» »
»)
15 octombrie 2008
Adevăratul tuşeu al pianului este altceva decât o tehnică
bună,
este rezultatul unui om care a fost transformat.
(Karlfried Graf Durckheim)
Dinu Lipatti - transparentã la transcendentã
(»
» »)

1 octombrie 2008
Un editorial scris de Christian Ioanid despre
Richard Wurmbrand,
preluat de pe blogul www.amintiricusfinti.wordpress.com:
(» » »)
22 septembrie 2008
Ferenc Visky - fragmente
din cartea 70 de povestiri despre puscãrie
si prietenie
(despre Richard Wurmbrand) (»
» »)
19 septembrie 2008
Filmul documentar Pastorul (despre
Richard Wurmbrand) se poate descarca de aici:
http://www.cristianet.fr/index.php?option=com_content&task=view&id=583&Itemid=26
Se vizioneaza cu RealPlayer - care se poare descarca
si instala de aici:
http://uk.real.com/player/win/
Despre pastorul Richard Wurmbrand pe acest site:
(aici)
17 septembrie 2008
Organizatia CEVMA ( Christian European Visual Media Association) in colaborare
cu Alfa Omega TV si alte asociatii de media va invita la Premiera Mondiala
a filmului de desen animat, inspirat din
viata evanghelistului Richard Wurmbrand si
a filmului documentar Viata lui Wurmbrand.
Invitati speciali producatorii celor 2 filme si reprezentanti de marca
din mass-media crestina internationala.
Evenimentul va avea loc in data de Joi,
18 septembrie 2008, ora 20:30 la Casa de Cultura, Buzias.
Detalii aici:
http://www.lucratori-romani.ro/stiri/premiera-film-richard-wurmbrand.html#more-198
12 iulie 2007
Richard Wurmbrand - vizionare
on line
Prin generozitatea producatorilor site-ului resursecrestine.ro
fisierele cu inregistrarile video
integrale pot fi descarcate de aici:
http://video.resursecrestine.ro
Mii de multumiri!
Pentru vizionare on line:
Nimic nu se schimba - inregistrare video
din decembrie 1989
Pregateste-te de intalnire - martie 1996;
cred ca e una din ultimele aparitii publice...
Copii ai lui Dumnezeu - probabil 1988
Bolnav de dragoste -
decembrie 1995
8 septembrie 2008

Iosif Sava:
Trãieşte-ţi clipa înseamnã,
pentru mine, Preţuieşte-ţi
clipa.
21 august 2008
Antonie Bloom, Mitropolit
de Suroj
Indoialã si credintã
(din volumul God and Man)(»
» »)
Multumesc domnului Octavian Muresan pentru generozitatea
de a ne oferi traducerea din limba englezã (pentru prima datã
în româneste) a acestor texte memorabile apartinând
Mitropolitului Antonie de Suroj.
Omul si Dumnezeu
(din volumul God and Man)(»
» »)
Ateul şi Arhiereul
Un dialog între
Marghanita Laski şi
Părintele Antonie Bloom,
Mitropolitul Surojului
(fragmente traduse din cartea God and Man:
(»
» »)
Doua carti de mitropolitul Antonie Bloom
care se gasesc on line:
Bucuria pocaintei:
http://www.scribd.com/doc/276081/Mitropolitul-Antonie-al-Surojului-Bucuria-pocaintei
si
Scoala rugaciunii
http://www.scribd.com/doc/2061344/Mitropolit-Antonie-de-Suroj-Scoala-rugaciunii12
septembrie 2008
Un fragment din cartea
Despre credintã si îndoialã
pe site: (aici)
Recomandare de carte cu toatã cãldura:
Antonie Bloom -
Despre credintã si îndoialã,
Editura Cathisma, 2007
Se poate obtine de (aici)
Antonie Bloom
-Intâlnirea cu Dumnezeu,
Editura Cathisma
Se poate obtine de (aici)
Pentru cei care înteleg engleza,
Mitropolitul Antonie despre suferintã,
"On suffering"
pe youtube:
http://www.youtube.com/watch?v=lK1v0L7djrQ
14 august 2008
Câteva pagini din proza poeticã a lui Geo
Bogza:
Fragmente din volumul: Ca sã fii om întreg,
Editura Cartea Româneascã, 1984
(»
» »)
13 august 2008
Câteva pagini din
Jurnalul Episcopului Maramuresului
si Sãtmarului,
Iustinian Chira
dintr-o carte alcãtuitã cu mult suflet despre
o personalitate emotionantã.
Bogdan Eduard - Iustinian, Editura
DACIA, 2006 (» » »)
6 august 2008
Pentru o nouã artã de a trãi...
O veste proaspãtã de la Editura Herald:
A apãrut cartea:
DINCOLO, ÎN ADÂNCUL NOSTRU,
initiere în meditatie,
de Alphonse si Rachel Goettmann
...prima din cele douã cãrti eveniment
ale vietii mele...
Cu o prefatã de arhimandrit Placide Déseille.
A medita
înseamnă a iubi, înseamnă a scrie o istorie de Iubire după
modelul Bibliei, înseamnă a ne oferi corpul nostru ca loc al acestei
istorii sfinte…
Cartea se poate comanda deja pe
site-ul editurii. Faceti click pe poza cartii.
(www.edituraherald.ro)
Recomandare de carte: (»
» »)
Fragmente din carte pe site: (aici)
6 august 2008
Schimbarea la Faţã
Va invit sã revedeţi o meditatie adecvatã:Transfigurare
22 iulie 2008
Despre formarea umbrei, a proiectiilor si terapia lor, KEN
WILBER (»
» »)
13 iulie 2008
Slava lui Dumnezeu este omul trãind...
Dumnezeu vrea ca omul sã reuseascã...
... despre aceasta vorbesc cel mai bine
cicatricele vindecate ...
Vã invit sã revedeti reflectiile unui psihiatru pe
aceastã temã:
Yves Prigent (»
» »)
11 iulie 2008
Marguerite Yourcenar:
Izbãvirea lui Wang-Fo
(»
» »)
o povestire din volumul POVESTIRI ORIENTALE în
traducerea lui Petru Cretia.
4 iulie 2008
CHRISTOS
YANNARAS
Cine e un om adevărat?
Cred că acela care merge mereu. [...]
Schema, fixarea, încremenirea, adică orice
formă de viaţă devenită permanentă, este moartea
omului adevărat.
Oamenii adevăraţi sunt prezenţa
vieţii, aşa cum schema e prezenţa morţii.
Aluatului schemelor moarte ale acestei lumi îi dă viaţă
fermentul viu al oamenilor care nu sunt robi.
În noi există setea de viaţă,
iar gustul vieţii îl căpătăm numai atunci când trăim
bucuria mistică a transformării.
Intensitatea şi autenticitatea vieţii
se măsoară prin originalitate şi schimbare.
Duşmanul de moarte al vieţii este repetarea
pasivă, rutina, neputinţa care adesea îl împiedică pe om
să realizeze noul în viaţă.
Douã eseuri din volumul: Foamea
si setea:
Lupta cu marasmul si cu moartea
Schema
Faceti click pe fotografie pentru
a citi eseurile.
28 iunie 2008
O povestire din volumul POVESTIRI ORTODOXE
de Anton Pavlovici Cehov
in trad. ierom. Savatie Bastovoi (»
» »)
La Editura Humanitas a apãrut
deja traducerea cãrtii lui C.S.Lewis,
: SURPRINS DE BUCURIE -
istoria unei convertiri.
De ani zile asteptam ca cineva sã traducã Surprised
by Joy.
Detalii despre carte gasiti pe site-ul traducãtorului, prof.
Emanuel Conţac: (aici)

Fragmente
din
cartea
lui
C.S.Lewis:
SURPRINS DE BUCURIE
Povestea
unei
convertiri
15
iunie 2008
Pãrintele Arsenie Boca
A fi creştin înseamnă mai mult decât aparţinere ta doctrinară
la creştinism. A crede în Iisus Hristos înseamnă mai
mult decât semnifică vorbele. Iată ce
înseamnă a te strămuta din tine în El, înseamnă a-L
avea pe El în inima ta, a-L face pe El inima ta, înseamnă
să ai un moment, o clipă în viaţa ta în care te-ai întâlnit
real cu Iisus; clipă care să nu-ţi ajungă viaţa
întreagă de a o desfăşura între oameni.
Recomandãri:
Cum îsi trãieste un intelectual de
vârf credinta în Dumnezeu ?
Vã invit sã cititi cu inima deschisã interviul acordat
revistei
Formula AS de filosoful
Mihai Sora,
un om al bucuriei si al sperantei,
si mai ales al luciditãtii: (»
» »)
8 iunie 2008
Sśur Emmanuelle
fragmente din cartea:
La ce serveste
sã trãiesti?
Lumea este plinã, si este plinã
de Absolut...(»
» »)
Bucurati-vã de SUNETUL TÃCERII

Stan Rougier - Saint-Exupéry în
cãutarea lui Dumnezeu
(»
» »)
Alphonse Goettmann: Omul nu poate
trãi fãrã o cãlãuzã (»
» »)
Alphonse Goettmann : Transformarea lumii
stã în mâinile noastre (»
» »)
De la uimire la o nouã ordine
a realitãtii - o experientã
(» » »)
4 mai 2008
Irving D. Yalom - Plânsul
lui Nietzsche (fragment din roman)
(» » »)
28 aprilie 2008
Kallistos Ware - Serafim de
Sarov: bucuria si suferinta
Fără suferinţe, bucuria noastră devine
ceva sentimental şi nerealist;
dar fără bucurie creştinismul
devine doar o grea povară, suportată cu resemnare.
(»
» »)
20 aprilie 2008
Eugen Ionescu - o
experientã a Fiintei
Dar din acel moment pot spune că am abandonat cerul, şi am impresia
că cerul m-a abandonat pe mine. (»
» »)
La Editura Mitropolia Olteniei a apãrut volumul
II din
Impreunã dumiriri
pe cale.
O selectie din intrebãrile adresate Maicii Siluana la rubrica Maica
Siluana vã rãspunde si rãspunsurile
dânsei. Intrebãrile vietii, problemele si situatiile care
ne dor cel mai mult sunt de fapt nenumãratele încercãri
prin care Dumnezeu cautã sã ne provoace la Viatã.
Rãspunsurile Maicii Siluana, adecvate fiecãrei situatii
vãzute din interior, vizeazã mai mult decât depãsirea
situatiei imediate, vizeazã rezolvarea Adevãratei Probleme
adicã Trezirea inimii la Viatã.
"Este prea severã" obiecteazã
unii. Eu i-am spus doar cã-i "cinicã"...
Cine n-ar vrea, când se aflã într-o situatie chinuitoare,
sã fie mângãiat pe crestet, luat în brate ?
În loc de acestea afli cã "ai de lucrat asupra ta...",
cã rezolvarea, cheia situatiei este la tine... Cã nu trebuie
"sã fugim" de situatie, nici sã evadãm
într-o lume mai bunã, pentru cã nu putem evada din
noi însine... Ci trebuie sã ne oprim si sã privim
situatia si pe noi insine drept in fatã, cu
onestitate si curaj. Bucuria este posibilã în mijlocul
cotidianului nostru cenusiu... mai exact: tocmai
în miezul imposibilului... Si nu o bucurie oarecare ci Bucuria
pe care nu o poate lua nimeni de la noi si odatã cu aceasta bucuria
de a trãi... de a întâmpina
viata cu curaj si incredere... pentru cã
slava lui Dumnezeu este "omul trãind"... Si aceasta
nu este posibil fãrã maturizarea noastrã. Maturizare
care nu se poate face cu "milã de sine". Dar nici fãrã
respect pentru sine. Avem nevoie de o relatie vie cu Realitatea. Spre
clipa de adevãr, care poate favoriza
aceastã întâlnire interioarã cu Cel care ne
cautã prin tot ceea ce ni se întâmplã, încearcã
Maica Siluana sã ne îndrume pasii inimii prin rãspunsurile
dânsei.
Nu cautã sã ne placã...
Si totusi vrea sã ne atragã... spre trãirea vietii
din belsug.
De aceea este "severã" Maica Siluana...
"Eu stiu cã Domnul lucreazã diferit
cu fiecare suflet în parte si am mare bucurie când cineva
se îndurã sã-mi spunã si mie ce trãieste"
spune dânsa [sublinierea îmi apartine...:)].
Da, e într-adevãr o carte scrisã "împreunã"...
Si cei care întreabã nu sunt mai prejos, ci sunt la înãltimea
vietii luate în serios, acolo unde fuga în orizontalã
nu ne mai satisface, unde lipsa de sens devine atât de acutã
încât reclamã nu doar o schimbare, ci o transformare.
Si mai întâi o vindecare...
Cartea se poate comanda (aici).
13 aprilie 2008
Elie Wiesel - Celebrare biblicã
Iaacov sau lupta cu noaptea
Un om, un vis, o poveste...
Un om faţă în faţă cu moartea. Un om închipuindu-şi
viitorul.(»
» »)
6 aprilie 2008
Elie Wiesel - Celebrare
hasidicã
RABI LEVI-IŢHAC DIN BERDICEV
Mai presus decât orice, credea în venirea lui Mesia. Redactând contractul
de logodnă pentru fiul său, scribul a scris că mariajul
va avea loc la cutare dată în Berdicev. Furios, Levi-Iţhak l-a
rupt: „Berdicev?Pentru ce Berdicev? Scrie! Mariajul va avea loc la data
cutare la Ierusalim, şi doar dacă Mesia
nu va veni, căsătoria va fi celebrată la Berdicev".(»
» »)
30 martie 2008
Nicole Valéry-Grossu
- Binecuvântatã fii, închisoare...-
fragmente
Cu un titlu împrumutat din Soljeniţîn, Binecuvîntată fii,
închisoare... este o carte de proză simplă şi intensă,
a cărei simplitate şi intensitate o apropie în mare măsură
de definiţia poeziei. De altfel, episoadele epice sînt rare ... şi
totuşi, cartea se parcurge cu sufletul la gură, pentru că
în dosul fiecărui rînd se simte o încordare şi o forţă
spirituală [...] Neobişnuitul suspense
pe care această lectură reuşeşte să-l întreţină
pe parcursul celor aproape două sute cincinci zeci de pagini se naşte
din speranţa cititorului că va descoperi în cele din urmă
el însuşi secretul miraculoasei forţe care face să vibreze
limitele fiecărui gest şi ale fiecărui cuvînt; că
Dumnezeul iubirii despre care se vorbeşte cu fervoare nu este asemenea
celei mai joase note a orgii, atît de profundă încît nimeni nu o
poate auzi.
(din prefata cãrtii,
scrisã de Ana Blandiana).(»
» »)

26 martie 2008
Michel Van Aerde
Experienta interioarã (»
» »)

Kahlil Gibran:
Iisus - Fiul Omului
- fragmente
Publicatã în anul 1928, dupã o perioadã de
aproape 20 de ani în care a lucrat la ea, cartea Iisus-
Fiul Omului reprezintã ultima operã de succes
a lui Kahlil Gibran. Regãsim aici un portret al lui Iisus recompus
ca un puzzle din mãrturiile celor care l-au cunoacut direct si
care se ridicã la înãltimea descrierilor din evangheliile
apocrife.
Luca:despre ipocriti
Matei: Predica de pe Munte
Ioan, fiul lui Zebedeu: despre diferitele nume ale lui Iisus
Iosif din Arimateea: despre telurile fundamentale ale lui Iisus
Nathaniel: Iisus nu a fost un om slab si supus
Rasela, o discipola a lui Iisus: despre Iisus, visul si omul
Una dintre Marii: despre tristetea si zâmbetul Lui
Rumanous, un poet grec: despre Iisus, poetul
Melachi din Babilon, un astronom: despre miracolele lui Iisus
Un filosof: despre minunare si frumusete
(aici)
Kahlil Gibran : Un zâmbet
si o lacrimã (aici)
Henri Bergson - Fragmente din cartea
Cele doua surse ale moralei si religiei
Dorim să spunem câte ceva despre experienţa mistică, privită
în ceea ce are ea mai nemediat, în ceea ce se sustrage oricăror interpretări.
Adevăraţii mistici se deschid pur şi simplu valurilor care-i
inundă. Siguri de ei înşişi, simţindu-se locuiţi
de ceva mai bun decât ei, ei se arată a fi mari oameni de acţiune,
spre surprinderea celor care considerau că misticismul e doar viziune,
transcendere, extaz. Ei s-au lăsat traversaţi, în abisul sufletelor
lor, de un flux descendent ce dorea ca prin ei să câştige pe
toţi ceilalţi oameni. (»
» »)
Pãrintele
Alexander Schmemann
Fragmente din Jurnal
Sursa falsei religii este incapacitatea de a te bucura, sau mai
degrabă, respingerea bucuriei, pe când bucuria este esenţială,
deoarece este rodul prezenţei lui Dumnezeu. Nu poţi să
nu te bucuri, ştiind că Dumnezeu există. Doar puse în legătură
cu bucuria, frica de Dumnezeu şi umilinţa sunt drepte, autentice,
fructuoase, în lipsa bucuriei, ele devin demonice, cea mai profundă
denaturare a oricărei experienţe religioase. O religie a fricii.
Religia falsei umilinţe. Religia vinei. Toate sunt nişte ispite,
nişte capcane- foarte puternice într-adevăr, nu doar în lume,
ci şi în sânul Bisericii. Oamenii „religioşi" privesc bucuria,
adeseori, cu suspiciune. (aici)
Alexander Schmemann: Conferintã:
Între Utopie si Evadare (aici)
Karlfried
Graf Durckheim
Jacques Castermane despre
K.G.Durckheim
Sensul,
fără nici o îndoială, era acolo, înaintea ochilor mei!
Nu spun că înţelegeam sensul. Eu vedeam sensul!
La câţiva metri de mine se afla, nu un misionar al sensului, aceştia
sunt numeroşi, ci un martor al sensului, aceştia sunt
puţini! (»
» »)
Terapia initiaticã, Fiinta
esentialã, Calea initiaticã, Experienta religioasã
dincolo de religii (»
» »)
În
ceea ce priveşte punctul de vedere religios al activităţii
mele, eu nu am discutat niciodată probleme teologice ci m-am ocupat
de experienţa religioasă. M-am ocupat de ceea ce eu numesc religiozitatea
vie. Şi de asemenea de progresarea, de disciplina, de asceza
care favorizează şi permit o asemenea experienţă.
(»
» »)
Calea, iubirea, erotismul
si sexualitatea (»
» »)
Alte fragmente din scrierile lui K.G.Durckheim pe site
(aici)
Carl Gustav Jung
Rãscrucea vietii
(» » »)
Despre formarea personalitãtii (»
» »)
Cãsãtoria ca relatie psihologicã (»
» »)
Gânduri târzii fragment
din cartea autobiograficã Amintiri,
vise, reflectii)
E important să avem un secret şi presimţirea a ceva ce
nu poate fi cunoscut. Ne umple viaţa cu o nuanţă de impersonal,
cu un numinosum. Cine n-a făcut niciodată
experienţa acestui lucru a pierdut ceva esenţial. Omul
trebuie să simtă că trăieşte într-o lume care
este misterioasă într-o anumită privinţă, să
simtă că în ea se întîmplă şi lucruri a căror
experienţă o poate face, chiar dacă rămîn inexplicabile,
şi nu numai acelea care se desfăşoară în limitele
aşteptărilor. Neaşteptatul şi
incredibilul ţin de această lume.Numai atunci viaţa este
întreagă. Pentru mine, lumea a fost de la
bun început infinit de mare si de insesizabilă.(»
» »)

Victor Frankl
Omul în cãutarea unui sens
pentru viata lui
(» » »)
24.12.2007
Maurice Zundel :
Dumnezeu aici, acum, în interior
Dumnezeu nu este acolo sus, aici jos, după!
Dumnezeu este aici, acum, în lăuntrul nostru.
Dumnezeu este întotdeauna deja acolo.
(»
» »)
17.12.2007
Constantin Brâncusi
Aforisme si texte
Eu nu mai sunt al acestei lumi:
sunt departe de mine însumi,
desprins de propriul meu trup –
mă aflu printre lucrurile esenţiale !
(» » »)
25.11.2007
Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã
(»
» »)
Dumnezeu şi umanitatea sînt
ca doi îndrăgostiţi care s-au înşelat în privinţa
locului de întâlnire (S.Weil)
Omul îl aşteaptă pe Dumnezeu în timp, Dumnezeu îl aşteaptă
pe om în veşnicie. Omul îşi deschide
uşa şi îşi aţinteşte ochii spre orizontul terestru
în speranţa mereu renăscută şi mereu amăgită
de a vedea sosind oaspetele suprem (Ana, sora mea Ana...),
în timp ce oaspetele este în el şi i-ar fi de ajuns să închidă
uşa pentru a-l găsi. (»
» »)
Simone Weil
- Reflexii asupra bunei utilizãri
a studiilor scolare în vederea iubirii lui Dumnezeu
(» » »)
Cheia unei concepţii creştine a studiilor
este faptul că rugăciunea constă în atenţie.
E orientarea către Dumnezeu a întregii atenţii de care sufletul
este capabil.
Calitatea atenţiei determină în mare măsură calitatea
rugăciunii.
Căldura inimii nu o poate suplini.
...formarea facultăţii atenţiei este adevăratul
scop şi aproape unicul interes al studiilor.
R.M.Rilke - Poeme
(» » »)
Mihai Eminescu - Glossã
(» » »)
Platon - Mitul Cavernei
(» » »)
Vintila Horia - Exegezã
(» » »)
Francisc de Assisi - Predica
adresatã pãsãrilor(»
» »)
Poezie crestinã româneascã
(»
» »)

NIKOLAI BERDIAEV
Din CUNOASTEREA DE SINE (carte autobiografica):
Filosofia mea definitivã. Crezul religios. Lumea eshatologiei.
Timpul si vesnicia.(11)(»
» »)
Lumea creatiei, Sensul creatiei, trairea extazului creator(9)(»
» »)
Revolutia rusa si comunismul(8)(»
» »)
Orientarea spre crestinism. Drama religioasã. Intâlniri
spirituale.(7)(»
» »)
Când revăd în memorie drumul meu spiritual, sunt nevoit să recunosc
că în viaţa mea n-a avut loc ceea ce catolicii şi protestanţii
(in mult mai mică măsură ortodocsii) numesc conversion,
atribuindu-i o semnificatţie atât de centrală. Am mai spus că
n-am trăit o convertire brusca, o trecere de la intunericul absolut
la lumina absolută. Intr-un anume moment al vieţii mele, moment
pe care nu-l pot raporta la o zi precisă din viaţa mea, am devenit
conştient că sunt creştin şi am apucat calea creştinismului...
(citeste tot)
Din cartea: DESPRE
SCLAVIA SI LIBERTATEA OMULUI (fragmente)
Iubirea perfectă alungă spaima.
Cutezanţa este starea cea mai înaltă dintre
toate. Teama care aserveşte îl împiedică
pe om să descopere adevărul. Ea este generatoare de minciună.
Prin minciună omul crede că se poate feri
de primejdie, iar domnia cotidianului se edifică pe minciună,
nu pe adevăr. Lumea obiectivă este pătrunsă de minciună
de la un capăt la celălalt. Adevărul
nu se dezvăluie decât celor care nu se tem. Cunoaşterea
adevărului impune victoria asupra spaimei, virtutea cutezanţei,
curaj în faţa primejdiei. Spaima cea
mai mare, trăită şi depăşită, poate deveni
o sursă de cunoaştere; dar cunoaşterea
adevărului se obţine nu prin spaimă, ci prin victoria asupra
spaimei. (»
» »)
Din cartea SPIRIT SI LIBERTATE
Introducerea cãrtii
Toată problema rezidă în faptul că trebuie să descopăr
eu însumi ce mi-a ascuns Dumnezeu.
Dumnezeu aşteaptă de la mine un act de libertate, o creaţie
liberă. Libertatea şi creaţia sunt ascultarea de voinţa
secretă a lui Dumnezeu, care aşteaptă de la om altceva
şi mult mai mult decât se înţelege în mod obişnuit despre
voinţa Sa...
E posibil să curgă sânge din Dumnezeu văzând câţi
oameni înţeleg servil voinţa Sa şi o împlinesc pur formal.(citeste
tot)
Simbol, mit si dogmã
(» » »)
Rãul si mântuirea
Sensul Mântuirii constă în venirea
Noului Adam, a Noului Om Spiritual, în venirea dragostei ignorate de Vechiul
Adam, în transfigurarea naturii inferioare în natură superioară.
Venirea lui Hristos şi Mântuirea nu pot fi înţelese
spiritual decât ca o continuare a creaţiei lumii, ca cea
de a opta zi a creaţiei. (citeste
tot)
Biserica si lumea
Cei care nu văd în Biserică decât o instituţie reneagă
natura sa cosmică, în Biserică creşte iarba şi florile
se deschid, biserica este cosmosul încreştinat
. Hristos a pătruns în cosmos, aici a fost crucificat, în el a înviat
şi totul s-a schimbat şi înnoit, întregul cosmos urmează
drumul răstignirii şi învierii.
...
Epoca noastră a creat un dualism fără precedent al Bisericii
şi lumii, al sacrului şi al profanului, al religiei şi
al vieţii... viaţa se trăieşte
fără de dorirea lui Dumnezeu, rămâne fără justificare
şi nesfinţită, religia este surghiunită într-un
colţ al sufletului.
Ecumenismul este o calitate şi nu o cantitate;
este o dimensiune în profunzime. (citeste
tot)
Fragmente din cartea:
Rugãciunea lui Iisus,
Rugãciunea inimii
de Alphonse si Rachel Goettmann,
Editura Mitropolia Olteniei, 2007,
trad. Maica Siluana Vlad
Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată şi nimeni nu cunoaşte
Numele Lui, El este de nenumit şi de nedescris… Dar făcându-l
pe om, a zidit Dumnezeu în el o cămară de nuntă în care,
intrând, omul să-l poată oricând întâlni pe Creatorul său
şi să-I audă glasul. Acest loc înalt este inima omului
şi de fiecare dată când omul coboară aici pentru a-L slăvi
pe Dumnezeu, în casa Sa are loc o întâlnire care se numeşte Rugăciune.
Rugăciunea inimii există aşadar de când e omul, pentru
că omul există cu adevărat doar când se descoperă
acest loc al neîncetatei sale naşteri la viaţa duhovnicească.
Dumnezeu îl cheamă pe om în inima sa, El îl cheamă la viaţă,
şi numai omul care Îl ascultă se împlineşte cu adevărat
ca om. Aceasta este vocaţia omului.
(citeste mai departe)
Cartea se poate comanda aici:www.librariasophia.ro
Un capitol din carte se gaseste pe situl Maicii Siluana, www.sfintii-arhangheli.ro
Alte articole de Alphonse si Rachel Goettman pe site: (aici)
Recomandare de carte:
Pentru prima data K.G.Durckheim in româneste-
convorbiri cu preotul ortodox Alphonse Goettmann
Din Introducere
Aceasta carte a luat nastere la Rutte, catun suspendat la o mie
de metri altitudine, între colinele si brazii din Padurea Neagra...
Aici locuieste, într-un castel ascuns în padure, cel care
si-a consacrat viata cautarii raspunsului la eterna întrebare a
omului: „Cine sunt eu?”… Karlfried Graf Dürckheim
este numele lui!
Îl cunosc pe Graf Dürckheim de multi ani, si aceasta marturie
care ia forma astazi este expresia unei lente maturizari si a unei experiente
profunde pe care amândoi vrem sa o împartasim cu cei care,
de asemenea, sunt în cautarea esentialului.
În viata mea exista un „înainte
si un dupa Dürckheim”...
(Alphonse Goettmann)
Pentru a citi toata introducerea: (aici)
Cartea se poate achizitiona prin Editura Herald (aici).
Parintele Nicolae Steinhardt (Monahul
de la Rohia) - fragmente din Jurnalul
Fericirii

Mai presus de orice sunt fericit, fericit, fericit.
Nenorocirea este că veacuri de-a rândul – şi
acum mai mult ca oricând – până şi oamenii de bună credinţă
(mai ales ei) văd în creştinism un fel de vag şi blând
cretinism,
bun pentru bigoţi, creduli şi
fiinţe pierdute cu firea.
În vreme ce e clocot,
e scandal,
e „curată nebunie”,
mai îndrăzneţ şi mai exigent decât orice teorie extremistă;
e aventură,
e hapenning -
e cel mai formidabil hapenning.
(citeste
articolul intreg)

Anselm Grun:(cãlugãr
benedictin si unul dintre autorii cei mai cititi astãzi - pt. detalii
faceti click pe poza)
Invitatie la seninãtatea
inimii
Se aşteaptă de la metodele psihologice sau de la tehnicile de
relaxare găsirea acestui calm la care aspirăm. Totuşi,
acest calm nu poate proveni de la tehnici pentru că el este rezultatul
unui drum spiritual.
Cel care simte prezenţa lui Dumnezeu în rugăciune şi meditaţie
va găsi pacea în el şi în jurul lui. Se va regăsi şi
va trăi în armonie cu el însuşi.
A fi blând, înseamnă a şti să fii împreună cu oamenii
şi cu lucrurile în pace.
Cel care este „împreună” cu el însuşi, cu dorinţele lui
cele mai diverse, cu pasiunile şi cu emoţiile lui, este „blând”
cu el însuşi şi trăieşte în pace cu propriile sale
contradicţii.
(citeste articolul
intreg)
Sanctitatea Sa Shenuda
al III-lea, patriarh al Alexandriei despre:
Adevaratul slujitor:
„Aşa zisa ta slujire nu era adesea decât o
rutină sau un obicei, gol din punct de vedere spiritual şi fără
iubire. Tu nu puteai să pătrunzi în profunzimea inimii ascultătorilor
tăi, pentru că cuvintele tale şi comportamentul tău
nu veneau din profunzimea propriei tale inimi. Imnurile care îi învăţai
nu erau pline de bucurie. Rugăciunea ta nu avea interioritate şi
nu era umilă. Chiar şi predicările tale în biserică,
le făceai din cauza funcţiei şi nu pentru a salva sufletele.
Vocea ta, în ciuda clarităţii şi a puterii ei, era rece
şi fără viaţă. Te bucurai de complimentele care
ţi se făceau, dar a reînnoi inima oamenilor, aceasta îţi
era indiferentă! Vezi, prietene, că tu nu slujeai nici lui Dumnezeu
şi nici omului ci ţie însuţi…”
Slujirea nu este o functie, ci o atitudine de viata
prin toate...
Este o stare de iubire, o manieră de a fi din
care iradiază ceea ce facem… (citeste
articolul intreg)
Arhiva noutati:(aici)
| |